|
|
|
Formele de manifestare a echilibrului macroeconomic
Echilibrul reprezinta un moment al stabilitatii sistemelor dinamice. Echilibrul dinamic este acel echilibru determinat de doua procese opuse (cerere si oferta, resurse si nevoi) care se desfasoara (in timp), cu aceeasi intensitate. Sistemul economiei nationale, ca model de analiza in cazul nostru, reprezinta un sistem deschis, dinamic, fiind in permanenta interconectat cu mediul exterior si supus influentei conjugate a unui ansamblu de factori natural-ecologici, umani, tehnici si tehnologici, economici, sociali, politici, culturali etc., cu caracter intern si extern. Sistemul economiei nationale cuprinde ansamblul activitatilor producatoare de bunuri economice, privite in unitatea si interdependenta lor, la nivelul fiecarei tari, determinate de satisfacerea reciproca a nevoilor de consum, care apar in cadrul circuitului economic general.
In plan vertical, economia nationala se structureaza, in functie de nivelul de referinta in microeconomie, mezo-economie si macroeconomie. In plan orizontal, aceasta se prezinta sub forma unor structuri tehnologice, de ramura, sectoriale si teritoriale.
Echilibrul economic reprezinta starea de concordanta benefica intre toti factorii si componentele unei economii si anume:
intre cerere si oferta;
intre productie si consum;
intre munca si salarii;
intre venituri medii si preturi;
intre diferitele ramuri ale economiei.
Dupa continut, in cadrul echilibrului economic se disting trei componente aflate intr-o stransa interdependenta:
1. echilibrul material;
2. echilibrul fortei de munca (resurselor de munca);
3. echilibrul valoric;
La randul sau, echilibrul valoric se compune din:
a) echilibrul financiar;
b) echilibrul monetar;
c) echilibrul valutar.
Echilibrul economic material exprima starea de concordanta relativa intre volumul, structura si calitatea productiei - oferta globala, pe de o parte si nevoile de consum final si de productie - cererea globala (sub aspect cantitativ, structural si calitativ), pe de alta parte.
Datorita multitudinii factorilor care actioneaza in economie, echilibrul material al fiecarui produs se poate realiza la nivelul prevazut sau poate prezenta abateri favorabile ori nefavorabile fata de acesta. Productia realizata suplimentar poate contribui la consolidarea echilibrului material si poate avea efecte favorabile asupra celorlalte forme de echilibru, in masura in care se materializeaza in bunuri cerute pe piata interna sau in marfuri la export, competitive pe piata externa. Un plus de productie cu costuri acceptabile si cu desfacere asigurata echivaleaza cu un plus de resurse materiale, iar acesta poate asigura, prin valorificare, un plus de resurse financiare sau valutare, dupa caz. Un consum suplimentar de materiale pentru obtinerea unui anumit produs creeaza un dezechilibru intre cererea si oferta acelui produs, cu efecte negative de ordin financiar sau valutar.
Echilibrul resurselor de munca reflecta starea de concordanta relativa intre cantitatea, structura si calitatea factorului uman activ disponibil si necesitatile de resurse de munca ale utilizatorilor (agentilor economici). De obicei, piata muncii este dezechilibrata, fiind concretizata in fenomene de subutilizare a resurselor de munca, adica oferta depaseste cererea de munca a firmelor, situatie ce poate aparea si in timp ce oferta si cererea de bunuri economice pot fi in echilibru.
Asadar, echilibrul dintre cererea si oferta de forta de munca nu ar fi suficient daca nu s-ar asigura acoperirea cu bunuri si servicii a veniturilor banesti ale intregii populatii.
Echilibrul economic valoric exprima concordanta relativa intre diferitele structuri valorice ale rezultatelor economice, cat si intre acestea si eforturile depuse.
Echilibrul financiar reliefeaza concordanta relativa intre resursele financiare si necesitatile de plata ale agentilor economici si ale bugetului public (echilibrul bugetar). Echilibrul bugetar este parte a echilibrului financiar la nivelul unei tari.
Echilibrul monetar (banesc) exprima corespondenta dintre masa monetara totala si sumele necesare tuturor operatiilor economice cu bani, sau, altfel spus, concordanta dintre expresia baneasca a fondului de bunuri economice existente pe piata si cantitatea de bani in circulatie.
Echilibrul valutar exprima concordanta dinamica intre incasarile si platile in valuta ale unei tari intr-o anumita perioada, reflectate in balanta de plati externe a tarii respective.
Echilibrul economic se verifica printr-un sistem de balante, care se elaboreaza si se definitiveaza atat la nivel microeconomic, cat si la nivel macroeconomic. La nivel macroeconomic, el se manifesta ca un echilibru general care reflecta interdependenta pietelor si sectoarelor economiei nationale. Aceasta inseamna ca evenimentele care au loc intr-o anumita entitate (piata a unui produs, sector economic etc.) pot determina modificari majore in restul economiei. Totodata, aceste modificari au un efect de feed-back (conexiune inversa) asupra situatiei din respectiva entitate. De exemplu, majorarea pretului la benzina determina cresterea costurilor si, respectiv a preturilor altor bunuri. La randul lor, preturile mai ridicate ale acestor bunuri vor determina cresterea costului benzinei.
Echilibrul financiar proiectat la nivelul macroeconomic se asigura cu ajutorul balantei financiare a economiei nationale, care indeplineste un rol activ in fundamentarea programului economic al statului.
Resursele financiare totale se reflecta in balanta financiara a economiei nationale, indiferent daca aceasta se mobilizeaza la bugetul public sau raman la dispozitia agentilor economici pentru dezvoltare si repartizarea profitului. Modul de realizare a echilibrului financiar la nivel macroeconomic poate fi urmarit pe exemplul bugetului de stat, unde se pastreaza corelatia dintre resursele financiare si destinatia acestora pe categorii de cheltuieli publice.
Echilibrul financiar reprezinta in mod sintetic, starea optima a finantelor publice intr-o tara.
