Conceptul de creativitate si sensurile sale de baza

Astazi se manifesta o adevarata 'foame' de creativitate pentru a solutiona marile probleme sociale, economice, culturale, educationale ale omenirii. Motiv pentru care conceptul de creativitate a devenit un 'concept central in psihologie”. Creativitatea a devenit una dintre cele mai fascinante probleme, depasind cu mult sfera psihologiei si patrunzand in cele mai diverse specialitati stiintifice. Acest fapt are, o dubla semnificatie: pe de o parte, el a creat premisele abordarii multilaterale a creativitatii, a surprinderii cat mai multor aspecte ale ei, deci a intelegerii adecvate si profunde; pe de alta parte, el a atras imprecizia termenilor utilizati.

Unii psihologi formuleaza definitii reductioniste, prin asimilarea creativitatii cu alte fenomene psihice. Pentru Guilford , creativitatea si rezolvarea de probleme nu se deosebesc prin nimic intre ele. Mednick, a cerut unor participanti la un simpozion dedicat creativitatii sa indice atributele esentiale ale acesteia. De cele mai multe ori creativitatea apare ca originalitate; de 10 ori, ca noutate, ca nou de 6 ori, ca neobisnuit; de 4 ori, ca darul inventivitatii, al inteligentei. Primele trei atribute sunt particularitati ale produsului, in timp ce ultimele reprezinta particularitati ale persoanelor creatoare. Conceptul de creativitate isi are originea in cuvantul latin creare care inseamna zamislire, faurire, nastere.

Intr-o acceptiune foarte larga, creativitatea constituie un fenomen general uman, forma cea mai inalta a activitatii omenesti. Privita dintr-o perspectiva ceva mai ingusta si mai specific psihologica, creativitatea apare in patru acceptiuni importante: ca produs; ca proces; ca disponibilitate, potentialitate general umana, ca o capacitate si abilitate creativa; ca dimensiune complexa de personalitate.

a) Creativitatea ca produs. Cei mai multi psihologi care au definit creativitatea s-au referit la caracteristicile produsului creator, ca note distinctive ale ei. Drept caracteristici esentiale ale unui produs al activitatii umane care sa permita incadrarea acestuia in categoria produselor creatoare au fost considerate, pe de o parte, noutatea si originalitatea lui, pe de alta parte, valoarea, utilitatea sociala si aplicabilitatea vasta. Primul atribut al produsului creator a suscitat insa o serie de discutii. Unii autori Newell, Shaw, Simon,l-au interpretat intr-un sens foarte larg, luand in considerare noutatea pentru subiect a produsului creator. Alti psihologi Rosca, l-au interpretat intr-un sens restrans luand in considerare numai noutatea produsului pentru societate, Distinctia este semnificativa deoarece atrage atentia asupra existentei unor planuri diferite ale creativitatii; unul primar, care conduce la noi adevaruri ce transforma universul semnificatiilor acceptate de cultura; altul secundar, care largeste doar adevarurile existente in cadrul acestui univers. Taylor a descris cel mai bine “trecerea' produsului creator din planul subiectiv (nou doar pentru subiect) in planul obiectiv (nou pentru societate). El a desprins cinci planuri ale creativitatii (expresiv, productiv, inventiv, inovator, emergent) diferentiate intre ele prin modul de raportare la atributul noutati. Pe planurile expresiv, productiv, inventiv , noul este legat de experienta de viata, in timp ce planurile inovator si emergent fac raportarea la universul de semnificatii al unei culturi. La nivelul acestor ultime planuri, creativitatea individuala este egala cu zero sub aspectul traditiei culturale, ea sta, totusi, la baza celei sociale in cadrul careia noul este corelat cu dezvoltarea culturii. Unicitatea rapunsurilor devine, esentiala pentru considerarea lui ca fiind nou si original, chiar daca luat in sine raspunsul este banal. Noutatea produsului trebuie considerata insa numai corelativ cu utilitatea lui.

b) Creativitatea ca proces. Aceasta acceptiune vizeaza caracterul fazic, procesual al creativitatii, faptul ca ea nu se produce instantaneu, ci necesita parcurgerea unor etape distincte intre ele, numarul acestora variind de la autor la autor. Wallas Hutchinson si Thompsonstabilesc patru etape ale procesului creator: pregatirea, incubatia, iluminarea, verificarea. A. Osborn, mai analitic, desprinde sapte etape: orientarea, preparatia, analiza, ideatia, incubatia, sinteza, evaluarea. Atitudinea psihologica fata de aceste etape a fost extrem de variata: incubatia a fost contestata (Guilford o considera ca fiind mai degraba o conditie decat o forma a activitatii, cum sunt celelalte etape); iluminarea controversata (ea nu este obligatorie in activitatea de creatie, uneori poate fi chiar o adevarata piedica, deoarece pot avea loc iluminari false); succesiunea etapelor a ramas neconfirmata (uneori etapele se suprapun, se inverseaza asa incat procesul creator este nu stadial, ci continuu, cu intrepatrunderea permanenta a etapelor). Singurele etape care au intrunit adeziunea tuturor psihologilor au fost prepararea si verificarea. Etapele procesului creator sunt specifice mai ales pentru creativitatea individuala si mai putin pentru cea de grup Chiar daca exista unele divergente intre autori in ceea ce priveste necesitatea sau succesiunea etapelor, importanta ramane sublinierea caracterului dinamic, efervescent, evolutiv al creativitatii. Din punct de vedere procesual, creativitatea devine creatie, capata o expresie desfasurata, trece din virtualitate in realitate.

c) Creativitatea ca potentialitate general umana. Aceasta acceptiune a notiunii de creativitate ofera raspunsul la una dintre problemele mult dezbatute in psihologie: exista oameni noncreatori?

De-a lungul timpului, au fost formulate o serie de teorii care refuzau creativitatea unor oameni. Astfel, creativitatea a fost considerata ca fiind un dar sau un har divin rezervat unor privilegiati ai soartei, unei minoritati. De asemenea, unii autori o credeau ca fiind o capacitate innascuta, transmisa pe cale ereditara. Galton, in lucrarea sa afirma ca exista atatea talente cate s-au manifestat, afirmat. Asemenea conceptii au franat nu numai studiul stiintific al creativitatii, ci si dezvoltarea creativitatii multor oameni. Creativitatea este o capacitate general umana. Sub o forma latenta, virtuala, evident, in grade si proportii diferite, ea se gaseste la fiecare individ. Daca n-am accepta acest punct de vedere, n-am putea interveni in stimularea, educarea si antrenarea creativitatii.

d) Creativitatea ca dimensiune complexa a personalitatii. Creativitatea integreaza in sine intreaga personalitate si activitate psihica a individului, iar, la randul ei, se subsumeaza si integreaza organic in structurile de personalitate devenind astfel una dintre dimensiunile cele mai complexe ale personalitatii. Creativitatea este o dimensiune de sine statatoare a personalitatii, integrata organic in ea. Dupa Guillord, personalitatea creatoare se distinge prin: fluiditate, flexibilitate. originalitate, elaborare, sensibilitate fata de probleme, capacitate de redefinire. Lowenfeld stabilea unele caracteristici relativ asemanatoare: sensibilitatea pentru probleme, receptivitatea pentru orice, identificarea cu problemele unor oameni si culturi, capacitatea rapida de adaptare la orice situatie, originalitatea. Dupa  Taylor , anumite trasaturi ale personalitatii, cum ar fi lipsa de ingamfare, toleranta fata de situatiile ambigue, increderea in propria activitate creatoare, sunt definitorii pentru personalitatile creatoare In calitate de oameni de stiinta productivi apar cel mai adesea cei care au o personalitate puternica, emotionalitate stabila, rezistenta la presiunile conformiste, nevoie crescuta de independenta gandire abstracta. Persoanele inalt creatoare se descriu si sunt descrise de altii ca inventive, independente, neinhibate, entuziaste. In contrast, persoanele mai putin creative se descriu si sunt descrise ca dispunand de un bun caracter, de preocupari pentru semeni, ca increzatoare in conventionalitate. Pentru caracterizarea persoanelor inalt creative, in afara metodei descrierii si autodescrierii, s-a utilizat si metoda studierii familiilor cu persoane creative. Siegelman, Feldman a descoperit ca oamenii creativi nu-si petrec de obicei copilaria, intr-un climat de dragoste si caldura paterna, dimpotriva, relatiile dintre ei si parinti sunt reci si distante, bazate pe incurajarea gandirii si actiunii independente Studiul a 100 de persoane exceptionale, intre 17-35 ani (pianisti, inotatori olimpici, matematicieni, tenismeni), a demonstrat ca acestea au fost de timpuriu absorbite de lumea muzicii, sportului, stiintei, in multe cazuri parintii practicand profesiunile respective. Parintii, crezand in ei, i-au ajutat, le-au creat conditiile corespunzatoare. Se demonstreaza astfel ca pot deveni personalitati creatoare numai cele carora li se acorda o atentie si o instructie speciala

Asadar, prin creativitate, personalitatea umana se inscrie intr-un orizont axiologic, omul valorizandu-se pe sine insusi.

Factorii structurali ai creativitatii: cognitivi si non-cognitivi.

Factori ca natura, structura si valoare actioneaza asupra individului pentru a genera contextul propice functionarii ei.

Factorii interiori-structurali sunt de natura psihologica. Ei se subdivid in trei categorii: intelectuali; afectiv-motivational; de personalitate.

Factorii exteriori conjuncturali sau socioculturali sunt legati de particularitatile sociale, istorice, de oranduirea, clasa sociala, de grupul caruia apartine individul, de conditiile materiale favorabile sau precare.

Factorii psihosociali se refera la ambianta relationala, la climatul psihosocial in care traieste individul. Climatele destinse, cooperatoare, bazate pe incurajarea schimbului de idei favorizeaza creatia, in timp ce cele tensionale conflictuale, rigide o franeaza.

Factorii socio-educationali sunt legati de nivelul educational, de prezenta sau absenta influentelor educative ale familiei, procesului de invatamant, colectivelor de munca etc.

Analiza globala a acestor factori conduce la urmatoarele concluzii:

1. creativitatea nu poate fi redusa la factorii psihologici;

2. nici in interiorul factorilor psihologici nu pot fi facute reductii unilaterale la factorii intelectuali, cel mai ades invocati in legatura cu creativitatea, ci este necesara considerarea multitudinii lor;

3. ceea ce conteaza in actul creator este nu atat prezenta in sine a tuturor factorilor, ci configuratia lor. Se pare ca raporturile dintre factori sunt mult mai importante decat valoarea absoluta a fiecaruia in parte;

4. cele patru categorii de factori ar putea fi regrupate si dupa alte criterii (dupa gradul lor de generalitate, acestia sunt: factori generali si factori speciali; dupa rolul lor:factori stimulativi si factori inhibitivi)

Analiza factorilor creativitatii ne indeamna spre distingerea neta a potentialului creator (capacitatea unui individ de a produce noul), de creatia ca atare (desfasurarea efectiva a unui act creator). Existenta potentialului creator nu asigura, prin sine insusi, desfasurarea actului creator. Un asemenea fapt va avea loc in conditii adecvate de stimulare psihoindividuala, sociala si culturala.

Faze si niveluri ale creativitatii.

Faze

Care este modalitatea in care ia nastere o idee creativa? Ce se intampla inainte ca aceasta idee sa fie elaborata? Care sunt fazele actului creatiei? Pentru a raspunde la intrebarile formulate mai sus pornim de la constatarile majoritatii cercetatorilor in domeniu, care sustin prezenta unei anumite stadialitati a procesului creativ, precum si faptul ca succesiunea acestor stadii este relativ similara atat in situatia creativitatii stiintifice cat si a celei artistice. Uneori pentru a fi creativi trebuie sa fim necritici, liberi, spontani, alteori analitici, depunand un efort sustinut de cautare a unor solutii inedite. Analiza comparativa a mai multor modele vizand desfasurarea procesului creativ l-a condus pe Wallas la ideea ca numarul de faze ale creativitatii stiintifice poate fi redus la patru:

- faza pregatitoare,

- faza incubatiei,

- faza iluminarii,

faza verificarii.

Orice proces de creatie incepe prin sesizarea unei probleme. Sesizarea problemei genereaza o stare de indoiala, care devine mobilul activitatii de analiza si de cautare a solutiei. Exista cazuri in care pregatirea se incheie fara a se ajunge la o solutie definitiva, cand toate posibilitatile au fost epuizate. De exemplu, zecile de variante ale unui creator liric, care potriveste cuvintele si efectele poetice pentru a concepe un poem, sau incercarile recurente ale unui elev in vederea redactarii unui nuvele.

Faza urmatoare consta intr-o perioada de asteptare, aparent pasiva, cand se revine in mod inconstient asupra problemei - faza de incubatie. Eforturile constiente de rezolvare a unei probleme insurmontabile creeaza un sentiment acut de frustrare. Aceasta traire face ca gandurile legate de problema respectiva sa fie deplasate in inconstient.

Una din particularitatile activitatii inconstiente o constituie aparitia necontrolata a asociatiilor si analogiilor. Poincare descrie expulzarea electronilor din atom in timpul ciocnirile nucleare, recurgand la o analogie - o imagine care i-a venit in somn: o femeie calare pe un cal evolueaza in arena unui circ. Se opreste brusc si florile pe care le tine in mana zboara in public. Ramanea doar transpunerea acestei idei in limbajul mecanicii cuantice.

In scopul facilitarii procesului intuitiv este recomandat sa facem abstractie de dificultati pentru a ne abandona fanteziei. O metoda eficace de invatare a acestei stari de abandon consta in dezvoltarea la elevi a capacitatii de alternanta a eforturilor constiente cu cele intuitive. In acest scop se poate recurge la realizarea unor lectii improvizate. Pe parcursul derularii lor profesorul poate identifica cu ajutorul elevilor solutii posibile, chiar fanteziste la probleme noi chiar si pentru el insusi. Astfel, elevii vor fi provocati sa formuleze intrebari si opinii personale si chiar sa provoace anumite dispute. Aceste activitati sunt eficiente, nu atat in privinta deprinderii procedeelor tehnice, cat in parcurgerea impreuna cu persoana adulta a intregului drum sinuos de solutionare. Se poate vorbi in acest caz de o focalizare preponderenta pe proces si nu pe produsul finit (Radu).

Iluminarea este momentul aparitiei spontane a solutiei. Momentul iluminarii se bazeaza pe etapele anterioare de acumulare activa si de pregatire constienta si inconstienta. Dupa cum afirma Pasteur, 'hazardul nu ajuta decat mintile pregatite'. Solutia poate surveni intr-un moment de relaxare, cum sunt de exemplu cazurile lui Edison, Helmholz, sau in timpul somnului: Mendeleev, von Kekule, Descartes etc.

Verificarea consta in materializarea ideii intr-un fapt explicit perceptibil (poem, tablou, model stiintific etc.) si evaluarea acestuia prin stabilirea gradului in care produsul respectiv raspunde criteriilor de originalitate.

Concluzionand, procesul de creatie nu urmeaza in general un tipar unic. Modalitatile de realizare ale unui produs nou si valoros sunt variate, purtand amprenta personalitatii fiecarei persoane.

Niveluri

Referitor la importanta creativitatii, este importnat de precizat faptul ca toate progresele stiintei, tehnicii si artei sunt rezultate ale spiritelor creatoare. Desigur, exista mai multe niveluri de creativitate.

C.W. Taylor descrie cinci niveluri (planuri) ale creativitatii si anume:

a)   Creativitatea expresiva se manifesta liber si spontan in special in desenele sau constructiile copiilor mici. Nu se pune problema, la acest nivel, de utilitate sau originalitate. Este insa un mijloc excelent de a cultiva aptitudinile creatoare ce se vor manifesta ulterior.

b)   Nivelul productiv este planul crearii de obiecte (materiale sau ideale), specific muncilor obisnuite. Un olar sau o tesatoare de covoare produc obiecte a caror forma se realizeaza conform unei traditii, unor tehnici consacrate, aportul personal fiind redus. Este planul la nivelul caruia accede orice om muncitor.

c)   Nivelul inventiv este accesibil unei minoritati foarte importante. E vorba de inven­tatori, acele persoane ce reusesc sa aduca ameliorari partiale unei unelte, unui aparat, unei teorii controversate. Intr-o tara precum Japonia, se inre­gistreaza anual peste 100.000 de brevete de inventii, ceea ce asigura un progres vizibil al productiei.

d)   Creativitatea inovatoare o gasim la oamenii caracterizati ca fiind „talente'. Ei realizeaza opere a caror originalitate este remarcata cel putin pe plan national.

e)   Creativitatea emergenta este caracteristica geniului, a omului care aduce schimbari radicale, revolutionare, intr-un domeniu si a carui personalitate se impune de-a lungul mai multor generatii.

In afara de aceste aspecte, daca nu creativitatea, cel putin imaginatia este necesara fiecaruia dintre noi in conditiile vietii pbisnuite. O echipa de psihologi de la Universitatea Harvard (din S.U.A.) a studiat caracteristicile psihice ale unor muncitori instabili, cei care creeaza fluctuatia fortei de munca, aspect stanjenitor pentru managerii intre­prinderilor. Sunt acele persoane care azi se angajeaza intr-o fabrica, dar dupa o luna-doua, pleaca in alta parte, dar nici aici nu stau mult s.a.m.d. Studiul a aratat ca cca. 66 % dintre acestia erau lipsiti de imaginatie, in sensul de a nu fi capabili sa-si imagineze cum de ceilalti (colegi sau superiori) vad lucrurile altfel, au alte opinii si alte valori.

Aptitudinea de a te identifica cu o persoana si a vedea lumea prin ochii ei, cu mentalitatea ei se numeste empatie. Empatia presupune putina imaginatie care insa lipsea muncitorilor amintiti mai sus, motiv pentru care ei aveau nume­roase neintelegeri, ducand fie la parasirea institutiei, fie la demiterea lor.

H. Gardner abordeaza creativitatea dintr-o perspectiva holista, surprinzand fenomenul la intregul sau nivel de complexitate. Autorul contureaza un cadru teoretic general de analiza a creativitatii pe mai multe niveluri.

a)     Nivelul subpersonal vizeaza substratul biologic al creativitalii. Analiza creatiei din perspectiva neurobiologiei incearca sa clarifice aspecte de genul: inzestrarea genetica, structura si functionarea sitemului nervos, factorii hormonali si metabolismul. Abordarile biologice de pana acum au fost privite cu neincedere, deoarece, pe de o parte, exista teama ca procesele psihice ar putea fi reduse in ultima instanta la studiul proceselor neurofiziologice, iar pe de alta parte, acest gen de cercetari ar conduce la sustinerea unui predeterminism biologic al creativitati.

Astazi neurobiologia acorda o atentie deosebita diferentelor individuale in planul creativitatii. Cat priveste noile instrumente de cercetare, se urmareste studiul urmatoarelor probleme: dimensiunea genetica a persoanelor inzestrate cu abilitati neobisnuite din punct de vedere creativ, particularitatile dezvoltarii sistemului nervos si ale modului sau de organizare la persoanele normale comparativ cu cele exceptionale procesele de circulatie sangvina in momentele desfasurarii unei activitati creative, cat si procesele metabolice si neurochimice prezente in astfel de situatii, cunoasterea precocitatii si a creativitatii la varste inaintate.

b) Nivelul personal grupeaza factorii individuali ai personalitatii creatoare.

Gardner deosebeste doua mari categorii de factori unii cognitivi si altii care tin de personalitate si motivatie. Analiza psihologica a lui Freud evidentiaza in primul rand prezenta unui nivel inalt de inteligenta generala. Inteligenta lingvistica a lui Freud era remarcabila. Poseda o memorie verbala uluitoare. Astfel, se uita o singura data la un text si apoi reusea sa-si aminteasca fotografic ordinea exacta a cuvintelor; isi tinea intotdeauna prelegerile fara sa foloseasca notite. Insusire de prim ordin a personalitatii sale era abilitatea de a simti imediat cand un fapt particular era pasibil de generalizare.

c) Nivelul intrapersonal se refera la domeniul in care lucreaza si creeaza un individ, la caracteristicile sale. Studiul domeniului presupune urmatoarele analize: initial trebuie facuta o analiza istorico-biografica, pentru a releva stadiul domeniului respectiv inainte de contributia individului studiat: nivelul de dezvoltare la care a ajuns domeniul respectiv. Urmeaza apoi izolarea contributiei particulare aduse de persoana respectiva si evaluarea consecintelor asupra campului de cunostinte. Urmatoarea analiza se realizeaza dintr-o perspectiva cognitiva, urmarind evolutia modelelor mentale de gandire ale persoanei inalt creatoare de-a lungul timpului, cu accentuari asupra momentelor cruciale din timpul creatiei.

d) Nivelul multipersonal - se refera la contextul social in care traieste un individ creativ. Din  perspectiva psihologica, aceasta inseamna cercetarea modului in care cercul personal si profesional al persoanei creatoare influenteaza viata si activitatea sa. (Roco M)