Abandonul scolar in mediul rural

ABANDONUL SCOLAR IN MEDIUL RURAL

• 66% din cei care abandoneaza scoala provin din zona rurala
• Mai putin de un sfert din elevii din invatamantul liceal provin din mediul rural
• In anul 2004/2005, rata nationala a abandonului scolar a fost de 1,7% Cele mai inalte niveluri s-au inregistrat in vestul si sudul tarii.
• Pe judete, clasamentul arata astfel: Calarasi (3,2%), Brasov (3%), Ilfov (2,9%), Vrancea (2,7%), Caras-Severin (2,6%), Sibiu (2,4%) si Timis (2,3%)
• Principalele cauze ale abandonului: situatia materiala precara a familiilor, mentalitatea si traditiile (mai ales in randul minoritatii rrome), slaba dotare a scolilor si lipsa de cadre didactice calificate, distanta mare pana la scoala, parasirea tarii impreuna cu familia

PROGRAM PILOT PENTRU EDUCATIA DIN MEDIUL RURAL

Investitie in capitalul uman din mediul rural

a) perspectiva UE

Capitalul uman, o prioritate europeana -  Strategia Lisabona, lansata cu ocazia Consiliului European din luna martie 2000 a reprezentat documentul strategic al Uniunii Europene prin care statele membre si-au propus ca obiectiv central pentru anul 2010 transformarea economiei comunitare in cea mai competitiva economie bazata pe cunoastere, inclusiv prin investitia in capitalul uman.

b) Descrierea situatiei actuale in RO (din POS Dezvoltarea Resurselor umane)

• Romania se confrunta cu un fenomen accentuat de somaj in randul tinerilor (rata somajului in randul tinerilor este de aproximativ 3,5 ori mai mare decat rata somajului general).

• un alt fenomen ingrijorator cu care se confrunta romania este rata ridicata de parasire timpurie a scolii.

Sansele de ocupare a unui  loc de munca de catre cei care parasesc timpuriu scoala sunt reduse, deoarece acestia nu poseda competentele de baza si cunostintele necesare, iar acest lucru le afecteaza integrarea pe piata muncii. Astfel, prevenirea si reducerea acestui fenomen vor crea, pe de o parte, premisele pentru reducerea somajului si, pe de alta parte, vor contribui la imbunatatirea nivelului de calificare, deci a competitivitatii capitalului uman din Romania.

• in universitati patrund doar 2,5% tineri din mediul rural, si acestia provenind din familii care au reusit sa intretina copilul la oras

c) Programe derulate pana in prezent de Ministerul Educatiei (buget national si fonduri Phare)

Programul PHARE 2001 RO 01.04.02 : Accesul la educatie al grupurilor dezavantajate, cu focalizare pe  romi, cu un buget  de 8.33 milioane de EURO (7 milioane EURO provenind de la Uniunea Europeana si 1,33 milioane EURO de la Guvernul Romaniei) – implementat 2002-2004

2003-2004, cu un buget de 150 mii EURO s-a derulat  un Program Twining (de infratire institutionala) PHARE 2002: RO2002/IB/OT-02 TL Acces la educatie pentru grupurile dezavantajate

Programului PHARE/2003/005-551.01.02 Acces la educatie pentru grupuri dezavantajate, cu un buget de 11.33 milioane de EURO, din care 9 milioane EURO provin de la Uniunea Europeana si 2,33 milioane EURO de la Guvernul Romaniei.

Conform raportului privind indeplinirea Programului de Guvernare, in cadrul Proiectului pentru Invatamantul Rural s-a realizat:

dezvoltarea unui curriculum national pentru pregatirea profesorilor din mediul rural si implementarea acestuia in universitatile care au programe pentru invatamant deschis la distanta (IDD) acreditate. Astfel, sunt in curs de calificare 3200 cadre didactice necalificate din mediul rural prin programul IDD si 1.651 cadre didactice din mediul rural sunt in curs de formare prin programe de licenta si conversie profesionala prin ID.

In anul 2007, 1.325 cadre didactice din mediul rural au fost formate prin programe de conversie profesionala prin ID.

De asemenea au fost elaborate si promovate 163 de programe scolare pentru limba si literatura materna, respectiv “Cultura si traditii”, pentru minoritatile nationale din Romania acoperind intregul spectru al invatamantului preuniversitar.

Axa 2 “Corelarea invatarii pe tot parcursul vietii cu piata muncii”, POS Dezvoltarea resurselor umane (fondul social European)

operatiuni orientative

sprijinirea si dezvoltarea de programe pentru mentinerea elevilor in educatie si prevenirea parasirii timpurii a scolii;

dezvoltarea de programe integrate pentru cresterea accesului si participarii in invatamantul primar si secundar pentru persoanele apartinand grupurilor vulnerabile, inclusiv sprijin financiar pentru familiile acestora;

promovarea unor servicii integrate si solutii alternative pentru invatamantul prescolar;

implementarea programelor de tip „scoala dupa scoala”, educatie remediala si invatare asistata

reintegrarea in educatie a celor care au parasit timpuriu scoala (inclusiv programe de educatie de „a doua sansa

furnizarea serviciilor integrate de orientare si consiliere pentru persoanele expuse riscului de parasire timpurie a scolii

* *

*

PROPUNERE DE

PROGRAM PILOT PENTRU EDUCATIA DIN MEDIUL RURAL

Unul dintre cele mai importante capitaluri ale Romaniei, pe care avem datoria sa-l dezvoltam si sa-l valorificam, este CAPITALUL UMAN.

Actiunea Executivului, prin ministerul de specialitate, s-a concentrat pe masuri de infrastructura (reabilitare de scoli, ateliere etc) si programe de asistenta financiara pentru categorii vulnerabile (sprijin financiar pentru familii in scopul prevenirii si corectarii abandonului timpuriu[1], sustinerea financiara in scoala a unor segmente defavorizate).

Atat timp cat posturile din mediul rural raman neatractive pentru cadrele didactice de calitate, impactul investitiilor realizate, cat si capacitatea de atrage fonduri europene (scrierea de proiecte) vor fi limitate. Pentru copiii din zonele cele mai defavorizate din mediul rural, izolate geografic, egalitatea de sanse va ramane doar un deziderat.

Astfel, alaturi de initiativele lansate deja de Ministerul Educatiei[2], este nevoie de un efort mai amplu, din partea intregii societati, mai ales din partea romanilor care dispun de o situatie materiala foarte buna, pentru a gasi solutii de a motiva profesorii sa se stabileasca in mediul rural si pentru a da un viitor copiilor de la sate.

Este  important ca principiul solidaritatii sociale sa nu functioneze doar la nivel european, ci si la nivelul societatii romanesti. O redistribuire directa, nemijlocita de bugetul public, a unei parti a castigurilor private pentru categorii vulnerabile, o mana intinsa unor categorii marginalizate din mediul rural.

PNL este prin excelenta partidul care poate mobiliza si responsabiliza elitele romanesti pentru a acorda o sansa copiilor de la tara.

Actiunea de solidaritate, de cooperare intre sectorul public-privat, si intre autoritatile centrale si locale,  ar avea 3 componente:

1. Construirea de scoli in zone izolate geografic, teren foarte dificil (delta, zone montane)
2. Program pilot „Dascali pentru Romania”
3. Program de burse pentru copii talentati (stiinte, arte, meserii etc)

A. Construirea de scoli in zone izolate geografic, teren foarte dificil (delta, zone montane), sau imbunatatirea sistemului de transport scolar, dupa caz

Identificarea zonelor cele mai vulnerabile - analiza de catre Prefecti – nr. copii, distanta care tb parcursa pana la scoala. Situatii reale in care unii copii parcurg 10 km pe jos pana la scoala (5-8), pe un teren accidentat de munte, nu ar trebui sa mai existe.

B. „Dascali pentru Romania” (un fel de young professionals scheme)

1. Program pilot la scara mica-medie (adica nu intreaga Romanie, ci doar zonele cele mai izolate)
2. Admitere – nu neaparat pe criteriul de vechime (eventual echilibrat intre dascali cu experienta si tineri entuziasti) – interviu si calificative din facultate (din profesie)
3. Va fi o selectie competitiva si transparenta, organizata de Min Educatiei, cu accent pe tineri profesori
4. dascalii selectati vor fi inclusi intr-un program de formare – beneficii fonduri europene (pentru a creste capacitatea de a scrie proiecte care sa atraga fonduri structurale); de asemenea, vor avea obligatia formarii continue
5. Finantare – partial bugetul de stat, partial fonduri private. Vor fi incurajate donatiile prin scutiri fiscale, donatiile peste un anumit prag atrag dreptul de reprezentare intr-un consiliu director (adunare generala) de monitorizare a implementarii acestui program.
6. Beneficii – locuinta, masa, casa, salariu de 1000-1500 euro;
7. Valabilitatea contractului – minim 5 ani, cu posibilitatea reinnoirii
8. Profesorii si elevii implicati in acest proiect ar trebui inclusi intr-un program de schimb de experienta cu tari din Uniunea Europeana
9. Programul va fi monitorizat permanent si evaluat periodic de catre membrii consiliului director (adunare generala)
10. Responsabili de proiect – Ministerul Educatiei, in parteneriat cu autoritatile locale si cu donatorii
11. Autoritatile locale isi vor lua un angajament neconditionat de a face tot posibilul pentru a contribui la succesul programului.
12. Opinia publica va fi permanent informata, desi este nevoie sa se inteleaga ca e un proiect pe termen mediu.

C.  Un program de burse integrale pentru sustinerea in invatamantul liceal al elevilor talentati din mediul rural

Programul ar trebui sa acopere nu doar cheltuielile de scolarizare, dar si cele de intretinere in mediul urban. In prezent, in universitati patrund doar 2,5% tineri din mediul rural.

Precedent in judetul Iasi[3].

AVANTAJE

Motivarea implicarii societatii civile in furnizarea unui bun public – Responsabilizarea elitelor

Sarcina bugetara – mediul privat

Valorificarea investitiilor publice deja realizate

Beneficii reale pentru copii din mediul rural

Vizibilitate maxima - pot fi valorificate personalitati din alte medii

Revenirea la bunele traditii antebelice si la cele occidentale actuale

Se pot valorifica experiente deja acumulate (proiectul Pro Ruralis din Iasi)

Abandonul scolar este cauzat de familiile dezorganizate cu conditii materiale precare si nivel de trai scazut, lipsa interesului pentru scoala atat din partea parintilor, cat si a copiilor, nesupravegherea lor de catre parinti, fie prin lipsa de autoritate a acestora, fie prin plecarea lor la munca in strainatate. O alta parte a copiilor abandoneaza scoala pentru ca provin din familii cu parinti alcoolici, divortati sau decedati, situatii in care acestia nu mai pot sa constituie un model educativ pozitiv. Exista si situatii in care familia considera ca este mai utila folosirea copiilor pentru a intregi veniturile. Aceasta situatie se gaseste in mediul rural, unde copiii trebuie sa munceasca pamanturile, sunt folositi pe post de ciobani sau trimisi la munca in alte judete. Stabilitatea familiala, un camin decent si accesul la educatie sunt factori cheie pentru bunastarea

Copiilor. La ora actuala aproximativ 29 % din copiii eligibili nu au acces la invatamantul prescolar si multi parinti

nu doresc sa-si inregistreze copiii pentru acest invatamant din cauza costului relativ ridicat. Numai

aproximativ 20 % din copiii eligibili din comunitatile de romi sunt inregistrati in cadrul invatamantului

prescolar, in comparatie cu media nationala care este de aproximativ 66 %. Accesul la invatamantul primar si liceal de baza in Romania este obligatoriu si gratuit (pana la clasa a

10 a adica la varsta de 16 ani). Cu toate acestea, chiar daca familiile sunt scutite de plata taxelor

scolare pe perioada invatamantului obligatoriu, exista costuri suplimentare pe care familiile cu venituri

modeste nu si le pot permite (de exemplu, imbracaminte, incaltaminte, rechizite, carti alternative,

transport etc.).

Masuri:

Abandonul scolar timpuriu se raporteaza la nivelul de educatie si statutul profesional al capului familiei,

originea etnica, zona in care locuieste familia si nivelul de saracie al acesteia. In anumite situatii,

parintii au slujbe temporare pe piata neagra si tind sa-si implice si copiii in aceste activitati, ceea ce

determina prezenta redusa a acestora la scoala.

Multi copii frecventeaza numai invatamantul obligatoriu si nu isi maresc sansa de a patrunde pe piata

muncii prin frecventarea formelor de invatamant profesionale/ocupationale sau post-liceale. Aceasta

situatie se datoreaza partial unor aspecte care tin de disponibilitate si capacitate financiara.

Educatia prescolara este un element cheie in procesul de incluziune sociala si contribuie la reducerea

ratei abandonului scolar, dar mai raman multe aspecte legate de calitate, disponibilitate si capacitate

financiara. Educatia prescolara formala trebuie sa devina accesibila pe scara larga si dezvoltata din

punct de vedere educational.

Asigurarea accesului la educatie pentru copiii cu nevoi speciale este un aspect foarte important,

deoarece educatia este unul dintre elementele esentiale care permit incluziunea sociala. In acest sens,

au fost dezvoltate programe care sa stimuleze inscrierea copiilor cu nevoi speciale in cadrul unor forme

scolare speciale, dar se incurajeaza totodata si frecventarea sistemului educational normal, atunci cand

este posibil (acesta reprezentand principalul motiv pentru care numarul copiilor inscrisi la scoli speciale

a scazut in ultimii ani).

Reforma sistemului educational este afectata de doua aspecte: pe de o parte lipsa finantarilor si, pe de

alta parte, diferente semnificative in calitatea actului educational si a ratei frecventei scolare in mediul

urban fata de mediul rural. In prezent sunt intreprinse mai multe actiuni pentru a asigura accesul egal si

imbunatatit la educatie, care asigura:

􀂃acces crescut la educatie pentru grupurile dezavantajate, cu un accent special pe populatia roma;

􀂃acces imbunatatit la educatie in zona rurala,

􀂃o gustare zilnica pentru toti copiii (corn si lapte) inclusiv pentru invatamantul prescolar, pentru a

incuraja frecventa scolara, mai ales pentru copiii proveniti din familii cu venituri mici;

􀂃burse pentru elevi (orfani, elevi cu probleme de sanatate, elevi proveniti din familii sarace, elevi din

zone rurale care merg la scoala in alta regiune decat domiciliul),

􀂃rechizite scolare pentru elevii proveniti din familii cu venituri mici (mai putin de 50% din salariul

minim pe economie),

􀂃sprijin financiar pentru elevii proveniti din familii sarace, prin acces crescut la burse sociale si la

programul national „Bani pentru liceu„, care incurajeaza elevii care provin din familii dezavantajate

sa-si continue educatia dupa absolvirea celor 8 clase, pe baza unei burse lunare in valoare de

180 RON (aproximativ 50 Euro),

􀂃ore de recuperare pentru elevii analfabeti, care au intrerupt scoala etc.

Datele disponibile la nivelul anului scolar 2005/2006 indica o scadere a efectivelor de elevi si studenti (ISCED 05) cu 4,46% fata de anul scolar 20002001. Cea mai accentuata scadere se inregistreaza in cazul invatamantului primar si gimnazial, respectiv de 13,88% si 27,28% in perioada de referinta (2000/2001 – 2005/2006); pe medii de rezidenta, in ambele cazuri, scaderea cea mai accentuata se inregistreaza in mediul urban. O rata scazuta de participare a fost inregistrata si in invatamantul postliceal, datorita sistemului de finantare bazat pe contributia companiilor si a persoanelor fizice interesate. In perioada de referinta, cea mai mare crestere a efectivelor de elevi se inregistreaza in cazul invatamantului profesional (Scolile de Arte si Meserii si anul de completare) 18,73%, crestere datorata restructurarii 2 sistemului de educatie si formare profesionala initiala, care a devenit operationala in anul scolar 2003/2004; pe medii de rezidenta, situatia este mai buna in mediul rural. Principalii factori ce au contribuit la aceasta evolutie, diferita in mediul rural, sunt tendinta demografica descendenta inregistrata in mediul urban si cresterea capacitatii de scolarizare in invatamantul profesional si tehnic din mediul rural. In cazul invatamantului superior efectivele de studenti au crescut cu 35,48% in perioada de referinta (a se vedea Tabelul 2, Anexa 1). Conform estimarilor demografice disponibile, populatia scolara va inregistra o scadere drastica de aproximativ 20% in intervalul 2005 – 2013 (Tabelul 3.1 si 3.2, Anexa 1). Aceasta tendinta prognozata va ridica in viitor problema restructurarii retelei scolare si a revizuirii strategiilor de management al resurselor umane din educatie si formarea profesionala initiala. Rata bruta de participare la toate nivelele de educatie (ISCED 16) a inregistrat o tendinta pozitiva continua – de la 66,55% in 2000/2001 la 72,9% in 2005/2006 (Tabelul 4, Anexa 1). Participarea la educatie pe nivele si pe medii de rezidenta a inregistrat tendinte diferite in intervalul de referinta, conform datelor din Tabelul 5, Anexa 1. Aceste evolutii indica necesitatea restructurarii retelei scolare si initierii de programe sociale de sprijin in vederea cresterii accesului si participarii la educatie in mediul rural, in special la nivelul ISCED 3. Diferenta de aproximativ 27 de puncte procentuale intre ratele brute de participare in invatamantul liceal si in invatamantul profesional, pe medii de rezidenta (86,6% in urban fata de 59,9% in rural in 2005/2006, conform diagramei 1, Anexa 1), influenteaza in mod negativ tranzitia catre nivele superioare de educatie a populatiei din mediul rural. Decalajul existent indica faptul ca un mare numar de elevi din mediul rural parasesc scoala timpuriu.

In mediul rural, problemele de acces la educatie sunt cauzate de posibilitatile reduse de acces fizic, conditiile precare de invatare, saracie, precum si costurile relativ ridicate ale educatiei (inclusiv in ceea ce priveste educatia de baza) pe care aceasta comunitate nu si le poate permite. Ponderea relativ scazuta a personalului didactic calificat in mediul rural, comparativ cu mediul urban, inca reprezinta unul din factorii care influenteaza in mod negativ accesul la educatia de calitate in mediul rural.

(detalii suplimentare in caseta 2, Anexa 1).

O participare scazuta la educatie se inregistreaza si in cazul copiilor cu cerinte educationale speciale (CES). Cunostintele insuficiente ale personalului didactic din scolile integratoare din invatamantul de masa de a lucra cu elevii cu dizabilitati, infrastructura educationala inadecvata nevoilor acestui tip de elevi, precum si deficientele de comunicare intre scoala si comunitate contribuie la cresterea numarului de elevi cu dizabilitati care nu sunt cuprinsi in invatamant (sunt nescolarizati), precum si la absenta unui sistem de monitorizare a modului de integrare a acestora in invatamantul de masa. Una din cauzele importante care genereaza rate de incluziune sociala scazute o reprezinta segregarea in educatie, existenta in mod traditional, in cazul persoanelor cu dizabilitati. Practica izolarii copiilor cu dizabilitati usoare in scoli speciale a incetat la inceputul anului 2001, dupa implementarea unui program care, desi a avut succes conducand la integrarea a 18.158 de elevi cu dizabilitati in cadrul invatamantului de masa, nu a reusit sa asigure in acelasi timp priveste adaptarea curriculei scolare si pregatirea profesorilor pentru lucrul cu elevii cu dizabilitati, inducerea unei atitudini de sustinere fata de acestia. In anul 2002, 4.400 de copii cu nevoi speciale au fost inscrisi in invatamantul de masa. Politica educationala adoptata de MECT are drept scop modernizarea si restructurarea „invatamantului special” (educatia pentru copiii cu cerinte educationale speciale/dizabilitati), astfel incat sa creeze premisele pentru debutul scolar in cea mai apropiata scoala din comunitate, precum si pentru asigurarea unor servicii educationale de sprijin diversificate si de calitate (a se vedea Caseta 3, Anexa 1). In ultimii ani, au fost derulate proiecte specifice in vederea dezvoltarii de „scoli incluzive”. In ciuda acestor eforturi, societatea romaneasca isi pastreaza mentalitatea traditionala de segregare, iar cele mai bune practici obtinute in cadrul acestor proiecte nu au putut fi extinse la nivel national. Referitor la cresterea accesului la educatie, in perioada 20022006, cele mai multe actiuni sau axat pe dezvoltarea curriculei, extinderea si cresterea flexibilitatii programelor de educatie de tip „a doua sansa”, formarea profesorilor, pregatirea mediatorilor si a mentorilor scolari. Incepand cu anul 2006, aceste actiuni au fost completate, in mod substantial, cu masuri de crestere a accesibilitatii infrastructurii scolare si de imbunatatire a conditiilor de invatare: investitii in modernizarea infrastructurii educationale si asigurarea facilitatilor de transport scolar pentru elevi. Eforturile in aceasta directie trebuie sa fie continuate si dupa anul 2007. Diagramele 2 si 3 din Anexa 1 ilustreaza faptul ca abandonul scolar in invatamantul primar si gimnazial a crescut de 2,8 ori in 2004/2005 fata de 2000/2001. La nivelul invatamantului gimnazial, abandonul scolar a crescut de 3 ori in perioada de referinta. Studiile disponibile indica faptul ca, in cazul copiilor provenind din familii sarace, riscul de abandon scolar este de 3 ori mai ridicat decat in cazul copiilor provenind din familii neafectate de saracie si de 3,5 ori mai ridicat in cazul copiilor proveniti din familii aflate la limita extrema de saracie.

Parasirea timpurie a scolii reprezinta un fenomen care afecteaza negativ calitatea si competitivitatea capitalului uman. Rata de parasire timpurie a scolii a crescut de la 22,4% in 1999 la 23,6% in 2004 si a scazut usor in 2005, pana la 20,8% (Tabelul 6 de mai jos). Se observa o diferenta semnificativa, in cazul acestui indicator, intre Romania si Uniunea Europeana; rata de parasire timpurie a scolii depaseste cu mult nivelul european de 10% fixat pentru 2010.

Tabelul 6. Rata de parasire timpurie a scolii (persoane cu varsta intre 18-24 ani) (%) 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 RO RO UE25 UE15 Rata de parasire timpurie a scolii (1824 ani ), in functie de gen: 22,4 23,1 21,8 22,9 22,7 23,4 20,8 15,2 17,2 Populatia masculina 24,2 24,1 22,2 23,7 23,9 24,9 21,6 17,3 19,5 Populatia feminina 20,4 22,0 21,4 22,1 21,5 21,8 19,9 13,1 14,9 Sursa pentru Romania: Institutul National de Statistica, Ancheta Fortei de Munca in Gospodarii, date medii anuale, datele pentru 20022005 au fost extinse pe baza rezultatelor Recensamantului Populatiei si Locuintelor din martie 2002; Sursa pentru UE25 si UE15: EUROSTAT, New Cronos, date medii anuale 2005.

Asa cum se observa in Tabelul 6, exista un decalaj in functie de gen: rata de parasire timpurie a scolii este mai mare in cazul populatiei masculine, deoarece o mare parte parasesc scoala si intra pe piata muncii pentru a asigura veniturile necesare familiilor lor. Saracia, nivelul scazut de educatie al parintilor, riscul excluderii sociale sunt factorii cei mai importanti care determina cresterea ratei de parasire timpurie a scolii 5 . De asemenea, studiile disponibile 6 indica atractivitatea scazuta a educatiei ca fiind una dintre cauzele parasirii timpurii a scolii (doar 33% dintre elevii chestionati considera ca educatia oferita in scoala este utila pentru viata sociala si profesionala). Pe categorii, populatia roma este grupul cel mai expus riscului de parasire timpurie a scolii 7 , iar situatia este mult mai grava in cazul femeilor rome din cauza conditiilor grele de trai si a traditiilor. Copiii cu rezultate scolare slabe sunt una dintre categoriile expuse acestui fenomen deoarece performanta scolara redusa afecteaza serios respectul de sine si motivatia pentru invatare. Inainte de anul 2005, la nivelul sistemului si al politicilor educationale, au fost adoptate putine masuri in scopul reintegrarii in sistemul de educatie a persoanelor care au parasit timpuriu scoala, fie imediat dupa parasire, fie ulterior, prin programe de educatie si formare continua pe durata vietii active, iar impactul acestora a fost limitat. Rata ridicata de parasire timpurie a scolii corelata cu numarul redus al celor care isi reiau studiile sunt elemente care afecteaza semnificativ calitatea capitalului uman din Romania.

O participare scazuta la educatie se inregistreaza si in cazul copiilor cu cerinte educationale speciale (CES). Cunostintele insuficiente ale personalului didactic din scolile integratoare din invatamantul de masa de a lucra cu elevii cu dizabilitati, infrastructura educationala inadecvata nevoilor acestui tip de elevi, precum si deficientele de comunicare intre scoala si comunitate contribuie la cresterea numarului de elevi cu dizabilitati care nu sunt cuprinsi in invatamant (sunt nescolarizati), precum si la absenta unui sistem de monitorizare a modului de integrare a acestora in invatamantul de masa. Una din cauzele importante care genereaza rate de incluziune sociala scazute o reprezinta segregarea in educatie, existenta in mod traditional, in cazul persoanelor cu dizabilitati. Practica izolarii copiilor cu dizabilitati usoare in scoli speciale a incetat la inceputul anului 2001, dupa implementarea unui program care, desi a avut succes conducand la integrarea a 18.158 de elevi cu dizabilitati in cadrul invatamantului de masa, nu a reusit sa asigure in acelasi timp priveste adaptarea curriculei scolare si pregatirea profesorilor pentru lucrul cu elevii cu dizabilitati, inducerea unei atitudini de sustinere fata de acestia. In anul 2002, 4.400 de copii cu nevoi speciale au fost inscrisi in invatamantul de masa. Politica educationala adoptata de MECT are drept scop modernizarea si restructurarea „invatamantului special” (educatia pentru copiii cu cerinte educationale speciale/dizabilitati), astfel incat sa creeze premisele pentru debutul scolar in cea mai apropiata scoala din comunitate, precum si pentru asigurarea unor servicii educationale de sprijin diversificate si de calitate (a se vedea Caseta 3, Anexa 1). In ultimii ani, au fost derulate proiecte specifice in vederea dezvoltarii de „scoli incluzive”. In ciuda acestor eforturi, societatea romaneasca isi pastreaza mentalitatea traditionala de segregare, iar cele mai bune practici obtinute in cadrul acestor proiecte nu au putut fi extinse la nivel national. Referitor la cresterea accesului la educatie, in perioada 20022006, cele mai multe actiuni sau axat pe dezvoltarea curriculei, extinderea si cresterea flexibilitatii programelor de educatie de tip „a doua sansa”, formarea profesorilor, pregatirea mediatorilor si a mentorilor scolari. Incepand cu anul 2006, aceste actiuni au fost completate, in mod substantial, cu masuri de crestere a accesibilitatii infrastructurii scolare si de imbunatatire a conditiilor de invatare: investitii in modernizarea infrastructurii educationale si asigurarea facilitatilor de transport scolar pentru elevi. Eforturile in aceasta directie trebuie sa fie continuate si dupa anul 2007. Diagramele 2 si 3 din Anexa 1 ilustreaza faptul ca abandonul scolar in invatamantul primar si gimnazial a crescut de 2,8 ori in 2004/2005 fata de 2000/2001. La nivelul invatamantului gimnazial, abandonul scolar a crescut de 3 ori in perioada de referinta. Studiile disponibile indica faptul ca, in cazul copiilor provenind din familii sarace, riscul de abandon scolar este de 3 ori mai ridicat decat in cazul copiilor provenind din familii neafectate de saracie si de 3,5 ori mai ridicat in cazul copiilor proveniti din familii aflate la limita extrema de saracie.

• Jumatate dintre copiii din tara noastra – cu varsta cuprinsa intre 15-24 de ani – nu iau parte la nicio forma de educatie?
• Romania se situeaza pe locul trei in Europa in ceea ce priveste rata abandonului scolar?
• 75% dintre copiii din mediul rural NU au urmat liceul in 2007 - cea mai mare rata a abandonului scolar inregistrandu-se la nivelul claselor a IX-a si a X-a?
• Saracia este motivul pentru care copiii sunt nevoiti sa abandoneze scoala?
• Nivelul scazut de educatie reprezinta un factor de risc major pentru traficul de persoane?

Acestea sunt motivele acestui apel public lansat de World Vision Romania in favoarea sprijinirii copiilor saraci din mediul rural sa mearga la liceu.

Prea multi copii din Romania sunt fortati de la varste mici sa se transforme din elevi in muncitori din cauza conditiilor grele de viata! Suferinta si neputinta copiilor obligati sa abandoneze scoala apasa pe umerii fiecaruia dintre noi! Alatura-te acum eforturilor World Vision Romania si implica-te in programul de burse scolare „Vreau in clasa a noua!”

Accesul tinerilor la educatie este un drept fundamental pentru care militeaza toate statele europene, insa in fapt in Romania este doar o trista aspiratie pentru 75% dintre copii din mediul rural*. In 2007, doar 24,54% dintre elevii de la sate – absolventi ai ciclului gimnazial – au urmat liceul, iar ingrijorator este ca ponderea acestora scade de la an la an cu circa 10%. Cea mai mare rata a abandonului scolar se inregistreaza la nivelul claselor a IX-a si a X-a, iar cauza – ireala pentru o tara moderna, europeana, a mileniului 3 cum este Romania – este SARACIA.

Copiii de la sate sunt incurajati de parinti sa renunte la scoala, chiar inainte de a termina invatamantul obligatoriu, in favoarea muncii agricole – singurul lor mod de existenta. Iar in lunile de iarna, in conditiile lipsei sursei de subzistenta (agricultura), scolile se confrunta cu un absenteism crescut cauzat de lipsa de hrana sau imbracaminte necesare.

Lipsa de acces la educatie are efecte grave nu doar asupra acestor copii condamnati la un viitor incert, sumbru, ci asupra intregii societati, conducand nu doar la somaj si la un nivel de trai scazut, ci si la favorizarea traficului de fiinte umane. Alaturi de Bulgaria, Lituania si Albania, Romania continua sa fie o tara-sursa pentru traficul de persoane. Victimele acestui fenomen social sunt in general copii cu varsta cuprinsa intre 15 si 17 ani, care provin in special din zona Moldovei, din familii dezorganizate si sarace, cu un nivel redus al educatiei.

Multi dintre acesti copii defavorizati au rezultate foarte bune la invatatura, iar singura lor dorinta este sa continue sa invete. Daca pentru copiii nostri a merge la liceu este un lucru absolut normal, pentru acesti copii este un vis, uneori nerealizabil fara sprijin. Depinde de fiecare dintre noi ca dorinta lor sa devina si realitate!

Abandonul scolar se caracterizeaza prin parasirea prematura a scolii.

Abandonul devine astfel cauza a efectului scolar. In plan social, de multe

ori abandonul se asociaza cu delincventa juvenila, cu recurgerea la droguri, cu viata de familie dezorganizata. Abandonul poate fi caracterizat prin absenteism total sau partial. Cel partial are cauze diferite in functie de zona, rurala sau urbana. Abandonul in zona urbana poate fi cauzat de influenta cercului de prieteni asupra copilului, de atractiile pe care orasul le exercita asupra acestuia, cel rural este determinat de conditiile satului, de ajutorul pe care copiii trebuie sa-l dea parintilor in muncile agricole.

Romania se plaseaza, conform statisticilor, pe locul trei in clasamentul abandonului scolar in tarile membre ale Uniunii Europene. Aproximativ unu din cinci elevi romani paraseste prematur sistemul educational, rata abandonului scolar triplandu-se in intervalul 2000 - 2007.

Cauzele sunt in primul rand de natura socio-economica si familiala. In Romania, exista numeroase scoli izolate si lipsite de dotarile necesare, aflate in zone defavorizate, in care saracia restrange dramatic posibilitatile parintilor de a asigura copiilor conditiile necesare educatiei. Doar unu din patru copii romani din mediul rural sunt absolventi de liceu si numai 1% din ei urmeaza o facultate. In aceste conditii, numerosi copii sunt nevoiti sa munceasca de la varste premature, ceea ce ii transforma intr-o categorie sociala vulnerabila. O treime din copiii obligati sa munceasca sunt analfabeti, iar doua cincimi dintre ei au un nivel scazut al abilitatilor de scris si citit.

De altfel, invatamantul romanesc, in ansamblul sau, se afla intr-un declin accentuat, atestat si de Raportul anual pentru educatie al Comisiei Europene, care plaseaza Romania intre codasii UE din perspectiva elementarei abilitati de a citi si a intelege un text in limba materna. Mai mult de jumatate dintre elevii cu o medie de varsta de 15 ani au dificultati din acest punct de vedere. Procentul de promovabilitate a examenului de bacalaureat a scazut numai in 2008 cu patru procente fata de anul precedent, ajungand la 78%. Din pacate, aceasta trista realitate are corespondent si in alte state europene, in special in cele noi membre ale UE.

Trebuie remarcata scaderea valorizarii educatiei in randul familiilor care intampina probleme de natura socio- economica, ceea ce conduce la abandon scolar si reorientarea copiilor catre piata muncii. In lipsa unor masuri adecvate, acestea pot conduce la o perpetuare pe termen lung a starii de saracie, prin crearea unui cerc vicios saracie- educatie redusa, lipsa de educatie- saracie.

Invatamantul din mediul rural constituie inca o problema ce se concretizeaza in rezultatele scolare scazute, rata de cuprindere scolara sau rata de promovabilitate a diferitelor cicluri scolare mult mai mica decat pentru invatamantul urban, participarea scazuta a adolescentilor din mediul rural la nivelurile superioare de invatamant.

Abandonul scolar reprezinta o problema grava cu care se confrunta societatea contemporana. Pentru a putea reduce numarul abandonurilor scolare ar fi bine sa identificam si sa studiem cateva CAUZE

- Scolile din zonele defavorizate sunt caracterizate de izolare, saracie si lipsa oportunitatilor de succes socio-profesional pentru absolventi. Lipsiti de motivatie, multi dintre elevii claselor gimnaziale renunta in primii ani de studiu, ramanand sa dea o mana de ajutor in gospodariile proprii sau, muncind ca zilieri la oameni mai avuti din sate.

Saracia comunitatilor din zonele defavorizate limiteaza posibilitatile parintilor de a oferi copiilor resursele necesare educatiei. Aceasta stare provoaca deseori, exploatarea copiilor prin munca de catre parinti. Tendinta de a considera ca familiile din zonele defavorizate nu valorizeaza pozitiv importanta educatiei este superficiala. Lipsa interesului pentru scoala se explica prin presiunile de ordin economic, prin dezamagirile personale ale parintilor si prin lipsa de cultura a comunitatii care poate fi susceptibila fata de institutiile formale.

Aceste cauze ar putea fi eliminate prin orientarea fondurilor disponibile spre scoli din asemenea zone, prin stabilirea unor legaturi cu centre de instruire existente, prin asigurarea unei infrastructuri care sa asigure transportul elevilor dar, si asigurarea hranei pentru elevi care au domiciliul la distante mari de scoala.

- Cultura de origine a elevilor – cercetarile din domeniul educational au relevat faptul ca mediul socio-cultural de provenienta al elevilor este una dintre cele mai importante variabile in reusita sau esecul scolar si profesional al elevului. Este foarte importanta atitudinea familiei in raport cu scoala. Cunoasterea acestora atitudini si identificarea surselor de posibile tensiuni sau blocaje manifestate in raport cu carierea scolara a tinerilor constituie un factor important in prevenirea abandonurilor.

- Climatul familial – are un rol hotarator in cauzele de abandon scolar. Astfel, dezorganizarea vietii de familie, consecinta a divortului , climatul familial conflictual si imoral, excesiv de permisiv, divergenta metodelor educative si lipsa de autoritate a parintilor, atitudinea rece, indiferenta sau dimpotriva, tiranica a acestora, iata alte cateva aspecte care conduc spre abandonul scolar.

- Factor de natura sociala si economica – cum ar fi: crize politice, economice, sociale si morale, prabusirea sistemului de protectie sociala, confuzia sau absenta unor norme sau valori – iata alte cauze care conduc la dezorientarea elevilor, indepartarea lor de mediul educational si in final – abandon scolar.

- Factorii de natura educationala – insubordonare fata de normele si regulile scolare, chiul, absenteism, repetentie, motivatii si interese slabe in raport cu scoala, greselile dascalilor (de atitudine si relationare, competenta profesionala, autoritate morala) – au si ei un rol important in aparitia fenomenului de abandon scolar.

- Anturajul – de proasta calitate debusoleaza elevii cu un psihic labil datorat unor carente din copilarie – dorinta de a scapa de sub tutela educationala sau familiala, dorinta de a capta obiecte, haine sau mancare prin cai ocolite, necurate – iata alte cauze pentru care elevul abandoneaza scoala.

Se impun masuri de prevenire a abandonului scolar:

- psiho-pedagogice si psiho-sociologice (urmaresc cultivarea unor relatii interpersonale adecvate pentru realizarea unei insertii socio-familiale pozitive);
- socio-profesionale – ele decurg din masurile psiho-pedagogice si psihosociale, urmarind prevenirea riscurilor de abandon;
- psihiatrice (depistarea precoce a minorilor cu diferite probleme caracteriale, comportamentale, emotionale, tendinte agresive);
- juridico-sociale – aceste masuri permit cresterea gradului de influentare sociala prin popularizarea legilor si prin propaganda juridica, in general.

O educatie adevarata, reala se fundamenteaza in familie iar apoi, ea se continua in gradinita si scoala. In primul rand ea se realizeaza prin puterea exemplului si apoi prin cea a cuvantului. Tot ceea ce se savarseste sub puterea copilului are efect mai puternic decat frazele moralizatoare.

O buna interventie a cadrului didactic prin insusi procesul educativ pe care-l desfasoara cu copiii poate constitui un mijloc de prevenire a abandonului scolar prin interventia acestuia la nivelul factorilor de risc – individuali, familiali, scolari a celor determinati de mediul cu potential delictogen s.a.d.m., care-l pot acuza.

Pentru o mai buna interventie se propune realizarea unui program care sa urmareasca dezvoltarea competentelor cadrelor dida

ctice de lucru in echipa si de folosire a planificarii strategice in vederea identificarii factorilor care ar favoriza aparitia unor astfel de situatii de risc la nivelul scolii, pentru prevenirea si in ultima instanta pentru rezolvarea unor situatii de criza cu efect de abandon scolar.

Factorii de risc cum ar fi cei comportamentali sunt factori care reprezinta ansamblul incalcarilor si abaterilor tinerilor de la normele de convietuire sociala. Delincventa juvenila se refera la violarea normelor legale de catre cei care sunt sub varsta la care legea trateaza oamenii ca adulti.

• Factorii psihologici.
In evaluarea diferitelor manifestari delictuale ale tinerilor trebuie tinut cont de factorul, agresivitate, sau de cel de 'frustare', de instabilitatea afectiva sau comportamentala.
• Factorii sociali si alti factori care pot provoca abanonul scolar.

Ca obiective in cadrul unui program de prevenire a abandonului scolar ar putea fi:
- Identificarea elevilor aflati in abandon sau risc de abandon scolar in vederea mentinerii acestora in sistemul invatamintului guvernamental de zi.
- Implicarea sistemului familial in reabilitarea scolara si sociala a elevului cu risc de abandon scolar.
- Cresterea gradului de implicare a comunitatii locale in solutionarea situatiilor de abandon sau risc de abandon scolar.

In masura in care aceste obiective vor fi implinite, abandonul scolar nu va mai reprezenta un pericol imediat de abandon, fiind urmarite in cadrul unui preogram de preventie bine organizat.

Exista si cazuri in care parintii incurajeaza sa incalce normele valorilor scolare prin atitudinea lor fata de scoala. Ca forme principale de manifestare a deviatiei scolare putem aminti ca fiind mai grave din punct de vedere social si comportamental: fuga de la scoala, absenteismul, abandonul scolar, vandalismul, conduitele violente, toxicomania, copiatul si suicidul.

Una dintre cele mai grave probleme cu care se confrunta invatamantul scolar este abandonul scolar.

Daca inainte de 1989 rata abandonului scolar era foarte scazuta, imediat dupa schimbarea regimului si trecerea la democratie s-a constatat ca elevii tind tot mai mult sa paraseasca bancile scolii . Ei au fost incurajati si de atitudinea parintilor pentru care cartea nu mai reprezinta o prioritate, nici garantia asigurarii unui loc de munca. Mai mult, emigrarea fortei de munca ii afecteaza tot mai tare pe elevi, care fie ca-si urmeaza parintii fie sunt lasati in grija unor rude sau cunostinte apropiate care se ocupa superficial de situatia scolara a copiilor. De asemenea se are in vedere reinsertia scolara a celor in cauza prin incredintarea unor responsabilitati in cadrul colectivelor scolare din care fac parte, depistarea si corectarea anomaliilor comportamentale in relatia copil-parinte, intensificarea colaborarii scoala-familie, pentru identificarea anturajului elevilor si luarea masurilor adecvate pentru scoaterea lor de sub influenta negativa a acestuia.

Saracia este de asemenea un factor de abandon scolar care se reflecta la toate nivelurile de varsta si invatare. Astfel, se afirma ca 'cel mai mare abandon se inregistreaza in cadrul scolilor de ucenici sau profesionale' . De fapt cei care abandoneaza scoala profesionala sau clasele de ucenici (unele clase) o fac pentru ca, oricum, ei sunt oameni 'certati' cu scoala.

De asemenea, este mentionata aprecierea (fara vreo sustinere) potrivit careia, in mediul rural, abandonul scolar creste iarna, ,,in conditiile lipsei de subsistenta’’ si din cauza ,,lipsei hranei sau ambracamintei necesare’’ . E o simpla parere fara cunoasterea generala a realitatii. Pe de alta parte, incalzirea vremii, crearea conditiilor naturale de practicare a unor indeletniciri ii fac pe copii sa-si urmeze parintii la munca, abandonand scoala.

Scoala a ajuns sa fie abandonata, inainte de toate, pentru ca, in ziua de azi, nu conteaza in ierarhii, nu e perceputa ca valoare in sine.

Nu se vorbeste de asemenea de increderea populatiei in institutia scolara, in valorile dobandite, ierarhizate prin cantitatea de invatatura inglobata in ele. De aceea, o campanie serioasa de combatere a abandonului scolar trebuie sa insemne, la urma urmei, o extragere a scolii din abandonarea in care se gaseste.

Abandonul scolar reprezinta conduita de evaziune definitiva ce consta in incetarea frecventarii scolii, parasirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns, inaintea obtinerii unei calificari sau pregatiri profesionale complete sau inaintea incheierii actului de studii inceput.

Cauzele principale ale abandonului scolar sunt cele economice, socioculturale sau religioase, psihologice si pedagogice.

Elevii care abandoneaza scoala sunt cei care s-au facut remarcati pentru absenteism si alte dificultati de comportament, pentru care au fost sanctionati in repetate randuri in scoala.

Elevul care prezinta un risc inalt de abandon scolar-incapabil sa se adapteze si sa functioneze adecvat in contextul clasei traditionale, rezultatele scolare sub medie – nu-si stabileste obiective profesionale, prezinta absenteism, ostilitate fata de adulti si reprezentantii autoritatii scolare, provine dintr-o familie ce experimenteaza un stres existential cu probleme economice serioase, nu este implicat in nici-o activitate organizata de scoala, nonformala sau formala.

In cadrul invatamantului preprimar, cadrul didactic – educatoarea are de asemenea un rol decisiv in formarea conceptului despre scoala a copiilor prescolari si viitori scolari. Comunicarea copilului cu educatoarea fiind extrem de importanta, comunicarea verbala si cea non-verbala.

Un alt element in combaterea abandonului scolar este participarea tuturor copiilor la programul educativ, fiecare dupa forta si posibilitatile sale.

Copiii sunt diferiti, capacitatile lor sunt diferite, dar in grupul de la gradinita fiecare poate avea un loc, un rol si o valoare.

Evaluarea pe care o poate face educatoarea se refera la competentele si capacitatile educationale ale fiecarui copil . Aceasta trebuie sa identifice:
o Cum este fiecare
o Ce stie fiecare
o Ce face fiecare
o Cum coopereaza cu ceilalti

Trebuie plecat de la premisa ca fiecare copil are valoare si este unic si ca fiecare copil poate invata, indiferent de nevoile lui sociale.


In cazul etniei rrome, cunoasterea obiceiurilor si traditiilor, fata necunoscuta si nebanuita a existentei membrilor ei pune in valoare ceea ce ei insisi nu mai stiu ori nu au reusit sa razbata prin opacitatea segregationismului. Copiilor le ofera identitate si apartenenta la neam, le reda mandria de descendenti ai poporului lor, raspandit prin numeroase teritorii, le creaza o 'unicitate pozitiva' – adica aceea care ascunde comoara trasaturilor caracteristice unui popor.

'Unicitatea pozitiva' care in esenta arata demnitatea neamului lor, se opune aceleia 'negative', aceea care a fost impusa mediatizarii care condamna la inhibare, la izolare. Asadar, copilul fie ca este integrat intr-un sistem de invatamant preprimar, primar, gimnazial, liceal, profesional, universitar, trebuie urmarit cu mare atentie cum evolueaza cum se mentin in sistemul educativ facandu-l cat mai eficient prin interventii oportune atat din partea parintilor, educatorilor cat si a comunitatii din care provine copilul pentru o mai mare siguranta in prevenirea abandonului scolar.

Educatia pentru toti este o nevoie a epocii noastre. Depinde de fiecare educatoare in parte, de responsabilitatea si implicarea tuturor ca ea sa devina o realitate din care fiecare sa invete si sa se dezvolte.
_{Referinte:
'Revista invatamantului prescolar' - Ministerul Educatiei si Cercetarii – Institutul de Stiinte ale Educatiei – Bucuresti 2006}

Prevenirea si combaterea abandonului scolar stimuleaza initiativele comunitatii in sustinerea educatiei de baza pentru categorii defavorizate.

Minoritatea rromilor din populatie cunoaste o situatie speciala dupa 1989 – participarea scolara a scazut abrupt, dar tendinta descrescatoare previzionata a fost inversata in ultimii ani ca rezultat a unui efort sustinut, cuprinderea populatiei de rromi fiind in crestere pentru toate nivelurile de invatamant, de la cel prescolar, la cel secundar si superior.

Participarea in invatamant a copiilor rromi cu varste cuprinse intre 7-16 ani s-a imbunatatit de la 50,6% in 1992 la 61,4 % in 2002. Numarul copiilor care care nu au fost niciodata la scoala s-a diminuat in mod considerabil de la 26,3 % in 1992 la 17, 3 % in 2002.

Participarea in invatamantul prescolar este mai scazuta de patru ori pentru copii rromi decat pentru populatia globala. De asemenea la nivel elementar si secundar, participarea elevilor rromi este cu 25 %, respectiv30% mai mica decat populatia globala.

Daca 18,9 % din populatia rroma peste 16 ani nu a absolvit nicio clasa, 40,1% au absolvit 4 clase si doar 18,3 % au terminat liceul sau scoala profesionala si doar 0,9 % au facut facultate.

O atentie deosebita trebuie acordata nivelului de invatamant prescolar si dezvoltarii unui sistem incluziv. Dezvoltarea invatamantului pentru adulti si culturii educationale ar putea conduce la progrese semnificative pentru invatamantul in cadrul familiei si prescolar institutionalizat.

Pe langa rata ridicata de neparticipare scolara se inregistreaza o importanta polarizare a calitatii educatiei oferite. Ca rezultat al segregarii rezidentiale, in scolile unde invata copiii rromi, alaturi de ceilalti copii saraci exista un nivel inferior in ceea ce priveste calitatea corpului profesoral si conditiile de invatare. In scolile in care sunt preponderent copii rromi, rata repententiei atingea in 2002 11,3 % , fiind de trei ori mai ridicata decat in cazul intregului sistem de invatamant.

Desi exista un consens general de nesegregare scolara a rromilor, in clasele in care predomina elevii rromi apar fenomene nedorite de separatie etnica.

Politicile de ameliorare a participarii scolare la nivel general au fost insotite de o serie de reglementari specifice destinate populatiei de etnie rroma. In scopul stimularii participarii la educatie a copiilor rromi , M.Ed. C a dezvoltat incepand cu 1998 o strategie coerenta. Aceasta s-a concretizat intr-o serie de reglementari si masuri dezvoltate, in unele cazuri, in colaborare cu ONG-uri , care vizeaza :

- stimularea formarii de personal didactic cunoscator al limbii rromani ;
- introducerea limbii rromani;
- elaborarea de programe, manuale si materiale auxiliare pentru limba rromani si pentru istoria si traditiile minoritatii rromilor;
- incurajarea scolilor de a incadra cadre didactice calificate pentru predarea limbii rromani ;
- initierea unor programe special destinate stimularii participarii la educatie a copiilor rromi ;
- sanse egale pentru copiii rromi avand ca scop asigurarea sanselor egale la educatie a copiilor rromi prin adaptarea ofertei educationale la nevoile specifice ale acestora si promovarea dialogului intercultural ;
- indrumarea copiilor rromi spre educatia religioasa si vocationala;
- sprijinirea elevilor rromi ce provin din familii cu venituri reduse prin acordarea de rechizite scolare si , burse sociale pentru cresterea participarii scolare .
- acordarea de locuri speciale pentru elevii si studentii rromi pe criteriul discriminarii pozitive ;
- crearea cadrului legislativ privind inscrierea elevilor rromi fara conditionarea actelor de domiciliu ;
- acordarea de locuri in tabere de educatie interculturala ;
- semnarea unor protocoale de colaborare de catre M.Ed.C cu O.N.G-uri care au ca domeniu de activitate scolarizarea elevilor rromi ;
- organizarea in institutiile de invatamant a unor cursuri de recuperare scolara pentru rromi ,indiferent de varsta ;
- crearea unor clase speciale pentru rromi la solicitarea parintilor ,deoarece elevii neintelegand limba romana intampina greutati in asimilarea cunostintelor predate;
- acordarea de catre scoala cu ajutorul autoritatilor locale pe langa sprijinul didactic necesar si a altor facilitati(gustari, masa calda,imbracaminte, caldura).

Prin utilizarea acestor metode si practici de combatere a abandonului scolar, efectivele de elevi rromi pot creste de 3-4 ori ,ceea ce reprezinta un rezultat foarte bun.
_{Referinte :
• Alexandrescu, Gabriela, Copiii rromi din RomAnia, Mini Print, IMAS,S.A. 2000
• Burke,Mary-Anne, Child Institutionalization and Child Protection in Central and Eastern Europe,Innocenti Ocazzional Papers,Florence,Italy, 1995}

Abandonul scolar este o tema ,'eterna' a invatamantului romanesc, dar dupa 1990, fenomenul de abandon a luat o amploare fara precedent.

CAUZELE care genereaza acest fenomen sunt multiple. In primul rand una din cele mai grave cauze consta in aceea ca scoala a ajuns sa fie abandonata pentru ca nu mai este perceputa ca valoare in sine.

O alta cauza o constituie conditia socio-economica a familiei si caracteristicile individuale ale elevilor. Abandonul scolar se regaseste in randul grupurilor defavorizate si este generat de saracie si marginalizare, de costurile colaterale pe care le presupune invatamantul, chiar daca este gratuit. Scoala nu dispune de fonduri proprii pentru sustinerea diferentiata a familiilor. Minoritatea rroma are cea mai scazuta rata de cuprindere scolara a copiilor. In anul scolar 2001-2002 dintre copii rromi cu varsta cuprinsa intre 7 si 9 ani nu urmau nici o forma de scolarizare 29,9% iar intre 10 si 16 ani-17,2% . Intr-un articol din ziarul Gazeta de Sud (13 mai 2002) se arata ca ,,impreuna cu parintii multi dintre copii rromi exploreaza gramezile imense de deseuri din cartierele marginase de unde strang sticle, borcane, obiecte din plastic, fier vechi si alte materiale refolosibile, aceasta fiind singura lor sursa de venit. Munca impusa copiilor rromi face parte dintr-un set de valori traditionale transmise din generatie in generatie, iar scoala este privita cu dispret ca o pierdere de vreme.’’ In sondajele care s-au facut in comunitatea rromilor,scoala nu se regaseste printre valorile care ar putea asigura succesul in viata.

Initierea unor programe scolare speciale pentru copiii rromi, care sa-i atraga catre invatatura, crearea cat mai multor posturi pentru invataorii de etnie rroma, discutii de sensibilizare cu parintii si liderii comunitatilor, ar fi cateva dintre masurile care ar trebui luate pentru a-i atrage.

Analizand contextul socio-economic actual din Romania, desi se afirma in lucrarile de specialitate ca „in prezent saracia in Romania este, in cea mai mare parte, o saracie temporara” (Tesliuc, Pop, Tesliuc, 2001), prelungirea crizei economice si cronicizarea deprivarilor populatiei aflate in saracie duce la o permanentizare a saraciei, putand astfel sa discutam de un segment al populatiei aflat in saracie extrema. Saracia extrema nu se refera, exclusiv la lipsuri financiare si materiale, ci este un complex de factori care cronicizeaza in timp situatia persoanelor afectate, ducand la excluderea sociala a acestora din viata socio-economica si culturala a societatii. Acesti factori sunt legati de lipsa/calitatea foarte scazuta a locuintei, lipsa unui loc de munca din cauza conditiilor economice din zona in care traiesc, precum si a calificarii profesionale reduse a acestora, si implicit lipsa veniturilor, lipsa accesului la sanatate, la educatie, precum si la viata sociala a comunitatii.

Datorita efectelor pe termen lung, intre saracie si accesul la educatie exista o relatie de influenta reciproca, lantul cauzal conducand la transmiterea inter-generationala a starii de saracie, cu efecte atat la nivel individual cat si colectiv, societal. Cu alte cuvinte, unui copil provenind dintr-o familie aflata in saracie extrema, din cauza lipsei de resurse materiale si a suportului social adecvat, i se va limita accesul la educatie si la instruire profesionala adecvata. Lipsa instruirii scolare si profesionale va scadea sansele sale pe piata muncii si va creste riscul de excludere sociala, iar efectul pe termen lung este caderea sa sub pragul de saracie, transmitandu-se astfel starea de saracie de la o generatie la alta.
De aceea, atat statele membre ale Uniunii Europene cat si Romania identifica accesul la educatie ca un drept fundamental. Acesta reprezinta atat un mod esential de prevenire a riscului de saracie si excluziune sociala, cat si o modalitate importanta de sprijinire a incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile.

Accesul la educatie, definit ca posibilitatea de utilizare a dreptului la invatatura, reprezinta in contextul actual al societatii romanesti, alaturi de accesul la serviciile de sanatate si conditiile adecvate de hrana si locuire, un instrument capabil sa faciliteze sau sa restrictioneze integrarea sociala, sa mareasca sau sa reduca sansele de reusita ale generatiei tinere.

Accesul la educatie al copiilor provenind din familii sarace este o problema atat de natura educationala, cat si socio-economica. Cu alte cuvinte, cauzele pentru care acestor copii le este ingradit accesul la educatie sunt in egala masura legate de disfunctiile din sistemul educational, cat si de problemele de natura socio-economica, pornind de la imposibilitatea asigurarii hranei zilnice si a pachetelului pentru scoala, a imbracamintei si incaltamintei adecvate fiecarui anotimp si terminand cu cheltuielile educationale care depasesc cu mult posibilitatile parintilor, care sunt confruntati astfel cu o situatie paradoxala, in care beneficiile materiale conditionate de frecventarea scolii sunt cu mult sub costurile educationale pe care le presupune participarea scolara.

Situatia este cu atat mai dramatica, cu cat din interviurile realizate reiese clar ca majoritatea dintre ei valorizeaza scoala foarte pozitiv, identificand-o ca unica posibilitate ca macar copiii lor sa iasa din saracie si sa aiba un viitor mai bun decat al lor. Cu toate acestea, tot ei realizeaza ca exista putine sanse pentru copiii lor de a urma o forma de invatamant dupa invatamantul obligatoriu (in cazul in care reusesc sa il finalizeze) si de a obtine in viitor o calificare care sa le asigure un loc de munca si un trai decent.

M.E.C. a infiintat,de asemenea, o retea de cabinete psihopedagogice prin care asigura consilierea elevilor dar si a cadrelor didactice si a parintilor . Directia Programe pentru Tineret din cadrul M.E.C. a initiat un program de consiliere al parintilor care sa le prezinte multiplele avantaje ale scolarizarii copiilor lor.

Abandonul scolar are consecinte ingrijoratoare :consumul de droguri,prostitutia,traficul de fiinte umane,violenta, delincventa. Intr-un studiu facut in 1995 din totalul infractorilor minori inregistrati 45% erau elevi. Este ingrijorator faptul ca in ultimii ani :

- a scazut varsta infractorilor,
- acestia se organizeaza in grupuri,
- au sporit ingeniozitatea si agresivitatea,
- au crescut infractiunile cu violenta,
- s-a diversificat gama infractiunilor,
- tinerii delincventi se asociaza cu infractori recidivisti,
- sunt amenintate cadrele didactice.

Totodata s-au intensificat si masurile autoritatilor statului. S-au infiintat:

- noi institute de ocrotire a minorilor;
- centre de consiliere antidrog;
- penitenciare pentru minori;
- centre de reeducare in fiecare judet.


_{Referinte :
Ghica,Vasile-Ghid de consiliere si orientare scolara,Editura Polirom,Iasi,1998;
Gazeta de Sud-13 mai 2002;
Cristina Ungureanu si colab.-Consilierea in gimnaziu}

Abandonul Scolar creaza conditiile esecului integrarii sociale, in sensul ca reduce semnificativ sansele autorealizarii in domeniile de activitate licite, legale. Cauzele abandonului scolar sunt multiple, acesta reprezentand o expresie si o rezultanta a unei duble situatii de inadaptare. Este vorba, pe de o parte, despre „inadaptarea elevului la activitatea de invatare realizata in mediul scolar dar si extrascolar” si, pe de alta parte, despre „inadaptarea scolii la factorii interni (biologici,psihologici) si externi (socio-economici,socio-culturali)”.

Abandonul scolar este rezultanta unei combinatii de cauze interne si externe, de factori interni si factori externi. Fiecare abandon are o istorie personala si sociala legata de modul cum se aplica diferentiat principiul dezvoltarii. Abandonul este produsul mai multor factori cauzali aflati intr-o anumita configuratie pedagogica, psihologica si sociala care determina la randul ei mai multe consecinte imediate dar si de durata.

Cauze psihologice :

1. Imaturitatea scolara

2. Instabilitatea psiho-afectiva a elevului

3. Tulburari instrumentale

4. Tulburari comportamentale

Cauze sociale :

1. Situatia economico-financiara a familiei (asigurarea hranei zilnice, lipsa imbracamintei si incaltamintei, conditiile de locuit, starea de sanatate, etc.)

2. Dezagregarea familiei, lipsa ajutorului la invatatura, lipsa controlului asupra activitatilor copilului

3. Exploatarea copiilor prin munca

CAUZE PSIHOLOGICE

Imaturitatea scolara :

Imaturitatea scolara consta in incapacitatea, mai mult, sau mai putin temporara si reversibila, de a face fata sarcinilor scolare. Ea reprezinta o neconcordanta intre dezvoltarea copilului si sarcinile scolare.

Se intalnesc mai multe forme ale imaturitatii scolare, si anume:

a) imaturitate scolara exprimata prin diminuarea trebuintei de apartenenta la grup si prin conduita sociala inadecvata in conditiile de grup;

b) imaturitate mintala exprimata prin incapacitatea de analiza si planificare a sarcinilor didactice;

c) imaturitate morala exprimata prin neformarea sentimentului datoriei si prin capacitatea redusa de analiza si de planificare a sarcinilor didactice;

d) imaturitate prin munca exprimata prin incapacitatea de concentrare a atentiei si de prelungire a efortului voluntar;

e) imaturitate fizica exprimata prin forta de rezistenta redusa in conditii de efort necesar in context scolar;

f) imaturitate volutiva exprimata prin incapacitatea de autoreglare a actiunilor necesare in regim scolar.

Instabilitatea psihoafectiva :

Instabilitatea si tulburarile de natura psihoafectiva conduc la anxietate. Aceasta este exprimata prin una sau mai multe fobii, reactii de teama care in conditii normale dispar de la sine, dar in conditii educative neadecvate (parinti prea autoritari, camarazi de joaca agresivi, profesori duri, lipsiti de empatie pedagogica, etc.) devine o trasatura de personalitate durabila, cu efecte negative majore inregistrate in planul nereusitei scolare si implicit conduce la abandonul scolar.

Tulburarile instrumentale sunt cele legate de realizarea insuficienta a functiei semiotice a unor obiecte indispensabile in acitvitatea de invatare (textul scris, desenul, hartiile, diagramele, etc.).

Tulburarile de compotament sunt legate de trasaturile de personalitate afectiv-emotionale si volativ-caracteriale, aptitudinale care regleaza conduita elevului, se formeaza si se cristalizeaza in procesul interactiunilor sociale.

CAUZE SOCIALE :

Evolutia socio-economica a Romaniei dupa anul 1989 a fost influentata de schimbarile de democratizare a societatii si de procesul de tranzitie de la economia socialista la economia de piata, in contextual unei crize economice prelungite, al unor presiuni structurale puternice, al intarzierilor in procesul de restructurare si al unor importante tensiuni si conflicte sociale.

Mecanismele de redistribuire ce au functionat in ultimii ani au condus la crearea de elite in diferite domenii, care au contribuit in final la polarizarea sociala, izolare si agravarea saraciei in societatea romaneasca.

Urmare a acestor schimbari si transformari, nevoia de asistenta sociala focalizata pe grupurile afectate a crescut.

Educatia copiilor proveniti din familiile sarace este o problema atat de natura educationala, cat si socio-economica.

Cauzele pentru care acesti copii intampina dificultati in parcurgerea procesului educational sunt in egala masura legate de disfunctiile existente in sistemul educational cat si de problemele de natura socio-economica pornind de la imposibilitatea asigurarii hranei zilnice corespunzatoare, a imbracamintei si incaltamintei adecvate fiecarui anotimp si terminand cu cheltuielile care depasesc cu mult posibilitatile materiale ale parintilor.

Conform studiilor de specialitate efectuate s-au identificat o serie de factori sociali care conduc la aparitia fenomenului de abandon scolar.

Asigurarea hranei zilnice :

Imposibilitatea parintilor de a asigura copiilor alimentatia corespunzatoare favorizeaza insuccesul scolar, conducand in cele mai multe cazuri la abandon.

Copiii aflati intr-o astfel de situatie nu se pot concentra asupra lectiilor din cauza subalimentatiei.

Prin implicatiile pe care le poate avea o alimentatie insuficienta si neadecvata, actul educational in sine devine direct dependent de acest factor, putand creste sau diminua.

Lipsa imbracamintei si incaltamintei :

Lipsa banilor pune in dificultate parintii in sensul ca nu pot asigura copiilor hainele si incaltamintea pentru ca acestia sa poata merge la scoala.

Desi s-au identificat mai multe surse de procurare a acestora cum ar fi ajutoare primite de la O.N.G.-uri, ajutoare de la vecini sau rude, magazine second-hand, majoritatea familiilor dispun doar de un schimb de haine pentru fiecare copil, in cazuri extreme copiii din aceeasi familie fiind imbracati pe rand in aceleasi haine.

Calitatea locuintei :

Calitatea locuintei are o influenta foarte mare asupra rezultatelor scolare.

Datorita lipsei spatiului fizic, dotarii precare, precum si a lipsei utilitatilor, copiii nu dispun de conditiile necesare studiului si efectuarii temelor. Din aceste motive rezultatele scolare scad, acest fapt implicand cresterea numarului cazurilor de insucces si de abandon scolar.

Dezagregarea familiei :

Mediul familial dezagregat, caracterizat prin certuri frecvente, violenta si consumul de alcool si droguri au efecte negative asupra psihicului copilului, a capacitatii lui de asimilare, influentand comportamentul la scoala si in societate.

Multi dintre acesti copii ajung intr-un final pe strazi, pentru ei viitorul devenind sumbru, iar societatea ii va indeparta.

Lipsa ajutorului la invatatura

Indiferenta parintilor cu privire la educatia si activitatea scolara a copiilor conduce la aparitia fenomenului de insucces sau abandon scolar.

Neacordarea sprijinului la invatatura copiilor de catre parinti se datoreaza, pe de o parte, faptului ca acestia au un nivel scazut de educatie, iar, pe de alta parte, faptului ca ei trebuie sa munceasca toata ziua pentru a asigura cele necesare familiei.

Referinte :

1. Balanescu, L., „Accesul la educatie al copiilor aflati in saracie extrema”, Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii, 2002;

2. Ferreal, G., Neculau, A., „Aspecte psihosociale ale saraciei”, Editura Polirom, Bucuresti, 1999;

3. Studiu national privind „Rolul educatiei si formarii profesionale in lupta impotriva excluderii sociale”, elaborate de Organizatia „Salvati Copiii si UNICEF ROMANIA, 2000

Una din cele mai grave probleme cu care se confrunta invatamantul este abandonul scolar era foarte scazut imediat dupa schimbarea regimului si trecerea la democratie s-a constatat ca copii tin tot mai mult sa paraseasca bancile scolii. Ei au fost sa incurajati si de atitudinea parintiilor pentru care cartea nu mai reprezinta o prioritate, nici garantia unui loc de munca. Mai mult, migrarea fortei de munca spre Tarile din Uniunea Europeana ii afecteaza tot mai mult pe copii, care fie ca-si urmeaza parintii, fie sunt lasati in grijea unor rude bunici sau apropiati, ale caror control si influenta asupra copiilor sunt superficiale, cu efecte directe asupra starii comportamentale si situati scolare.

Pentru a recupera copii aflatii in abandon sau absenteism scolar am aplicat o serie de masurii pentru a combate acest fenomen.

Abandonul scolar continua sa fie o problema :

Una din cele mai grave probleme cu care se confrunta invatamantul scolar este abandonul scolar. Daca inainte de 1989 rata abandonului scolar era foarte scazuta, imediat dupa schimbarea regimului si trecerea la democratie s-a constatat ca elevii tind tot mai mult sa paraseasca bancile scolii. Ei au fost incurajati si de atitudinea parintilor pentru care cartea nu mai reprezinta o prioritate, nici garantia asigurarii unui loc de munca. Mai mult, migrarea fortei de munca spre tarile din Uniunea Europeana ii afecteaza tot mai mult pe elevi, care fie ca-si urmeaza parintii, fie sunt lasati in grija unor rude sau apropiati, ale caror control si influenta asupra copiilor sunt superficiale, cu efecte directe asupra starii comportamentale si situatiei scolare.

Printre acestea se numara constientizarea, deopotriva, a parintilor si copiilor acestora de efectele negative pe efect mediu si lung, ale abandonului: dificultati in gasirea unui loc de munca, scaderea sanselor intemeierii unei familii normale, posibilitatea alunecarii spre infractionalitate, cu consecintele de rigoare. De asemenea se are in valoare reinsertia scolara a celor in cauza, depistarea si corectarea anomaliilor comportamentale si relatia copil – parinte, intensificarea colaborarii gradinita - familie, pentru identificarea anturajului copiilor si luarea masurilor adecvate pentru scoaterea lor de sub influenta negativa a acestuia.

De asemenea in mediul rural, abandonul scolar creste iarna, „in conditiile lipsei sursei de subzistenta,” si din cauza „lipsei hranei sau imbracamintii necesare” dar si vara copii i-si urmeaza parintii la munca abandonand scoala.

Din perspectiva drepturilor copilului, cersetoria reprezinta una dintre cele mai grave forme de exploatare prin munca a copilului, indiferent de motivatiile parintilor sau adultilor carora le sunt incredintati copii.

Cersetoria nu reprezinta un comportament anti – social, ci mai degraba un rezultat al excluderii sociale prin acces limitat la servicii educationale pentru copilul care cerseste.

„Oferindu–le bani, trimitem indirect copii la cersit deoarece parintii nu mai sunt motivati sa caute alte solutii pentru supravietuire, mentinand copii in aceeasi stare de degradare sociala si morala care le afecteaza dramatic copilaria si prin abandonul scolar, le limiteaza sansele la o viata decenta.”

Gradinita ofera copiilor prescolari conditiile necesare unei dezvoltari normale, permitand fiecaruia sa – si urmeze drumul sau personale crestere si dezvoltare.

Pentru ca in gradinita sunt copii de diferite etnii (romani si rromi) si pentru ca influenta adultilor (parinti, bunici, alti membri ai familiei) este foarte mare. Important este ca aceasta educatie interculturala sa se realizeze si prin acestia, cooptandu-i atat ca parteneri cat si ca sustinatori neangajati ai procesului instructiv – educativ din gradinita prin participarii la intalniri periodice.

Obiceiurile si traditiile unui popor, ca inscrisuri de „legitimitate etnica”, constituie chintesenta perpetuarii neamului; vorbesc despre istoria acestuia, despre spiritualitatea sa perpetuata peste secole sau milenii.

In cazul etniei rrome, cunoasterea obiceiurilor si traditiilor dezvaluie fata necunoscuta sau nebanuita a existentei membrilor ei. Copiilor le confera identitatea si aparitia la neam la ruda mandria de descendenti ai poporului lor raspandit prin nenumerate teritorii se creeaza o unicitate pozitiva – adica aceea care ascunde comoara trasaturilor caracteristicice unui popor a meserii, mestesugaresti cantece si dansuri, credinte si legi nescrise costumatii, vorbire umor, trairile.

„ Unicitatea pozitiva”, care in esenta arata demnitatea nemului lor se opune aceleia „ negative „, aceea care a fost impuse modaliyarii, care condamna la imbibare la izolarea , la blamare si oameni nevinovatii si lumi.

Inainte de a aborda tema mizand obiceiurile si traditiile rromane, au planificat si au realizat la grupa in semestrul I activitati destinate cunoasterii drepturilor copilului. Pentru punerea in aplicatie am apelat la Organizatia „Salvatii Copii” . Abia dupa ce totii cei implicati, in special copii au inteles cat de important este de a respecta dreptul fiecarui individ la propria origine cultura, obicei, manifestare, etc. am realizat lina : „Obiceiuri si traditii rrome”.

Pe parcursul unei saptamani toate actiunile comune au fost subordonate scopului de a cunoaste unele aspecte din obiceiurile si traditiile rrome „Aspect din viata rromilor, „Cum umblau romii?”, imnul rromilor „Ghelem-ghelem” , ,,Steagul rromilor”, ,, Dans popular rrom”. La toate activitatiile am folosit material didactic concret sau ilustrat care sa contina elemente specifice etniei rrome de exemplu obiecte folosite de mestesugarii imagini cu familii de rromi, obiecte specifice (carti, costume specifice).

In cadrul serbarilor copii au avut contributii artistice, impresionand prin maiestrie interpretativa si bucuria exprimarii ei, indifirent de etnia din care faceam parte.

Daruind dragoste copiilor, privindu-i cu duiosie si blandete ii vom ajuta sa se simta ca intr-o familie unde fiecare membru trebuie sa contribuie la mentinerea echilibrului de liniste si bunastare.

Viitorul societatii depinde de modul in care crestem si educam azi toti copii.

Fiecare copil are dreptul la educatie si la sprijin adecvat si la sprijinul adecvat pentru a participa la procesul educativ.