Comentarii pe marginea Barometrului Relatiilor Interetnice

De ce Barometrul Relatiilor Interetnice?

Romania este o tara in care relatiile interetnice au generat, indeosebi in prima parte a anilor ’90, situatii conflictuale intens mediatizate si patimas abordate in spatiul politic. Era firesc ca sociologii sa incerce sa afle altfel decat din diverse scandari in ce masura aceste conflicte corespund unor tensiuni reale, si in ce masura sunt alimentate de un construct imaginar.

Intre abordarile empirice ale problematicii interetnice, mentionam seria de 3 cercetari realizate de Institutul de Marketing si Sondaje (IMAS) la solicitarea fundatiei Korunk in anii 1993-1995, precum si cele realizate de catre Centrul de cercetari Interetnice (CCRIT) indeosebi cea realizata in anul 2000, cu finantarea USAID. Nu sunt singurele realizari din domeniu, insa au avut o metodologie asemanatoare, respectiv sondaje prin chestionar, aplicate unor esantioane reprezentative pentru populatia romana si maghiara[1].

Constatand utilitatea acestor cercetari, precum si necesitatea monitorizarii tendintelor manifestate la nivelul opiniei publice, Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturala a decis organizarea cu frecventa anuala, incepand din anul 2001, a Barometrului Relatiilor Interetnice. Obiectivele acestui program sunt:

monitorizarea si evaluarea climatului interetnic general din Romania;

caracterizarea evolutiva a auto-perceptiilor si perceptiilor celorlalti in cadrul celor mai numeroase comunitati etnice;

dinamica propagarii si mentinerii stereotipurilor fata de diferite grupuri etnice;

factori socio-economici relevanti in dinamica relatiilor interetnice;

cunoasterea impactului public al unor aspecte ale politicii si legislatiei privind minoritatile din Romania;

estimarea impactului pe care il au diferitele evenimente asupra relatiilor interetnice.

Instrumentul de cercetare (chestionarul) a fost dezvoltat pornind de la cel elaborat in anul 1999 de catre un colectiv coordonat de CCRIT, in cadrul unui proiect pilot finantat de Fundatia pentru o Societate Deschisa din Romania. Aproximativ acelasi instrument si metodologie de cercetare a stat la baza cercetarii din 2000 a CCRIT, ceea ce face ca, in buna masura, rezultatele sa fie comparabile.

Pentru editia din 2001, a fost organizata o licitatie la care au participat principalele institutii de cercetare a opiniei publice din Romania. In urma analizarii dosarelor, juriul a decis ca ancheta sa fie realizata de catre Metro Media Transilvania. Interviurile au fost realizate in noiembrie 2001, in general in limba materna a respondentilor. Principalele rezultate au fost prezentate intr-un caiet editat de CRDE. Baza de date este publica, putand fi accesate, impreuna cu caietul de prezentare a rezultatelor brute obtinute, pe site-ul www.edrc.ro, constituind in acest fel un valoros material de lucru pentru cercetatorii interesati de domeniu.

Articolul de fata isi propune, dupa o discutie mai amanuntita a unor aspecte metodologice pe care le implica acest tip de cercetare, o incercare de citire mai atenta a unora din informatiile oferite de aceasta ancheta. Referirile le voi face, atunci cand nu sunt prelucrari proprii ale bazei de date, la datele cuprinse in caietul de prezentare editat de CRDE in  noiembrie 2001.

Metodologia cercetarii

In cercetarile mentionate mai sus au fost avute in vedere exclusiv comunitatile romana (majoritara) si maghiara, principiul constand in a se alcatui esantioane de dimensiuni relativ egale, reprezentative pentru populatiile respective. In cazul cercetarii din 2001 s-a decis adaugarea unui esantion pentru populatia Rroma (tigani). De asemena, avand in vedere situatia specifica a Transilvaniei, din punctul de vedere al subiectului cercetarii, s-a considerat necesar ca pentru populatia din aceasta regiune sa exista un esantion suplimentar.

Astfel, s-au constituit 4 esantioane independente:

E1 = 800 (reprezentativ pentru populatia adultadin Romania;

E2 = 200 (reprezentativ pentru populatia adulta din Transilvania);

E3 = 600 (reprezentativ pentru populatia adulta de etnie maghiara din Transilvania);

E4 = 600 (reprezentativ pentru populatia adulta de etnie rroma din Romania).

La raportarea rezultatelor, s-au avut in vedere urmatoarele categorii de respondenti:

Romani (total) – respondentii din esantionul E1 care s-au declarat de nationalitate romana (718 persoane);

Romani din Transilvania – respondenti care s-au declarat de nationalitate romana din esantioanele E1 (judetele din Transilvania) si E2 (387 persoane);

Maghiari – esantionul E3, precum si respondentii din E1 si E2 care s-au declarat de nationalitate maghiara (695 persoane);

Rromi – esantionul E4, precum si respondentii din E1 si E2 care s-au declarat de nationalitate rroma (601 persoane).

Toate esantioanele au fost proiectate prin stratificare, pe baza ariilor culturale si a tipului de localitate. La esantionul E3 s-a utilizat si criteriul proportiei populatiei maghiare in localitate (sub 25%, 25-75%, peste 75%). Pentru stabilirea marimii straturilor din E3 si E4 s-au avut in vedere datele recensamantului populatiei din 1992, ceea ce ridica, pe langa vechimea datelor, problema populatiei rrome (401 mii de persoane inregistrate). Majoritatea covarsitoare a specialistilor este de acord ca aceasta cifra nu corespunde realitatii din 1992, fiind mult subreprezentata. Problema nu consta in subreprezentarea in sine, ci in lipsa certitudinii uniformitatii acesteia. Nu suntem siguri ca toate categoriile de rromi au fost in aceeasi masura subreprezentate prin autodeclararea de la recensamant. Nedeclararea apartenentei la un grup etnic se datoreaza, cel mai probabil, existentei unei situatii care face ca respectiva asumare sa poata produce un prejudiciu material sau simbolic persoanei in cauza (sau ca persoana in cauza sa anticipeze atari consecinte). Cu alte cuvinte, avem motive sa banuim ca utilizarea datelor recensamantului este probabil sa duca la subreprezentarea in esantion a grupurilor de rromi care traiesc in comunitati cu potential conflictual etnic ridicat. Din pacate, nu am gasit o alternativa practica la aceasta metodologie. Speram ca recensamatul efectuat din martie 2002 sa rezolve, macar in parte, aceste impedimente.

In cadrul straturilor, localitatile si sectiile de votare au fost selectate aleator (pentru E3, selectia s-a facut din sectiile in care votul din 2000 a indicat o concentratie mare de maghiari). In cadrul sectiilor de vot, esantionul E3 a utilizat pentru selectia intervievatilor metoda rutei aleatore, apartenenta etnica fiind determinata prin autoidentificare. Pentru esantionul de rromi (E4), s-a utilizat o metoda similara, numai ca de aceasta data s-au ales zonele din localitati care erau cunoscute ca fiind locuite preponderent de rromi, iar selectia s-a facut si prin hetero-identificare (recunoasterea de catre trei vecini).

Trebuie remarcat ca in ambele cazuri, dar mai ales in cel al esantionului de rromi, modul de selectie a dus la marirea sanselor de selectie pentru persoanele care traiesc in colectivitati compacte etnic, in defavoarea celor din zonele eterogene si a celor care traiesc izolati intre reprezentantii altor etnii. Evident, deosebirile comportamentale si atitudinale dintre aceste categorii de membri ai aceleiasi etnii nu pot fi ignorate. Pentru ca nici in aceasta problema nu s-a gasit o solutie satisfacatoare, nu ne ramane decat sa semnalam aceste posibile distorsiuni de esantionare, si sa citim rezultatele cu rezervele cuvenite.

Indentitate regionala versus identitate etnica

Traim in cercuri concentrice. Intre ego-ul absolut si omul planetar exista grade diferite de auto-identificare. Oferind subiectilor cercetarii posibilitatea de auto-identificare printr-o serie de atribute care pot fi grupate in categorii cu grade diferite de generaliatete (identitate regionala, nationala, etnica, europeana-zonala si europeana), am constatat o serie de particularitati semnificative[2].

Romanii (esantionul general) se identifica in primul rand prin coordonata nationala (70%)[3] si in mica masura prin cea regionala (29%); in Transilvania, coordonata regionala e mai puternica (36%).

Pentru maghiari, identitatea regionala (49%) e la fel de puternica cu cea etnica (43%). Dintre cele trei grupuri etnice studiate, ei sunt cei care se raporteaza in cea mai mare masura la spatiile european si est-european (si in cea mai mica masura la cel balcanic).

Rromii se identifica mai degraba prin cetatenie (46% se definesc ca romani) decat prin apartnenta la grupul etnic (numai 30% considerandu-se in primul rand rromi).

Pentru ca cineva sa fie considerat roman, daca romanii (mai ales regatenii) considera ca trebuie sa fie nascut in Romania, maghiarii si tiganii acorda mai multa insemnatate decat acestia sentimentului de apartenenta. Pentru maghiari, elementul definitoriu cel mai des mentionat este limba materna.

Dupa parerea dvs., care sunt cele mai importante trei lucruri pentru ca cineva sa fie considerat ROMAN

Tot criteriul locului de nastere este utilizat cel mai des de romani (50% il mentioneaza in primul rand[4]) pentru a defini pe maghiari. Dimpotriva, maghiarii se autoidentifica in primul rand prin limba materna (48%) si prin sentimentul apartenentei (16%).

In cazul hetero- si auto- identificarii rromilor, diferentele de apartenenta etnica ale respondentilor sunt cvasi-inexistente: in proportii statistic nediferentiate, ei definesc acest grup etnic prin limba materna si sentimentul apartenentei.

Imagini reciproce (paiul din ochiul celuilalt)

Dintr-o lista cuprinzand 24 atribute (cate 12 pozitive si 12 negative), subiectilor anchetei li s-a solicitat sa le aleaga pe cele trei care ar caracteriza cel mai bine fiecare grup etnic[5].

In privinta autoperceptiei (atributele pe care le aleg membrii fiecarui grup ca fiindu-le cele mai adecvate), ierarhia celor mai frecvente atribute este cvasi-identica:

Romani: primitori, cumsecade, harnici (cei din Transilvania mai mult)

Maghiari: harnici, primitori, cumsecade

Tigani: primitori, harnici, cumsecade, – dar si dezbinati

Aceasta identitate exprima faptul ca, in realitate, atributele respective reprezinta un set comun de valori – un fel de imagine ideala a unei colectivitati, acceptata de catre membrii tuturor grupurilor etnice.

De asemenea, in toate cazurile, cel mai frecvent mentionat atribut negativ este dezbinati.

In schimb, modul in care fiecare grup etnic le caracterizeaza pe celellate este destul de diferit. Tabelul urmator sintetizeaza numarul atributelor negative (-), respectiv pozitive (+), acordat de membrii fiecarui grup etnic. Pentru aceasta, s-a calculat pentru fiecare respondent un “scor atitudinal”, egal cu diferenta dintre numarul atributelor pozitive si al celor negative alese pentru a caracteriza un grup etnic[6]. Acest scor poate varia intre minus 3 (au fost alese trei atribute negative) si plus 3 (trei atribute pozitive).

(*) Suma scorurilor atitudinale cu referinta la toate grupurile etnice, cu exceptia celui propriu.

Constienti de existenta unui grad de conventionalism in raspunsuri, observam ca din tabel rezulta cateva constatari:

In general, atitudinile fata de celelalte grupuri etnice sunt predominant pozitive, daca facem abstractie de un firesc conventionalism generat de situatia de intervievare.

Romanii “regateni” (cei din afara Transilvaniei) aleg mai multe atribute negative pt. maghiari (63% din ei au ales cel putin astfel de atribut, 18% le-au ales pe toate trei) decat cei din Transilvania (53%, respectiv 8%). Cu alte cuvinte, “criticismul” romanilor fata de maghiari e mai mare atunci cand ei nu au direct de-a face unii cu altii.

Romanii transilvaneni au de fapt o perceptie mai pozitiva decat regatenii fata de toate grupurile etnice.

Maghiarii aleg pentru ei insisi cele mai multe atribute pozitive, rromii pe cele mai putine. In aceasta ordine de idei, transilvanenii sunt mai “mandri de a fi romani” decat regatenii.

In general, romanii (datorita pozitiei de grup majoritar), au atitudinea cea mai putin pozitiva fata de celelalte grupuri. In particular, aceasta este valabil numai pentru cei care traiesc in zone monoculturale, astfel se explica diferentele mari inregistrate intre esantionul national si cel transilvanean[7].

Dimpotriva, rromii au atitudinea cea mai favorabila fata de “ceilalti”, dar si cea mai putin favorabila fata de ei insisi. Aceasta ar putea fi, daca nu o explicatie, un factor ajutator pentru intelegerea refuzului de identificare prezent in cazul acestui grup etnic (vezi situatia recensamantului din 1992).

Tot in contextul imaginilor reciproce, este relevanta distributia raspunsurilor la intrebarea “Care au fost motivele pentru care la noi nu a izbucnit un conflict atat de violent precum cel din Kosovo?[8]”. Raspunsurile cel mai frecvent alese de romani au fost Romanii sunt in general mai toleranti decat sarbii (58%) si Ungurii din Romania au fost tratati mai bine decat albanezii din Kosovo (54%). Intr-o buna simetrie semantica, optiunile maghiarilor s-au indreptat catre variantele Ungurii din Romania sunt mai rabdatori decat minoritatea albaneza din Kosovo (52%) si Politicienii UDMR sunt mai intelepti decat au fost politicienii minoritatii albaneze din Kosovo (35%).

Relatiile dintre Romani si Maghiari, acum fata de inainte de 1989

Relatiile dintre romani si maghiari sunt acum mai bune sau mai proaste fata de inainte de 1989?[9]

Diferentele pana la 100% sunt reprezentate de cei care au raspuns “neschimbate” si de non-raspunsuri.

In 1995, amintirea Targu-Muresului din 1990 era inca recenta, iar perceptia conflictului era accentuata de situarea in opozitie a exponentului politic al minoritatii maghiare (UDMR). Oricum, evolutia relatiilor a fost si este perceputa in mod diferit de catre romani si maghiari. Daca in urma cu sapte ani diferenta consta in proportia mai mare de romani care constatau o inrautatire a situatiei, anchetele mai recente au relevat ponderea mai mare a perceptiei unei imbunatatiri manifestate in randul populatiei maghiare.

Dintre urmatoarele expresii care descriu relatiile dintre romani si maghiari, care vi se pare ca exprima realitatea mai exact?

Diferentele pana la 100% sunt reprezentate de cei care au raspuns “ignorare reciproca”, “alta” si non-raspunsuri”.

Trebuie remarcat ca relatiile dintre romani si maghiari sunt percepute drept conflictuale indeosebi de catre romanii din afara Transilvaniei. Cei din Transilvania situeaza conflictul in alta parte decat in zona in care traiesc[10].Cu alte cuvinte, conflictul este perceput de regula ca pe ceva care se intampla undeva, mai rar ca pe o experienta directa.

Maghiarii definesc relatia ca pe una de colaborare, in masura mai mare decat romanii. Cea mai acuta perceptie a conflictului dintre romani si maghiari o au (evident!) tiganii (27%).

In acelasi context, trebuie remarcat ca romanii din Transilvania sunt mai putin suspiciosi fata de intentiile statului ungar, atunci cand e vorba de pretentii teritoriale, integrare, investitii in Romania[11]:

De remarcat ca temerile romanilor fata de Ungaria s-au diminuat semnificativ din 1995, cand 82% din romani credeau ca aceasta isi va mentine intotdeauna pretentiile asupra Transilvania.

Acelasi “spor de suspiciune” al romanilor din afara Transilvaniei este manifestat si in privinta relatiilor dintre cele doua state vecine: 40% din acestia se asteapta sa se imbunatateasca in urmatorii trei ani, fata de 53% din romanii transilvaneni[12].

Drepturile minoritatilor

In privinta legislatiei existente cu privire la drepturile minoritatilor, este evidenta o grava asimetrie intre opiniile membrilor populatiei majoritare si cei ai minoritatilor etnice. Spun “grava” pentru ca ea descrie o situatie de frustrare din partea ambelor grupuri minoritare, ignorata de majoritate, deci de lipsa de comunicare. Vestea buna ar fi ca, fata de anul precedent, exista o tendinta de ameliorare, cel putin in cazul maghiarilor.

Cum apreciati legile romanesti cu privire la drepturile minoritatilor?

Punctual, un domeniu in care apartenenta etnica este perceputa ca discriminatorie este cel al ocuparii unui loc de munca. 44% din romani considera ca rromii sunt dezavantajati, si numai 12% (8% in Transilvania) ca acest lucru se intampla in cazul maghiarilor. In schimb, 28% din maghiari si 58% din rromi se considera discriminati negativ. Interesant, tot 58% este proportia maghiarilor care cred ca rromii sunt dezavantajati. Situatia minoritara ii face pe maghiari sa fie mai sensibili decat romanii fata de problemele unui alt grup minoritar.

Examinand modul in care este percepta relatia dintre un stat si conationalii din alte tari, constatam deosebiri majore intre raspunsurile furnizate de catre romani si maghiari[13].

33% dintre romani si 79% dintre maghiari sunt de acord ca statul ungar sa acorde cetatenie maghiarilor din Romania. In schimb, 72% dintre romani si 76% dintre maghiari considera ca statul roman ar trebui sa acorde cetatenie romanilor de peste granita.

Tot 33% dintre romani, si 87% dintre maghiari, sunt de acord ca statul ungar sa intareasca legaturile cu organizatiile politice ale aghiarilor din Romania. Dar 79% dintre romani si 84% dintre maghiari considera indreptatit ca statul roman sa intareasca legaturile cu organizatiile politice ale romanilor din alte state.

Etc.

Este evidenta aplicarea, din partea populatiei majoritare, a unei duble masuri. Acest lucru nu este deloc valabil in cazul maghiarilor, care sustin (in masura ceva mai mare decat romanii) intarirea legaturilor dintre stat si minoritatile romanesti din afara granitelor. Raspunsurile furnizate de rromi se situeaza in general mai aproape de cele ale romanilor.

Standard de viata

Tabelul urmator reda sintetic cativa indicatori ai conditiilor de viata masurati prin ancheta BARE, comparativ pe cele patru grupuri studiate.

Ceea ce frapeaza este diferenta dintre standardul de viata al minoritatii rrome si cel al restului populatiei. Cu toate acestea, 20% dintre romani cred ca tiganii sunt grupul etnic cel mai bogat. Este un exemplu tipic de stereotip cultural.