|
|
|
Dobrogea - Hidrografia
Caracteristicile hidrografice, hidrologice, hidrogeologice sunt influentate, in mod deosebit, de climatul excesiv continental (precipitatii putine si cu repartitie neuniforma) si rocile permeabile pe grosimi mari (asigura o infiltratie rapida si cantonarea apei la adancime in diferite nivele de carstificare). In ultimii 30 de ani prin lucrarile efectuate pentru irigatii, transport fluvial, omul a devenit un factor la fel de puternic in producerea unor modificari de esenta.
Panzele de apa la suprafata aproape ca lipsesc. Cele de la baza unor deluvii, au debite reduse si sunt extrem de fluctuante. Stratele de adancime se gasesc cantonate indeosebi in nivelele calcaroase; sunt ape cu debit bogat, carbonatate; in Dobrogea de Sud au si usor caracter artezian.
In Dobrogea de Sud, in sectorul de litoral Mangalia-Neptun, sunt izvoare mezotermale, iar la Harsova si Topalu termale.
Reteaua hidrografica este tributara Dunarii si Marii Negre; in sud exista un mic sector endoreic desfasurat intr-o zona calcaroasa. Raurile lungi au sub 50 km si suprafete (la cele mari) de ordinul a sute de kmē; cele mai multe se termina in lacuri de tip liman .
Marea majoritate a raurilor au un curs intermitent. Cele mai mari au o albie ingusta prin care in intervalele secetoase, se scurge o cantitate mica de ape, dar care la viituri sunt neincapatoare, apele revarsandu-se si provocand inundatii. La averse se transporta cantitati importante de namol, cursul de apa cu noroi transformandu-se intr-un agent care realizeaza o eroziune puternica.
Alimentarea este pluvial, moderata, desi din volumul de precipitatii cantitatea care participa direct la scurgere este modesta (intre 4 si 9%); alimentarea subterana este si mai mica (1,5-2%), caderea precipitatiilor este neuniforma atat anual, lunar, sezonier, cat si de la an la an. Debitele medii multianuale sunt foarte mici (0.03 mģ/s la Telita in amonte, la 0,29 mģ/s la Topolog si 0,4-1 mģ/s la Casimcea). In regimul scurgerii exista un maxim legat de aversele din iunie-iulie, dar si o usoara crestere toamna (octombrie-noiembrie). Scurgerea maxima se produce la viituri (durata medie 7-28 ore, cu un interval cu intensitate mare de 3-8 ore); se inregistreaza brusc si frecvent, prezinta un front hidraulic de 1-2 m si o viteza de 5-7 m/s.
Raurile din zona carstica sunt seci; doar la ploile foarte mari prezinta o scurgere rapida cu efecte distrugatoare.
Hidrochimic apa lor este carbonatata. Doar pe litoral exista o mai mare varietate.
In general raurile Dobrogei sunt paraie de dimensiuni reduse. Densitatea retelei hidrografice este cea mai redusa din tara in sudul Dobrogei (0,01-0,08 km/kmē) si creste in partea centrala si nordica (0,2 km/kmē).
Cele mai mari rauri sunt: raul Casimcea (58 km), Taita (52 km), Telita (42 km), Slava (35 km), Hamangia (27 km).
Limanurile apar frecvent in vest si est (in jumatatea sudica a podisului): limanuri fluviatile Bugeac, Oltina, Marleanu, Vederoasa, Baciu, Cerna, Jijila); limanuri maritime Babadag, Ceamurlia, Corbu, Tasaul; se adauga unele lagune Razim, Golovita, Sinoe, Comorova.
Cele mai insemnate lacuri sunt: Oltina (19 kmē), Marleanu (7,7 kmē), Baciu (3,4 kmē), Tasaul (22,7 kmē), Siutghiol (19,56 kmē), Tabacarie (0,96 kmē), Agigea (0,55 kmē), Techirghiol (22,1 kmē si adancime de 9 m), Tatlageac (1,41 kmē), Mangalia (2,6 kmē). (FIG. 5 SI 5)
Salinitatea variaza de la 0,45 g/l la Siutghiol, la 75-95 g/l la Techirghiol.
Dunarea si Delta Dunarii constituie unitati hidrografice si morfologice distincte. Bratele Dunarii au dimensiuni si contributii diferite in conturarea unitatii deltaice, astfel: bratul Chilia, avand 60% din debit, are o lungime de 117 km si adancimi de peste 30 m; bratul Sulina, canalizat, duce 12,2% din debit, are o lungime de 63 km, cu o prelungire de 7,5 km, prin diguri, in mare, iar adancimea apei ajunge la 12 m; bratul Sf. Gheorghe, preia 21,2% din debit, are o lungime de peste 100 km si este puternic meandrat.
Apele teritoriale ale Marii Negre se caracterizeaza prin adancimi reduse (0 - 50 m) pe platforma continentala ce coboara pana la 200 m, extinzandu-se pana la 200 km departare in dreptul Portitei si doar pana la 70-80 km in dreptul Mangaliei.
Fasia de contact dintre uscatul Dobrogei si apele Marii Negre se caracterizeaza printr-un tarm jos, putin crestat, continuat direct, subacvatic cu platforma continentala. Tarmul propriu-zis prezinta doua aspecte diferite: tarm jos cu plaje si cordoane litorale si tarm, mai inalt (intre 3-35 m) cu faleza, in sud, pana la Vama Veche.
