|
|
|
Integrarea geto-dacilor in lumea romana
Unificarea geto-dacilor
Premise interne si externe. Statul geto-dac s-a constituit la o treapta avansata a dezvoltarii societatii tracilor de nord. Procesul de unificare a tracilor de nord a fost generat de mai multi factori.
E necesar sa mentionam in primul rand premisa economica, in cea de a doua etapa a epocii fierului (Latene) in spatiul locuit de daci au fost realizate progrese considerabile in metalurgia fierului: colectionarea brazdarului de fier (secolul al II-lea i. Chr.), a altor unelte de munca cu o productivitate mai inalta, a diferitor arme etc.
In acelasi timp, se amplifica schimburile economice cu orasele si statele vecine, mai ales cu orasele-colonii grecesti. Negustorii eleni aduceau in localitatile geto-dace obiecte de arta, bijuterii, vin de calitate in amfore etc., iar de aici procurau produse agricole, miere, blanuri s. a. Ca urmare a dezvoltarii relatiilor comerciale s-a impus circulatia monetara.
Aceste schimbari dinamizau tot mai mult legaturile din interiorul spatiului locuit de tracii de nord. La inceput, in secolul al IV-lea i. Chr., se raspandeau monedele oraselor grecesti (Istria, Tira), a Macedoniei, Traciei elenizate. Spre sfarsitul secolului al IV-lea apare moneda proprie geto-daca. Monedele prezentau imitatii ale celor de argint batute in Macedonia sub Filip al II-lea si apoi sub Alexandru cel Mare, fiind raspandite pe intreg spatiul locuit de geto-daci.
Nivelul atins cu timpul de societatea geto-daca a favorizat mai tarziu si legaturile ei sub diverse forme cu civilizatia romana. Cu incepere din secolul al II-lea i. Chr., odata cu penetratia economica romana in Peninsula Balcanica, in spatiul geto-dacic patrund obiecte de export romane (ceramica, piese de argint, bronz, fier si sticla, precum si monede romane). Bastinasii exportau vite, piei, blanuri, grane, lemn si alte produse. Influenta romana se resimte si in viata spirituala: in religie, in scriere cu litere latine, in acumularea cunostintelor stiintifice etc. Contactul cu romanitatea a favorizat declansarea procesului de romanizare.
Toata comunitatea tracilor de nord recunosteau acelasi zeu suprem - Zamolxis, iar aceasta favoriza consolidarea lor etnica. Herodot scria, ca getii " nu recunosc alt zeu afara de al lor;. Acest pasaj a fost interpretat de catre cunoscutul istoric roman Vasile Parvan drept o dovada ca getii credeau intr-o singura zeitate, adica erau monoteist;, in realitate Zamolxis era zeul suprem, aflat in varful unui panteon restrans, in acest panteon se mai afla zeita Bendida (ea prezenta cultul fertilitatii), o zeita (caruia nu i s-a pastrat numele) ce prezenta cultul ocrotirii caminului familiar, era de asemenea raspandit cultul zeului razboiului (calaretul trac) s. a. Geto-dacii aucreat lacase de cult - sanctuare. Constructiile acestor sanctuare demonstreaza ca geto-dacii aveau cunostinte in domeniul matematicii si astronomiei (sanctuarele de la cetatea Blidaru, Sarmizegetuza, Butuceni (Orhei) s. a.).
Unificarea politica a geto-dacilor a fost favorizata si de evenimentele externe. O primejdie reala pentru geto-daci a prezentat patrunderea romanilor in zona Marii Negre si in Dobrogea (secolul I i. Chr.). Totodata, in aceasta perioada scade atat puterea triburilor celtice, asezate in vestul spatiului Carpato-Dunarean si in zona intracarpatica, cat si rolul militar si politic al tribului germanic al bastarnilor, stabiliti in secolele III-II i. Chr. in regiunile de silvostepa dintre Carpati si Nistru.
Aparitia formatiunilor social-politice premargatoare organizarii statale. Nivelul inaintat de dezvoltare a societatii geto-dace in a doua etapa a epocii fierului a favorizat accentuarea diferentierii sociale si aparitia unor formatiuni social-politice anterioare organizarii statale. Forma de organizare social-politica era prezentata la acea etapa de uniuni tribale, conduse de sefi militari (unii dintre acestea sunt mentionati in izvoarele scrise si pe monede, cu denumirea de basilei).
O asemenea uniune (comunitate) si organizare a geto-dacilor intalneste la 514 regele persan Darius in Dobrogea in timpul conflictului sau cu scitii. Informatii pretioase despre o alta uniune de triburi geto-dace de la nord de Dunare ne transmite istoricul grec Adrian din secolul al II-lea i. Chr. El a descris atacul lui Alexandru Macedon din anul 335 i. Chr. asupra getilor din Campia Dunareana. Getii concentrase langa o cetate slab intarita 4000 de calareti si 10. 000 de pedestri. in fata puternicii osti a lui Alexandru ei au preferat sa se retraga, fiind urmariti de pedestrimea macedoneana, care isi croia drumul prin lanurile de grau ale getilor.
De asemenea in Campia Munteana devine cunoscuta la sfarsitul secolului al IV-lea, o puternica uniune politica a getilor, condusa de regele Dromichaetes. in anul 300 i.Hr.;. Chr. Dromichaetes.
Integrarea geto-dacilor in lumea romana
Imparatul roman Traian (87-117) se va pregati sa atace Dacia din urmatoarele motive ( cauze ) :
1. Anularea pacii rusinoase din anul 89 ;
2. Dacia devenise o amenintare pentru romani;
3. Roma trecea printr-o criza economica si financiare, iar Dacia era o tara bogata avand mari cantitati de aur.
Intre daci si romani s-au purtat doua razboaie :
I.Primul razboi Daco-Roman (101-102)
-Romanii patrund in Dacia si obtin victoria de la Tapae dar venirea iernii le opreste inaintarea.
Dacii aliati cu sarmatii ataca catatile romane de la sud de Dunare dar sunt respinsi. Primavara romanii reiau inaintarea si dacii sunt siliti sa incheie pacea care prevedea :
1. Anularea paci din anul 89 ;
2. Pierderea unor teritorii (Banatul si Oltenia) .
Intre cele doua razboaie romanii prin arhitectul Apolodor din Damasc construiesc la Drobeta podul peste Dunare.
II.Al doilea razboi Daco-Roman (105-106)
-Romanii trec Dunarea si se apropie de Sarmizegetusa dar ramasi fara apa dacii sunt siliti sa se predea iar Decebal fuge in munti pentru a organiza o noua rezistenta asupra romanilor;
Urmarit de cavaleria romana Decebal se sinucide.
Dacia (Banat, Oltenia, cea mai mare parte a Transilvaniei si la inceput Muntenia si sudul Moldovei) decine provincie romana imperiala condusa de un guvernator numit Legatus Augusti pro praetore. Dacia capata denumirea de Dacia Felix (Dacia Fericita) iar Traian este numit Traianus Dacicus (Cuceritorul Daciei).
In cinstea acestei victorii Traian ridica doua monumente : Columna lui Traian la Roma si Trophaeum Traiani (Adamclisi din Dobrogea).
Dobrogea facea parte din provincia Romana Moesia inferior iar restul Daciei necucerita de romani era locuita de Dacii liberi.
Romanii au construit in Dacia castre (cetati), santuri si valuri de pamant (limes). Au adus in Dacia armata romana :2 legiuni si trupe auxiliare.
In Dacia s-au dezvoltat : agricultura, pastoritul, mineritul (se extrag aur, argint, fier, cupru, sare) si mestesugurile (mestesugarii sunt organizati in asociatii numite colegii).
Romanii au construit in Dacia orase :
1. Colonii : Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Napoca, Drobeta, Potaisa, Apulum etc.
2. Municipii : Dierna si Porolissum.
Satul se numea vicus si centrul proprietatii agricole era Villa Rusttica care era locuinta proprietarului cu anexele.
Din secolul al II-lea provincia romana Dacia este atacata de dacii liberi iar din secolul al III-lea de poporul migrator al gotilor ;
Atunci Imparatul roman Aurelian hotaraste probabil in anul 271 retragerea din Dacia la sud de Dunare a armatei si administratiei (functionari) romani, restul populatiei ramane in Dacia.
Dobrogea v-a ramane sub stapanire romana pana in anul 602.
Romanizarea este procesul prin care dacii si-au insusit de la romani limba, cultura, obiceiurile si religia.
Factorii romanizarii :
1.Limba latina este principalul factor al romanizarii find limba oficiala in administratie, armata, scoli, judecatorii.
2.Colonistii: Populatii aduse din alte provincii ale imperiului roman vorbitoare de limba latina.
3.Armata si veteranii - osteni care terminau serviciul militar, care primeau un lot de pamant si isi intemeiau familii .
4.Modul de viata romana - dacii au luat de la romani imbracaminte, incaltaminte, podoabe, obiecte de uz casnic, plugul roman si unelte pentru minerit.
5.Viata sociala si religioasa - prin construirea de temple, amfiteatre si bai publice.
6.Viata culturala - prin constructie de scoli.
