|
|
|
Paragonimioza
Sinonim: distomatoza pulmonara, hemoptizie endemica
Etiologie:
viermi plati din clasa Trematoda, genul Paragonimus
Paragonimus westermani (ringeri) raspandit in Extremul Orient
Paragonimus philippinensis raspandit in Filipine
Paragonimus africanum raspandit in Africa
Paragonimus kellicotti raspandit in America de Nord
Paragonimus mexicanus si Paragonimus peruvianus cu raspandire in America
Centrala si de Sud
Morfologie:
translucid, culoare brun-rosiatica
forma de boaba de cafea cu extemitatile rotunjite, extremitatea anterioara este mai
largita
corpul este plan-convex (fata ventrala este plata iar cea dorsala este convexa)
invelit la exterior de o cuticula cu spini recurenti
lungimea poate varia intre
0,7-
doua ventuze (orala sau bucala si ventrala) se deschid pe fata ventrala a viermelui
aparatul digestiv porneste de la ventuza orala si se continua cu faringe, esofag
care se bifurca in doua cecuri intestinale lungi, sinuoase, neavand ramificatii
secundare si terminandu-se orb (in fund de sac)
aparatul reproducator este de tip hermafrodit, incluzand urmatoarele componente
de baza: doi testicoli lobati (situati in regiunea posterioara), un uter de tip tubular,
incolacit si plin cu oua, ovarul, glandele vitelogene (situate in campurile laterale)
oul avand o lungime de 80-120 μm este ovoidal, operculat, asimetric, de culoare
galben-bruna; in momentul eliminarii este neembrionat
Ciclul biologic:
presupune existenta a doua gazde intermediare
evolutia externa are loc in mediul acvatic
ouale eliminate prin sputa sau materii fecale vor ajunge in mediul acvatic unde se
vor embriona timp de aproximativ trei saptamani evoluand spre stadiul de
miracidium (embrion ciliat)
miracidiumul va patrunde in prima gazda intermediara care este o molusca de apa
dulce (melc din genul Melania sau din Familia Pleurocercidae sau Thiaridae)
unde va trece prin urmatoarele stadii de evolutie: sporochist, redii, cercari
cercarul paraseste melcul si ajunge in cea de a doua gazda intermediara, un
crustaceu de apa dulce din genul Eriocheir (ex: E. japonicum), un crevete sau un
rac si evolueaza in stadiul de metacercar
omul si animalele (caine, pisica, tigru, leu etc) care vor constitui gazdele
definitive vor consuma crustaceele infectate cu metacercari in stare cruda sau
insuficient preparate termic si astfel vor dezvolta boala
odata ajuns in intestinul uman, sub actiunea sucurilor digestive metacercarul se
elibereaza din invelisuri, traverseaza peretele intestinal si ajunge in cavitatea
peritoneala. Din aceasta, va strabate diafragma si patrunde prin pleura in cavitatea
pleurala si ulterior in parenchimul pulmonar (bronsiile mici) unde se va dezvolta
viermele adult in aproximativ o luna de zile
ciclul evoulutiv dureaza 6-8 luni
ouale vor fi eliminate cel mai frecvent prin sputa sau prin materiile fecale
(datorita inghitirii sputei)
longevitatea helmintului in organismul uman: 10-20 ani
Aspecte de patogenitate:
Paragonimioza pulmonara:
formarea peretelui chistic (reactie tisulara de aparare)
infarctizarea si necroza tesutului pulmonar
pneumonie eozinofilica
bronhopneumonie cu vasculite si granuloame
metaplazia epiteliului bronsiolar
exotoxinele parazitare determina hemoliza si necroza, hiperemie si vasodilatatie
fibrozare si calcificare
Paragonimioza extrapulmonara:
cerebral (partea posterioara a creierului): leziuni solide, compacte sau chistice
maduva spinarii: leziuni de mielita transversa
cutanat: noduli subcutanati migratori, chisti retroauriculari
Tablou clinic: dominat de manifestari pulmonare si extrapulmonare
Paragonimioza pulmonara:
are o perioada de incubatie de 2-3 saptamani
debutul este insidios
faza acuta este caracterizata printr-un sindrom pleuro-pulmonar (febra,
limfoadenopatie generalizata, dureri toracice, tuse cu expectoratie ruginie,
dispnee), semne de bronsita, focare de pneumonie, pleurezie exudativa. Dupa 2-3
saptamani de evolutie se poate instala o stare de toxemie caracterizata prin febra
ridicata, tuse cu expectoratie purulenta si striuri sanghinolente, dureri toracice. In
aceasta faza pacientul prezinta leucocitoza cu eozinofilie.
faza cronica evoluand cu simptomatologia unei bronsite cronice sau bronsiectazii;
poate duce la insuficienta respiratorie cronica sau insuficienta cardiaca dreapta
Paragonimioza extrapulmonara:
cerebrala (mai frecventa la copii, tineri) poate evoulua sub forma unei meningoencefalite
a maduvei spinarii: se poate manifesta ca o paraplegie spastica sau mielita
transversa
abdominala: dureri abdominale, diaree
cutanata: ulceratii, noduli
alte localizari
Paragonimioza generalizata:
forma grava
limfadenopatie generalizata
suferinta pluriorganica
mai frecventa in randul pacientilor cu status imunitar deficient
Prognostic:
in invaziile mai putin intense este favorabil in cazul administrarii unui tratament
precoce
in invaziile masive este rezervat
in forma cerebrala este foarte sever
Diagnostic:
date epidemiologice, clinico-radiologice
confirmare prin teste serologice: ELISA, imunoblot, RFC, imunoelectroforeza etc
evidentierea oualor caracteristice prin examenul parazitologic al sputei, materiilor
fecale, lichidului de spalatura gastrica sau al tesutului bioptic
paragonimioza cerebrala: evidentierea parazitilor sau al oualor in materialul
bioptic
metode radiologice imagistice: radiologie pulmonara, CT
leucograma: leucocitoza moderata, eozinofilie (20-30%)
Tratament:
specific: Praziquantel (de electie) 25 mg/kg corp, de trei ori pe zi, timp de 2-3 zile
simptomatic si patogenic: corticosteroizi, diuretice, anticonvulsivante
chirurgical (forme cerebrale)
suprainfectii: antibiotice
Epidemiologie:
biohelmintioza
transmitere pe cale orala (consum de crabi, creveti sau raci in stare cruda sau
insuficient preparati termic)
20 milioane persoane sunt suspicionate a fi infectate in China
global exista trei focare endemice principale: Asia (in special China, Coreea,
Japonia), Africa (indeosebi de vest), America (de Nord, centrala si de Sud)
sursele de infectie sunt reprezentate de gazdele definitive care elimina ouale in
special prin sputa dar si prin materiile fecale
receptivitatea este universala dar s-a constatat o incidenta mai crescuta la grupa de
varsta 25-35 ani si la sexul masculin
Masuri profilactice:
evitarea contaminarii apelor cu produse patologice (sputa, materii fecale)
evitarea consumului de crabi, creveti sau raci cruzi sau insuficient preparati termic
educatia sanitara a populatiei
depistarea si tratarea persoanelor infectate
chimioprofilaxie cu Bithionol
Fasciolopsidoza
Sinonime: fascioloza intestinala, distomatoza intestinala
Etiologie: Fasciolopsis buski (Opistorchis buski), agentul etiologic al acestei parazitoze
intestinale este un vierme plat din Increngatura Plathelminthes, clasa Trematoda, familia
Fasciolidae, genul Fasciolopsis
Morfologie:
este cel mai mare trematod intestinal care paraziteaza omul
corpul are un aspect foliaceu
lungimea variaza intre 2 si
este mai larg spre extremitatea posterioara
la exterior prezinta o cuticula cu spini
prezinta doua ventuze: orala si ventrala
aparatul digestiv incepe de la ventuza orala si se continua cu faringe, esofag -
care se bifurca in doua cecuri intestinale, simple si sinuoase, fara ramificatii
aparatul reproducator, de tip hermafrodit, prezinta urmatoarele componente
majore: doua testicole ramificate, situate unul inaintea celuilalt si ocupand campul
median; ovarul (glanda germigena) si uterul lung si incolacit, ambele situate in
campul median anterior; glandele vitelogene, voluminoase si situate in campurile
laterale
ouale sunt mari, cu lungimea varind intre 130-140 μm, mai largi la mijloc si
efilate spre extremitati. Sunt de culoare galbena, transparente, prezinta o coaja
subtire, operculate la una dintre extremitati; neembrionate in momentul eliminarii
pe sol
Ciclul biologic:
viermele adult elibereaza prin materiile fecale 10 000-25 000 de oua care se pot
embriona doar in mediul acvatic unde dau nastere la miracidium
miracidiumul isi continua dezvoltarea doar in corpul gazdei intermediare
obligatorii care este un melc de apa dulce din genul Planorbis (Segmentina)
(ex: Planorbis hemisphaerulus)
in corpul melcului va trece prin stadiile de sporochist, redie-mama, redii-fiice,
cercari
cercarul paraseste corpul melcului, se inchisteaza si se transforma in metacercar
(forma infectanta pentru gazda definitiva, omul sau porcul)
metacercarul se ataseaza pe fructele unor plante acvatice comestibile cum ar fi
bambusul de apa, hiacintul de apa, castanul de apa
omul se infecteaza prin consumul acestor plante/fructe neprelucrate termic
metacercarul ajunge in duodenul gazdei definitive si elibereaza larva care se va
atasa de mucoasa intestinala si se va matura in aproximativ o luna si jumatate
Aspecte de patogenitate:
viermele va exercita o actiune mecanica si toxica asupra mucoasei peretelui
intestinal
poate produce ulceratii, hemoragii, suprainfectii (abces), obstructie intestinala
determina secretie excesiva de mucus
consecinta va fi malabsorbtia alimentelor care poate duce la malnutritie, emaciere
si casexie
perturbarea absorbtiei vitaminei B12 va determina anemie
reactii alergice
edem generalizat (formele severe)
Tablou clinic:
incubatia poate dura de la cateva saptamani la cateva luni
perioada de stare: in cazul infectiilor cu numar redus de helminti boala evolueaza
asimptomatic, subclinic sau cu manifestari discrete iar in situatia unor infectii
masive fenomenele clinice vor fi prezente
simptomatologia este data de perturbarea motricitatii si actiunii secretorii a
tubului digestiv avand ca si consecinta functionarea defectuoasa a digestiei si
asimilarii alimentelor
este dominat de fenomene digestive si alergice
tulburari digestive: dureri abdominale coilicative, greturi, varsaturi, inapetenta,
diaree (profuza, cu alimente nedigerate in infectiile masive)
febra
manifestari alergice (caracteristice infectiilor masive): edeme cutanate, ascita
anemie
cazuri grave: stare de toxemie, casexie, afectare cardiaca, deces
Complicatii: ulceratii, suprainfectii, ocluzie intestinala
Prognostic: in formele severe si in absenta instituirii tratamentului adecvat este rezervat
iar in formele benigne este favorabil
Tratament:
specific: Praziquantel (de electie) 25 mg/kg corp oral, de trei ori pe zi, o singura zi
alte preparate eficiente: Niclosamid
oral, doza unica de
oral, doza unica de 0,1 ml/kg corp
patogenetic si simptomatic: reechilibrare hidro-electrolitica si acido-bazica,
corectarea anemiei si a hipoglobulinemiei, corticosteroizi
chirurgical (ocluzie intestinala)
antibiotice (suprainfectie)
antispastice, antialgice
Epidemiologie:
biohelmintioza, zoonoza
raspandire in Asia (sudul Chinei, Taiwan, Thailanda, Japonia, Filipine, Malaiezia)
rezervorul de infectie este reprezentat de gazdele definitive: omul, porcul si mai
rar, cainele
transmiterea infectiei se face pe cale digestiva prin consum de fructe sau bulbi ai
plantelor acvatice contaminate cu metacercari
copii cu varsta sub cinci ani si femeile sunt mai susceptibili de a contracta infectia
Masuri profilactice:
plantele si fructele acvatice se vor consuma numai dupa o prealabila tratare
termica sau mentinere in solutie NaCl 5-20% timp de 2-3 ore
protectia apelor contra poluarii
fierberea si filtrarea apei
combaterea molustelor
depistarea si tratarea bolnavilor
educatia sanitara a populatiei
