|
|
|
Factorii care intervin in derularea procesului psihoterapeutic
Relatia psihoterapeut - client
Se constituie ca o relatie de sprijin din partea terapeutului catre pacient.
Relatia terapeutica este o relatie unidirectionala.
Relatia psihoterapeutica eficienta se stabileste ca o relatie incarcata de caldura sufleteasca, de simpatie, bazata pe incredere, pe sentimentul de securitate, pe convingerea clientului ca este cu adevarat inteles.
Timpul consultatiei psihoterapeutice este un timp alocat in intregime si neconditionat clientului.
Cadrul terapeutic si atmosfera de eveniment a sedintelor psihoterapeutice
Este esential ca in minutele destinate consultatiei, psihoterapeutul sa fie prezent 100 % pentru clientul sau si sa se asigure ca nu vor interveni situatii neprevazute sau perturbatoare.
Este nerecomandabil ca terapeutul sa iasa pt.ca sa discute cu cineva care tocmai a batut la usa, sa raspunda la telefon sau sa se ocupe de altceva decat de situatia clientului sau.
Intarzierea frecventa a psihoterapeutului, contramandarea repetata sau chiar uitarea unor programari reprezinta erori grave care denota lipsa de profesionalism.
Cabinetul trebuie sa fie un spatiu destinat intalnirii clientului, in care sa nu interfere alte persoane sau preocupari.
Sedintele terapeutice sa nu se desfasoare la domiciliul psihoterapeutului sau pacientului, decat in situatii extraordonare (cand nu se poate deplasa pacientul).
Consultatiile sa nu se realizeze intr-un salon de spital sau spatiu improvizat, ci intr-un cabinet confortabil si mobilat adecvat.
Importanta este stabilirea de comun acord de catre terapeut si client a unor reguli esentiale care asigura cadrul terapeutic.
Stabilirea precisa a zilelor si orelor de consultatie, a duratei unei consultatii, a conditiilor de intrerupere si de reluare a terapiei, a onorariului si a sistemului de plata, a importantei onestitatii in cadrul relatiei terapeutice.
Psihoterapeutul propune si asigura respectarea acestui sistem normativ.
Importanta motivatiei pentru schimbare a pacientului si a asumarii de catre acesta a responsabilitatii pentru propria existenta in psihoterapie
Punctul de plecare al oricarei interventii psihoterapeutice il constituie motivatia clientului
Fara dorinta si acordul acestuia de a incerca sa schimbe ceva in propria structura si functionalitate psihica, competenta si bunavointa psihoterapeutului raman neputincioasa.
Asumarea responsabilitatii de catre pacient este o conditie strans legata de cea precedenta.
Un pacient care se simte constrans de imprejurarile din viata trebuie sa sa fie ajutat sa aprecieze in ce fel a contribuit el insusi la acesta situatie.
Terapeutul trebuie sa descopere ce rol joaca clientul sau in propria dilema si are sarcina de a-i comunica acest insight.
Clientul carenu realizeaza ca el insusi este cel care isi creaza disconfort nu va fi motivat sa se schimbe
Pentru pacientii care persista in a-i blama pe altii pentru ceea ce simt, nu este posibila o terapie reala.
Intelegerea si asumarea responsabilitatii ii ofera in timp clientului, siguranta, putere, pentru a-si conduce si gestiona viata conform nevoilor proprii
Descarcarea emotionala (catharsisul) in psihoterapie
Descarcarea cathartica ia de cele mai multe ori forma plansului, a suspinelor, a izbucnirilor de furie si revolta.
Educatia primita inca de la varste timpurii ii fac pe oameni sa ascunda sau nu isi exprime o serie de resentimente, de suferinte, ei neexteriorizandu-se in nici un fel.
Este vorba despre alegeri neconstientizate, care se produc in viata curenta.
Este o acumulare de tensiuni intrapsihice care determina o stare de nemultumire acuta, o imagine de sine prabusita si unori izbucniri nesteptate si nejustificate.
Descarcarea afectiva (catharsisul)este un pas essential in evolutia oricarei psihoterapii.
Catharsisul insemna exprimarea libera si deschisa a trairilor afective, inlaturarea mecanismelor de aparare, acceptarea propriilor emotii si sentimente si a propriului eu.
Producerea insight-urilor in psihoterapie
Insight-ul consta in intelegerea brusca, intuitiva a unor conflicte si mecanisme psihologice personale, a unor lucruri pe care persoana nu le sesizase anterior.
Producerea insight-urilor se realizeaza pe baza prelucrarii materialelor produse de client impreuna cu clientul.
La obtinerea insight-rilor se ajunge folosind metode diferite:
prin asociatii libere sau analiza viselor si a actelor ratate
prin discutarea situatiilor de viata a credintelor si comportamentelor repetitive si aprofundarea intelegerii lor
prin provocarea si clarificarea unor strategii de actiune evidentiate in urma unor tehnici provocative
Interpretarile facute corect iau forma unor explicatii care sunt acceptate total de client.
Insight-urile permit autointelegerea si acceptarea propriei persoane, a relatiilor cu ceilalti, sentimentelor, atitudinilor si motivatiilor propriilor comportamente.
Compatibilitatea psihoterapeut - client
Sunt 3 categorii de variablie pentru bunul mers al procesului terapeutic:
- particularitatile pacientului: structura de personalitate, nivelul intelectual, varsta, sexul, cultura si mediul de provenienta, sistemul sau de credinte.
- paricularitatile psihoterapeutului: trasaturi de personalitate, orientarea psihoterapeutica, metodologia utilizata, varsta, experienta psihoterapeutica, competenta.
- factori externi: situatie economica, stres, frustrari ale vietii cotidiene, relatii familiale si profesionale, distanta pana la cabinet.
Eficienta demersului in psihoterapie depinde de compatibilitatea terapeut-client.
Daca exista diferente intre psihoterapeut si client cum ar fi temperamentul este important ca psihoterapeutul sa fie constient de propriul mod de functionare psihica, de posibilitatile si limitele sale care nu ii permit sa fie la fel de eficient in orice tip de relatie.
Psihoterapeutul este caracterizat printr-o serie de tendinte: obsesionale, compulsive, histrionice, anxioase, depresive, demonstrative, care ii definesc structura de personalitate si ii orienteaza comportamentul
Este important ca pshihoterapeutul sa constientizeze propriile tendite si sa foloseasca aceste "diferente" in favoarea procesului terapeutic
Varsta este un element important la psihoterapeut astefel ca: persoanele adulte tin sa acorde credit psihoterapeutilor mai varstnici; adolescentii si tinerii opteaza pentru psihoterapeuti tineri; un tanar poate dori sa lucreze cu un psihoterapeut de varsta parintilor sau bunicilor; un pacient de varsta a treia poate beneficia de prezenta unui psihoterapeut tanar.
Adaptarea tipului de abordare psihoterapeutica la problematica clientului
Psihoterapeutul foloseste anumite tehnici de lucru, se orienteaza catre un demers de lunga sau scurta durata.
Nu exista un metoda unica de interventie terapeutica, fiecare client este privit ca o entitate distincta
Este bine ca pshihoterapeutul sa cunoasca tipurile de probleme pe care le poate trata cu succes, iar pt cele care il depasesc sa isi recunoasca limitele
Ex: daca demersul psihanalitic clasic este benefic pentru o nevroza de tip conversiv, este contraindicat in cazul unui pacient depresiv.
Interventia psihanalitica se preteaza doar la o anumita categorie de pacient cu un anumit nivel de elevatie si cu o motivatie puternica
Pentru pacientii depresivi este indicata o abordare cognitive-comportamentala.
Pentru pacientii cu fobii este indicata o terapie comportamentala, cognitiv-comportamentale si tehnici de relaxare.
Crizele existentiale, problemele relationale si de comunicare se preteaza la o abordare experientiala.
In cazul tulburarilor psihice de gravitate mare sunt indicarte demersuri psihoterapeutice specifice
Pacientii cu tulburari de personalitate sunt receptivi la un demers psihoterapeutic corporal si la lucrul in grup.
Pentru pacientii psihotici aflati in remisie si cu retard mintal sau stadii involutive sunt indicate tehnicile artterapeutice.
Influente socio-culturale asupra reusitei psihoterapiei
Reusita intalnirii dintre psihoterapeut si pacient depinde si de mediul de provenienta al pacientului, de cultura careia ii apartine.
Prima conditie a eficientei psihoterapiei o constituie limba ca si continut psihic.
Orice terapie presupune si verbalizarea, exprimarea in cuvinte fiind modalitatea de fixare a unui insight.
Daca terapeutul nu vorbeste foarte corect limba clintului sau pierde informatii, nu va intelege ce i se comunica, nu se va face bine inteles, si va prejudicia efectele terapiei.
Psihoterapeutul trebuie sa se adapteze la nivelul de educatie al pacientului, sa folosesca expresii si explicatii pe intelesul acestuia.
Fundamental este ansablul de credinte cu care pacientul vine in terapie si care corespunde sistemului socio-cultural din care provine.
Terapeutul trebuie sa respecte dimensiunea spirituala in demersul sau, chiar daca el are convingeri diferite.
Un terapeut cu convingeri religioase ferme poate folosi acesta resursa daca pacientul o cere, dar nu este recomandabil sa incerce sa-l converteasca, ignorandu-i credintele si nevoile.
Eficienta intalnirii terapeutice bineinteles creste in cazul unei compatibilitati intre client si terapeut, cand acestia impartasesc convingeri si valori convergente sau atunci cand pacientul are deschiderea de a primi si asimila elemente noi
Importanta mediului familial de provenienta al pacientului in desfasurarea procesului terapeutic
In procesul terapeutic se tine cont si de mediul familial, profesional, anturajul carora le apartine clientul. Aceasta a dus la aparitia psihoterapiilor de cuplu si de familie. Este vorba de o retea familiala distorsioanata in care intra copii-simptom sau sotii simptom.
Lipsa de afectiune, agresivitatea, respingerea sau indiferenta, subminarea imaginii de sine, existenta de secrete si tabuuri anxiogene, lipsa de incredere si de comunicare sunt constante in care traiesc clientii ce solicita sprijin psihoterapeutic.
"Familia schizofrenogena" este caracterizata prin mesaje duble si contradictorii, lipsite de coerenta si care produc in cel care le receptioneaza disociere, ambivalenta si confuzie.
Caracteristicile psihoterapeutului eficient
Capacitate empatica - care sa ii permita sa se puna in pielea clientului, sa-i inteleaga sistemul de credinte si valori, sa intre in rezonanta cu trairile, nevoile si dorintele acestuia
Echilibru adecvat intre implicarea emotionala si distantarea afectiva fata de pacient si problematica acestuia
Atitudine calda, suportiva de intelegere si acceptare fara a se indentifica cu clientul pentru ca in felul asta nu il mai poate ajuta efficient
Obiectivitate, realism si atentie care sa ii permita sa se detaseze de problematica pacientului ramanand in contact permanent cu omul din fata sa
Flexibilitate, capacitate de adaptare creative si continua la situatia si persoana concreta cu care lucreaza
Mobilitate si maleabilitate in a-si alege instrumentele de lucru si maniera de abordare a clientului
Creativitatea si curajul de a explora unele directii mai putin cunoscute sau incommode
Intuitie si bun simt
Respectul fata de om in general si in particular fata de cel din fata sa
Onestitatea
Sinceritatea, lipsa ei este resimtita imediat si amendata prin deteriorarea relatiei
Alaturi de aceste calitati generale, care pot fi modelate si cultivate in cursul procesului de formare profesionala si in cadrul terapiei personale, fiecare psihoterapeut detine o serie de attribute individuale care-l particularizeaza si ii definesc stilul de lucru. Fiecare dintre aceste attribute are avantaje si dezavantaje se potriveste mai mult sau mai putin anumitor categorii de pacienti
Alt factor care poate intreveni se umeste charisma - termen greu de definit care se refera in aceasta situatie la devotamentul si vocatia pentru aceasta profesie
Ca in oricare alta meserie exista persoane cu inclinatie si calitati potrivite dar si persoane total nepotrivite pentru aceasta meserie
Categoriile de probleme cu care se confrunta psihoterapia
Exista o multime de probleme care pot fi abordate cu succes si solutionate prin psihoterapie si exista alte categorii de probleme pentru care psihoterapia este ineficienta sau contraindicata.
Principalele categorii de probleme care se adreseaza psihoterapiei sunt:
1. Persoane cu manifestari psihopatologice acute, consecinta unor situatii stresante (traumatizante). Este vorba de conditii determinate de un eveniment stresant exceptional sau de o sechimbare semnificativa de viata ce determina circumstante neplacute continue
Simptomele sunt variate, de la perplexitate si apatie pana la agitatie, anxietate, depresie, insomnie care pot fi reduse prin terapia de suport.
2. Persoanele care parcurg o criza de dezvoltare (criza de adolescenta, criza de la 30 de ani, menopauza, andropauza) sau impas existential (intrebari legate de preocuparile majore de viata: viata, liberatea, moartea, sens)
Acestea pot fi reduse cu ajutor de tip umanist-experiential.
3. Persoane cu dificultati de integrare si relationale care se simt inadecvat in grup si au dificultati de comunicare cu ceilalti. Aceasta categorie poate fi solutionata cu integrarea intr-un grup terapeutic.
4. Persoane cu imagine de sine fragila, instabila, nesigure, care sunt sustinute psihoterapeutic printr-un demers de intarire a Eu-lui. Aceasta categorie poate utiliza urmatoarele modalitati de abordate psihoterapeutica: analitica, cognitiv-comportamentala, experientiala combinata cu psihoterapia individuala de grup.
5. Persoane cu tuburari nevrotice (depresive, anxioase, fobice, obsesiv-compulsive, disociative, somatoforme). Se combina demersul psihoterapeutic cu cel medicamentos. Este de evitat spitalizarea, uzul de medicamente si riscul de dependenta.
6. Persoane cu tulburari psihosomatice (astm psihogen, ulcer, hipertensiune arteriala, dermatite, eczeme) de natura psihogena, tratamentul medicamentos dovedindu-se putin eficient sau ineficient.
7. Persoane care sufera de boli organice cronice, cu evolutie de exitus (cancer, SIDA, leucemie, infirmitati organice, tetraplegie, scleroza in placi, diabet). Se foloseste terapia de suport, de acompaniere a acestor pacienti, de sustinere in confruntarea cu boala si tehnici de sugestie si relaxare.
8. Persoane cu tulburari de personalitate (paranoida, schizoida, disociala, de tip bordeline, qanxioasa, histrionica) sau asa-numitii psihopatii.Nu se pot obtine schimbari majore, dar se poate lucra corporal sau in reuni de grup.
9. Pacientii psihotici (schizofrenie, tulburari delirante, tulburari ale dispozitiei afective) sunt cazurile cele mai grave de tulburare mentala. Tratamentul recomandabil este cel medicamentos. Se foloseste in fazele de remisiune in competarea tratamentul psihiatric, asociata cu farmacoterapia si cu terapia ocupationala si socioterapie.
10. Persoanele dependente in urma utilizarii de substante psihoactive (alcool, droguri). Se recomanda cura de dezintoxicare, tratarea dependentei fizice urmata de asa-numitele dependente psihice (Alcoolicii anonimi, Narcoticii anonimi).
11. Persoane cu tulburari sexuale care pot fi: disfunctii sexuale, parafilii, tulburari de identitate sexuala, tulburari de orientare sexuala.Tratare in cabinete de sexologie. Disfunctiile sexuale se trateaza in cuplu.
12. Persoanele cu retardare mentala. Nu se trateaza psihoterapeutic. Aceste persoane sunt institutionalizate in scoli-camine care le asigura educatia si intretinerea prin personal specializat.
13. Pesoane cu tulburari mentale organice (dementa, tulburari datorate leziunii, disfunctiilor cerebrale sau bolilor somatice). Sunt tulburari neurologice in care psihoterapia are efect limitat sau nul, fiind recomandata o terapie de suport.
14. Persoane cu probleme in cuplu sau in cadrul familiei. Pot fi abordate psihoterapeutic cu succes (terapia de familie), importanta fiind motivatia de a-si schimba in sens pozitiv relatiile si acceptul de a participa impreuna la sedintele psihoterapeutice de cuplu sau de familie.
15. Persoanele care solicita ajutor pt.copii cu cu diferite probleme: tulburari de invatare, tulburari de comunicare, ticuri, tulburari de eliminare, tulburari de comportament si deficit de atentie. Se merge la psihoterapeut care va discerne daca este vorba de un copil-simptom, recomandandu-se terapia de familie sau serviciu de specialitate cum ar fi pediatrie sau logopedie ori psihoterapie a copilului.
16. Persoanele sanatoase, normale din punct de vedere psihic (normale cu familie stabila) care se adreseaza serviciilor de psihoterapie in scop de dezvoltare personala, de autocunoastere si de optimizare a propriilor capacitate, asa-numita "psihoterapia normalului"
