Tehnici de finantare pe termen mediu si lung

TEHNICI DE FINANTARE PE TERMEN MEDIU SI LUNG

Finantarea reprezinta totalitatea mecanismelor, tehnicilor si a instrumentelor prin care sunt procurate mijoacele banesti necesare pentru realizarea unor activitati economico-sociale, in particular, a afacerilor. Cand in acest proces este implicat elementul de extraneitate, vorbim de finantarea internationala.

Finantarea pe termen mediu si lung este specifica exporturilor de mare valoare, exporturilor complexe, ca si unor forme de cooperare industriala. Ea se poate realiza prin tehnicile clasice de creditare - creditul furnizor si creditul cumparator - sau prin tehnici moderne, cum sunt creditul consortial si cofinantarea.

1. Creditul furnizor

Creditul furnizor este un credit bancar acordat exportatorului (de unde si denumirea sa), atunci cand acesta consimte partenerului sau o amanare de plata pentru marfa livrata in strainatate. Practic, operatiunea presupune doua relatii distincte de creditare:

-un credit in marfa, acordat de exportator importatorului prin acceptarea efectuarii platii la un anumit termen de livrare;

-un credit in bani, acordat de banca exportatorului pentru finantarea operatiunii de export.

Bancile comerciale, la randul lor, au posibilitatea sa se refinanteze, sa-si intregeasca fondurile acordate sub forma de credit exportatorilor, de la banca centrala sau o institutie specializata in finantarea exporturilor din tara lor.

Creditul furnizor este un credit pe termen mediu sau lung. In Franta, de exemplu, pentru a beneficia de creditul furnizor exportatorul trebuie sa aiba o creanta cu o scadenta de paste 18 luni. Daca scadenta este de pana la 7 ani este vorba de un credit pe termen mediu; peste 7 ani este un credit pe termen lung.

Creditul furnizor are la baza considerentul ca, desi valoarea marfii livrate este mare, resursele financiare ale exportatorului permit vanzarea ei pe credit. Creditul furnizor nu depaseste, de regula, 80-90% din valoarea marfii, diferenta fiind achitata de importator sub forma avansului sau platii la livrare.

Bancile comerciale conditioneaza acordarea creditelor exportatorilor de asigurarea acestora la o institutie de asigurare. Polita de asigurare emisa in favoarea furnizorului este cedata la banca de acesta bancii care a finantat exportul. Astfel, polita de asigurare serveste drept garantie bancii pentru creditul acordat exportatorului pe toata durata valabilitatii sale. Costul asigurarii, sub forma primei de asigurare platita de exportator, este intotdeauna suportat de importator, fie direct prin evidentierea ei separata in contract, fie indirect prin includerea in pretul marfii.

Creditul funizor presupune asadar trei documente: contractul comercial international (exportator-importator), conventia de creditare (exportator-banca) si polita de asigurare (exportator-institutia de asigurare).

Deoarece furnizorul este cel ce avanseaza fonduri proprii sau mobilizeaza alte resurse, creditul furnizor este mai scump, de regula, decat creditul cumparator.

Exportatorii includ in pretul de ofertare si costul propriei finantari, precum si alte speze si comisioane bancare.

In Figura 1. este redata schema de finantare prin credit furnizor

Figura 1. Mecanismul creditului furnizor

(1):  Incheierea contractului intre exportator si importator, in care sestipuleaza plata unui avans de 10-20% din valoarea marfii de catre importator si acordarea, de catre exportator, a unui credit furnizor pentru restul de 80-90% din valoarea facturii;

(2): La solicitarea importatorului, banca din tara sa ii acorda un credit pe termen scurt ;

(3) : La randul sau, banca se refinanteaza pe piata monetara si de capital nationala ;

(4) : Importatorul achita suma corespunzatoare avansului ;

(5) : Conventie de credit intre exportator si banca acestuia, avand ca obiect un credit bancar acordat primului pentru refinantarea acestuia ;

(6) : Conventia de asigurare a creditului, solicitata de banca exportatorului (7) careia ii ofera garantie prin polita de asigurare emisa in favoarea exportatorului contra (8) platii de catre acesta a unei prime de asigurare ;

(9) : Acordarea creditului solicitat de exportator ;

(10) : Banca exportatorului stabileste relatii cu o institutie specializata de finantare a exporturilor care ii va asigura refinantarea creditului bancar acordat ;

(11) : Banca exportatorului se poate refinanta si pe piata monetara/de capital nationala ;

(12) : La randul sau, institutia de finantare a exporturilor poate fi finantata de la buget si, in acelasi timp, poate  mobiliza fonduri prin operatiuni directe atat pe piata monetara si de capital nationla, cat si pe piata valutar-financiara internationala ;

(13) : Exportatorul livreaza pe credit marfurile contractate.

2. Creditul cumparator

Creditul cumparator este o finantare directa acordata importatorului de catre o banca din tara exportatorului pentru a-i permite cumparatorului sa plateasca imediat contravaloarea marfii. Creditele cumparator sunt acordate, de regula, de banci sau institutii specializate in finantarea exporturilor din tara exportatorului, in acest scop incheindu-se o conventie de credit intre importator (sau banca sa) si banca exportatorului.

Daca in cazul creditului furnizor exportatorul trebuie sa se preocupe de incasarea creantelor sale de la o banca, in creditul cumparator exportatorul este exonerat complet de cerintele mobilizarii fondurilor, el fiind platit pe loc de catre importator.

Valoarea creditului se situeaza, de regula, intre 75-90% din valoarea marfii, diferenta fiind suportata sub forma de avans sau plata la livrare, de catre importator. Prin utilizarea acestui tip de credit, furnizorul este, practic, platit integral la livrarea marfii.

Bancile care acorda credite cumparator isi reintregesc fondurile da la banca centrala sau de la o institutie de finantare a exporturilor prin rescontare. In cazul finantarii unor exporturi de valori mari, bancile comerciale procedeaza la mobilizarea fondurilor prin lansarea de emisiuni de obligatiuni, prin eurocredite sau credite consortiale.

Asigurarea creditelor se realizeaza de la banca exportatorului la o institutie de asigurare din tara sa.Costul asigurarii este suportat, de regula, de importator (uneori si de exportator).

Deci si in cazul creditului cumparator apar trei documente : contractul comercial international (exportator-importator) ; conventia de credit (importator-banca exportatorului) ; polita de asigurare (banca exportatorului-institutia de asigurare).

In Figura 2. este prezentat mecanismul creditului cumparator pe termen mediu-lung.

Figura 2. Mecanismul derularii creditului cumparator

(1)   : Contract de vanzare internationala ;

(2)   : La solicitarea bancii furnizorului, cumparatorul obtine o garantie de la banca sa ;

(3)   : Furnizorul incheie un contract de asigurare pentru marfurile pe care le exporta ;

(4)   : Banca furnizorului isi asigura creditul pe care il va acorda cumparatorului :

(5)   : Banca furnizorului acorda creditul catre cumparator ;

(6)   : Banca furnizorului se refinanteaza la o institutie specializata ;

(7)   : Banca furnizorului se poate refinanta si pe piata monetara/de capital ;

(8)   : Furnizorul livreaza marfa ;

(9)   : Cumparatorul plateste imediat contravaloarea marfii.

In cele doua cazuri, relatia de creditare prezinta o serie de elemente comune.

Costul creditului international reprezinta elementul determinant in mecanismul pietei creditului.El este constituit din dobanzi (percepute de creditor si care reprezinta ponderea principala), prime de asigurare si diverse speze bancare.

Dobanda pe care debitorul o plateste creditorului se exprima ca procent la valoarea creditului acordat pe timp de un an.Marimea ei se stabileste in functie de nivelul dobanzii de refinantare a bancii centrale din tara creditorului (taxa scontului), in cazul creditelor internationale, respectiv de nivelul-reper al pietei, in cazul eurocreditelor.

Rambursarea creditului sau restituirea acestuia de catre beneficiar comporta doua perioade : perioada de gratie, in care nu se restituie nimic, si perioada efectiva de rambursare.

Aceasta din urma se poate calcula ca perioada medie de rambursare, Pm, in care se iau in considerare perioada de gratie, G, intervalul dintre prima si ultima rambursare, P, si intervalul dintre doua rate de rambursare succesive, I, toate exprimate in ani sau luni.

Relatia de calcul este :

Cu cat perioada de gratie este mai mare, cu atat beneficiarul creditului este mai avantajat, crescand perioada medie de rambursare.

Un rol important in tehnica de creditare revine sistemului de asigurare si de garantare a creditelor de export. Asigurarea creditelor costa in asumarea de catre o institutie specilalizata a obligatiei de a rambursa furnizorului autohton creditul acordat de acesta benaficiarului strain, in cazul in care respectivul credit nu a fost rambursat din diverse cauze. Riscurile de natura comerciala si politica nu sunt acoperite integral de asigurare, furnizorul preluand astfel o parte din risc, numita franzisa. Institutia care asigura creditul primeste o prima de asigurare din partea celui care a cerut asigurarea.

Exportatorul sau banca finantatoare cer importatorului beneficiar de credite diverse garantii pentru eliminarea sau diminuarea riscului nerambursarii.Acestea pot imbraca forma scrisorilor de garantie, a avalizarii ratelor, a instituirii de ipoteci sau gajuri.

Totodata, intre creditul cumparator si cel furnizor exista o serie de deosebiri, care sunt sintetizate in Tabelul 1.

Tabelul 1. Deosebiri intre creditul furnizor si creditul cumparator

3.Leasingul

Leasingul s-a afirmat in ultimele decenii - indeosebi in S.U.A. si tarile Europei Occidentale - ca metoda de finantare pe termen mediu si lung si prin aceasta ca factor de promovare a vanzarilor, in particular a exporturilor. In esenta, leasingul este o forma de inchiriere realizata de societati financiare specializate (societati de leasing) a unor bunuri de echipament catre firme (beneficiari) care nu dispun de fonduri proprii ori nu pot sau nu doresc sa recurga la credite bancare pentru cumpararea acestora de la producatori.

Leasingul presupune, in principiu, doua contracte: unul de vanzare - cumparare, incheiat intre producator, ca vanzator, si societatea de leasing, care crediteaza operatiunea de leasing in calitate de cumparator si un contract de locatiune incheiat intre societatea de leasing si un tert beneficiar.

Operatiunea este initiata de firma care doreste inchirierea produsului si care se adreseaza in acest sens societatii de leasing cu o cerere de oferta. Societatea de leasing, in urma acceptarii cererii, procedeaza la stabilirea contractului cu producatorul bunului solicitat, in vederea achizitionarii acestuia; in acest proces este implicat direct si viitorul beneficiar. Urmeaza incheierea contractului de leasing si cumpararea bunului de catre societatea de leasing in vederea punerii lui la dispozitia beneficiarului.

Pentru utilizarea bunului, beneficiarul va plati societatii de leasing costul, sub forma de rate esalonate pe perioada de valabilitate a contractului. De regula, la sfarsitul perioadei de inchiriere, beneficiarul are o tripla optiune: sa prelungeasca contractul; sa-l abandoneze; sa cumpere bunul la valoarea reziduala.

Asa cum reiese din cele prezentate mai sus, tranzactia de leasing presupune trei faze : contractarea, cumpararea si inchirierea. Figura 3. prezinta cele trei faze ale tranzactiei, partile implicate in fiecare dintre ele, precum si operatiunile specifice fiecarei faze.

Figura 3. Fazele tranzactiei de leasing

Obiectul operatiunilor de leasing il formeaza, in special, echipamentele electronice de calcul, aparatele si instrumentele de masura, mijloacele de transport, masinile-unelte, materiale pentru mecanica grea , masinile agricole, unele bunuri de folosinta indelungata etc. In ultimul timp, leasingul a cuprins si sectorul imobiliar, avand ca obiect inchirierea de cladiri cu destinatie industriala sau comerciala, cladiri administrative.

In tranzactiile internationale se cunosc mai multe forme ale leasing-ului :

3) Astfel, daca se ia in considerare pozitia furnizorului in contractul de leasing,se disting urmatoarele forme :

- leasing direct, realizat prin incheierea contractului intre producatorul exportator si utilizatorul bunului care face obiectul operatiunii, finantarea fiind facuta de catre furnizor ;

- leasing indirect, ce presupune existenta societatilor specializate de leasing, care preiau functia de creditare, pe cea de prestare de servicii, precum si asumarea riscurilor ce decurg din aceste operatiuni.

b) In functie de continutul ratei raportata la pretul de export, in practica s-au individualizat operatiunile de leasing financiar si cele de leasing functional.

- leasingul financiar presupune ca in perioada de inchiriere de baza (prima inchiriere) sa se realizeze intregul pret de vanzare al obiectului contractat, inclusiv costurile auxiliare, precum si un beneficiu. Corespunzator unor practici utilizate pe plan international, contractul de leasing financiar se incheie pentru perioada de baza, care, de regula, este mai scurta decat durata de folosinta a obiectului de inchiriat si nu poate fi utilizat de nici una din parti.

- leasingul functional presupune ca, in perioada de baza, sa se realizeze doar o parte din pretul de vanzare al obiectului contractului. In acest tip de leasing, accentul cade pe serviciile furnizate de societatea de leasing, neexistand, de regula, o relatie directa intre pretul la care a fost achizitionat echipamentul de catre societatea de leasing si chiria perceputa. Societatea de leasing isi asuma, de obicei, riscurile uzurii morale si raspunde de furnizarea pieselor de schimb, de efectuarea reparatiilor, de asigurarea echipamentelor si de plata diverselor taxe si impozite.

c) In functie de continutul ratelor de leasing, se pot distinge :

- leasing brut, care cuprinde in ratele sale, pe langa pretul de vanzare al marfii (in totalitate sau partial), si cheltuielile de intretinere, servicii si reparatii. Uneori, in cadrul acestui tip de leasing, furnizorii asigura si instruirea si specializarea personalului clientului, aceasta in scopul crearii unor premise pentru exploatarea cat mai rationala a masinilor ;

- leasing net, in care ratele contin numai pretul de vanzare al obiectului de inchiriat.

d) Exista si unele forme speciale de leasing, caracterizate prin particularitati ale tehnicii de realizare. In aceasta categorie intra operatiunile : lease-back, time-sharing, leasing experimental, operatiuni hire, renting.

Prin lease-back se intelege operatiunea prin care proprietarul, aflat in urgenta nevoie de fonduri banesti, isi vinde produsul unei societati de leasing si apoi il inchiriaza printr-un contract obisnuit. Scopul acestor operatiuni este transformarea fondurilor imobilizate in fonduri disponibile.

Time-sharing s-a adoptat in practica din considerente de rentabilitate economica, cum ar fi, de exemplu, costul ridicat al unor utilaje (echipamente electronice de calcul, avioane mederne de transport) si uzura morala extrem de rapida a acestora. Ca urmare, pentru intensificarea utilizarii calculatoarelor electronice si a altor utilaje, s-a introdus sistemul inchirierilor pe timpi partajati, simultan de catre mai multe intreprinderi.

Leasingul experimental se foloseste in scopul promovarii vanzarilor. Astfel, pentru a promova vanzarea unor masini si utilaje, acestea sunt inchiriate pe perioade scurte, de cateva luni, in mod experimental, cu conditia ca, dupa expirarea acestei perioade, aceste bunuri sa fie achizitionate de clienti, daca sunt corespunzatoare cerintelor, sau sa fie restituite daca prezinta unele neajunsuri.

Operatiunile hire si renting sunt operatiunile de leasing pe termen scurt si foarte scurt si cuprind inchirierile, cu ziua sau ora, in special a mijloacelor de transport sau a unor utilaje de constructii: macarale, escavatoare etc.

Dezvoltarea pe plan international a leasingului a fost impulsionata de avantajele pe care acesta le ofera partilor implicate in operatiune.

Astfel pentru furnizor, leasingul este o metoda de promovare a vanzarilor, de largire a cercului de clienti si a ariei de desfacere. Vanzatorul are, practic, la dispozitie o modalitate de transformare a unei livrari cash intr-una pe credit in mod direct sau prin serviciile societatii de leasing. Asa se explica faptul ca leasingul se practica in mod deosebit in domeniul exporturilor de bunuri de echipament, in general de bunuri durabile si de valoare ridicata.

Este de remarcat faptul ca leasingul indirect permite si transferul obligatiilor si al riscurilor legate de export de la exportator la noul proprietar, societatea de leasing.

Pentru finantarea operatiunii asigurata de societatea de leasing - leasingul este o alternativa la finantarea prin credit bancar, care prezinta un grad ridicat de siguranta : garantia oferita de dreptul de proprietate al societatii respective asupra bunului dat in folosinta beneficiarului.

Atractivitatea contractului pentru societatile de leasing deriva din veniturile ce le revin in urma operatiunii : chiria pentru utilizarea bunului in perioada darii in folosinta ; dobanda pentru finantarea pe termen mijlociu/lung ; costul serviciilor oferite de societatea de leasing beneficiarului ; prima pentru utilizare intensiva, prima de risc etc.

Costurile respective sunt suportate de beneficiar, iar nivelul lor ridicat actioneaza ca un factor de limitare a accesului la aceste operatiuni. Totusi, utilizatorul dispune de o serie de avantaje care, in cele mai multe cazuri, anuleaza neajunsurile unui pret ridicat :

plata esalonata in timp, in locul unei plati globale; in acest fel, firmele cu disponibilitati financiare mai reduse au acces la utilizarea productiva a unor bunuri de echipament de valoare ridicata ;

asistenta tehnica si financiar-contabila oferita de societatile de leasing, care dispun de servicii specializate in acest sens ;

tripla optiune la incheierea perioadei de inchiriere.

Bibliografie

"Tranzactii comerciale internationale" - Ioan Popa, Editura Economica,1997