Functiile psihodiagnosticului

Functiile psihodiagnosticului

Identificarea a 3 nivele de organizare a stiintelor psihologice

I.        Nivel general

II.       Nivelul disciplinelor aplicative

III.     Nivelul metodologiei de investigare si asistenta psihologica

I.        Nivelul general cuprinde psihologia generala si psihologia sociala

II.       Psihologia scolara, psihologia muncii, militara, a sportului, medicala, judiciara, etc.

III.     Psihologia experimentala, psihodiagnoza, consilierea psihologica, psihoterapia, etc.

Functiile psihodiagnozei:

notiunea de psihodiagnostic – 2 unchiuri: - sens mai restrans: aplicarea instrumentelor psihodiagnostice in vederea masurarii unor trasaturi

-sens mai larg: actiunea stiintifica, complexa, ce respecta in mod riguros o serie de exigente de ordin metodologic si tehnologic

obiectivitatea informatiilor cu ajutorul testelor este necesara aplicarii unor strategii investigative – folosirea altor metode: observatia, anamneza, analizarea produselor activitatii;

nu intotdeauna rezultatul obtinut in urma aplicarii unor teste coincide cu imaginea pe care o au subiectii in raport cu sine si imaginea pe care subiectii o au in raport cu alte persoane/grupuri

cand aplicam un test vizam anumite aspecte ale realitatii psihocomportamentale a unui subiect. In timpul testarii si dupa, intra in functiune si alte variabile, de ex imaginea de sine, imaginea de sine atribuita altei persoane (asteptarile/expectatiile lui fata de alte persoane), imaginea de sine a altora ( ce cred efectiv aceste persoane din afara in raport cu anumite trasaturi).

Din punct de vedere teoretic intre imaginea de sine si realitatea psiho…… Is = RΨc; Is > RΨc; Is < RΨc; la fel si imaginea de sine atribuita.

asemenea variabile pot interveni ca variabile necontrolabile ce pot afecta in mare masura rezultatele unor actiuni de masurare psihologica.

Principalele functii ale psihodiagnosticului

1. De a masura cat mai corect si exact trasaturile psihice, fie individuale, fie evidentierea variabilitatii interindividuale (psihodiagnostic diferential). Pentru a indeplini aceasta functie fiecare test trebuie sa corespunda unor cerinte stiintifice, ex: fidelitate, validitate
2. Scoaterea in evidenta a unor cauze ce au dus la o anumita RΨc, mai ales cazurile de dezorganizare si destructurare a sistemului psihic -> psihodiagnoza etiologica. Testele folosite preponderent sunt cele proiective.
3. Formularea unui prognostic in baza rezultatelor obtinute; se asigura anumite garantii privind evolutia Ψc a celui examinat in anumite situatii si contexte de actiune viitoare. Garantiile se bazeaza si trebuie sa se bazeze pe un prognostic favorabil, care trebuie sa fie sustinut de teste cu un inalt grad de credibilitate. Ex: examenele de admitere bazate pe teste psihologice.
4. Sprijinirea actiunilor de orientare scolara si profesionala (OSP) si de selectie profesionala (SP). In cazul OSP-ului, in urma aplicarii unor teste (si nu numai) se evidentiaza fondul unor aptitudini ale subiectului si il indrumam catre acele profesii care solicita preponderent echipamentul psihologic al acestuia. In cazul SP se pleaca nu dinspre individ ci dinspre profesie si se retin acei subiectii care corespund in ceea ce priveste componentele psihologice ale profesiunii respective.
5. Conturarea necesitatilor privind acordarea asistentei in vederea consilierii si psihoterapiei; testele pot fi aplicate in primul rand in vederea depistarii unor probleme, un potential conflictual intrapsihic, o stare accentuata de tensiune psihica, tendinte patologice. Plecand de la aceste rezultate facem recomandari pentru formarea unui program special, fie consiliere, fie psihoterapie. Dupa aplicarea acelor programe se poate reveni cu instrumentalul psihodiagnostic pentru a evidentia modificarile realizate si in cazul in care rezultatele sunt o validare (obiectiva) a programelor formulate si aplicate.
6. Scoaterea in evidenta a cazurilor pe de o parte de dezvoltare mai accentuata a unor persoane (mai ales tineri sau adolescenti) iar pe de alta parte cazurile de ramanere in urma fata de etalon. Daca subiectii raman in urma etalonului, distanta fata de acesta fiind stabilita mai ales cu instrumente psihodiagnostice si formularea unor recomandari privind programele corectiv-recuperative. Cel mai frecvent pentru evidentierea acestor ramaneri in urma se folosesc testele tip screening (testele de triere) ce pot fi aplicate pe grupuri de subiecti. Ex: in gradinite trebuie luati in calcul si copiii supradotati -> procentul lor e intre 3-5% (L. Terman) – Mihai Jigau
7. Evaluarea si validarea unor programe de formare profesionala (training) si in urma evaluarii, in caz de nevalidare, fundamentarea unor noi programe/realizarea unor corectii in programele deja aplicate.
8. Formarea abilitatilor de cunoastere (interindividual) si autocunoastere. Daca nu exista o concordanta intre setul de imagini ale subiectului in raport cu realitatea comportamentala si aceasta realitate, trebuie propuse , formulate si utilizate anumite programe fie de control si autocontrol, dezvoltare si autodezvoltare, programe care sa conduca la crearea unui grad mai mare de concordanta intre realitatea subiectiva si cea obiectiva

Cerinte si exigente adresate psihodiagnosticului in vederea asigurarii unui nivel cat mai inalt de credibilitate a informatiei colectate.

Categorii: a) cerinte si exigente referitoare la ansamblul factorilor ce pot influenta dezvoltarea si evolutia psihica

b) cerinte referitoare la unele aspecte de continut ale dezvoltarii psihice.

Unul dintre obiectivele cele mai importante ale psihodiagnosticului este conturarea unui prognostic; anticiparea conduitei subiectului intr-o situatie viitoare - > 2 momente: T1 (aplicarea testului) si T2 (aplicarea altor instrumente si metode in baza carora se verifica prognosticul din T1). Distanta T1 – T2 poate fi mai mai mare sau mai mica - > viata psihica isi desfasoara cursul deci pot interveni o multime de factori ce pot influenta in bine/rau aceasta dezvoltare psihica.

T1 = rezultatele testelor se numesc predictori

T2 = rezultatele testelor se numesc criteriu

Intre ele pot inteveni mai multe variabile ce pot fi privite din perspectiva psihodiagnosticianului, fie ca variabile controlabile, fie ca variabile necontrolabile.

Exista 2 tendinte:

cu cat frecventa variabilelor controlabile e mai mare, cu atat e mai mare valoare coeficientului de corelatie dintre predictori si criteriu

cu cat frecventa variabilelor necontrolabile e mai mare, cu atat e mai mica valoarea coeficientului de corelatie dintre predictori si criteriu.

Concluzie: valoarea, fie diagnostica, fie prognostica, a psihodiagnosticului trebuie sa fie cat mai mult relativizata.

a)    

1. Relativizarea valorilor predictive a rezultatelor obtinute la teste datorita specificului procesului de dezvoltare si evolutiei psihologice. Acest proces (extrem de complex) presupune parcurgerea mai multor stadii si treceri de la stari de organzare si echilibrare la stari de dezorganizare si dezechilibrare.

2.Relativizarea valorilor rezultate pentru ca prin testare se ignora unul dintre cele mai importante principii metodologice ale psihologiei: “totul este legat de tot” – principiul subsitemelor din cadrul SPU; masuram doar o componenta a sitemului facand in mod intentionat abstractie de influentele exercitate din partea altor subcomponente

3. Testele, mai ales cele de performanta – vor sa masoare capacitatile subsistemelor; ele nu au puterea de a surprinde daca aceste capacitati sunt constiente sau inconstiente, lasate de subiect sa se manifeste in stare pura.