|
|
|
INTELEGEREA BALCANICA
Situatia politica internationala in perioada interbelica a determinat statele din Balcani sa conceapa ideea unei colaborari pentru mentinerea pacii si pastrarea suveranitatii teritoriale si nationale.
In al doilea an al crizei economice din anii treizeci s-a impus din ce in ce mai mult in Balcani ideea colaborarii in cadrul unui pact regional. Geneza acestei stari se putea gasi in necesitatea de a da viata devizei: "Balcani ai balcanilor", deviza ce apartinea Turciei precum si nevoia stringenta de a atenua efectele dezastruoase ale crizei economice.
Necesitatea undei colaborari pentru a se apara de unele planuri revizioniste ale marilor puteri a determinat statele balcanice cat si statele numai in parte balcanice sa examineze nenumarate proiecte cu privire la o cooperare imediata. Aceasta cooperare regionala avea la baza clauze care stabileau deplina egalitate si suveranitate a partilor contractante. Exista in mod unanim dorinta de a gasi o formula de securitate balcanica ce ar fi convenit atat fiecarui stat in parte cat si tuturor laolalta.
Cafandaris, seful partidului Progresist din Grecia, a incercat in 1926 o cale de a imbina elementul politic cu cel economic propunand la conferinta internationala a comertului, organizarea unei conferinte anuale formata din parlamentarii statelor: Albania, Bulgaria, Grecia, Romania, Turcia si Iugoslavia. Propunerea a fost insa respinsa.
Profitand de ocazia desfasurarii celui de-al XXVII-lea congres al pacii, la Atena, omul de stat grec, pe nume Papanastassiou, propune biroului international desfasurarea sub auspiciile biroului a primei conferinte balcanice.
Prima conferinta Balcanica are loc intre 5-12 ocombrie 1930 la Atena.
Participantii puteau face parte din diferite sectoare de activitate: cercuri politice si parlamentare; camere de industrie si agricultura; cercuri intelectuale, universitati, presa asociatii de femei, etc. Tot odata biroul international al pacii, facea cunoscut ca la aceasta conferinta vor participa si organizatii internationale precum Societatea Natiunilor. Regulamentul pe baza caruia s-a desfasurat conferinta a precizat de la bun inceput scopurile majore ce se urmareau: art. 1 spunea ca telul fundamental este apropierea dintre popoarele balcanice din toate punctele de vedere; art. 4 stabilea principiul deplinei egalitati, fiecare delegatii in parte avand dreptul la 30 de voturi. Un al principiu era acela ca nu se va restrange suveranitatea statelor participante si nu se va favoriza suprematia unora asupra altora32. Apogeul acestei conferinte consta in mesajul transmis catre popoarele balcanice la 12 octombrie la Delfi unde a fost sedinta de incheiere: "Lucrarile conferintei au deovedit intr-o forma stralucita ca suntem popoare surori, ca suntem in masura sa rezolvam prin intelegere utilizand cai pacifice toate diferentele ce ne separa."
Un prim rezultat pozitiv al conferintei a fost grabirea incheierii tratativelor greco-turce. Rezultatele primei conferinte erau clar pozitive insa nu toate statele Europei arau multumite exemplificand aici prin Italia fascista. Un alt rezultat pozitiv putea fi considerat propunerea Turciei de a semna o alianta balcanica impreuna cu Uniunea Sovietca specificand ca URSS ar dori o apropiere de Romania si Polonia57.
A doua Conferinta balcanica a avut loc la Istambul 20-26 Octombrie 1931.
Cele mai dificile discuttii s-au purtat in comisia pentru apropiere politica. Dezbaterile au scos la iveala unele asperitati si contradictii dintre participanti reflectand pozitia guvernelor din cele sase state balcanice. In aceasta comisie J. Spiropoulus a prezentat anteproiectul balcanic elaborat de el129. Principiile de baza ale acestui proiect erau:
In caz de violare a angajamentului sa nu se recurga la razboi. Se putea remarca, ca ideile de baza ale acestui proiect se inspirau atat din pactul Briand-Kellogg cat si din pactul de la Locarno122. Discutiile insa nu au realizat un real progres in acest sens.
A doau conferinta a dat rezultate pozitive mai ales in rezolvarea unor chestiuni economice, totusi in comparatie cu prima se putea constata unele deficiente. Iesisera la iveala unele elemente de discordie care se refereau la chestiuni mai mult politice, in schimb se stia ce piedici aveau de inlaturat. Concluzia ce se degaja indemna la continuarea activitatii in pofida piedicilor ce stateau in planul de colaborare a celor sase state balcanice. S-a hotarat ca a treia Conferinta balcanica sa se tina la Bucuresti.
In acest timp in Europa, problema pastrarii independentei si suveranitatii nationale impotriva agresorilor fascisti si revizionisti, constituia mai ales in statele mici si mijlocii, direct amenintate, o problema cardinala, de primordiala importanta.
A treia Conferinta balcanica a avut loc la Bucuresti 22-29 octombrie.
In timp ce data celei de-a treia conferinte se aporpia, se putea inregistra o destindere intre relatiile dintre Romania si Bulgaria, care putea fi favorabila viitoarei conferinte.
Consiliul Conferintei in frunte cu Stefan Cicio Pop, a fixat pe ordinea de zi probleme importante, ca cea a pactului balcanic, probleme economice, colaborari in domeniul stiintei si altele.
In 22 octombrie 1932 s-a deschis in mod oficial, activitatea desfasurandu-se la sediul parlamentului roman. Nicolae Titulescu a salutat participantii aratind ca apreciaza scopul final al stradaniilor lor, in ultima instanta pacea. El spunea ca: "pacea nu este sinonima cu lipsa razboiului" si ca "pacea nu se proclama, ea se cucereste".
In a treia sedinta discutiile s-au incheiat prin adoptarea Pactului Balcanic. In celelalte comisii activitatea s-a desfasurat normal, dominand deciziile cu caracter economic. A treia Conferinta balcanica adusese ca rezultat adoptarea Pactului balcanic dar daca guvernele nu-l acceptau totul ramanea pe loc.
In acest timp iesea la iveala noi amanunte din planul lui Musolinii privind Europa centrala si balcanii, plan destinat sa dea Italiei fasciste hegemonia in aceste regiuni. Legaturile dintre Grecia, Romania si Iugoslavia s-au intarit si ele sub influenta evenimentelor din primele sase luni al alnului 1933. Aceste imprejurari noi dadusera un impuls vechilor dorinte de a realiza un pact de securitate balcanica. Pricipalul stimulent era agresivitatea puterilor fasciste. Statele balcanice simtindu-si primejduite integritatea si independenta nationala cautau mijloace pentru a se apara.
Deasemenea se incuraja activitatea premergatoare celei de-a patra conferinte balcanice. Acum insa imprejurarile istorice erau diferite celor trei conferinte de pana acum si se cereau alte cai pentru aducerea la indeplinire a aceluiasi scop.
La 4 iulie 1933, trei dintre statele balcanice: Turcia, Iugoslavia si Romania impreuna cu URSS semnau conventia de definire a agresorului67, fapt ce contribuia la stabilirea unui climat puternic pentru securitatea Balcanilor.
A patra Conferinta balcanica (Salonic 4-11 noiembrie 1933)
La fel ca si la conferintele anterioare comisiile politice au avut de rezolvat cele mai dificile probleme. Delegatia bulgara a fost de acord sa voteze proiectul cu urmatoarele rezerve:
a) Sa se recunoasca Bulgariei deplina egalitate juridica in legatura cu celelalte state;
b) Sa se asigure minoritatii bulgare din tarile balcanice deplina protectie juridica si culturala;
Asfel proiectul pactului balcanic a fost votat in unanimitate, un pas precis spre drumul colaborarii balcanice.
Romania, Grecia, Iugoslavia si Turcia se pusesera in principiu de acord asupra continutului pactului balcanic care in esenta era destinat sa impuna statu-quo-ul teritorial impotriva revizionoismului agresiv. Tot in aceasta perioada se duce o apriga campanie de atragere a Bulgarie in pactul balcanic.
La 9 februarie 1934 la Atena s-a desfasurat ceremonia oficiala a semnarii pactului inte Grecia, Romania, Turcia si Iugoslavia.
Mijloacele practice prin care cele patru state balcanice sa contribuie la intarirea pacii si securitatii erau: garantarea securitatii frontierelor blacanice. Se consultau in orice problema ce le vizau interesele si se legau sa nu actioneze politic fata de orice tara balcanica nesemnatara fara aviz prealabil..
Pactul balcanic se opunea indirect si puterii nebalcanice agresoare. Anexele secrete scot in evidenta caracterul sau pasnic, defensiv. O parte integranta a pactului era declaratia ministrului de externe al Turciei prin care gvernul acestui stat facea cunoscut ca: "In nici un caz Turcia nu admite sa se angajeze in indiferent ce act ce ar putea fi indreptat impotriva Uniunii Sovietice."300
Cei tre ministri de externe ai Romaniei, Iugoslaviei si Greciei constata ca: "Ea nu este contrara pactului balcanic si politicii de pace purtate de cele trei tari."
Statele contractante isi doreau sa organizeze un front al pacii impotriva politicii revizioniste si fasciste avand obiective mai largi decat securitatea frontierelor balcanice.
In unele tari europene cum sunt Germania si Italia era prezenta o evidenta nemultumire fata de pact iar in alte tari ca Franta si URSS, pactul a dat o impresie favorabila. Existau insa neintelegeri si in interiorul pactului. Grecia dorea ratificarea tratatului in sensul adaugirii unui articol care sa prevada ca: "In caz de razboi cu o putere extrabalcanica, Grecia sa fie scutita de orice obligatie militara. Acest proiect de ratificare a fost adoptat iar la 3 aprilie 1934 Senatul l-a votat in unanimitate.
In afara de problema partidelor opozante din Grecia, mai aparuse ceva ce ar putea ingrijora serios cele patru tari. Regele Boris invitase in Bulgaria pe Hitler unde au purtat discutii cu privire la o intelegere cu Iugoslavia, fapt ce avea sa loveasca direct in pactul balcanic.
Intelegrea Balcanica isi dovedeste vigoarea, respingand o incercare de revizuire teritoriala a Bulgariei contra Greciei. Era momentul decisiv in care Pactul balcanic ori se impunea cu vigoare in aceasta chestiune ori probabil el disparea.
Germania camufla actiunile sale expansioniste sub lupta impotriva comunismului, incercand sa convinga Franta si Marea Britanie de inutilitatea acestui pact. Acestea insa incearca o colaborare cu Italia fascista de a izola al treilea Reich.
Albania simtindu-se amenintata de Italia doreste sa ia parte Intelegerii balcanice, renunta insa pana la urma sub presiunea Italiei. Pozitia pactului balcanic cu privire la agresiunea Italiei impotriva Etiopiei era una potrivnica mai ales ca Etiopia era membra a Societatii Natiunilor.
La 8 martie Germania nazista ocupa Rinul incalcand tratatele de la Locarno si Versailles. Ministrul roman face apel la Societatea Natiunilor atat in numele Micii Intelegeri cat si a pactului balcanic insa Germania scapa fara sanctiuni.
In sesiunea din 4-6 mai 1936 a Consiliului permanent al Intelegerii balcanice se iau noi masuri pentru asigurarea securitatii in regiunea balcanica, luandu-se in seama o posibila intrare a Bulgariei in pactul balcanic.
In momentul cand prestigiul si eficienta Societatii Natiunilor scade, exemplificand prin agresiunea Italiei asupra Etiopiei, diplomatia balcanica face eforturi de a sustine aceasta organizatie deoarece ea inca era capabila sa apere pacea amenintata de fascism. La 24 ianuarie 1937 s-a semnat pactul Bulgaro-Iugoslav. Acest pact a fost binevenit de Intelegerea balcanica considerand-ul ca o apropiere de pactul balcanic. Atitudinea Romaniei a fost insa mai rezervata asupra acestui pact. In acest sens trebuie privit si pactul Italo-Iugoslav. Intentiile acestui pact era de a echilibra axa Berlin-Roma in urma puterii tot mai mare a lui Hitler in Austria.
Dupa invadarea Austriei de catre Germania si dupa ce au vazut atitudinea marilor puteri in aceasta chestiune, statele mici isi dadeau seama ca acum mai mult ca oricand trebuie sa se uneasca.
In cadrul Confeintei Intelegerii balcanice din 20-22 februarie 1939 existau unele rezerve din partea Iugoslaviei desi exista o vointa comuna de a consolida organizatia. Imediat dupa aceasta sesiune Romania a incercat insa fara prea mare succes de a atrage Polonia in pactul balcanic, aceasta inca manifestand incredere in declaratiile lui Hitler.
Dupa declansarea razboiului si dupa invazia Poloniei, s-a intarit si mai mult vointa statelor de a-si apara integritatea teritoriala.
Statele Intelegerii balcanice, date fiind impedimentele crearii unui bloc al neutrilor, s-au hotarat sa examineze mijloacele de intarire dintre ele cu prilejul sesiunii ordinare ce urma sa se tina la Belgrad intre 2-4 februarie 1940.
Urmau o serie de presiuni facute de nazisti atat asupra Romaniei cat si asupra Turciei de a le rupe de Intelegerea balcanica, aceste insa isi pastrau pozitiile.
In mai 1940 insa incercarile facute de atat de statele Intelegerii balcanice impreuna cat si de fiecare in parte pentru a-si salva integritatea teritoriala erau depasite.
La 10 mai Belgia si Olanda fusesra invadate iar Franta era direct amenitata. Gravitatea situatiei ar fi cerut Intelegerii balcanice luare unor masuri de amploare impreuna cu statele garante Franta si Angila dar in noile circumstante ajutorul lor era problematic dat fiind ca economiea acestora era tot mai mult acaparata de nazisti.
Iugoslavia spera ca o apropiere de URSS contrabalansa presiunea facuta de Italia, iar Turcia revenea la vechia prietenie cu URSS declarandu-se neutra. Situatia Romaniei era mult mai grava. Fiind izolata ea se hotaraste sa se alature Germaniei, mai ales dupa caderea Frantei, crezand eronat ca va primi ajutor in problema Transilvaniei.
Organizatia antirevizionista din balcani este lasata prada cotropitorilor hitleristi si fascisti. Incapacitatea acestei organizatii de a-si dovedi eficacitatea, in momentele grele, a dovedit ca politica antirevizionista nu a fost sprijinita si nu a corespuns necesitatilor impuse de razboiul invadatorilor nazsti si fascisti. Pe de alta parte, din cauza pozitiei lor de clasa, guvernele componente organizatiei, nu s-au folosit de toate mijloacele politice si democratice antifasciste. Aceste seriose carente si situatia tensionata in care se afla continentul, a dus la incapacitatea Intelegerii balcanice de a rezista agresiunii.
Totusi esecul a fost departe de a fi unul al ideilor si principiilor care stateau la baza Intelegerii.
