Amenajarea strazilor, pietelor, cheiurilor si malurilor

AMENAJAREA STRAZILOR, PIETELOR, CHEIURILOR SI MALURILOR

1. Amenajarea strazilor

Prima conditie de calitate in amenajarea strazilor se refera la calitatea si rezistenta pavajului, aspect tehnic de care se ocupa de regula inginerii de drumuri, colaborand cu arhitectii la desenul acestuia, in cazul in care se lucreaza in placi, benzi, etc. Cel mai adesea strazile au o fundatie din balast, un strat de rezistenta din beton vibrat si un strat de uzura pe baza de bitum. In zone cu temperaturi mari, calitatea bitumului trebuie sa fie corespunzatoare, astfel incat sa se evite inmuierea si curgerea acestuia. Bitumul B-60 se poate topi vara si atunci trebuie utilizat B-90. Acelas lucru este valabil si pentru terasele blocurilor. Amenajarea/agrementarea strazilor se bazeaza foarte mult pe plantatii si in special pe cele de aliniament, care, de regula, asigura legatura intre spatiile plantate interioare si exterioare orasului. Plantatiile sustin perspectivele, pun in valoare cladirile, au un colorit viu si uneori nuantat, prezinta jocuri de lumini si umbre, agrementand locurile de circulatie si plimbare din cadrul orasului. Dificultatile de asigurare a plantatiilor in oras se datoreaza urmatorilor factori:

calitatea necorespunzatoare a solului, care ar trebui imbunatatit;

densitatea lucrarilor tehnico-edilitare subterane dauneaza radacinilor direct, sau prin reverberatia utilajelor, trepidatii sau scurgeri de uleiuri si reziduri daunatoare;

atmosfera poluata si praful din atmosfera, improprii pentru dezvoltarea normala a vegetatiei, precum si aerarea- ventilarea necorespunzatoare, datorita barajelor formate de cladirile mari;

sarea utilizata iarna pentru topirea ghetii, care infiltrata in sol, dauneaza radacinilor plantelor si arborilor.

In orase, datorita acestor conditii, frunzele apar mai tarziu si cad mai devreme. Frunzele de la partea inferioara a coroanei, aflate in contact direct cu gazele de esapament de la circulatia autovehiculelor, sunt in permanenta vestejite. Datorita conditiilor vitrege, media mortalitatii arborilor urbani se poate ridica la, cel putin, 3- 4 % pe an. Pentru a contracara aceasta situatie se iau urmatoarele masuri:

se planteaza specii cat mai robuste, special aduse din pepiniere;

se asigura intretinerea permanenta a plantatiilor de aliniament;

se creaza conditii favorabile cresterii si dezvoltarii vegetatiei (imbunatatirea solului, plantarea spatiilor libere, curatarea de crengi uscate, udarea la radacina in perioade de seceta, etc.);

asigurarea coerentei si continuitatii spatiilor plantate, care rezista mai bine astfel, decat arborii plantati izolat, in dreptunghiuri mici chertate in asfalt, care sunt astfel atacati si treptat se usuca.

Este indicat ca cel putin jumatate din lungimea strazilor sa fie plantata, cel putin pe o parte. O strada poate fi plantata, daca are cel putin 20 m. latime. Daca e mai ingusta, se agrementeaza balcoanele cu jardiniere, se planteaza specii agatatoare de fatade, garduri vii etc. Acoperirea fatadelor si a calcanelor cu plante agatatoare sustinute de tacheti se recomanda a se face cu gratar, care sa lase un spatiu de aer intre perete si plante pentru ventilatie. Fara aceste masuri plantele lipite direct pe pereti pot provoca igrasie in zidarie. Strazile bine plantate au aspectul agreabil, placut si odihnitor al unei alei dintr-un parc. (exemple in Bucuresti: Bd. Dr. Petru Groza, Str. Dr. Staicovici, etc.)

Se urmareste de asemenea ca speciile plantate sa aibe coronamentul agreabil atat vara, cat si iarna cand frunzele cad. Totodata este necesar sa se evite speciile care murdaresc strazile, hainele etc., cum sunt duzii.

Anumite grupuri de arbori pot inchide unele perspective defavorabile. Plantarea unui traseu stradal poate fi diferita, functie si de dispozitia constructiilor. Nu se recomanda amestecarea esentelor pe acelasi tronson (exemplu negativ: Bucuresti, Calea Dorobanti, plantata cu ulmi si platani), datorita perioadelor diferite de vegetatie. Schimbarea esentelor se va face pe tronsoane, intre nodurile de circulatie, in cazul unui traseu mai lung. Amestecul de specii se recomanda la amenajarea profilului transversal, cu arbori arbusti, gard viu si gazon cu flori, care au inaltimi diferite. Acestia se utilizeaza in functie de importanta si caracterul strazii. Diferitele moduri de plantatii stradale sunt schitate in plansa nr. 116. Arborii asezati pe mai multe randuri se dispun in patrate, dreptunghiuri sau in zig-zag. (plansa nr. 115) Arborii prea apropiati isi dauneaza reciproc.

La alegerea strazilor care se planteaza se tine seama de conditiile de insorire si orientare, de vanturile dominante. Plantarea strazilor orientate nord-sud este favorabila, deoarece toate plantatiile vor fi luminate in timpul zilei. Plantatiile asigura si evitarea insoririi excesive a fatadelor orientate spre sud. Nu se admit plantatii inalte, boltite, perpendiculare pe directia vanturilor dominante si care nu asigura ventilarea corespunzatoare a spatiilor. Arborii nu se amplaseaza in aliniament cu stalpii si cablurile electrice, retragandu-se cu minim 2,50 m. Fata de cladiri, distanta difera, dar este in medie de 5-8 m., asigurandu-se umbrirea trotuarelor si nu a fatadelor. Distanta fata de hidranti va fi de cca. 3,00 m., iar fata de conductele de canalizare de minim 1- 2,00 m. Latimea unei fasii de iarba are minimum 1,50 m., iar a unei plantatii de aliniament 2,00 m. (plansa nr. 115).

Un perete acoperit cu plante agatatoare nu mai radiaza caldura acumulata la insorire, fiind mai agreabil din toate punctele de vedere. Decorarea balcoanelor, logiilor, a ferestrelor si a fatadelor cu flori sau cu plante agatatoare imbogateste prin coloritul variat al acestora - peisajul urban. De amenajarea peisajului urban se ocupa peisagistica, o disciplina practicata de arhitecti specializati. In afara de vegetatie, alte elemente de agrement pentru strazi sunt cele de  mobilier urban (lampadare, lampi pitice, banci fixe sau mobile, jardiniere, mese fixe de jocuri. Alegerea si dispunerea lor depinde de ambientul local, de tipurile de activitati preferate si de cerintele citadinilor. In general, elementele de mobilier urban pentru popas si odihna temporara favorizeaza contactele sociale, discutiile libere, cunoasterea reciproca a locuitorilor cartierului, ajutand la coeziune sociala si la instalarea sentimentului de apartenenta la comunitate.

2. Amenajarea pietelor

In cadrul pietelor, spatiile plantate pot fi situate in centru sau punand in valoare o cladire importanta.

Dispunerea lor poate fi realizata dupa metode de compozitie cu traseu geometric, sau cu traseu liber (plansa nr. 116). Elementul plantat trebuie sa serveasca cadrului arhitectural, accentuand dominanta si sensul compozitional al pietei. Arborii dintr-o piata anima spatiul si-i subliniaza importanta.

Cel mai potrivit amplasament pentru monumente, statui sau fantani este piata, unde exista spatiu adecvat pentru amplasare si un fundal construit pe care acestea se proiecteaza. Acestea imbogatesc efectul plastic si calitatea peisajului urban. In plansa nr. 114 se prezinta Piata Capitoliului din Roma, iar in plansa nr. 113 - Piateta San Marco din Venetia. Centrul unei piete se poate marca (plansa nr. 91).

Se poate realiza contrastul (Piata Palatului de Iarna din Petersburg), se poate accentua directia unei compozitii (piata Spaniei din Roma, plansa nr. 99), sau se pot imbunatati calitatile artistice ale unor piete proportionate nefavorabil (Piata Concordiei din Paris, plansa nr. 101) Elementele decorative pot avea un rol compozitional dominant, ordonand spatiul, sau impartindu-l (Piata Vendome din Paris, plansa nr. 95), accentuand si valoarea reliefului. Intr-o piata publica destinata unor adunari de mase, statuia nu se aseaza in centrul pietei, ci la margine, la intrarea in piata.

Nu este indicata amplasarea unui monument voluminos in centrul unei piete, deoarece intrerupe perspectiva vizuala tocmai pe axa principala de observatie, micsorand cadrul pietei. (vezi statuia lui Mihail Kogalniceanu din piata cu acelasi nume din Bucuresti) Acest lucru este admis numai daca silueta monumentului este supla, exemplu: coloana din piata Vendome, plansa nr. 95, sau permite trecerea vederii, ca la arcul de triumf din piata Etoile, plansa nr. 103. Un monument situat intr-o piata trebuie sa prezinte aspecte valabile din orice parte ar fi privit. Trebuie urmarita unitatea dintre monument si cadrul construit al pietei si valabilitatea proportiilor din punctele principale de vedere, pe cat posibil, cat mai multe. Inaltimea soclului contribuie, de asemenea, la efectul urmarit. Daca soclul este scund, contactul cu statuia este mai direct, daca este inalt - stauia devine impresionanta, fiind perceputa de la distanta mai mare.

O statuie din bronz tebuie sa se profileze pe un fundal mai deschis, spre a fi perceputa corespunzator, una din marmora alba are nevoie de un fundal inchis, de un portal, sau de un masiv plantat verde inchis. Apa prezenta in bazine reflecta cladirile din jur, iar fantanile arteziene in trepte, dau miscare, stropii ozonifica aerul si imbunatatesc microclimatul (plansa nr. 115). Pavarea decorativa a pietelor confera un efect artistic complex. O amenajare concava a pietii asigura o perceptie corespunzatoare si scurgerea apelor.

Privirea este atrasa de centrul pietei si de realizarea ideii principale a compozitiei. Piata Capitoliului din Roma (plansa nr. 114); Piata si Piateta San Marco din Venetia (plansa nr. 113) si Piata Sfantul Petru din Roma (plansa nr. 100) evidentiaza cladirile dominante din cadru, avand desenul colorit, in acord cu caracterul spatiului construit. Piata Unirii din Iasi are pavajul din materiale durabile, cu decoratie de calitate.

Pavajul este din dale de beton, iar braurile din granit si marmora in trei culori

Pardoseala pietei confera un caracter particular intregului ansamblu al pietei. Efectul artistic este imbogatit de spatiile plantate dintre dalele decorative, oglinzile de apa si fantanile arteziene.

Pentru pavaje s-au folosit: granit negru si rosu de Suedia, roscat de Silezia, negru-verzui de Labrador si marmora alba de Ruschita, etc. In piata del Campo din Siena (plansa nr. 114) s-au folosit pavaje din caramida arsa, compartimentate cu benzi radiale de piatra. La Atena se utilizeaza pavaje din marmora, la Sofia pavaje din cheramit galbui, iar la New York – pe Fifth Avenue pavaje din placi hexagonale de bazalt artificial, cu bordura din piatra cioplita.O piata moderna realizata de curand, pe baza unui proiect premiat este Piata din Pitesti (autor arhitect Iancu Popescu din Institutul Proiect Bucuresti). De fapt este vorba de un ansamblu de trei piete din care prima este realizata in 2002, a doua in 2003, a treia fiind proiectata in continuare. Vezi plansele nr. 122 la 126. Desigur pietele moderne au o alta viziune decat cele clasice, pentru a raspunde cerintelor functional-estetice actuale si cadrului construit existent, enentual reabilitat.

3. Amenajarea cheiurilor si malurilor

Daca o cale de apa sau un bazin se afla in zona unui oras, se stabileste o relatie reciproca intre acesti factori. Calea de apa poate deveni axa sau centrul principal de compozitie a asezarii umane, sau un element subordonat. De-a lungul caii de apa se traseaza strazi ori bulevarde, fiind necesara si traversarea apei. Elementul natural este astfel pus in valoare. Artere paralele situate in oras preiau traficul greu sau aglomerat, ori transportul in comun. Bulevardele cu cheiuri raman destinate transportului usor si de agrement. Un curs de apa care traverseaza orasul poate deveni si o cale navigabila, al carui traseu poate fi corectat, modificat, dar cat mai putin posibil. Este de dorit ca oglinda de apa sa fie cat mai vizibila, deci cat mai sus, ceea ce presupune ridicarea nivelului apei sau coborarea malurilor acesteia. Ridicarea nivelului apei presupune si ridicarea nivelului apelor subterane din zona si deci posibila inundare a unor subsoluri, ceea ce nu este de dorit. In acest caz se executa drenuri laterale sau se impermeabilizeaza albia. In cazul coborarii malurilor se fac taluzuri sau ziduri de sprijin pentru racordarea nivelelor cheiurilor cu al cladirilor existente. Calea de la nivelul superior deserveste cladirile, iar calea inferioara de pe chei serveste circulatiei de-a lungul malurilor. In acest caz trebuie rezolvate si caile perpendiculare pe cursul de apa.

Podurile peste apa trebuie sa asigure o inaltime libera de 5,50 m.la troleibuze ori tramvaie, iar pentru alte mijloace de transport 4,50 m. (plansa nr. 80). Pentru asigurarea navigabilitatii se creaza ecluze pe calea de apa. Cota cheiurilor trebuie sa depaseasca cu cel putin 0,50 m. cota apelor extraordinare, spre a se evita orice revarsare posibila in oras. Este indicat ca latimea bulevardelor de chei, cu trotuare si benzi verzi sa fie de minimum 25,0 m. Amenajarea si consolidarea malurilor serveste la regularizarea cursului de apa, la apararea la eroziuni datorate ploilor torentiale, apelor subterane ori gheturilor, precum si impotriva unor fenomene de alunecare de teren.

Malurile pot fi pereate sau plantate, asigurandu-se pante de 1/1- 1/1,5. A se vedea plansele nr. 73, 7 Se pot realiza platforme de chei intermediare, ca loc de promenada, separat de circulatia auto. Uneori cheiurile capata caracter de parc. (plansele nr. 119 si 120) Uneori in fata unei oglinzi mari sau curs de apa se desfasoara liber panorama si silueta orasului. La Budapesta, pe malul stang (Pesta) se desfasoara un front construit linistit, din care se detaseaza Parlamentul, iar pe malul drept (Buda) apare o silueta complexa si plina de fantezie. Reflectarea in apa a fronturilor construite le intensifica valoarea evidentind coloritul.

Casele de odihna si hotelurile de la Mamaia beneficiaza de dubla perspectiva catre mare si lacul Siutghiol (plansa nr. 120). Cursurile de apa pot avea un aspect variat, lenes cu curburi largi sau nervos cu sinuozitati (la munte). Podurile care se succed creaza perspective favorabile. Podurile de pe Tamisa- Londra sunt celebre, dar ele preiau exemplele de la Venetia si Florenta.

Podurile se amplaseaza de regula in locul cel ma ingust al albiei, in stransa legatura cu cerintele circulatiei transversale cursului de apa. Un curs de apa mai ingust poate avea malurile tratate unitar, pe cand un curs larg poate beneficia de maluri amenajate diferit. Desigur latimea podului este egala cu latimea magistralei ce ajunge la el. Inainte, podurile erau concepute ca adevarate lucrari de arta, greoaie, cu caracter monolit, creind impresia de mare rezistenta, avand mai multe arce si in general proiectate intr-un numar limitat de solutii. In prezent, dar mai ales in viitor podurile se vor subordona sitemului de circulatie si orasului. Ele devin svelte, in solutii diferite, cu arce mari, deseori cu unul singur, care cu tablierul svelt parcurg intreaga distanta dintre maluri, uneori fiind sustinut si de cabluri. In functie de nivelul arterei paralele cu calea de apa si de numarul de artere care converg spre pod, se pot realiza:

treceri directe,

treceri la niveluri diferite cu pante de racordare la magistrala paralela,

intrare pe pod printr-o piata ce colecteaza circulatia la acelasi nivel, sau care dirijeaza circulatia prin pante de racordare spre artera asezata la un nivel inferior (plansa nr. 80).

Deseori, pe malurile unor cursuri sau oglinzi de apa se amplaseaza terase de vara, cofetarii, braserii, sau chiar restaurante, care beneficiaza astfel de cadrul natural, imbogatit adesea si cu vegetatia, care asigura umbra naturala. Amenajarea unui curs de apa nu trebuie sa semene, pur si simplu cu un canal, intrerupt de niste poduri ori de ecluze. Elementul natural trebuie fructificat corespunzator, pentru agrementarea peisajului urban. Orasele europene moderne strabatute de ape, au creat exemple fericite.

Astfel, malurile Senei la Paris, ale Tamisei la Londra, precum si ale Rinului din mai multe orase germane, sunt exemple bune de urmat. Dambovita Bucurestiului nu este amenajata corespunzator, ci doar functional din punct de vedere hidrologic si al circulatiei, semanand mai degraba cu un canal.

Bibliografie:

Radu Laurian, Urbanismul, Editura tehnica, Bucuresti, 1965;