Influentele jocurilor dinamice asupra unor procese psihice de baza ale copiilor de 7-11 ani

Influentele jocurilor dinamice asupra unor procese psihice de baza ale copiilor de 7-11 ani

1 ATENTIA

9

Atentia consta in orientarea si concentrarea activitatii psihice cognitive asupra unui obiect sau fenomen, realizand astfel o optimizare a cunoasterii unui sector din lumea inconjuratoare sau din viata psihica interna.

Omul se afla permanent intr-o ploaie de stimuli care produc numeroase senzatii: vizuale, auditive, olfactive, tactile, interne, etc. Atentia reprezinta zona de maxima claritate a constiintei, ea fiind o focalizare a constiintei.

Atentia face parte din categoria fenomenelor psihice care sustin energetic activitatea. Ea este o functie prin care se modeleaza tonusul nervos, necesar pentru desfasurarea celorlalte procese si structuri psihice. Prezenta ei asigura o buna receptare senzoriala si perceptiva a stimulilor, intelegerea mai profunda a ideilor, o memorare mai trainica si mai fidela, selectarea si exersarea mai adecvata a priceperilor si deprinderilor.

Lipsa atentiei sau atentia slaba duce la omisiuni in repetarea stimulilor, la erori in reactiile de raspuns, la erori in descifrarea sensurilor, la utilizarea gresita a instrumentelor.

Atentia reprezinta fenomenul psihic de activare selectiva, concentrare si orientare a energiei psihonervoase in vederea desfasurarii optime a activitatii psihice, cu deosebire a proceselor senzoriale si cognitive.

Manifestarile si efectele atentiei sunt cele ce urmeaza:

>      Orientarea constiintei intr-o directie - asigura o selectie a unor impresii ce apar cu claritate maxima, celelalte fiind mai sterse;

>      Concentrarea - intensifica impresia;

>      Claritatea unui obiect asupra caruia ne concentram - sporeste;

>      Rapiditatea perceperii unui eveniment;

>      Modificari motorii si expresive;

Atentia are cateva caracteristici:

♦      este orientata spre ceva anume, are un obiect (stimul intern sau extern);

♦      este selectiva, adica orientata spre anumiti stimuli;

♦      presupune o concentrare optima a energiei psihonervoase spre obiectul ei;

Se pot distinge mai multe forme ale atentiei. P. Guillaume deosebea, dupa obiectul ei:

a)      atentia in expectativa - manifestata cand asteptam un anumit eveniment sau semnal la care trebuie sa reactionam prompt. Se vorbeste in acest caz de vigilenta, ea asigurand reactii prompte., de ea depinde siguranta in exploatare.

b)    atentia exterioara - prezenta cand urmarim obiecte, fenomene din mediul ambient ori miscarile, actiunile noastre;

c)     atentia interioara - se concentreaza, prin dedublare, asupra vietii interioare, asupra propriilor imagini, ganduri, sentimente. Este atentia angrenata in actul de introspectie.

Atentia insa nu se manifesta in unul si acelasi fel in toate activitatile omului. Exista forme mai simple si forme mai complexe de atentie. O alta clasificare a atentiei se poate efectua dupa proprietatile intrinseci. Criteriul de diferentiere este reprezentat de natura reglajului, si poate fi involuntar sau voluntar. Astfel:

a) atentia involuntara - se realizeaza de la sine, fara efort. Ea e pasiva
cand orientarea e provocata de excitanti exteriori noi sau puternici.
I.P.Pavlov o caracterizeaza ca reflex de orientare. Ea este forma cea
mai simpla si se intalneste si la animale. Poate aparea sub influenta a
doua categorii de factori (interni si externi) ce favorizeaza concentrarea
atentiei.

Factorii externi sunt:

>      noutatea obiectelor, fenomenelor, situatiilor si neobisnuitului lor;

>      intensitatea stimulilor: o lumina, un sunet puternic, un obiect mare, culori vii - ne atrag mai repede atentia;

>      miscarea, schimbarea, variatia, mobilitatea unui stimul pe fondul altor stimuli ficsi atrag atentia;

>      aparitia sau disparitia brusca a stimulilor;

>      gradul de complexitate stimulilor;

Factori interni - contribuie la trezirea atentiei. Ei sunt:

>      interesul pe care il prezinta pentru persoana acel obiect sau fenomen; interesul e subordonat motivatiei, trebuintelor noastre;

>      actualitatea unor momente si trairea afectiva pozitiva a relatiei cu obiectele;

Atentia involuntara este benefica prin faptul ca mecanismele ei neurofunctionale specifice asigura eficienta pentru o activitate, fara sa apara oboseala.

b) atentia voluntara - nu apare spontan, ci este intentionata si autoreglata
constient; ea presupune un efort, uneori penibil de vointa.

Autoreglajul voluntar se exprima prin orientarea intentionata spre obiectul atentiei, intensificarea activitatii psihice, inhibarea voita a altor preocupari colaterale, izolarea de excitantii perturbatori sau limitarea influentei acestora, mentinerea concentrarii atentiei pe durata necesara indeplinirii acelei activitati.

Atentia voluntara este benefica prin eficienta sa pentru toate felurile de activitate, dar limitata ca posibilitate de realizare.

Utilizarea repetata a atentiei voluntare genereaza un anumit grad de

automatizare    a acesteia, transformand-o intr-un sistem de deprinderi

postvoluntare.

c) atentia postvoluntara - este un nivel superior de manifestare al atentiei, fiind la fel de bine organizata ca atentia voluntara, dar in virtutea mecanismelor implicate nu necesita incordarea voluntara obositoare. Ne concentram atentia asupra unei activitati care nu ne place, dar in virtutea exercitiului si experientei ea incepe sa ne atraga si ajungem sa o efectuam cu placere, fara sa mai fie nevoie de efort voluntar. Unele calitati, insusiri ale atentiei pot sa varieze de la o persoana la alta,

ele putand fi considerate aptitudini in legatura cu exercitarea unor profesii.

Calitatile atentiei sunt un rezultat al functionarii timp mai indelungat a atentiei la un anumit nivel calitativ. Astfel, calitatile atentiei sunt:

>      calitatea de concentrare, intensitatea atentiei - presupune delimitarea intr-o dominanta, un focar de excitatie intensa si zonele aplicate, relativ inhibate si inaccesibile la factori perturbatori;

>      stabilirea atentiei - inseamna cantitatea de elemente asupra carora se poate orienta si concentra atentia simultana; numarul de elemente care pot fi cuprinse deodata in centrul atentiei, cu acelasi grad de claritate;

>      distributia atentiei - acea insusire care permite unei persoane sa desfasoare, concomitent, mai multe activitati cu conditia ca macar una dintre ele sa fie relativ automatizate, capacitatea de a urmari simultan mai multe surse de informatie, mai multe obiecte ori activitati.

> mobilitatea sau flexibilitatea atentiei - consta in deplasarea si reorientarea ei de la un obiect la altul in intervalele cerute de desfasurare a activitatii.

Din punct de vedere psihologic, atentia este deci o forma a vietii psihice, aplicandu-se unor variate continuturi si constand intr-o focalizare a atentiei, intr-o intensificare a ei in jurul unui domeniu limitat. Atentia e o functie de sinteza, aducand toate datele si resursele disponibile in jurul unui obiect ori fenomen. Este un monoideism relativ facilitat de interventia motivatiei si a afectelor. Un rol il au si cunostintele, deprinderile formate anterior. Rezolvarea problemelor atentiei voluntare atarna de progresele inregistrate in studiul vointei.

Posibilitatile de concentrare ale atentiei variaza mult de la un individ la altul. Ele sunt o expresie a intregii personalitati, exprimand aspiratiile ei indeosebi.

Distragerea atentiei, deplasarea spontana spre alt obiect decat cel cerut de sarcina desfasurata de subiect duce la scaderea calitatii si a eficientei activitatii, dand acesteia un caracter labil, discontinuu. In procesul de educare si reeducare, imposibilitatea concentrarii atentiei scade productivitatea invatarii, atrage carente in instruire, genereaza superficialitate in pregatire. In realizarea sarcinii, cel neatent se caracterizeaza prin agitatie, prin preocupari in afara temei, insa exista si posibilitatea ca acesta sa-si mascheze starea. De obicei, atentia se exteriorizeaza printr-o expresie incordata (faciala si corporala).

2 MEMORIA

Memoria este functia psihica de baza care face posibila fixarea, conservarea, recunoasterea si reproducerea informatiilor si trairilor noastre; nu este doar un proces psihic de intiparire, stocare si reactualizare a informatiilor, ci si un mecanism psihic structurat, constructiv, chiar creativ; este o capacitate generala a intregii materii, vii sau nevii; este o capacitate psihica absolut necesara, fara de care viata ar fi practic imposibila. Ea asigura continuitatea vietii psihice a individului si se afla in stransa interactiune si interdependenta cu toate celelalte procese, insusiri si capacitati psihice; memoria nu este un simplu depozit de informatii.

Memoria are o serie de caracteristici care o individualizeaza de alte procese psihice si anume este:

♦     activa - aduce modificari si trasaturi atat in subiectul care memoreaza, cat si in materialul memorat;

♦     selectiva - nu retine si nu reactualizeaza absolut tot, ci doar o parte din solicitarile care vin spre noi;

♦     situationala - in concordanta cu particularitatile de timp si spatiu ale situatiei, cu stare interna a subiectului;

♦     relativ fidela - intiparirea cat si reactualizarea se fac cu oarecare aproximatie;

♦     mijlocita - pentru a tine minte mai bine si pentru a reproduce mai usor, ne servim de o serie de instrumente care au rol de au indeplini functia unor autentice mijloace de memorare;

♦     inteligibila - presupune intelegerea celor memorate si reactualizate, organizarea materialului memorat dupa criterii de semnificatie;

Memoria este implicata in toate procesele psihice:

■    memoria imaginativa - permite conservarea ti reproducerea reprezentarilor;

■    memoria verbal - logica - a propozitiilor, ideilor;

■    memoria afectiva;

■    memoria motorie - face posibila formarea priceperilor si deprinderilor. Are 2 forme: a) memoria spirituala - ce conserva imaginile, ideile,

rationamentele;

b) memoria materiei (a creierului) - ce retine imbinarea si succesiunea     miscarilor;

■      memoria mecanica (inferioara) - bazata pe coincidenta intre stimuli si pe 'legea efectului' (realizata in lipsa materialului de memorat);

■      memoria logica (superioara) - specific umana, insotita de cunostinta de sine intemeiata indeosebi pe relatii logice, de inteles, insotite de posibilitatea localizarii in timp si spatiu a evenimentelor inregistrate.

Din punct de vedere al duratei pastrarii imaginii sau idei pricepute, se descriu 3 forme:

a)      memoria de foarte scurta durata: - este stocajul senzorial; datorita ei, cand mergem, nu vedem toate obiectele din jur clatinandu-se; ea explica posibilitatea cinematografului.

b)    memoria de scurta durata: - asigura o mai indelungata pastrare a imaginii, insa in afara unor conditii, speciale impresia dispare dupa 18 secunde. Este limitata atat durata conservarii cat si volumul ei; ea creeaza posibilitatea lecturarii expresive. Daca cunostintele se repeta, daca au un inteles care le asigura notiunile dinainte consolidate, daca au o mare incarcatura emotionala, memoria de scurta durata trece in memorie de lunga durata.

c)      memoria de lunga durata: - cuprinde totalitatea informatiilor repetate, care pot fi pastrate ore, zile, ani si chiar intreaga viata; se presupune ca are o capacitate nelimitata si fixeaza tot sau aproape tot ce ni se intampla.

Memoria nu impiedica evolutia psihica, ci face posibila dezvoltarea ei coerenta in raport cu experienta acumulata. Datorita ei invatam sa mergem, sa . orbim, sa traim sentimente complexe, sa ne imaginam viitorul, sa luam hotarari in cunostinta de cauza. Existenta memoriei face posibila constituirea structurilor psihice superioare: inteligenta si perseverenta. Ea constituie cea mai mare parte a inconstientului, care influenteaza activitatea noastra constienta din fiecare moment.

Un aspect foarte discutat este cel al raportului dintre memorie si gandire, memorie si inteligenta, de memorie depinde dezvoltarea gandirii si imaginatiei.

Complexitatea memoriei deriva nu doar din caracteristicile ei, ci si din aceea ca ea presupune o anumita desfasurare in timp, o multime de etape, faze, procese din a caror succesiune se incheaga continuitatea ei:

1) Memorarea informatiilor (intiparirea, fixarea, angrenarea) este primul
proces pe care memoria il pune in functiune.

>    Dupa prezenta sau absenta scopului, a intentiei de a memora, a efortului
voluntar si a unor procese de retinere se desprind 2 forme:

♦      memoria involuntara - pare simpla, intamplatoare, neeficienta, insa ea dispune de-o structura complexa, competitiva cu cea a memorarii voluntare;

♦      memorarea voluntara - e organizata, sistematica, productiva, intrand in functie mai ales in activitatile grele, dificile, monotone, neinteresante.

>    In functie de prezenta sau absenta gandirii, a intelegerii , a unor asociatii
logice desprindem:

♦      memorarea mecanica - implica simpla repetare a materialului, folosirea asociatiilor de continuitate in timp si spatiu. Ea duce la invatarea formala, e aparat eficienta, in esenta fiind neeficienta;

♦      memorarea logica - bazata pe intelegerea, dezvoltarea gandirii si a operatiilor ei, asigura realizarea unei invatari autentice, utilizate in practica, cu mari posibilitati operationale. Este superioara memorarii mecanice, prin: autenticitate, economicitate, productivitate. Ea inlatura invatarea formala.

2) Pastrarea informatiilor (conservarea) stocarea lor e acel proces al memoriei
ce presupune retinerea pentru un timp mai scurt a celor memorate.

> in functie de durata, se desprind 2 tipuri de pastrari:

♦      pastrarea de scurta durata (8-10minute);

♦      pastrarea de lunga durata;

3) Reactualizarea informatiilor (ecforarea) consta in scoaterea la iveala a celor memorate si pastrate in vederea utilizarii lor. Ea se realizeaza prin recunoasteri si reproduceri. Recunoasterea se realizeaza in prezenta obiectului iar reproducerea in absenta lui. Cele mai importante calitati ale memoriei sunt:

>      volumul memoriei - cantitatea de material cu care putem opera;

>      elasticitatea, mobilitatea sau supletea memoriei - capacitatea de-a acumula cunostinte mereu noi, de a le organiza si reorganiza pe cele vechi;

>      rapiditatea intiparirii - engramarea se realizeaza repede, cu mare economie de timp, efort si repetari;

>      trainicia pastrarii - consta in faptul ca cele memorate sunt conservate corect intr-o forma acceptabila, pentru o perioada indelungata de timp;

>      exactitatea sau fidelitatea reactualizarii celor memorate indica gradul de precizie, corectitudine, acuratete a recunoasterii si reproducerii;

>      promptitudinea reactualizarii, realizarea rapida, prompta a recunoasterii si reproducerii, imediata dupa stimulare.

Conditiile optime ale memoriei sunt urmatoarele:

♦      motivatia, scopul memorarii, ce sens are invatarea pentru subiect;

♦      necesitatea cunoasterii efectelor, a rezultatelor invatarii, ele fiind de natura sa ghideze eforturile ulterioare;

♦      intelegerea materialului de invatat, prelucrarea sa logica, prin realizarea unor legaturi cu cunostintele anterior asimilate (influenteaza usurinta fixarii, trainicia conversarii);

♦      vointa, intentia de a tine minte (implica un efort pentru a putea repovesti altora);

♦      repetarea cunostintelor (mareste sansa de fixare, rol pozitiv are numarul de repetari);

♦      interactiuni intre cunostinte si priceperi: - poate avea :

■      influenta pozitiva = transfer;

■      efect negativ = interferenta (inhibitie);

- este de 2 feluri:

● proactiva: - cunostintele sau priceperile vechi stanjenesc asimilarea altora noi;

● retroactiva: - impresiile noi inhiba, ne fac sa evitam altele anterioare;

♦      conceperea unor modele de organizare optim al invatarii: - exista mai multe etape:

■      familiarizarea cu textul: - lecturarea rapida a textului pentru orientare;

■      aprofundarea ideilor: - fragmentarea textului dupa principalele teme, intocmirea de fise; dupa intelegerea deplina a primului fragment se trece la urmatorul apoi mai departe, treptat;

■      reluarea fiecarei teme: - memorarea analitica;

■      urmarirea unei fixari in ansamblu: - recapitularea intregului material, intocmirea de scheme;

■      recapitularea schemei: - in ajun de examen;

■      gradul de intelegere, aprofundare: - sa fie maxim;

Diferentele individuale:

Memoria se specializeaza si se diferentiaza, ca urmare a predispozitiilor native ale subiectului si a exersarii. Specializarea memoriei poate fi intalnita la nivelul:

>      analizatorilor: - memoria vizuala, memoria auditiva, memoria cutanata, memoria gustativa, memoria olfactiva, etc.

>      proceselor calitatilor memoriei:

♦      volumul memoriei: - calitatea informatiei cu care subiectul poate opera;

♦      elasticitatea, mobilitatea sau supletea memoriei: - capacitatea de a acumula noi informatii, de a integra si restructura;

♦      rapiditatea intiparirii;

♦      trainicia pastrarii;

♦      exactitatea si fidelitatea reactualizarii: - se refera la precizia, corectitudinea si acuratetea reactualizarii;

♦      promptitudinea reactualizarii;

>    continutul activitatilor psihice:

♦      memoria predominant verbal-logica;

♦      memoria predominant imaginativa;

♦      memoria motrica;

♦      memoria afectiva, etc.

UITAREA este fenomenul natural si relativ-necesar, ce consta in scoaterea din stoc a informatiei, pierderea amintirilor in urma stingerii legaturilor temporale sau a destructurarii sistemului de cunostinte acumulate, unele din ele ajungand sa fie izolate si sa nu mai poata fi recuperate pe cale asociativa.

Uitarea poate aparea:

♦      ca efect al inhibitiei de protectie rezultat datorita unui efect ce a dus la aparitia oboselii;

♦      ca efect al inhibitiei externe rezultat datorita interventiei unor stimuli neobisnuiti;

♦      sub actiunea inhibitiei de stingere rezultata datorita nerepetarii;

♦      ca efect al inhibitiei de diferentiere rezultat datorita faptului ca legaturile corticale nu sunt precis delimitate;

♦      ca efect al legii inductiei negative, adica la nivelul sistemului central un factor aparut intr-o anume zona produce in jurul sau zone de inhibitie. Dezinhibarea acestor zone permite refacerea legaturilor corticale.

Legile memoriei:

>      e memorat mai bine materialul care formeaza obiectul orientarii constiente si al prelucrarii active (cu implicare mai ales a gandirii); studiile au aratat ca procentul de informatii retinute din materialul de memorat e de: 20% cand auzim, 30% cand vedem, 50% cand auzim si vedem, 80% cand spunem si 90% cand spunem si actionam in acelasi timp.

>      memoria e cu atat mai buna cu cat semnificatia materialului pentru subiect e mai mare;

>      sunt mai bine retinute materialele referitoare la scopul si rezultatele actiunilor decat cele referitoare la conditiile sau mijloacele de realizare;

>      atunci cand ne propunem sa retinem ceva in vederea realizarii unui obiectiv, performantele sunt mult mai mari decat atunci cand intentia de a memora lipseste.

>      memoria e mai eficienta daca scopurile sunt diferentiate;

>      efectul Ebert-Neuman: 'invatarea pentru o anumita data conditioneaza uitarea dupa aceasta data.'

>      durata si felul pastrarii sunt influentate de conditiile in care s-a realizat memorarea si de particularitatile materialului de memorat;

>      materialul inteligibil este mai bine pastrat decat materialul fara sens.

3 IMAGINATIA

Imaginatia este acel proces psihic al carui rezultat il constituie obtinerea unor reactii, fenomene psihice noi pe plan cognitiv, afectiv sau motric, acel psihic cognitiv complex de elaborare a unor imagini si proiecte noi, pe baza combinarii si transformarii experientei.

Imaginatia interactioneaza cu toate procesele si functiile psihice si indeosebi cu memoria, gandirea si limbajul.

Imaginatia presupune 3 insusiri:

>      fluiditatea: - posibilitatea de-a ne imagina in timp scurt un numar mare de imagini, idei, situatii, etc;

>      plasticitatea: - usurinta de-a schimba punctul de vedere, modul de abordare a unei probleme, cand un procedeu se dovedeste inoperant;

>      originalitatea: - expresia noutatii, a inovatiei; ce se poate constata cand vrem sa testam posibilitatile cuiva, prin raritatea statistica a unui raspuns, a unei idei. Ea este caracteristica principala, garantand valoarea rezultatului muncii creatoare.

Imaginatia unor noi obiecte, simboluri, idei implica 2 procese fundamentale: analiza si sinteza.

Analiza realizeaza o sfaramare a unor asociatii, o descompunere a unor reprezentari care apoi, prin sinteza, sunt reorganizate in alte structuri deosebite de cele pricepute sau gandite anterior.

Sinteza are loc in diferite moduri, numite de obicei 'procedeele imaginatiei' cum ar fi:

♦      aglutinarea: - produsa cand parti descompuse din diferite fiinte sau obiecte sunt recombinate astfel, dand nastere unor fiinte sau obiecte cu aspect eterogen;

♦      modificarea dimensiunilor umane: - a dus la imaginarea de uriasi si de pitici;

♦      multiplicarea serpilor: - a creat imaginarea balaurului cu 7 capete;

♦      schematizarea fetei umane: - realizata in caricatura iesind in relief trasaturile dominante;

♦      analogia: - procedeu prezent in stiinta si tehnica

Imaginatia este un proces foarte complex, desfasurandu-se in forme variate. S-au folosit mai multe criterii de clasificare, insa unul s-a impus mai mult; e vorba de prezenta intentionalitatii in actele imaginative, grupandu-se urmatoarele forme:

a)       imaginatia involuntara: - visul din timpul somnului si reveria;

b)     imaginatia voluntara: - reproductiva, creatoare si visul de perspectiva; Cea mai frecventa forma de imaginatie, solicitata aproape zilnic, la care se

face apel in mod curent in invatare este imaginatia reproductiva. Ea consta in capacitatea noastra de a ne reprezenta diferite locuri, fenomene, intamplari, numai pe baza unor relatari verbale, fara sprijinul unui material concret, intuitiv.

Cea mai importanta forma a imaginatiei este insa imaginatia creatoare care se manifesta in diferite feluri in mod involuntar sau precumpanitor voluntar.

Schematic, imaginatia ar putea fi reprezentata astfel: IMAGINATIA : - reproductiva

- creatoare: - involuntara: - visarea

imagini: - hipnogogice

- hipnopompice

visele

- halucinatiile - preponderent

voluntara: - creatia: - artistica

stiintifica

tehnica

organizatorica. Formele imaginatiei:

a)      visarea - are loc atunci cand, in momente de repaus, de relaxare, lasam gandurile sa vagabondeze, preferand sa ne imaginam lucrurile placute, sanse, intamplari favorabile. Visarea e puternic influentata de dorinte, sentimente, insa daca ocupa un loc prea mare in existenta zilnica, se pierde controlul cu realitatea, se subliniaza efortul voluntar.

b)      imaginile hipnogogice (hipnos = somn, agogos = a aduce) - sunt imagini care apar in timpul adormirii;

c)      imagini hipnopompice (pompos = care intovaraseste) - intervin la inceputul trezirii din somn;

■    in ambele cazuri e vorba de linii simple, figuri geometrice, stele stralucitoare,
mai rar figuri umane sau peisaje. Sunt imagini statice sau ce se succed fara
legatura intre ele. Nu sunt considerate reale si sunt fenomene de scurta durata.

d) visele - cele din timpul somnului se deosebesc net de imaginile din preajma
somnului;

■    imaginile somnului presupun o inlantuire de imagini, emotii, reflectii care
apar in stare de somn paradoxal, se succed intr-o stransa legatura, constituind
o aventura la care participam afectiv, intens insa subiectul nu le poate dirija si
nici intelege imediat. Lipseste total controlul realitatii, totul devine posibil,
pot aparea simboluri.

■    in legatura cu interpretarea viselor, unii considera ca visul este un mod de
comunicare cu divinitatea, visul fiind o solie, un avertisment, altii considera
visul ca fiind rezultatul unei disocieri, unei inhibitii; iar psihologii sustin ca
visul are o seria de semnificatii, visul este rezultatul unei intregi stari de spirit a celui ce doarme, realizarea unei dorinte;

e)       halucinatiile - sunt imagini extrem de vii pe care bolnavii le considera reale. Ei vad persoane, animale, obiecte, acoperind parti din cele ce percep; pot fi provocate de anumite substante chimice si droguri;

f)        reveria - este un fel de experiment mintal privind indeplinirea dorintelor si tendintelor si poate reprezenta, intr-o anumita masura, un fel de satisfacere fictiva a acestora, reducand astfel tensiunea interna psihica, generata de ele;

g)      imaginatia reproductiva - forma activa, constienta si voluntara, constand in construirea mintala a imaginii unor realitati existente in trecut, ce nu pot fi insa pricepute in direct;

h) imaginatia creatoare - e cea mai complexa si valoroasa forma a imaginatiei

voluntare si active. Se deosebeste de cea reproductiva, fiind orientata spre

ceea ce e posibil, ce tine de viitor, ce e nou. Produsului este un proiect mintal,

caracterizat prin noutate, originalitate, ingeniozitate,

i) imaginatia preponderat voluntara - persoana isi propune in mod constient sa rezolve o anumita problema foarte dificila ori sa creeze o anume opera artistica, implicand un efort de durata;

j) visul de perspectiva - este o forma activa si voluntara a imaginatiei, constand

In proiectarea mintala a drumului propriu de dezvoltare in acord cu

posibilitatile personale si cu conditiile si cerintele sociale. Alte criterii de clasificare ale formelor imaginatiei sunt:

1) dupa gradul de activism al persoanei in procesul imaginatiei se disting:

■    forme pasive (visul, reveria);

■    forme active (imaginatia reproductiva si creatoare);

2) dupa calitatea constructiei imaginative:

■      absurde (visul, reveria);

■      usor constructive (imaginatia reproductiva);

■      foarte constructiva (imaginatia creatoare);

3) dupa tipul de activitate in care se integreaza:

■      artistica;

■      literala;

■      tehnico-constructiva;

■      stiintifica;

■      muzicala;

■      coregrafica;

4) dupa tipul de reprezentari dominante:

■      plastic-vizuala;

■      auditiv-motrica.