|
|
|
TESTUL PSIHOLOGIC - INSTRUMENT DE BAZA IN EVALUAREA PSIHOLOGICA
Testul este un instrument al metodei experimentale, folosit ca instrument principal in investigatiile cu caracter aplicativ ale psihologiei. Aurel Clinciu (2005:11) apreciaza ca centrul de greutate al psihodiagnozei trebuie sa ramana testarea psihologica, intrucat "testul psihologic ramane instrumentul cel mai tehnic si cel mai rafinat, cu o evolutie neegalata de niciuna dintre celelalte metode, generand o adevarata stiinta legata de constructia si aplicarea sa". Testele, psihologice sau de cunostinte, sunt utilizate peste tot in lume in scop de diagnoza, consiliere, selectie si repartitie (clasificare) profesionala sau scolara etc.
Scurt istoric
Inceputurile testarii psihologice se pierd in antichitate. Cu patru mii de ani in urma, in Imperiul Chinez se utilizau teste de cunostinte pentru selectia functionarilor publici. In Evul Mediu, universitatile din Europa foloseau o serie de teste pentru promovarea studentilor in ani superiori de studii. Insa testele psihologice construite pe baze stiintifice dateaza doar de aproximativ o suta de ani. Aparitia lor este legata de constituirea psihologiei stiintifice, in a doua jumatate a secolului trecut, si odata cu acest pas, constituirea metodelor psihometrice de evaluare. Contributii importante in domeniul psihometriei au adus Ernst Weber, Gustav Fechner si Hermann Helmholz in Germania, prin preocuparile lor pentru masurarea precisa a fenomenelor psihice, pentru punerea la punct a tehnicilor de analiza a reactiilor si pentru utilizarea metodelor matematice in interpretarea rezultatelor.
Primul laborator de psihologie experimentala a fost infiintat in anul 1879 la Leipzig de Wilhelm Wundt (1832 - 1920). Pe de alta parte Francis Galton publica in revista "Brain" articolul "Psychometric Experiments" in care afirma necesitatea utilizarii metodelor cantitative in stiintele umane si introducea termenul "psihometrie" definit ca: "arta de a impune operatiilor spiritului masura si numarul" (Meuris, 1985).
In 1890, psihologul american James Mc Keen Cattell (1860 - 1944), publica in revista engleza "Mind" articolul "Mental tests and measurements" in care este pentru prima oara mentionat termenul "test" asociat cu cel de "masura", in sensul de "serie de probe psihologice utilizate pentru a studia diferentele individuale".
Definitie
Testul psihologic reprezinta - dupa P. Pichot - "o situatie experimentala standardizata, servind drept stimul unui comportament. Acest comportament este evaluat printr-o comparatie statistica cu acela al unor indivizi plasati in aceeasi situatie, ceea ce permite clasificarea subiectului examinat fie cantitativ, fie tipologic" (Neveanu 2000:27). Prin continutul sau , testul acopera practic numai un fragment din situatiile reale; el constituie intotdeauna numai un decupaj din activitatea generala a subiectului. In termeni mai precisi :"un test psihologic este, in esenta, o masura obiectiva si standardizata a unui esantion de comportament". Aceasta caracterizare enunta totodata o constatare, dar si o cerinta.
Orice test psihologic concretizeaza cunostintele dobandite in cercetarea psihologica referitoare la domeniul respectiv (inteligenta, creativitate, aptitudini tehnice etc.). Cum aceste cunostinte se imbogatesc necontenit, inseamna ca si probele psihologice urmeaza sa fie mereu amendate, incorporand achizitiile cercetarii stiintifice. Utilizarea unui test, pe langa tehnicitatea aplicarii, presupune cunoasterea datelor psihologice care fundamenteaza proba si permite interpretarea corecta a rezultatelor. Cum este si firesc, aplicarea testelor impune o competenta precisa, care imbina o anumita tehnicitate cu finetea observatiei.
O precizare este esentiala: testul, ca mijloc de evaluare a prestatiei sau conduitei umane, se elaboreaza pe baza statistica. Rezultatul obtinut de o persoana la o proba standardizata, capata semnificatie prin raportarea sa la rezultatele obtinute de un grup mai larg - grupul de referinta - prin examinarea caruia in conditii identice se stabileste un tabel de norme sau o tipologie. Asadar, un test psihologic este inseparabil de tabelul de norme sau cadrul de clasificare oferit de o tipologie. Situarea persoanei examinate in acest cadru de clasificare - expresie a grupului de referinta - constituie scopul final al testarii.
Clasificarea testelor psihologice
Testele pot fi clasificate dupa criterii diverse cum ar fi: obiectivele urmarite in evaluarea psihologica, strategia inclusa in structura testului / bateriei de testare, tipul de material administrat, caracteristicile specifice ale materialului prezentat; forma de administrate a testelor, caracteristicile tipurilor de raspuns; caracteristici referitoare la subiect.
o In functie de obiectivul urmarit testele pot fi clasificate in:
teste de achizitie de cunostinte;
teste de inteligenta;
teste de aptitudini specifice;
teste de memorie;
teste de atentie;
teste de masurare a abilitatilor senzori-motorii;
teste de atitudini;
teste de interese;
teste de personalitate;
teste de temperament;
teste de dezvoltare; etc.
o In functie de conditiile de administrare avem:
teste individuale
teste de grup, colective
o In functie de tipul de activitate implicat avem:
teste creion - hartie;
teste de performanta bazate pe coordonarea psihomotorie, pe baza de aparate specifice;
teste verbale;
teste non-verbale, proiective;
teste computerizate (ca o tendita moderna in evaluarea psihologica).
o In functie de importanta standardizarii timpului de lucru:
teste cu limita de timp;
teste fara limita de timp;
o In functie de tipul de raspuns sau de criteriu:
teste cu raspunsuri la alegere;
teste cu raspunsuri create de subiect, libere
o In functie de tipul de informatie rezultat:
teste sintetice, care ofera un rezultat global (ex. Q.I.)
teste analitice, care permit conturarea profilului psihologic al subiectului conform unor dimensiuni diferite.
In urma aplicarii testelor psihologice se redacteaza un protocol. Mentionam ca trebuie tinut cont de faptul ca variabilele comportamentale pot fi influentate de diferiti factori individuali, cum ar fi:
capacitatea examinatului de a avea incredere in examinator;
bunavointa sau capacitatea examinatului de a coopera cu examinatorul pentru a intelege instructiunile scrise;
motivatia subiectului etc.
prezenta anxietatii in rezolvarea testelor, emotiile subiectului
conditia fizica (senzatia de foame, sete, disconfort etc.);
capacitatea subiectului de a se antrena cu atentie pentru ceva;
Este bine ca examinatul sa stie in principiu continutul testului si este dreptul lui sa fie informat asupra rezultatelor obtinute.
