Proiectarea lectiei. modele de proiectare.

PROIECTAREA LECTIEI. MODELE DE PROIECTARE

Proiectarea lectiei reprezinta actul fundamentat stiintific de anticipare a componentelor lectiei si a relatiilor dintre acestea in vederea asigurarii desfasurarii ei eficiente. Proiectarea lectiei finalizeaza proiectarea pedacogica (premise si conditie pentru asigurarea eficientei procesului de invatamant) care includesi proiectarea anuala, proiectarea sistemului de lectii.

Proiectarea lectiei include mai multe etape, evidentiate pentru prima data in literatura pedagogica romaneasca de Ioan Cerghit in "Perfectionarea lectiei in scoala moderna (1983): analiza sacinii specifice, analiza resurselor umane, analiza, organizarea, prelucrarea continuturilor, analiza resurselor materiale avute la dispozitie, elaborarea scopurilor si obiectivelor operationale ale lectiei, elaborarea strategiei didactice, procurarea sau elaborarea materialelor necesare. Unele dintre aceste etape (seturi de operatii) ineterfereaza sau revin pentru a fi completate pe parcursul proiectarii.

Proiectarea lectiei incepe cu analiza sarcinii specifice de invatare pe care lectia o are cadrul sistemului din care face parte. Analiza sarcinii specifice de invatare presupune investigarea naturii structurilor de invatare care prefigureaza continutul lectiei, identificarea naturii, gradului de complexitate si de dificultate a continutului, specificarea operatiilor mintale / fizice impuse de continut.

Pentru a sti in ce masura si mai ales cum vor fi realizate cerintele de instructie si educatie ale lectiei, profesorul analizeaza resusele umane: starea generala de pregatire si de dezvoltare a elevilor (atat nivelul cunostintelor cat si cel al capacitatilor implicate in invatarea respectivelor continuturi), nivelul deprinderilor care vor fi actualizate pe parcursul lectiei, motivatia invatarii, ritmul de invatare( mediu si individual). Cunoasterea caracteristicilor resurselor umane constituie o premisa pentru construirea strategiei didactice.

Deosebit de importanta pentru desfasurarea lectiei, pentru construirea situatiilor de invatare si alegerea metodelor, procedeelor, mijloacelor didactice, formelor de organizare a elevilor si pentru evaluarea invatarii si predarii este elaborarea clara, precisa, pertinenta a obiectivelor lectiei. Acestea reprezinta anticiparile achizitiilor de invatare dorite a fi obtinute de elevi pe parcursul lectiei. Scopul cuprinde esenta lectiei; el prefigureaza capacitatile intelectuale, atitudinile cognitive, starile motivational- afective , deprinderile care vor fi formate / dezoltate, ceea ce trebuie sa stie si mai ales ceea ce trebuie sa stie sa faca elevul cu ceea ce stie, pana la sfarsitul lectiei. Pe baza scopului si continutului se definesc obiectivele operationale, acele rezultate concrete care vor fi realizate de toti elevii clasei. Obiectivele operationale trebuie puse in acord cu cerintele prevazute de programa, contribuind la realizarea lor. Obiectivele operationale se formuleaza sub forma unor comportamente obsevabile si chiar, unele, si masurabile, precizandu-se unitatea de continut, conditiile in care elevii realizeaza respectivul comportament, performanta asteptata, criterii dupa care se apreciaza performanta.

Elaborarea continutului lectiei presupune analiza, imbogatirea, organizarea si prelucrarea lui. Sunt identificate conceptele si cuvintele cheie, relatiile dintre acestea siconceptele deja formate, actiunile mintale posibil de desfasurat. Se elaboreaza baza explicative (argumentarile, exemplificarile, concretizarile), sfera aplicativa. Se stabilsesc posibilele interactiuni cu celelalte discipline de invatamant. Selectat, actualizat, imbogatit, organizat, continutul este transpus in forme adecvate de prezentare stiintifica sau de expunere didactica (imagini, scheme, desene, tabele sinoptice, forma verbala expresiva si sugestiva). In acelasi timp se descopera valentele educative ale continutului, pentru a fi valorificate.

Elaborarea strategiei didactice include identificarea tipului si variantei de lectie, a formelor de invatare care vor fi dezvoltate, construirea situatiilor de invatare, alegerea metodelor, procedeelor, mijloacelor didactice, a formelor de organizare a elevilor, stabilirea metodei si tehnicilor de evaluare. Profesorul are in vedere obiectivele prevazute, natura si volumul continutului, posibilitatile reale ale elevilor, timpul avut la dispozitie, resursele materiale ale scolii. Calitatea strategiei este responsabila, in cea mai mare parte de eficienta lectie.

Odata stabilita strategia didactica, profesul isi procura / elaboreaza materialele necesare.

Proiectarea lectiei se materializeaza in proiectul didactic care include o parte introductiva (unitatea de invatamant, clasa, data, numele si prenumele profesorului, subiectul lectiei, tipul de lectie, scopul si obiectivele operationale, strategia didactica cu elementele ei, bibliografia) si scenariul didactic (care prezinta relatia obiective - continuturi - strategie desfasurata pe parcursul etapelor, precizandu-se durata fiecarei etape sau secvente).

Pentru a fi cu adevarat eficient, proiectul didactic va indeplini urmatoarele cerinte:

- sa fie integral- sa cuprinda toate componentele procesului didactic;

- sa fie realizabil sub aspectul strategiei, timpului;

- sa fie simplu pentru a fi cu adevarat folosit;

- sa fie flexibil pentru a permite restructurarile determinate de conditiile concrete.

VI. Concepte cheie, cuvinte cheie: didactica, didactica speciala, proces de invatamant, predare, invatare, conditiile invatarii, mecanismele invatarii, teoriile invatarii, normativitate didactica, principii pedagogice de proiectare, principii pedagogice de realizare, metode de instruire, strategie de instruire, mijloace de invatamant, forme de organizare a instruirii, lectie, consultatie, proiectarea lectiei, proiect didactic

Functiile si structura evaluarii. Continuturi si forme de evaluare

Evaluarea reprezinta activitatea de colectare, prelucrare si interpretare a informatiilor despre calitatea rezultatelor scolare si a procesului care le- a generat in vederea optimizarii rezultatelor si procesului didactic. Confera procesului didactic un caracter reglabil si autoreglabil. Daca initial este activitatea cadrului didactic, in timp devine si activitatea elevului

Prin evaluare se evidentiaza reusita, randamentul, progresul si succesul scolar.

Randamentul scolar reprezinta performantele obtinute de un elev la un obiect, concurs, examen, performante care pun in evidenta un anumit nivel de pregatire teoretica si practica, un anumit nivel de dezvoltare psihica.

Progresul desemneaza masura evolutiei ascendente a randamentului care se inregistreza cu prilejul fiecarei evaluari noi.

Reusita scolara desemneaza adaptarea elevului la cerintele scolii, la obiectivele cadru (competente generale) si la obiectivele de referinta (competente specifice); poate fi evaluata prin calitatea activitatii de invatare.

Succesul scolar este o realitate complexa care include trei elemente aflate in relatie de interactiune:

- performanta propriu- zisa;

aprecierea ei, prin reactii si opinii favorabile, de catre cadrul didactic;

- trairile afective pe care le are elevul, trairi care vor constitui suportul energetic al activitatii de invatare; sunt generate de rezolvarea sarcinii de invatare ca si de aprecierea profesorului.

Succesul scolar repetat devine factor motivational pentru activitatea de invatare.

Evaluarea ocupa un loc important in procesul didactic, constituie o componenta indispensabila a acestuia. Intretine relatii de interactiune si interdependenta cu predarea si invatarea, formand impreuna un tot unitar, indisolubil. Prin evaluare se inregistreza informatii despre calitatea predarii si a invatarii, a metodelor, mijloacelor didactice si formelor de grupare utilizate, despre calitatea prelucrarii si organizarii continuturilor, despre precizia si rigurozitatea elaborarii si ierarhizarii obiectivelor, despre adecvarea obiectivelor propuse la posibilitatile elevilor. Pe baza acestor informatii, evaluarea orienteaza activitatea profesorului si a elevilor, ajutindu-i sa ia decizii in vederea reglarii, ameliorarii, desfasurarii optime a procesului didactic. Nu numai ca ofera informatii despre calitatea predarii si a invatarii, dar le si influienteaza. Daca in evaluare se pune accent pe volumul de cunostinte, elevul este tentat sa reduca invatarea la memorarea definitiilor, regulilor; daca in evaluare se pune acent pe pe masurarea si aprecierea capacitatilor, strategiilor de actiune, invatarea isi amplifica caracterul formativ.

In teoria si practica evaluarii pot fi remarcate urmatoarele tendinte:

- extinderea evaluarii de la evaluarea rezultatelor scolare la evaluarea procesului care le- a generat;

- utilizarea unor modalitati de integrare permanenta a actiunilor evaluative in procesul didactic;

- integrarea in actiunea evaluativa a unor operatii diferite dar complementare in vederea cresterii caracterului obiectiv;

- amplificarea obiectivitatii evaluarii prin raportarea rezultatelor scolare nu numai la posibilitatile elevului si clasei, ci in primul rind la norma, la obiectivele instructiv- educative propuse; obiectivarea evaluarii este o conditie indispensabila pentru adoptarea unor masuri menite sa amplifice auccesul actiunilor evaluative;

- perfectionarea metodelor si tehnicilor de evaluare in asa fel incit sa ofere informatii mai exacte si mai cuprinzatoare despre rezultatele procesului didactic si desfasurarea lui; aceste tehnici trebuie sa asigure nu numai evaluarea cantitatii de informatie, ci mai ales a deprinderilor si capacitatilor intelectuale, a atitudinilor si sentimentelor, a strategiilor rezolutive si de actiune formate.

Evaluarea procesului didactic urmareste urmatoarele scopuri:

- constientizarea starii de functionare a sistemului proces didactic;

- fundamentarea deciziilor pertinente cu privire la directiile activitatii de instruire;

- influientarea evolutiei procesului de imvatamant in sensul optimizarii componentelor si relatiilor dintre componente si maximalizarii rezultatelor.

Beneficiarii evaluarii sunt:

- elevii care trebuie sa cunoasca calitatea cunostintelor de care dispun, nivelul capacitatilor intelectuale si actionale formate, pentru a decide cu privire la obiectivele actiunilor de autoformare;

- profesorii, interesati in identificarea operativa a dificultatilor si a punctelor forte si optimizarea stilului didactic;

- parintii, interesati de cunoasterea directiilor de orientare scolara si profesionala a propriilor copii;

- manegerii institutiei scolare, interesati de eficienta scolii.

Evaluarea indeplineste mai multe functii pedagogice, generale si specifice. Functiile generale sunt:

- functia de informare asupra rezultatelor obtinute; prin evaluare este masurata, descrisa, apreciata starea de fapt (rezultatele scolare ca si procesul care le-a generat);

- functia de ierarhizare a rezultatelor si, pe baza rezultatelor, a elevilor; cunoscandu-si si locul in aceasta ierarhie, elevul poate prognostica evolutia sa la un eventual examen sau concurs;

- functia de diagnosticare-cunoscand rezultatele, profesorul poate descoperi factorii care le- au generat, au favorizat sau defavorizat obtinerea performantelor;

- functia de anticipare-cunoscind nivelul de pregatire si de dezvoltare, profesorul decide cu privire la alternativele strategice;

- functia de reglare / autoreglare / optimizare a procesului didactic, a predarii si a invatarii este posibila doar prin cunoasterea permanenta a efectelor predarii si invatarii;

- functia de prognosticare-pe baza rezultatelor obtinute la un moment dat se pot face predictii referitoare la evolutia elevilor si a procesului didactic.

In completarea acestor functii se adauga certificarea de competente, selectia elevilor pentru continuarea studiilor / pentru o anumita specializare (evaluarea nationala) si controlul (evalurea externa).

In raport cu elevul, evaluarea:

- favorizeaza consolidarea cunostintelor;

- permite integrarea cunostintelor in sisteme de cunostinte si genereaza permanente restructurari;

- confirma elevului starea de reusita, genereaza sentimentul succesului, contribuie la formarea increderii in sine si stimei de sine;

- stimuleaza invatarea permanenta, declanseaza interesul pentru cunoastere si autoformare (functia motivationala);

- amplifica trebuinta de autoafirmare, dimensioneaza stilul de invatare, dezvolta capacitatea de autocunoastere.

In raport cu profesorul evaluarea:

- contribuie la descoperirea operativa a lacunelor elevilor, a factorilor care au generat respetivele lacune;

- evidentiaza strategiile didactice eficiente;

- sugereaza programe de exercitii suplimentare, de recuperare sau dezvoltare;

- ofera informatii care pot fi valorificate in orientarea si consilierea elevului;

- contribuie la reglarea si perfectionarea stilului didactic.

Evaluarea este o actiune complexa care include trei operatii succesive: masurarea, aprecierea, decizia.

Masurarea este operatia prin care se atribuie unui rezultat scolar un numar tinand cont de caracteristicile observabile ale respectivului rezultat. Calitatea masurarii depinde de calitatea instrumentelor de masurare si de priceperea evaluatorului de a le folosi. Pentru a oferi informatii pertinente, instrumentele de masurat trebuie sa dispuna de urmatoarele calitati:

- validitatea-calitatea instrumentului de a masura ceea ce isi propune sa masoare; validitatea poate fi de continut (se obtine daca sunt verificate toate continuturile esentiale), validitatea de construct (se realizeaza daca, in construirea instrumentului se porneste de la definitii pertinente ale constructului respectiv), validitatea concurenta (se realizeaza daca exista concordanta intre rezultale obtinute la respectivul instrument si rezultatele obtinute la aplicarea altor instrumente care masoara acelasi lucru), validitate predictiva (rezultatele obtinute prin aplicarea respectivului instrument pot prognoza viitoarele performante ale elevului);

- fidelitatea sau calitatea instrumentului de a oferi rezultate constante in cursul aplicarii lui succesive;

- obiectivitatea reprezinta gradul de concordanta intre rezultatele oferite de instrumentul de masurat utilizat de evaluatori diferiti;

- sensibilitatea reprezinta calitatea instrumentului de a evidentia cele mai fine modificari;

- aplicabilitatea desemneaza calitatea instrumentului de fi administrat cu usurinta.

Aprecierea reprezinta operatia prin care se emit judecati de valoare asupra rezultatelor. Este subiectiva, depinde de personalitatea profesorului, de relatiile dintre el si elev (clasa), de momentul in care se realizeaza. Pentru a o obiectiva, trebuie precedata de masurare.

Aprecierea se realizeaza prin nota, prin calificative, prin propozitii, prin mimica si gesturi. Pentru a fi apreciate, rezultatele sunt raportate la posibilitatile elevului, la nivelul anterior, la posibilitatile clasei si la obiectivele prevazute. Criteriul dominant, care confera aprecierii obiectivitate, il constituie obiectivele, desi vor fi folosite si celelalte doua (pentru a constata progresul elevului si locul sau intr-un grup).

Decizia (luarea hotaririi menite sa perfectioneze rezultatele si procesul didactic) urmeaza masurarii si aprecierii, le implineste si le finalizeaza. Fara decizie, cele doua operatii ar fi sterile. Calitatea masurarii influienteaza calitatea aprecierii, calitatea amindoura genereaza calitatea deciziei.

Evaluarea procesului de invatamant se orienteaza aspra tuturor categoriilor de rezultate scolare (achizitii ale invatarii). Rezultatele scolare reprezinta modificarile introduse de procesul didactic in structura personalitatii elevului, produsele predarii si ale invatarii. Unele sunt imediate, altele indepartate, unele explicite, altele implicite. Calitatea lor depinde de calitatea predarii si a invatarii, de calitatea componentelor si interdependentelor de la nivelul sistemului proces didactic. Masura in care corespund obiectivelor propuse indica eficienta procesului didactic. Cele mai importante rezultate scolare sunt:

- cunostintele asimilate-informatiile factuale, produsele cunoasterii sociale asimilate, reflectarile personale ale legitatilor realitatii si existentei; prin examinarea orala, scrisa practica precum si prin metodele alternative, se masoara si apreciaza volumul, precizia, nivelul de insusire a cunostintelor concretizat in comportamente ca reproducere, aplicare,relationare intradisciplinara si interdisciplinara;

- capacitatea de aplicare a cunostintelor in noi situatii;

- capacitatile intelectuale-permit elevului sa continue invatarea ca un proces personal de cunoastere; pot fi evidentiate prin ceea ce face elevul cu propiile cunostinte, prin modul in care descopera adevaruri deja descoperite; intre cele mai importante se numara capacitatea de a sesiza si defini probleme teoretice si practice, capacitatea de a investiga realitatea, capacitatea de a descoperi relatiile cauzale, capacitatea de a argumenta, capacitatea de a anticipa, capacitatea de a extrapola, etc.; se folosesesc toate metodele dar mai ales cele alternative;

- trasaturile de personalitate, relevante pentru autoformare, pentru reusita scolara si viitoarea reusita profesionala si sociala-atitudini fata de cunoastere, fata de sine, fata de ceilalti, spirit de observatie, competenta comunicativa, inteligenta, creativitate, aptitudini, motivatie epistemica; pot fi evidentiate prin observarea comportamentului, convorbire, teste psihologice,examinare practica, portofoliu;

- deprinderile intelectuale, de munca intelectuala, motrice, practice, de conduita morala, evaluate prin examinare practica, fise de actitate independenta, potofoliu, referat.

In procesul de invatamant sunt folosite mai multe forme de evaluare care se clasifica dupa mai multe criterii:

- dupa functia dominanta pot fi deosebite evaluarea diagnostica (prin care se stabileste nivelul de dezvoltare si de pregatire al elevilor, cauzele care au determinat atit lacunele cit si performantele), evaluarea predictive care permite elaborarea unor predictii cu privire la strategiile didactice care vor putea fi folosite, cit si la evolutia elevului sau a clasei in conditiile date);

- dupa intervalul la care se realizeaza evaluarea poate fi de bilant (la sfarsitul unui interval relativ indelungat), dinamica (realizata in anumite momente ale invatarii pentru a se pune in evidenta sensul evolutiei elevului), formatoare (care se orienteaza nu numai asupra rezultatului obtinut de elev ,ci si pocesul care a condus la ael rezultat);

- dupa caracteristicile vizate-evaluare preponderent pedagogica si preponderent psihologica;

- dupa modul de integrare in procesul didactic se disting evaluarea initiala (predictiva), evaluarea formative (continua), evaluarea sumativa (cumulativa);

- dupa statutul evaluatorului pot fi deosebite evaluarea interna (evaluatorul este cel care a organizat, desfasurat si condus actul de predare) si evaluare externa (evaluatorul este altcineva decit profesorul clasei -directorul scolii, inspectori, reprezentanti ai serviciilor de evaluare, membrii catedrei) si autoevaluare (evaluatorul este cel care a intreprins actul de invatare, beneficiarul predarii).

Evaluarea interna il ajuta pe profesor sa cunoasca eficienta propriului stil de predare, sa descopere disfunctionalitatile predarii si ale invatarii pentru a le elimina, sa gandeasca strategii menite sa genereze reusita scolara a elevilor. Datorita unor factori subiectivi (exigenta / indulgenta sporita a profesorului, tendinta acestuia de a evidentia in principal progresul / locul elevului in ierarhia clasei, tendinta de a trece cu vederea anumite deficiente ale invatarii si mai ales cele provocate de deficientele predarii) evaluarea interna nu - si indeplineste intotdeauna functiile in mod adecvat, se desprinde de predare si invatare, devine inutila. In acest sens are nevoie de evaluarea externa.

Evalurea externa este mult mai obiectiva intrucat probele sunt elaborate pe baza cerintelor programei iar rezultatele elevilor sunt raportate la obiectivele prevazute. Aceasta forma de evaluare ofera informatii precise despre pregatirea elevilor la o anumita disciplina de invatamant la un moment dat., despre calitatea predarii, identifica dificultatile de invatare ale elevilor (dar nu factorii care le - au generat). Profesorul isi poate compara propriul stil de evaluare si intervine pentru a -si autoregla stilul de predare in toate dimensiunile sale (metode de instruire, modalitati de motivare, relatii pedagogice, etc). Si a ceasta forma de evaluare are o serie de dezavantaje. Probele aplicate nu sunt suficiente pentru a formula judecati de valoare asupra nivelului de pregatire si mai ales a celui de dezvoltare al elevului. Intrucat nu tine cont de resursele materiale de care a beneficiat sau nu profesorul si despre nivelul initial al elevilor nu ofera informatii suficiente despre calitatea predarii. Induce in professor si in elevi teama, stari de neliniste care viciaza cadrul in care se desfasoara si mai ales rezultatele elevilor. Uneori profesorul foloseste, neprofesional diverse "mijloace de autoaparare". Genereaza aprecieri unilaterale asupra profesorului.

Amandoua formele sunt absolute necesare. Se recomanda asigurarea celor mai bune conditii de desfasurare a fiecareia dintre ele si o permanenta interactiune.

Strategii de evaluare. Evaluarea initiala / predictiva - evaluarea continua / formativa - evaluarea finala / sumativa

Pentru a fi eficienta cu adevarat, se recomanda evaluarea in trei timpi (I.T. Radu, 2000): evaluarea initiala, evaluarea dinamica (formativa imbinata cu cea cumulativa) si evaluarea de bilant.

Evaluarea initiala (predictiva) se realizeaza la inceputul anului scolar, la inceputul semestrului, la inceputul unui capitol, la preluarea unei clase, la venirea unui nou elev in colectivul respectiv. Permite stabilirea nivelului de pregatire a elevilor( conceptele si abilitatile necesare insusirii urmatoarelor continuturi), a capacitatilor de invatare, a nivelului de dezvoltare psihica, domenii de interes Pe baza ei sunt descoperite deficientele in pregatirea elevilor (darn u si factorii care le - au generat). Ofera profesorului informatii pentru stabilirea strategiilor didactice posibil de utilizat pe parcursul programului de instruire precum si pentru organizarea unui program de recuperare, de sprijinire, de dezvoltare. Se orienteaza asupra continuturilor parcurse in perioadele anterioare, continuturi care sunt premise si conditii pentru intelegerea celor care vor fi transmise (nu numai cunostinte, ci si deprinderi, strategii rezolutive si de actiune, abilitati, etc). In acelasi timp face posibile predictiile cu privire la evolutia elevului si la desfasurarea procesului didactic. Aceasta forma de evaluare este o premisa si o conditie pentru proiectarea noului program de instruire. Indeplineste functiile de constatare, diagnosticare, anticipare, predictie.

Evaluarea formativa sau continua presupune verificarea tuturor elevilor din toate continuturile esentiale. Se realizeaza pe secvente mai mici de instruire permitind identificarea operativa a lacunelor elevului, a dificultatilor de invatare, a disfunctionalitatilor predarii si in consecinta, adoptarea rapida a unor masuri de ameliorare si optimizare a procesului didactic. Reglarea procesului didactic devine posibila in fiecare secventa. In acelasi timp evaluarea formativa permite identificarea strategiilor didactice necesare continuarii procesului didactic. Este un mijloc de prevenire a esecului scolar si de asigurare a reusitei scolare si de aceea teoreticienii strategiei " invatarii depline" o ridica la rang de principiu fundamental al optimizarii activitatii de predare- invatare. Ofera informatii despre modificarile intervenite in procesul cunoasterii, in capacitatile intelectuale si in cele actionale, in interesele si atitudinile elevului fata de invatare; favorizeaza formarea motivatiei epistemice si a unui stil de invatare sistematica. Elevul, evaluat continuu, apreciat prin raportarea rezultatelor sale la obiectivele operationale ale lectiei sau la obiectivele capitolului invata sa se aprecieze, sa isi regleze eforturile, sa isi optimizeze invatarea. Pe baza informatiilor furnizate de evaluarea continua, profesorul poate face previziuni aspra evolutiei elevilor si desfasurarii procesului-defineste directiile, etapele, situatiile de instruire, metodele. Aceasta forma de evaluare se realizeaza prin aplicarea probelor in fiecare lectie (continuturile vizate fiind atit cele insusite de elevi in lectia anterioara cit cele transmise pe parcursul lectiei, dar nu toate, ci numai cele cu valoare euristica mare) si la sfirsitul capitolului.

Evaluarea sumativa se realizeaza prin verificari punctuale, pe parcursul programului si verificari la intervale mai mari - extemporale, teze si verificari de bilant (la sfirsitul semestrului, anului, ciclului). Opereaza prin sondaj fie in randul elevilor, fie in randul continuturilor. Are un caracter retrospectiv, ofera informatii despre rezultatele obtinute in respectivul interval dar este prea putin transparenta pentru elevi. Reusita sau esecul sunt apreciate global. Informatiile obtinute sunt tardive si insuficiente si de aceea valentele sale reglatorii sunt reduse. Indeplineste in principal functiile de constatare a rezultatelor si de ierarhizare a elevilor; desi profesorul elaboreaza un prognostic al viitoarelor performante ale elevilor exactitatea lui este minimala. Este consumatoare de timp defavorizand insusirea si consolidarea altor continuturi. Serveste prea putin elevilor in autoevaluare si autoformare si nu -i sustine pentru o invatare continua. Aceasta forma se numeste si evaluare sumativa deoarece urmareste obtinerea unor date despre efectele sumative ale unui set de actiuni care alcatuiesc o unitate mai mare de instruire.

Cele trei forme de evaluare nu sunt opuse, nu se exclud reciproc, ci dimpotriva sunt complementare. Imbinarea lor in procesul didactic asigura eficienta acestuia, realizarea obiectivelor si maximalizarea rezultatelor. De altfel introducerea perioadei de evaluare la sfarsitul semestrului valorifica relatia de complementaritate. Aceasta evaluare de bilant (o evaluare sintetica, globala) este precedata de sistematizarea cunostintelor si urmata de masuri ameliorative. Desfasurarea ei fara a fi precedata de evaluarea formativa si de cea cumulativa, genereaza in elevi stari de tensiune emotionala, supramotivare, oboseala. Evaluarea de bilant trebuie conceputa si valorificata numai in continuarea evaluarii initiale, formative si cumulative. Indeplineste functii le de ierarhizare a elevilor, de certificare a competentelor, de reglare si autoreglare.

Valoarea fiecarei forme si relatiile dintre ele sunt evidentiate de profesor dr. Ion T. Radu in lucrarile de referinta "Teorie si practica in evaluarea eficientei invatamintului" si "Evaluarea in procesul didactic" (2000).