|
|
|
Continuitatea dacilor dupa cucerirea romana
Adeptii tezei despre nimicirea dacilor in teritoriile cucerite si stapanite de romani la nord de Dunare isi sprijineau cu multa nadejde sustinerile lor si pe doua texte antice pastrate la doi autori tarzii. Una este cunoscuta scriere a lui Iulian Filozoful, atribuita imparatului Traian: "am nimicit neamul getilor".
Celalalt text are un scurt pasaj din Eutropius, unde se spune ca " in indelungatul razboi al lui Decebal, Dacia a fost golita de barbati". In ceea ce priveste aceste texte s-a aratat in repetate randuri ca aici avem de a face cu o exagrare retorica, cu un decalc literar, care nu trebuie luat stricto sensu. Ca in cazul altor scriitori antici care vorbesc despre "exterminari", "nimiciri", aceasta afirmatie are un evident caracter anecdotic si trebuie inteleasa numai in sensul infrangerii, supunerii dacilor, a distrugerii lor militare si nicidecum ca dacii au fost desfiintati ca popor.
Alte surse antice vorbesc sistematic numai de invingerea si subjugarea dacilor. Iata cum se exprima alti scriitori antici: Dio Cassius: "Traian , dupa lungi si grele stradanii, a biruit pe daci"; Eutropius: "Traian , dupa ce a invins pe Decebal, a supus Dacia..".
Si pe columna lui Traian numeroase scene redau supunerea populatiei dacice (barbati, femei, copii sau nobili si oameni de rand) in fata imparatului si a ostilor romane. Fata de multimea care se supune, cuceritorii manifesta clementa si intelegere. Nicaieri nu se vad scene de cruzime sau masacre ale populatiei dacice.
In ceea ce priveste textul lui Eutropius, trebuie sa spunem ca el reda de fapt o stare de lucruri reala si fireasca: pierderile mari de barbati suferite de daci in razboaiele cu romanii. Procentul mai mic al barbatilor autohtoni si predominarea numerica a femeilor dace dupa razboaiele de cucerire, ca si colonizarea romana in ansamblul sau au creat in mod necesar conditii favorabile incheierii de casatorii mixte, intre localnice si noii veniti.
Asemanarea portului popular romanesc cu cel al dacilor de pe Columna lui v Traian, ca si numeroasele inscriptii si monumente romane existente inca in Transilvania, au constituit dovezi evidente ca romanii sunt urmas evidenti ai colonistilor romani.
Stolnicul Constantin Cantacuzino, in opera sa "Istoria tarii romanesti" vorbeste, de asemenea, despre originea romanilor, sustinand ca acestia sunt descendentii romanilor ramasi in Dacia, afirmand astfel continuitatea daco-romana la nordul Dunarii : "Iara noi int-alt chip de ai nostri si de toti cati sunt rumani, tinem si credem, adeverindu-ne den mai alesii si mai adeveritii batrani istorici si de altii mai incoace, ca valahii, cum le zic ei, iara noi, rumanii, sintem adevarati romani in credinta si in barbatie, den carii Ulpie Traian i-au asezat aici in urma lui Decheval, dupre ce tot l-au supus si l-au pierdut ; si apoi alt si alalt tot sireagul imparatilor asa i-au tinut si i-au lasat asezati aici si dintr-acelora ramasita sa trag pana astazi rumanii acestea. Insa rumanii inteleg nu numai cestea de aici, ce si den Ardeal, carii inca si mai neaosi sint, si moldovenii, si toti citi si intr-alta parte sa afla si au aceasta limba, macara fie si cevasi mai osebita in niste cuvinte den amestecarea altor limbi, cum s-au zis mai sus, iara tot unii sint. Ce dara pe acestea, cum zic, tot romani ii tinem, ca toti acestea dintr-o fantana au izvoit si cura."
Asadar, dupa trecerea stapanirii romane din Dacia, poporul dac nu a fost nimicit, el a continuat sa existe si sa se afirme in secolele urmatoare.
