|
|
|
Romanii
au inceput sa vina in Ardeal in mase mai mari dupa navalirea tatarilor, anume in judetele Hunedoara, Caras-Severin, Fagaras si Maramures. La inceput se asezau numai pe domenii regale, iar mai tarziu, cu permisiunea regelui, si pe mosiile episcopale si capitulare. Doar incepand cu domnia lui Ludovic cel Mare (1342 - 1382) puteau efectua colonizari ale romanilor si latifundiarii particulari si orasele. Salasul (pastoresc) al unui grup mai mare, format din mai multe familii se numea catun, iar in fruntea sa se afla cneazul. Cneazul deci a adus colonisti, si pentru acest serviciu a primit pamant de la rege. O diploma a lui Ludovic cel Mare din 1350 spune: "acordam cnezatul, sperand ca prin grija lor cu sarg satele noastre de [colonisti] vlahi vor castiga multi locuitori." ─ Cnezatul a fost o functie care se mostenea. In functie de marimea pamantului a fost diferit si rangul cnejilor. Unde erau mai multi cneji, a fost ales un voievod, sau spanul cetatii a numit un voievod (Hunedoara, Maramures) si in acest caz el a fost in legatura directa cu regele.
"Diplomele din secolele al XIV-lea si al XV-lea denota, ca printre cneji au fost foarte multi oameni agresivi. Se intampla de nenumarate ori sa atace unul casa celuilalt, sa dea foc casei si sa rapeasca obiectele mai valoroase. Omuciderea, incendierea si aducerea de prejudicii proprietatii straine este la ordinea zilei printre ei. Episcopul de Transilvania a reclamat de mai multe ori, ca cnejii care locuiesc pe mosii episcopale si capitulare sa vanda ogoare, terenuri de cosit, de parca acestea ar fi proprietatea lor; ii apasa pe cei supusi lor cu sarcini noi, mai mult, vreau sa scape de autoritatea mosierului pana si cu puterea unor amenintari" (Jancsó 1931, 63).
Populatia romaneasca a Maramuresului isi trage originea de la vlahii, pe care i-au trimis regelui Ungariei Vladislav al IV-lea Cumanul stapanii Constantinopolului, in 1284 - 1285. Impreuna cu oastea maghiara, acestia i-au batut pe tatari pe cursul superior al Tisei, unde tatarii au facut o incursiune. Intrucat nu mai voiau sa se reintoarca in tara lor, regele i-a asezat in Maramures (dupa vechi cronici rusesti, Jancsó 61).
In fruntea regiunii militare de paza granicereasca, care s-a creat in secolul al XIV-lea cu sediul la Baia, a stat voievodul maramuresean Dragos. In 1359 voievodul maramuresean Bogdan s-a stramutat in Moldova si a ocupat scaunul voievodal. Prin aceasta a luat fiinta voievodatul romanesc al Moldovei, la inceput doar in partile invecinate cu Maramuresul. Regele Ungariei Ludovic cel Mare n-a putut impiedica ruperea si independenta sa de regatul sau.
Numarul romanilor ardeleni in secolul al XIV-lea
In listele decimale papale din anii 1332 - 1337, in Ardeal au fost consemnate 950 de parohii obligate sa plateasca dijma. Aceste sate au fost locuite de catolici; dar, in vremea respectiva, ca si astazi, tineau de cele mai multe parohii catolice una sau doua filiale. Asadar, numarul asezarilor locuite de catolici poate sa fi fost in jurul de 2.550, numarul total de asezari in Ardeal consemnat in documente din 1350 .─ Nesocotand filialele, Pascu (1984, 60) afirma ca in cca 2.000 de localitati nu locuiau catolici, ci romani sau ruteni ortodocsi, ─ o concluzie evident gresita.
Ridicarea bisericilor greco-orientale (ortodoxe) incepe in Ardeal la sfarsitul secolului al XIII-lea; primele la Densus, Santa Maria Orlea, Gurasada, Strei, Streisangeorgiu (Giurescu 1975, 338-339).
Papa Clementin al VI-lea dispune in 1345 calugarilor franciscani sa-i treaca pe romani la religia catolica, dar acestia au opus o rezistenta puternica, sub conducerea clerului ortodox. Toate incercarile de mai tarziu de partea catolica (papa, regi unguri, etc.) au esuat de asemenea.
