Abuzul psihologic si abuzul sexual asupra copilului

Abuzul psihologic si abuzul sexual asupra copilului

Abuzul Psihologic

Toate formele de abuz si neglijare a copilului au componente si consecinte psihologice. Anumite forme de maltratere au insa, ca instrument, tocmai mijloace de natura psihologica, de aceea abuzului psihologic este definit ca fiind o forma distincta de rele tratamente. Cercetatori in domeniu considerau in 1986 ca maltratarea psihologica nu trebuie considerata ca fiind doar o consecinta a celorlalte forme de rele tratamente, subordonata fata de ele, ci - dimpotriva - ar trebui sa fie luata ca pilon central in eforturile de intelegere a familiei disfunctionale, precum si a nevoilor de protectie a copilului ).

Abuzul psihologic comis impotriva unui copil este definit ca fiind 'atacul concertat al unui adult asupra dezvoltarii constiintei de sine si a competentei sociale a copilului'.

Formele de abuz psihologic mai des intalnite sunt cele la care recurg parintii sub forma de diverse pedepse: izolarea copilului (legarea, incuierea lui in diferite spatii inchise, in pivnita etc; neacordarea raspunsurilor emotional); terorizarea copilului; refuzul de a-l ajuta la solicitarea acestuia; degradarea lui; exploatarea lui, folosirea lui ca servitor; coruperea minorului prin invatarea cu, sau recompensarea unor comportamente neadecvate, antisociale, agresive, rasiste, imorale sau criminale.

Abuzul psihologic consta din acte de omisiune si din comiterea unor actiuni care provoaca traume si leziuni psihologice. Aprecierea gravitatii vatamarii psihologice se face pe baza unor criterii ale comunitatii si ale profesiunii. Vatamarea psihologica se poate produce de catre membrii familiei sau de catre persoane straine de familie, singuri sau in grup, de catre indivizi care, prin varsta si rolul pe care il au in raport cu copiii au putere asupra acestora. Aceste acte pot dauna copilului pe plan cognitiv, comportamental, afectiv sau fizic, dar cel mai adesea concomitent pe mai multe planuri. Maltratarea psihologica include respingerea, terorizarea, izolarea, exploatarea, degradarea copilului, refuzul de a-i raspunde emotional si greseli in procesul de socializare a lui

Atitudinea de respingere intentionata, repetata a copilului, manifestata prin nerecunoasterea consecventa a nevoilor si meritelor sale constituie o forma specifica de abuz psihologic. Ea exprima negarea legitimitatii dorintelor copilului si transmite acestuia ideea ca el e lipsit de drepturi, e dependent de adult, inferior si lipsit de speranta de a fi acceptat.

Astfel,  urmatoarele acte au caracteristicile abuzului psihologic asupra copilului: ridiculizarea cronica, minimalizarea si umilirea copilului; pedepsirea copilului pentru activitati de joc specifice varstei sau pentru gesturi si comportamente normale (de exemplu curiozitatea, manipularea unor obiecte, zambetul, plansul etc.); transformarea copilului in tap ispasitor al familiei; refuzul cronic al gesturilor de afectiune; tratarea unui copil mai mare ca unul de varsta mai mica (infantilizarea unui adolescent, spre exemplu); afisarea unei preferinte evidente pentru unul din copiii din familie, in defavoarea altora; etichetarea negativa a comportamentului unui copil in mod cronic; refuzul permanent al parintelui de a recunoaste sau de a remarca realizarile copilului.

Izolarea copilului de experientele sociale firesti ale varstei sale, il rupe pe copil de mediul social care ii poate asigura acestuia relatiile sociale necesare dezvoltarii competentelor sociale si formarii identitatii sale. Interzicerea sistematica a jocului cu alti copii, a distractiilor cu cei de aceeasi varsta, impiedica copilul sau adolescentul sa lege prietenii si sa-si formeze puncte de reper in mediul social exterior familiei. Izolarea copilului, in formele sale grave, se asociaza cu forme de abuz fizic sau/si sexual, facand copilul sa se simta singur pe lume si lipsit de speranta de a primi ajutor de la cineva. Izolarea mai are ca efect inocularea ideii ca ceea ce se intampla in familie este normal, este ceea ce trebuie sa se intample in toate familiile, in cazul tuturor copiilor. Incercarea copilului de a depasi izolarea este considerata de parintele abuziv ca tradare si este pedepsita. Izolarea poate lua forma interdictiei aderarii copilului sau adolescentului la activitati de club, antrenamente sportive sau serbari, iar in anumite cazuri, a retragerii copilului de la gradinita sau scoala.

Terorizarea copilului pe cale verbala, pentru inocularea fricii de consecinte grave, creaza acestuia imaginea unei lumi terifiante, ostile. Amenintarile adultului se pot referi la pedepse neprecizate, dar infricosatoare, care pot pune in pericol pe copilul insusi sau pe o persoana iubita de el, un animal sau un obiect indragit. Aceasta atitudine este frecventa in cazul abuzului sexual, in care adultul abuziv foloseste o gama larga de amenintari, destinate sa impiedice copilul de a dezvalui secretul relatiei sexuale. El poate ameninta copilul intr-o infinitate de variante, a caror probabilitate nu poate fi controlata de copil.   Ex.: daca dezvaluie secretul, atunci mama se va supara asa de tare, ca va da copilul afara din casa, sau, eventual, va muri de suparare; daca victima nu participa la joc, atunci adultul o va agresa pe sora mai mica; sau, daca indrazneste sa dezvaluie secretul relatiei sexuale, atunci ii va otravi catelusul, sau mai rau, va muri si ea, asa cum a fost omorat catelusul (inecat sau otravit). Efectul psihic traumatizant al terorizarii se datoreaza, in parte, caracterului sau imprevizibil: descarcarile frecvente de minie ale adultului pot alterna cu perioade in care acesta produce dovezi de atasament fata de copil. Prin specificul ei, terorizarea afecteaza bazele increderii copilului in adulti, in lumea inconjuratoare in general.

In urma terorizarii copilului, acesta poate prelua comportamente excesiv de mature, preluand responsabilitati de adult, ca, de exemplu, protejarea surioarei sau a mamei de violenta agresorului. In aceasta categorie de rele tratamente, sunt inclusi si copiii terorizati de violentele dintre parinti. 'Acesti copii traiesc in anxietate si isi folosesc adesea energia pentru a avea grija de ei insisi si in mod ironic chiar si de parintii lor.

Ex. : cazul unui copil care a luat cutitul pentru a-si apara mama ; un alt copil de 8 ani nu indraznea sa mearga la culcare decat tarziu, spre dimineata Acesti copii sunt adesea fortati sa-si asume responsabilitati in situatii pentru care nu sunt suficient de maturi sa le faca fata. Nu le mai ramane decat foarte putina energie si bucurie pe care sa o investeasca in joaca, in relatiile cu alti copii si in invatatura.

Ignorarea nevoilor copilului constituie un abuz in masura in care adultul priveaza copilul de stimulii esentiali dezvoltarii sale psihice si cognitive. Gravitatea acestui tip de comportament abuziv provine din faptul ca, pentru dezvoltarea psihica sanatoasa a oricarui copil, este indispensabila receptivitatea adultilor la nevoile acestuia. Refuzul consecvent al comunicarii cu copilul, neobservarea intentionata a dorintelor exprimate de acesta, lipsa de interes a familiei sau a colectivitatii in dezvoltarea abilitatilor copilului sau a performantelor acestuia, refuzul de a raspunde la durerea copilului, la cererea lui de ajutor, neprotejarea lui de agresiunea unor frati sau alti copii sunt cateva din formele pe care le poate lua ignorarea.

Coruperea copilului inseamna atragerea lui in activitati si comportamente antisociale (in domeniul delincventei, al violentei, al sexualitatii, al consumului de alcool sau droguri). Manipularea in aceasta directie a unui minor poate conduce la angajarea acestuia in pornografie, prostitutie, trafic si consum de droguri, cersetorie, furt, contrabanda, munca in conditii ilegale. Caraceristic pentru acest tip de abuz este antrenarea copilului in activitati ale caror consecinte ii depasesc capacitatea de intelegere si ii pervertesc judecatile morale. Copilul este astfel fortat sa preia atitudinile imorale ale adultului abuziv, in avantajul acestuia.. Este cazul numerosilor copii folositi de familiile lor in cersetorie pentru a le asigura traiul, copii a caror degradare emotionala si morala incepe de la varste fragede, care isi pierd stima de sine si demnitatea.

Deprivarea copilului de demnitate, poate fi analizata separat, intelegand prin aceasta exprimarea sau atitudinea depreciatoare a adultului la adresa copilului, conduite care afecteaza demnitatea acestuia. In acest cadru se include folosirea cu regularitate a unor expresii jignitoare la adresa capacitatilor intelectuale sau practice ale copilului, exprimarea neincrederii in viitorul lui, invinovatirea lui pentru esecurile sale din toate domeniile, folosirea lui in activitati degradante (ca sluga a adultului).

Abuzul Sexual

Abuzul sexual este - desi contine certe elemente de abuz fizic si psihologic - o categorie aparte de rele tratamente aplicate minorului. Abuzul sexual cuprinde: atragerea, convingerea, folosirea, coruperea, fortarea si obligarea minorului  sa participe la activitati de natura sexuala, care servesc la obtinerea de catre adult a placerii sexuale. Mai pe scurt, prin definitia sa, abuzul sexual impotriva copilului este obligarea sau indemnarea acestuia, de catre o persoana adulta, sa participe la activitati sexuale care servesc nevoilor sexuale ale adultului. Includem in aceasta categorie toate formele de relatii si comportamente hetero- sau homosexuale in care este implicat un adult si un minor, intre persoane inrudite sau nu, de la atingerile cu caracter sexual, la penetrarea realizata pe cale genitala, orala sau anala. Chiar si atunci cand relatiile sexuale nu au o componenta de recurgere la forta, cand relatiile par sa fie liber consimtite, se foloseste totusi notiunea de abuz sexual, pentru a caracteriza relatii sexuale intre persoane intre care exista o diferenta sensibila de maturitate psihica. Atunci cand agresorul este el insusi minor, diferenta de varsta de la care se vorbeste despre relatii sexuale de tip abuziv, este de cinci ani; ea inseamna totodata un nivel superior de maturitate al agresorului. Aceasta scoate din categoria abuzurilor jocurile sexuale initiate de copii, cand ele implica minori cam de aceeasi varsta sau experimentele sexuale reciproce ale unor adolescenti. Atunci insa cand, in relatiile lor sexuale, copiii sau adolescentii recurg la forta impotriva unuia chiar de aceeasi varsta, relatiile dobandesc caracter abuziv.

Formele de abuz sexual se pot clasifica in acte sexuale cu sau fara contact (acesta din urma poate fi contact sexual genital, oral sau anal).

Dintre formele de abuz sexual, mentionam:

     expunerea la exprimari verbale obscene ;

     hartuirea sexuala (cu formele sale: propuneri verbale, gesturi sau atingeri de tip sexual);

     comportamentul exhibitionist in fata unui copil;

     intruziunea unor obiecte in organele cavitare ale copilului;

     actul sexual simulat;

     penetrarea sexuala – digitala, pe cale orala, genitala sau anala;

     exploatarea sexuala - obligarea minorului la pornografie sau prostitutie in folosul (cel putin partial) al adultului;

     vanzarea copiilor pentru prostitutie;

     traficul cu copii in vederea exploatarii lor sexuale

Exploatarea sexuala a minorului se refera la supunerea copilului la activitati sexuale prin forta sau contra unor sume de bani, sau alte avantaje. Abuzul sexual poate fi precedat de amenintari si violenta sau de seductia blanda si indelungata a copilului. Poate sa se desfasoare o singura data sau se poate repeta de multe ori. Victime pot fi copii de orice varsta, atat fetite cat si baieti, din orice patura sociala, etnie si religie. Copiii intre 4 - 11 ani prezinta un risc crescut de a fi abuzati sexual.

Aprecierea gravitatii faptelor comise in cazurile de abuz sexual asupra copiilor se face in functie de:

varsta copilului, fapta fiind cu atat mai grava, cu cat copilul este mai tinar;

gradul fortei aplicate, fapta fiind cu atat mai grava, cu cat forta utilizata este mai mare;

relatia dintre abuzator si victima, fapta fiind cu atit mai grava, cu cat relatia abuzatorului cu victima este mai stransa;

tipul actului sexual la care a recurs agresorul, gravitatea faptelor fiind mai mare daca a avut loc penetrarea copilului.

Pentru diferentierea abuzului sexual de alte acte sexuale, fara caracter abuziv, se folosesc criterii privind diferenta de varsta, de putere, de nivel de cunostinte si de nivel de satisfactie sexuala intre abuzator si victima.

Intre intelegerea clinica si cea legala a relelor tratamente se fac deosebiri in mai toate statele lumii. De exemplu, notiunea de incest se refera, in termeni clinici, in mod clar, la orice tip de relatii sexuale care au loc intre rude aflate in relatie directa, incluzind aici nu numai orice tip de contact sexual (vaginal, oral, anal), ci orice alt tip de comportament sexual prin care adultul tinde sa-si satisfaca nevoile sexuale utilizand ca partener un copil inrudit (de sex masculin sau feminin). Totusi, mai exista state ale lumii, inclusiv SUA (mai putin cele din Europa occidentala), in care categoria penala de incest cuprinde doar cazurile de contact sexual vaginal cu victima. De fapt, acest mod de apreciere tinde sa apere adultul abuziv si nu copilul-victima, fiind din ce in ce mai mult contestat in practica protectiei copilului. Conform acceptului clinic utilizat mai sus, in legislatia tarilor Comunitatii Europene termenul de incest si de abuz sexual se refera la orice tip de raporturi sexuale in care un adult are ca partener un minor, indiferent de tipul oral, anal sau vaginal al raportului.

Indicatori si forme de prezentare ale abuzului sexual

Indicatori fizici

Semne si simptome genitale:

Echimoze, zgarieturi sau alte leziuni;

Prurit, inflamatii dureroase, secretii sau sangerare inexplicabile;

Corpi straini in uretra, vezica urinara, vagin sau anus;

Dilatari anormale ale uretrei, anus sau vagin “deschis”;

Durere sau pierdere urinara;

Dificultati de mers sau in pozitia sezand

Sarcina la adolescente, mai ales atunci cand identitatea tatalui (partenerului) este neclara sau secreta;

Infectii recurente ale cailor urinare;

Simptomatologie psihosomatica: durere abdominla recurenta sau cefalee;

Boli dermato-venerice si cu transmitere sexuale

Semne si simptome generale:

• Echimoze, zgarieturi;
• Dificultati la mers sau sezut;
• Lenjerie rupta sau murdara, sau dovezi ca lenjeria a fost reparata sau inlocuita;

Indicatori comportamentali

Sexuali:

- Un copil care provoaca la activitate sexuala prin cuvinte, jocuri sau semne; sau existenta unor secrete familiale, situatii incurcate/ stanjenitoare acasa dar care genereaza teama la incercarea de interventie;

- Un copil care arata preocupare excesiva pentru probleme sexuale si cunostiinte precoce despre comportamentul sexual al adultului, sau un copil care se angajeaza in mod repetat in jocuri sexuale neadecvate cu colegii sau se comporta provocator fata de adulti;

- O fetita mai mare care da dovada de comportament sexual precoce prin: imbracaminte, “atingeri” fizice nepotrivite sau promiscuitate;

- Teama de sarcina sau solicitarea de consiliere contraceptiva;

Generali:

- Modificari bruste de dispozitie;

- Comportament regresiv, de ex. aparitia brusca sau persistenta a “asternutului ud” in anii maturi de scoala;

- Schimbari in obiceiuri alimentare;

- Lipsa de incredere in adulti cunoscuti sau teama marcata fata de barbati;

- Nesupunere, “cautatori de atentie”, sau agitatie (comportament agitat), capacitate de concentrare scazuta;

- Tulburari de somn, cosmaruri;

- Izolare sociala;

- Fete care-si asuma rolul mamei in familie;

- Prezenta (afisarea) unei afectiuni nepotrivite intre copil si parinte, parinti prea bagareti de ex. tatal insotind la doctor fiica cu acuze genitale;

- Mutism selectiv.

Aspecte ale comportamentului care sunt evidente mai ales in grupul de copii si la scoala:

- Relatii reduse cu grupul de colegi si incapacitatea de a-si face prieteni;

- Capacitate scazuta de concentrare, dificultati de invatare sau scaderea brusca a performantei scolare. Unii copii abuzati pot identifica scoala cu “raiul”, sosind devreme si frecventand scoala chiar si atunci cand sunt bolnavi;

- Tendinta accentuata de respingere a activitatilor fizice sau expunerii dezbracate (la schimbarea imbracamintii, inot, dus);

- Evitare cu frica a examinarilor medicale scolare;

Comportamentul social:

- Comportament antisocial sau delicventa;

- Precocitate sexuala;

- Prostitutie;

- Tentativa de suicid sau automutilare;

- Dependenta de alcool sau droguri;

Aceasta lista nu se vrea completa si unii copii grav abuzati nu vor prezenta nici un semn sau simptom, ascunzand efectiv abuzul.

Factorii de risc in privinta abuzului sexual

Pentru a studia factorii asociati in cea mai mare masura cu situatia de victima a abuzurilor sexuale, in anul 1990 a fost aplicat un chestionar la un numar de 800 persoane, fiind extras urmatorul grup de factori de risc :

- prezenta unui tata vitreg

- existenta unei perioade din copilarie in care mama a fost absenta

- lipsa de apropiere mama-copil

- lipsa studiilor liceale ale mamei

- comportamentul represiv al mamei in privinta sexualitatii

- lipsa afectiunii din partea tatalui

- venit redus

- existenta unui numar foarte restrans de prieteni

- traiul in institutii rezidentiale alaturi de copii mai in varsta

- lipsa persoanelor de incredere, preocupate de soarta copilului

Acesti factori de risc s-au dovedit a fi cumulativi, adaugarea fiecarui factor sau a altora care nu au fost amintiti ridicand gradul de vulnerabilitate la abuz sexual cu 10-20%. Dupa datele altor cercetari, au fost adaugati ca factori de risc : insatisfactiile, respectiv conflictele maritale si violenta domestica, lipsa mamei sau a tatalui natural din familie, plasarea copiilor intr-o familie, respectiv experienta agresorului de a fi fost plasat in afara propriei familii, numarul mare de copii in familie, lipsa tatalui de langa copil in primii ani de viata ai acestuia si experienta agresorului de a fi fost el insusi victima unor abuzuri. Prin contrast, factori ca apropierea dintre mama si copil, existenta unei largi retele externe de suport (numar mare de prieteni, relatii bune cu rudele), implicarea tatalui in ingrijirea copilului de la varsta frageda a acestuia, pot indeparta riscul abuzului sexual.