Structura cheltuielilor publice - Cheltuieli publice pentru invatamant, Cheltuieli pentru securitate sociala sau protectie sociala

Structura cheltuielilor publice

Cheltuielile publice pot fi grupate, mai mult sau mai putin conventional, pentru o analiza in structura, astfel:

cheltuieli social-culturale: cheltuieli pentru invatamant, cheltuieli pentru cultura si arta, culte, activitati sportive si de tineret, cheltuieli pentru cercetarea stiintifica etc.;

cheltuieli pentru securitate sau protectie sociala: cheltuieli pentru sanatate, cheltuieli pentru indemnizatia de somaj, cheltuieli pentru pensii, cheltuieli pentru asistenta sociala etc.;

cheltuieli pentru aparare, siguranta nationala si ordine publica;

cheltuieli pentru actiuni economice;

cheltuieli pentru administratia de stat etc.

1. Cheltuieli publice pentru invatamant

Se suporta in principal din bugetul de stat si bugetele locale. Cheltuielile aferente bugetului de stat se deruleaza prin Ministerul Educatiei Nationale, dar fonduri cu aceeasi destinatie pot primi si Ministerul Industriei, Ministerul Apararii, Ministerul Agriculturii, pentru sistemul de invatamant din institutiile subordonate. Prin includerea institutiilor de invatamant preuniversitar in patrimoniul localitatilor, incepand cu anul bugetar 2001 cheltuielile privind reparatiile si intretinerea spatiilor destinate acestui proces se suporta din bugetele locale.

Finantarea invatamantului se face pe grade de invatamant: prescolar, primar, gimnazial, liceal, superior.

Cheltuielile se impart astfel:

A.     cheltuieli curente: salarii, burse, manuale, intretinere;

B.     cheltuieli de capital: construirea de noi unitati de invatamant.

In tarile dezvoltate, cheltuielile pentru invatamant reprezinta intre 11,3% si 29% din totalul cheltuielilor social-culturale. In raport cu totalul cheltuielilor publice, cele destinate invatamantului reprezinta intre 6,8% si 17,7%, in tarile dezvoltate si intre 14,1% si 19,5%, in tarile in curs de dezvoltare.

In majoritatea tarilor exista doua tipuri de invatamant:

1)     invatamant public, finantat de la buget;

2)     invatamant privat, care poate fi independent sau partial subventionat de la bugetul public (central si local).

Fondurile primite de la buget sunt completate cu venituri proprii ale unitatilor de invatamant, realizate din activitatea de cercetare stiintifica, inchirieri de spatii, venituri incasate din regie de camin si cantina, din ateliere scolare etc.

Populatia participa la finantarea invatamantului in mod direct prin intermediul taxelor scolare.

Agentii economici pot sustine invatamantul prin sponsorizari sau donatii, organizarea de cursuri de pregatire profesionala a salariatilor, acordarea de burse unor elevi sau studenti.

Activitatea de invatamant a beneficiat in ultimii ani si de fonduri externe (de la Banca Mondiala si de la Uniunea Europeana) sub forma de ajutoare, credite rambursabile si nerambursabile. De exemplu, pentru anul 2002 acestea din urma au insumat 2.352 miliarde lei vechi, iar pentru 2003 – 1.564 miliarde lei vechi.

Expresia cea mai sintetica a eficacitatii cheltuielilor pentru invatamant reprezinta contributia acestuia la cresterea economica.

Analiza cost-beneficiu in domeniul invatamantului porneste de la considerarea acestuia ca o forma de investitie, capabila sa produca venituri viitoare, atat individului, cat si societatii. In acest sens, se urmareste si in domeniul invatamantului superior, realizarea unei apropieri de cerintele pietei, preconizandu-se chiar aparitia unei concurente intre institutiile de invatamant superior, cu respectarea stricta a calitatii si flexibilitatii activitatilor specifice.

Evolutia cheltuielilor publice pentru invatamant, in tara noastra, a cunoscut o situatie total nesatisfacatoare, inscriindu-se intr-un volum ce a reprezentat un procentaj foarte redus din P.I.B.,  intre 3 si 4%. De exemplu, in anul 2002 fondurile publice totale pentru invatamant au insumat 48.204,4 miliarde lei vechi, iar pentru 2003, 57.103,8 miliarde lei vechi. Pentru comparatie cu alte tari mentionam ca pentru aceeasi perioada Norvegia si Danemarca au alocat 8,3% din P.N.B. iar Canada – 7,3%.

Merita mentionata aici Legea nr. 376/2004 privind bursele private, care permite intreprinzatorilor privati sa participe cu fonduri proprii activitatea de invatamant.

Bursa privata reprezinta sprijinul pentru studii acordat, in baza unui contract, de catre o persoana juridica privata sau de catre o persoana fizica unui beneficiar, care poate fi, dupa caz, elev, student, doctorand sau care urmeaza un program de pregatire postuniversitara intr-o institutie de invatamant superior acreditata, din tara sau din strainatate. Cuantumul lunar al bursei trebuie sa acopere cel putin masa, cazarea si cheltuielile de intretinere, fara a se situa sub nivelul salariului minim pe economie (3.300.000 lei pentru 2006).

Bursa privata se poate acorda pe baza unui contract, care cuprinde urmatoarele clauze pentru beneficiarul bursei:

indeplinirea obligatiilor de studiu;

specificarea cuantumului bursei;

durata pentru care se acorda bursa;

eventuala obligatie a beneficiarului de a lucra, la finalizarea studiilor (pe baza de contract de munca), pe o anumita perioada de timp pentru firma care acorda bursa, pe un post corespunzator studiilor absolvite.

Bursa se poate acorda pe intreaga durata a studiilor sau numai pe o anumita perioada, mai scurta, prevazuta prin contract, iar in aceasta perioada se interzice ca beneficiarul sa lucreze pentru cel care acorda bursa sau pentru o alta persoana fizica sau juridica, desemnata de acesta.

Sumele utilizate pentru acordarea burselor private trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute pentru sponsorizari, si anume:

sa se incadreze in limita cotei de 3‰ din cifra de afaceri;

sa nu depaseasca mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat.

Practic, aceste sume sunt nedeductibile fiscal.

Persoanele fizice care desfasoara activitati independente, pot acorda burse private in limita a 5% din baza de calcul a impozitului pe venit. De asemenea, angajatii pot dispune asupra destinatiei unei sume de pana la 1% din impozitul pe venit anual, insa in acest caz legea practic nu are aplicabilitate. Ar trebui ca persoana fizica angajata sa aiba un venit lunar impozabil de aproape 200.000.000 lei care sa-i permita ca din impozitul aferent de 16% sa poata acorda bursa privata.

Bursa privata nu se impoziteaza. Ea nu se poate acorda rudelor sau afinilor pana la gradul 4 inclusiv.

2. Cheltuieli publice pentru cultura si arta, culte si actiuni cu activitate sportiva si de tineret

Aceste activitati contribuie la cresterea calitatii factorului uman si la formarea personalitatii umane, si anume:

a)     crearea si imbogatirea nivelului cultural;

b)     cultivarea gusturilor si idealurilor morale si estetice;

c)     educatia spirituala;

d)     mentinerea conditiei fizice.

Institutiile si actiunile catre care sunt indreptate aceste resurse financiare sunt:

1)     institutiile culturale (biblioteci, muzee, case de cultura, patrimoniul cultural, presa, edituri etc.);

2)     institutii artistice (teatre, filarmonici, case de filme);

3)     culte, actiuni sportive si de tineret, actiuni pentru petrecerea timpului liber.

Activitatea desfasurata de aceste institutii se poate concretiza in anumite bunuri materiale (care au si o valoare spirituala) cum sunt: carti, filme, discuri, picturi, sculpturi sau se prezinta sub forma unor servicii culturale, spirituale, artistice, sportive (concerte, spectacole de teatru, opera, campionate sau concursuri sportive).

Realizarea serviciilor culturale, artistice, sportive se poate face in mod gratuit sau cu plata (taxe, tarife, preturi) care nu acopera intotdeauna valoarea de piata a serviciului respectiv.

In functie de subordonarea institutiei respective, aceste activitati se finanteaza de la bugetul central sau bugetele locale (judet, oras, comuna).

O mare importanta o au donatiile si sponsorizarile ca resurse ce acopera o parte din cheltuielile institutiilor de arta, cultura sau activitatile sportive si de tineret.

De asemenea, unitatile din cultura pot beneficia de finantarea unor programe din fonduri europene.

In tara noastra aceste cheltuieli au reprezentat intotdeauna un procentaj mai mic de 1% din P.I.B., ceea ce inseamna foarte putin.

In ultimii ani acest domeniu de activitate a trecut in cea mai mare parte in domeniul de competenta a colectivitatilor locale care finanteaza din bugetele locale actiuni si obiective de natura culturala care privesc: bibliotecile publice comunale, orasenesti, municipale si judetene, muzee si teatre, institutii profesioniste de spectacole si concerte, scoli populare de arta, camine culturale, centre de conservare si valorificare a traditiei si creatiei populare, cultele religioase, activitatea sportiva si de tineret.

In tarile dezvoltate aceste cheltuieli reprezinta 9%-12% din totalul cheltuielilor social-culturale si intre 1%-5% din PIB. In tara noastra, in perioada 1990-1997, aceste cheltuieli s-au situat intre 2,3% - 3,3% din totalul cheltuielilor social-culturale si 0,4% - 0,5% din PIB.

3. Cheltuieli pentru securitate sociala sau protectie sociala

3.1. Consideratii generale

Art. 22 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului adoptata la Conventia Europeana asupra drepturilor omului din 1950, la Strasbourg, stabileste ca orice persoana, in calitatea sa de membru al societatii, are dreptul la securitate (protectie) sociala, in functie de resursele fiecarei tari, pentru realizarea drepturilor economice, sociale si culturale indispensabile pentru libera dezvoltare a personalitatii sale.

Ideile din Declaratia Universala au fost reformate in Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, semnata la 7 decembrie 2000, la Nisa, si, apoi de Constitutia Europeana, insumand intr-un singur document intreaga arie a drepturilor, si anume: drepturi civile, politice, economice si sociale.

Totodata, Constitutia Romaniei prevede dreptul fiecarui membru al societatii la protectie sociala, atunci cand acesta se afla in situatie critica, fara sa o poata depasi prin eforturi proprii.

Protectia sau securitatea sociala cuprinde ansamblul actiunilor intreprinse de stat pentru prevenirea, diminuarea si inlaturarea consecintelor unor evenimente considerate ca riscuri sociale, evenimente care actioneaza negativ asupra nivelului de trai al cetateanului.

Riscurile sociale pot fi de mai multe feluri:

a)     riscuri fizice, care afecteaza partial sau total capacitatea de munca (invaliditatea, varsta, handicapul etc);

b)     riscuri economice, care impiedica o persoana sa exercite o activitate producatoare de venit (somajul);

c)     riscuri sociale propriu-zise, care afecteaza in mod substantial veniturile personale (familii cu multi copii, familii cu venituri mici, cheltuieli mari cu tratametele medicale etc.).

Sistemul national de protectie sociala din tara noastra cuprinde doua componente:

a.      asigurarile sociale obligatorii;

b.     asistenta sociala.

Sistemele de asigurari sociale obligatorii sunt urmatoarele:

1.     asigurarile pentru somaj;

2.     asigurarile pentru sanatate;

3.     asigurarile pentru pensii;

Ele au luat nastere in tara noastra, ca de altfel in orice tara, in baza unei solidaritati sociale in fata riscului.

Solidaritatea sociala se manifesta ,deci, prin difuzarea asumarii riscurilor la nivelul intregii societati, astfel incat oricine este in situatia de a face fata efectelor nedorite ale aparitiei unui eveniment sau unei actiuni sociale sa poata fi ajutat. Sistemele asiguratorii ii lasa insa pe dinafara pe toti cei care nu au platit o contributie, si cel mai adesea, aceasta categorie ii defineste pe cei neinclusi in mod sistematic pe piata muncii.

De aceea, asistenta sociala reprezinta ultima sansa in sistemul de protectie sociala a individului. Acest sistem incearca sa recupereze toate persoanele sau familiile ce nu reusesc sa se descurce pe baza resurselor proprii sau prin combinarea acestora cu diferite resurse ale protectiei sociale.

In Romania, Comisia Guvernamentala Antisaracie si Promovare a Incluziunii Sociale (CASPIS) plaseaza printre prioritatile sale in cadrul politicilor sociale ale Guvernului combaterea excluziunii sociale si totodata promovarea incluziunii sociale.

Excluziunea sociala reprezinta fenomenul de plasarea a unei persoane sau familii in afara formelor normale de viata sociala, ca rezultat al discriminarilor, lipsei de oportunitati, cumularii de privatiuni sau unui stil de viata individual (colectiv) ce marginalizeaza si avand sanse reduse de reinsertie (incluziune sociala) intr-o viata sociala normala.

Primele trei subsisteme ale sistemului national de protectie sociala au la baza contributiile obligatorii ale angajatilor si angajatorilor, care constituie si alimenteaza lunar fondurile destinate functionarii lor.

Aceste contributii pot fi clasificate astfel, in functie de institutiile statului, care le administreaza:

a.     contributii administrate de organele fiscale din subordinea Agentiei Nationale de Administrare fiscala:

1.     contributii sociale care constituie venituri ale Bugetului Asigurarilor Sociale :

contributii de asigurari sociale (CAS);

contributii de asigurari pentru accidente de munca si boli profesionale (FNUASS);

contributii de asigurari pentru somaj;

contributii pentru asigurari sociale de sanatate;

contributii pentru concedii si indemnizatii;

2.     contributii care constituie venituri ale Bugetului de Stat:

varsaminte de la persoane juridice pentru persoane cu handicap neincadrate;

taxa de timbru social;

taxa asupra activitatilor daunatoare sanatatii;

contributia agentilor economici din veniturile realizate in domeniul aviatiei civile;

b.     contributii administrate de alte autoritati sau institutii publice:

-comisionul pentru pastrarea, completarea, verificarea si certificarea inregistrarilor in carnetele de munca;

- contributia la Fondul pentru mediu;

- contributia la fondurile de protectie ale asiguratilor;

- contributia la Fondul Cultural National;

- contributia la Fondul Cinematografic National;

c. contributii administrate de persoane juridice de drept public:

- contributia la Fondul de Garantare a Depozitelor in sistemul bancar.

3.2. Asistenta sociala

Subsistemul asistentei sociale nu este organizat unitar, existand o serie de paralelisme la nivel central si local (inclusiv judetean), fapt ce genereaza un conflict perpetuu de competente si o insuficienta finantare a activitatilor atat din bugetul de stat, cat si de la bugetele locale. In ultimii ani, la finantarea programelor sociale a contribuit si societatea civila, prin donatii si sponsorizari.

Conform Legii nr. 705/2001 privind sistemul national de asistenta socala, asistenta sociala ca si componenta a sistemului de protectie sociala, reprezinta ansamblul de institutii si masuri prin care statul, autoritatile publice locale si societatea civila asigura prevenirea, limitarea sau inlaturarea efectelor temporare sau permanente ale unor situatii care pot genera marginalizarea sau excluderea sociala a unor persoane.

Asistenta sociala are ca obiectiv principal protejarea persoanelor care, din cauza unor motive de natura economica, fizica, psihica sau sociala, nu au posibilitatea sa-si asigure nevoile sociale si sa-si dezvolte propriile capacitati si competente pentru integrarea sociala. In categoria acestor persoane denumite generic defavorizate includem: familii si persoane in varsta si fara venituri sau cu venituri mici, familii sarace cu multi copii, familii cu persoane bolnave, persoane cu handicap, invalizi, copiii strazii etc.

Conform Legii nr. 705/2001, institutiile publice care au responsabilitati in domeniul asistentei sociale, mentionam:

a.     La nivel central

1.     Departamentul de Politici Socale, infiintat prin H.G. nr. 605/2002, in subordinea primului ministru, in cadrul aparatului de lucru al Guvernului. Obiectul sau de activitate il constituie elaborarea si coordonarea integrata a politicilor sociale ale Guvernului, in stransa colaborare cu ministerele si alte organe de specialitate la nivel central, cu asociatiile profesionale, cu sindicatele, cu agentii economici, cu institutii de specialitate guvernamentale si neguvernamentale;

2.     Comisia antisaracie si promovare a incluziunii sociale, infiintata prin H.G. nr. 705/2002 sub autortatea primului ministru. Comisia implementeaza Planul national antisaracie si promovare a incluziunii sociale si monitorizeaza aspectele privind saracia si incluziunea sociala, sprijinind autoritatile locale in aplicarea unor programe in acest sens;

3.     Comisia interministeriala privind asistenta sociala, infiintata prin H.G. nr. 773/2002 si functioneaza pe langa Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, ca organism consultativ, fara personalitate juridica;

4.     Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale care elaboreaza politica de asistenta sociala a Guvernului, stabileste strategia nationala in domeniu si promoveaza drepturile familiilor si persoanelor defavorizate;

b.     La nivel teritorial:

1.     Directiile generale de munca si solidaritate sociala judetene, ca organisme de specialitate ale MMSS. Aceste organisme stabilesc, in conditiile legii, drepturile de asistenta sociala si plata acestora, precum si acordarea facilitatilor reglementate de lege;

2.     Consiliile judetene, care au in subordine o directie generala cu atributiuni in urmatoarele domenii:

protectia copilului;

protectia persoanelor cu handicap;

consultanta si planificare familiala;

3.     Consiliile locale ale municipiilor si oraselor, care organizeaza compartimente de asistenta sociala. Consiliile comunale au obligatia sa angajeze un functionar public pe probleme de asistenta sociala.

Institutiile centrale, in parteneriat cu cele locale asigura, pe de o parte prestatii sociale in bani si in natura, iar pe de alta parte servicii de asistenta sociala.

Dintre prestatiile sociale mentionam:

a.     Alocatiile familiale, se acorda familiilor cu copii si au in vedere, in principal, nasterea, educatia si intretinerea copiilor. Cuprindem aici urmatoarele alocatii:

alocatia de stat pentru copii reglementata prin Legea nr. 61/1993, se acorda pentru copiii in varsta de pana la 16 ani sau 18 ani, daca urmeaza o forma de invatamant (in suma de 40 lei pentru anul 2008), asigurata de urmatoarele institutii:

Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei (HG nr 591/1993), pentru copiii cu varsta cuprinsa intre 0 – 7 ani si, respectiv 14 – 16 ani, daca nu urmeaza o forma de invatamant;

Ministerul Educatiei si Cercetarii, pentru copiii intre 7 si 18 ani care urmeaza o forma de invatamant;

Ministerul Administratiei si Internelor si Ministerul Apararii Nationale, pentru elevii din unitatile acestor ministere;

Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului de la nivelul consiliului judetean, pentru copiii cu handicap sau care sunt incadrati in gradul I si II de invaliditate;

alocatia familiala complementara si alocatia de sustinere pentru familia monoparentala reglementate prin Legea nr. 41/2004, completata cu HG nr. 1763/2005 care se asigura pentru aproximativ 1.000.000 de familii, cu referire la familiile sarace cu mai multi copii si la familiile monoparentale cu mai multi copii.

Prin familie monoparentala se intelege familia formata dintr-o persoana singura (necasatorita, vaduva sau divortata) si copiii in varsta de pana la 18 ani aflati in intretinere si care locuiesc impreuna cu aceasta.

Alocatia familiala complementara si alocatia de sustinere a familiilor monoparentale sunt forme de sprijin cu destinatie speciala acordate din bugetul de stat si nu se iau in considerare la stabilirea altor drepturi si obligatii. Desi se asigura de la bugetul de stat, aceste sume se distribuie prin MMSSF. Cheltuielile administrative pentru verificarea indeplinirii conditiilor si stabilirea drepturilor la alocatia familiala complementara sau alocatia de sustinere se suporta din bugetul local al unitatii administrativ-teritoriale respective;

indemnizatia de nastere, care se acorda pentru fiecare copil nascut, incepand cu cel de-al doilea pana la cel de-al patrulea inclusiv. Pentru anul 2006 cuantumul este de 1.900.000 lei platiti de primaria din raza localitatii de domiciliu. Dosarul se intocmeste la primarie si se avizeaza de Directia muncii;

indemnizatia pentru sustinerea familiei in vederea cresterii copilului conform OUG nr. 148/2005. Ordonanta are in vedere imbunatatirea echilibrului social-economic al familiei, prevazuta si in documentele de pozitie intocmite in urma negocierilor de aderare la Uniunea Europeana – pentru sustinerea familiei in vederea cresterii copilului, in scopul stimularii cresterii natalitatii si diminuarii fenomenului de abandon al copiilor.

Conform Ordonantei, incepand cu 1 ianuarie 2006, persoanele care, in ultimul an anterior datei nasterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale (din salarii, din activitati independente, din activitati agricole) supuse impozitului pe venit, beneficiaza de concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani, iar in cazul copilului cu handicap, in varsta de pana la 3 ani, precum si o indemnizatie lunara in cuantum de 800 lei din care 600 reprezinta indemnizatia lunara iar 200 alocatia copilului.

Daca in aceasta perioada beneficiarii acestor drepturi realizeaza venituri profesionale, indemnizatia de mai sus se suspenda si se acorda un stimulent de 300 lei (RON) in 2006, iar incepand cu 1 ianuarie 2007, de 100 lei (RON).

Pentru perioada cat beneficiaza de concediul pentru cresterea copilului pana la 2 ani sau a copilului cu handicap in varsta de pana la 3 ani (intrucat pe aceasta perioada contractul de munca se suspenda), contributia individuala de asigurari sociale de sanatate se calculeaza, prin aplicarea cotei prevazute de lege, asupra sumei reprezentand valoarea a doua salarii de baza minime brute pe tara si se suporta de la bugetul de stat. Celelalte contributii sociale obligatorii (somaj si pensii) nu se datoreaza (O.G. nr. 148/2005).

De asemenea, indemnizatia respectiva, fiind venit neimpozabil, asupra ei nu se calculeaza impozitul pe venit in cuantum de 16%.

Concediul pentru cresterea copilului se solicita de catre persoana indreptatita de la angajatorul unde isi desfasoara activitatea. Totodata, persoana indreptatita, va solicita mai departe indemnizatia pentru cresterea copilului, de la primaria localitatii de domiciliu sau resedinta.

Indemnizatia lunara de 800 lei RON se acorda pentru fiecare din primele trei nasteri survenite dupa 1 ianuarie 2006, inclusiv (fara a se lua in considerare numarul nasterilor anterioare acestei date) sau pentru primii trei copii adoptati. In situatia nasterii gemenilor, se va primi cate 800 RON indemnizatie, pentru fiecare dintre acestia, oricare ar fi numarul lor.

Directiile teritoriale de munca si asistenta sociala au obligatia calcularii si achitarii indemnizatiilor catre beneficiari;

b. Ajutoare sociale sub forma prestatiilor acordate in bani si in natura persoanelor si familiilor ale caror venituri incasate sunt sub nivelul venitului minim garantat, nivelul lor fiind prevazut anual prin ordin al ministrului.

Fondurile necesare se suporta din bugetele locale, pentru un numar de aproximativ 480.000 de familii si persoane singure care beneficiaza de acest sprijin. Pentru sotiile militarilor in termen se acorda un ajutor social de 1.950.000 lei (195 RON) prin MAPN, din bugetul de stat, daca are copii in intretinere sau este incadrata in gradele de invaliditate I sau II;

c. Ajutoare speciale acordate persoanelor cu deficiente fizice, senzoriale, psihice sau mentale. Includem aici indemnizatia pentru persoanele cu handicap, in proportie de 50% din salariul minim brut pe economie (540 lei incepand cu 1 decembrie 2008);

Serviciile sociale se acorda la domiciliu, in institutii specializate de zi sau in institutii rezidentiale.

Serviciile sociale pot fi de doua feluri: servicii de asistenta sociala si servicii de ingrijire social-medicala.

Serviciile de asistenta sociala au drept obiectiv refacerea si dezvoltarea capacitatilor individuale si ale celor familiale necesare pentru a depasi cu forte proprii situatiile de dificultate. Ele sunt servicii profesionalizate si sunt efectuate de persoane cu calificare in domeniu, constand, in principal, in informare, consiliere, terapie individuala si colectiva. Aceste servicii se acorda la domiciliu, in familie si in comunitate. Exemplificam:

1.     Pentru protejarea intereselor superioare ale copilului a fost aprobata O.U.G. nr. 25/1997, potrivit careia copilul poate fi adoptat de familii sau persoane care prezinta conditiile materiale si garantiile morale necesare asigurarii dezvoltarii armonioase a acestuia. Conditiile si garantiile sunt constatate de Comisia pentru protectia copilului si tot aceasta comisie elibereaza atestatul prin care familia sau persoana este apta sa adopte. Comisia are obligatia sa urmareasca pe o perioada de cel putin doi ani, dupa incuviintarea adoptiei, evolutia copilului si a relatiilor dintre acesta si parintii adoptivi;

2.     Prin O.U.G nr. 26/1997, aprobata prin Legea nr. 108/1998 privind protectia copilului aflat in dificultate, se prevede ca orice copil care, temporar sau definitiv, este lipsit de mediul sau familial sau acest mediu nu este indicat pentru cresterea si dezvoltarea sa armonioasa, are dreptul la protectie si ajutor special din partea comunitatii, prin grija administratiei publice locale.

La nivel local, ocrotirea copilului se realizeaza de serviciile de specialitate, care desfasoara activitati in domeniul autoritatii tutelare si al protectiei drepturilor copilului, in subordinea consiliilor judetene si ale consiliilor locale municipale si orasenesti.

Aceste servicii functioneaza sub mai multe forme:

centre de plasament de tip familial;

centre de primire a copilului cu deviere comportamentala de tip penal;

centre maternale;

servicii de orientare si sprijin pentru reintegrarea sociala a copilului delicvent;

centre de resurse pentru prevenirea abuzurilor asupra copilului;

3.     Prin Legea nr. 208/1997 privind cantinele de ajutor social s-a extins paleta categoriilor de populatie care pot beneficia de masa sociala, si anume:

persoanele si familiile care beneficiaza de ajutor social si care au un venit lunar sub nivelul minim garantat;

pensionarii;

invalizii si bolnavii cronici etc.

Serviciile de ingrijire social-medicale sunt acordate persoanelor care, fara acestea, temporar sau permanent, din cauza unor afectiuni fizice, psihice, mentale sau senzoriale, se afla in imposibilitatea desfasurarii unei vieti demne, precum si persoanelor care sufera de boli incurabile in ultima faza. Aceste servicii se acorda de personal specializat. Exemplu:

1.     Servicii specializate pentru copii in centrele de plasament, in centre pentru copii cu handicap grav, pentru copii cu probleme psiho-sociale etc.;

2.     Servicii specializate pentru persoanele adulte cu handicap in institutii speciale, conform Legii nr. 519/2002, sub forma centrelor de ingrijire si terapie ocupationala, centre de recuperare si abilitare etc.;

3.     Servicii specializate pentru persoanele varstnice, conform Legii nr. 17/2000, astfel:

evaluarea situatiei persoanelor varstnice care necesita sprijin, sub forma unor anchete sociale;

ingrijire temporara la domiciliu;

ingrijire temporara sau permanenta intr-un camin pentru persoane varstnice;

ingrijire in centre de zi, cluburi pentru varstnici etc.

De remarcat faptul ca, guvernele tarilor occidentale au inceput sa renunte treptat la prestatiile banesti cu caracter universal (alocatii si ajutoare sociale), care reprezentau venituri complementare la salarii, pensii modeste, si ajutoare de somaj, indreptandu-si atentia spre acordarea de servicii sociale, la care au acces persoanele aflate in dificultate.

Acest nou mod de abordare a problematicii sociale a condus la satisfacerea operativa a nevoilor individuale primare, cu costuri mai reduse, la asigurarea coeziunii sociale si la integrarea serviciilor sociale comunitare in conditiile de viata ale celor asistati.

In aceste conditii, fondurile dirijate de la bugetul central sau prin programe externe, trebuie sa fie utilizate cu mare eficienta de catre administratia publica locala – pentru care, asemenea programe, trebuie sa constituie o prioritate civica.

Aceste servicii sociale trebuie descentralizate in totalitate la nivelul administratiei locale, care, pe langa abilitatile necesare ce trebuie prevazute clar intr-o singura lege, sa primeasca si fondurile necesare corespunzatoare, prevazute anual prin legea bugetului, indiferent daca fondurile respective sunt transferate de la bugetul de stat sau bugetul asigurarilor sociale de stat. Aceasta precizare este absolut necesara, deoarece bugetele locale nu pot asigura doar din resursele proprii intreaga finantare a serviciilor sociale. Totodata, s-ar elimina paralelismele, s-ar stabili competente si raspunderi clare, iar calitatea serviciilor ar creste.

Dar pentru aceasta, ne trebuie nu doar specialisti, ci si oameni politici ancorati in realitatea europeana, cu un inalt spirit civic si cu dorinta de a rezolva problemele comunitatii.

In final, putem concluziona, afirmand ca este necesar ca, pe viitor, acest subsistem de protectie sociala, denumit asistenta sociala sa se reorganizeze pe cele doua componente ale sale:

1.     plata drepturilor pentru persoanele aflate in dificultate (sub forma alocatiilor si ajutoarelor sociale);

2.     asigurarea serviciilor sociale.

3.3. Cheltuielile publice pentru sanatate

Ocrotirea sanatatii nu este numai o problema de asistenta medicala, ci si o problema cu un profund caracter social, facand parte integranta din ansamblul conditiilor social-economice de dezvoltare.

Cheltuielile pentru ocrotirea sanatatii sunt destinate intretinerii si functionarii institutiilor sanitare, precum si finantarii unor actiuni de prevenire a imbolnavirilor, evitarea accidentelor si de educatie sanitara.

Ocrotirea sanatatii este un serviciu public cu caracteristici deosebite. In primul rand, trebuie recunoscuta necesitatea accesului tuturor indivizilor la protectie sanitara. In al doilea rand, trebuie tinuta seama de imprevizibilitatea riscurilor si de amploarea lor, de efectele colective multiple cu influente negative (imbolnaviri, epidemii) sau pozitive (prevenirea imbolnavirilor prin vaccinari).

Sunt cunoscute doua sisteme principale de finantare a sanatatii, practicate in tarile dezvoltate, si anume:

1) Sistemul german, initiat de cancelarul Bismark in anul 1883, care se caracterizeaza prin faptul ca se bazeaza pe cotizatii obligatorii suportate,de catre trei parti:  angajator, angajat si stat. Aceste cotizatii sunt mobilizate de institutii speciale (case de asigurari de boala). Pacientii nu platesc nimic pentru consultatii si tratamente deoarece aceste case de asigurari incheie contracte cu prestatorii (medici, specialisti, farmacii) si suporta cheltuielile respective.

In acest sistem exista o separare intre sistemul ambulatoriu de ingrijiri medicale si cel spitalicesc. Astfel: primul este in intregime privat, medicii negociind cu casele de asigurari finantarea si suma onorariilor pentru consultatii, iar cel de-al doilea are un pronuntat caracter public si personalul medical din spitale este salarizat de stat.

Raportul dintre finantarea bugetara si finantarea prin cotizatii este de 3/1 (75% si 25%). Acest sistem se bazeaza pe o larga autonomie, este specializat si permite concurenta. El reprezinta practic, o prima structura de cooperare intre clase sociale cu interese antagonice (muncitori si capitalisti), acoperind categorii relativ reduse de populatie, in special muncitorii stabili din fabrici.

Adoptarea acestui sistem nu a fost motivata de principiul solidaritatii sociale, ci mai degraba din ratiuni de ordin politic, si anume: mentinerea diferentelor de clasa fara explozii sociale si stimularea loialitatii indivizilor fata de monarhie.

Sistemul lui Bismerk s-a extins ulterior in toata Europa Occidentala devenind modelul alternativ la sistemul de asigurari anglo-saxon sustinut de lordul Beveridge.

2) Sistemul englez, initiat de lordul Beveridge, in 1942, ofera posibilitatea ingrijirilor medicale gratuite pentru toti indivizii, statul finantand integral ocrotirea sanatatii prin Sistemul National de Sanatate. Este un sistem bazat pe resurse financiare care provin din impozite.

Pacientii nu platesc nimic, dar au obligatia de a se inscrie la un medic, acesta primind remuneratia de la Sistemul National de Sanatate, pe baza unui contract incheiat. Statul finanteaza in procent de 85%, iar 15% alte fonduri (ex: pacientii suporta partial costul medicamentelor).

In Romania, incepand din anul 1998 s-a introdus sistemul asigurarilor sociale de sanatate, care are caracter obligatoriu si functioneaza descentralizat. Acest sistem are la baza principiul solidaritatii, dupa modelul german conform caruia plateste unul si beneficiaza mai multi. In aceste conditii, conform principiului solidaritatii, peste 4,5 milioane cetateni romani platesc pentru asistenta medicala oferita intregii populatii.  Din cei peste 4,5 milioane contribuabili, peste 2 milioane platesc de doua sau de mai multe ori cotizatia (in functie de numarul locurilor de munca) si primesc aceleasi servicii ca si ceilalti. Consideram ca este o nedreptate privind multipla impunere pe mai multe locuri de munca a contribuabililor, incalcandu-se grav principiul echitatii impunerii. Pe langa problemele reale din sistemul sanitar din Romania, exista si o indisciplina a autoritatilor in privinta gestionarii fondurilor constituite in acest sens. Acestia fac angajamente de plata peste limita ce cheltuieli aprobata prin buget, iar la momentul scadentei aceste cheltuieli se platesc din prevederile bugetare ale anului urmator. Insa, din Trezorerie banii nu pleaca pentru ca depasesc limita de cheltuieli aprobata pe anul in curs, determinand in felul acesta un blocaj financiar intre Casa de Asigurari de Sanatate si institutiile publice din sistemul de sanatate.

In acest sistem, sursele de finantare a cheltuielilor publice pentru sanatate sunt asigurate din urmatoarele fonduri:

A.        Fondul national de sanatate, care reprezinta peste 2/3 din cheltuielile publice pentru sanatate. Acest fond se constituie pe doua niveluri: Fondul Casei Nationale pentru Asigurari de Sanatate si fondul caselor de asigurari de sanatate judetene si a municipiului Bucuresti. Aceste fonduri se constituie din contributii egale ale persoanelor fizice si juridice, reprezentand  5,5 % asupra venitului brut si respectiv 5,5% asupra fondului de salarii lunar conform Legii nr.95/2006.

Incepand cu 01.12.2008, Legea nr. 95/2006 este modificata prin Legea 388/2007 care stabileste urmatoarele procente: 5,5% asupra venitului brut al salariatului si respectiv 5,2% asupra fondului de salarii lunar al angajatorului.

De asemenea, Legea nr. 95/2006 face referire la urmatoarele categorii de asigurati:

persoanele care nu sunt salariate, dar au obligatia sa-si asigure sanatatea contribuie cu cota de 6,5% aplicata la venitul impozabil realizat;

lugratorii migranti care isi pastreaza domiciliul sau resedinta in Romania, contribuie cu o cota de 6,5% aplicata veniturilor obtinute in strainatate;

persoanele care se asigura facultativ vireaza o cota de 13,5% aplicata la valoarea a doua salarii minime pe economie;

pentru beneficiarii de indemnizatie de somaj,  Bugetul Asigurarilor pentru Somaj va suporta contributia de 5,5% aplicata asupra indemnizatiei de somaj.

In aceste asigurari sunt cuprinsi, deci, in mod obligatoriu, toti cetatenii, in baza unui contract de prestari de servicii.

Sunt cuprinse obligatoriu in sistemul de asigurari de sanatate, fara plata contributiei, urmatoarele categorii de persoane:

1)  copiii si tinerii pana la varsta de 26 de ani, daca sunt elevi, ucenici sau studenti si daca nu realizeaza venituri din munca;

2)  persoanele care satisfac serviciul militar;

3)  persoanele cu handicap, care nu realizeaza venituri din munca sau se afla in grija familiei;

4)  persoanele care se afla in concediu medical (mentionate la lit. g)) sau in concediul pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 7 ani sau a copilului cu handicap, pana la implinirea varstei de 18 ani;

5)  persoanele care executa o pedeapsa privativa de libertate sau arest preventiv;

6)  sotia, sotul, parintii si bunicii, fara venituri proprii, aflati in intretinerea unei persoane asigurate.

Daca unele persoane prevazute in categoriile de mai sus realizeaza si alte venituri decat cele pentru care sunt asigurate, fara plata contributiei, vor plati contributia de 5,5% calculata asupra acestor venituri.

Calitatea de asigurat se dovedeste cu carnetul de asigurari sociale de sanatate.

Fondul national de sanatate se utilizeaza pentru:

1)     plata medicamentelor si a serviciilor medicale acordate;

2)     cheltuieli de administrare si functionare a caselor de asigurari de sanatate, intr-o cota de cel mult 5%;

3)     fondul de redistribuire, in cota de 7% virat de casele judetene la CNAS;

4)     fondul de rezerva, in cota de 5%.

B.     Bugetul de stat si bugetele locale care finanteaza actiuni privind:

1)      lucrari de investitii pentru construirea de noi unitati medico-sanitare si pentru aparatura medicala de mare performanta;

2)      pentru activitatea de diagnostic, curativa si de reabilitare de importanta nationala, pentru recuperarea capacitatii de munca.

C.     Fondul special pentru sanatate constituit in afara bugetului de stat, pe seama unor taxe, si anume:

1)     12% din valoarea incasata din actiuni publicitare pentru tigari si bauturi alcoolice;

2)     2% din adaosul comercial practicat la produsele din tutun, tigari si bauturi alcoolice, de comerciantii care realizeaza venituri din vanzarea acestor produse;

3)     Venituri ale policlinicilor cu plata, taxe pentru examene medicale etc.

Conform OUG nr 158/2005, incepand de la 1 ianuarie 2006, alaturi de cele trei fonduri de finantare a sanatatii functioneaza Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate pentru concedii si indemnizatii (FNUASS) care se constituie astfel:

persoanele juridice si persoanele fizice care au calitatea de angajator vor vira o cota de 0,85% aplicata la fondul de salarii lunar realizat;

institutia care administreaza bugetul asigurarilor pentru somaj, va vira o cota de 0,85% aplicata la drepturile reprezentand indemnizatia lunara de somaj;

aceeasi cota de 0,85% aplicata asupra veniturilor lunare brute o vor vira si persoanele fizice care nu se afla in una din situatiile prevazute mai sus, dar sunt:

asociati, comanditari sau actionari;

administratori sau manageri care au incheiat contract de administrare ori de management;

membrii asociatiei familiale;

persoane fizice care desfasoara activitati independente.

Din FNUASS se finanteaza urmatoarele categorii de concedii si indemnizatii:

concedii medicale si indemnizatii pentru incapacitate temporara de munca, cauzata de boli obisnuite sau de accidente in afara muncii;

concedii medicale si indemnizatii pentru prevenirea imbolnavirilor si recuperarea capacitatilor de munca, exclusiv pentru situatiile rezultate ca urmare a unor accidente de munca sau boli profesionale, care se finanteaza in continuare conform Legii nr. 346/2002 din bugetul asigurarilor sociale de stat (Fondul pentru asigurari de accidente de munca si boli profesionale – FAAMBP);

concedii medicale si indemnizatii pentru maternitate;

concedii medicale si indemnizatii pentru ingrijirea copilului bolnav;

concedii medicale si indemnizatii de risc maternal.

Excedentele anuale aferente acestui fond, rezultate ca urmare a depasirii cheltuielilor de catre venituri se reporteaza in anul urmator.

Eventualele deficite inregistrate pe parcursul executiei bugetare si deficitul anual rezultat se acopera din disponibilitatile inregistrate in anii precedenti.

Pentru acordarea concediilor si indemnizatiilor este obligatoriu un stagiu minim de cotizare de 6 luni realizat in ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acorda concediul medical.

Asiguratii au dreptul la concediu si indemnizatie pentru incapacitate temporara de munca, fara conditii de stagiu de cotizare, in cazul urgentelor medico-chirurgicale, tuberculozei, bolilor infecto-contagioase din grupa A (stabilita prin HG), neoplaziilor si SIDA.

Asiguratii beneficiaza de concedii si indemnizatii, in baza certificatului medical eliberat de medicul curant, conform legii.

1.     Concediul si indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca.

Indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca se suporta astfel:

a)     de catre angajator, in functie de numarul de angajati avut la data ivirii incapacitatii temporare de munca a asiguratului, astfel:

pana la 20 de angajati, din prima zi pana in a 7-a zi de incapacitate temporara de munca;

intre 21 - 100 de angajati, din prima zi pana in a 12-a zi de incapacitate temporara de munca;

peste 100 de angajati, din prima zi pana in a 17-a zi de incapacitate temporara de munca;

b)     din bugetul FNUASS, incepand cu:

ziua urmatoare celor suportate de angajator, conform literei a) si pana la data incetarii incapacitatii temporare de munca a asiguratului sau a pensionarii acestuia;

prima zi de incapacitate temporara de munca in cazul persoanelor care nu au nici calitatea de angajat si nici cea de somer (precizate anterior).

Durata de acordare a concediului si a indemnizatiei, pentru fiecare tip de afectiune, este de cel mult 183 zile (6 luni) in interval de un an, socotit din prima zi de imbolnavire. Incepand cu a 90-a zi concediul se poate prelungi pana la 183 zile, cu avizul medicului expert al asigurarilor sociale.

Durata concediului si a indemnizatiei este mai mare (intre 1 si 2 ani) in cazul unor boli speciale cum ar fi: tuberculoza, boli cardio-vasculare, SIDA, neoplazii etc.

Medicul expert al asigurarilor sociale poate prelungi concediul medical peste 183 zile, pentru cel mult 90 zile, in raport cu evolutia cazului si cu rezultatele operatiunilor de recuperare. In caz contrar, el poate opta pentru cea de-a doua varianta – pensionarea de invaliditate a asiguratului.

Cuantumul brut lunar al indemnizatiei se determina prin aplicarea cotei de 75% asupra bazei de calcul prevazuta de lege, pentru fiecare categorie de contribuabil. In cazul bolilor speciale, mentionate anterior cuantumul indemnizatiei este de 100% din baza de calcul.

2.     Concediile si indemnizatiile pentru prevenirea imbolnavirilor si recuperarea capacitatii de munca.

In scopul prevenirii imbolnavirilor si recuperarii capacitatii de munca, angajatii pot beneficia de:

indemnizatie pentru reducerea timpului de munca;

concediu si indemnizatie pentru carantina;

tratament balnear, in conformitate cu programul individual de recuperare.

Indemnizatia se acorda la propunerea medicului curant, cu avizul medicului expert al asigurarilor sociale, pentru cel mult 90 zile in ultimele 12 luni anterioare primei zile de concediu, in una sau mai multe etape.

Cuantumul brut lunar al indemnizatiei pentru reducerea timpului de munca este egal cu diferenta dintre baza de calcul stabilita conform legii si venitul salarial brut realizat de asigurat prin reducerea timpului normal de munca, fara a depasi 25% din baza de calcul.

Concediul si indemnizatia pentru carantina se acorda asiguratilor carora li se interzice continuarea activitatii din cauza unei boli contagioase, pe durata stabilita prin certificatul medical eliberat de directia de sanatate publica. Cuantumul brut lunar al indemnizatiei reprezinta 75% din baza de calcul.

Asiguratii aflati in incapacitate temporara de munca pe o perioada mai mare de 90 zile consecutive beneficiaza de tratament balnear si de recuperarea capacitatii de munca, pe baza prescriptiilor medicale, cu sau fara contributie personala, conform legii. Durata tratamentului balnear este de 15-21 zile, in functie de tipul afectiunii si de natura tratamentului si se stabileste de catre medicul expert al asigurarilor sociale. Programul individual de recuperare este obligatoriu si se realizeaza in unitati sanitare specializate aflate in relatie contractuala cu casele de asigurari de sanatate. In aceasta perioada, asiguratii sunt supusi reexaminarii medicale, in functie de rezultatele constatate de medicul expert.

3.     Concediul si indemnizatia de maternitate.

Asiguratele au dreptul la concedii pentru sarcina si lauzie, pe o perioada de 126 zile calendaristice (din care 63 zile concediu pentru sarcina, inainte de nastere si 63 zile concediu pentru lauzie, dupa nastere), perioada in care beneficiaza de indemnizatia de maternitate. Cele doua concedii se pot compensa intre ele, in functie de recomandarea medicului si de optiunea persoanei beneficiare, in asa fel incat durata minima obligatorie a concediului de lauzie sa fie de 42 zile calendaristice.

De aceleasi drepturi beneficiaza si femeile care nu mai au calitatea de asigurat (din motive neimputabile lor), daca nasc in termen de 9 luni de la data pierderii calitatii de asigurat.

Persoanele cu handicap asigurate beneficiaza, la cerere, de concediu pentru sarcina, incepand cu luna a 9-a de sarcina.

In situatia copilului nascut mort sau in situatia in care acesta moare in perioada concediului de lauzie, indemnizatia de maternitate se acorda pe toata perioada acestuia.

Cuantumul brut lunar al indemnizatiei de maternitate este de 85% din baza de calcul stabilita conform legii.

4.     Concediul si indemnizatia pentru ingrijirea copilului bolnav.

Asiguratii au dreptul la concediu si indemnizatie pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 7 ani, iar in cazul copilului cu handicap, pana la implinirea varstei de 18 ani.

Beneficiaza de indemnizatie, optional, unul dintre parinti, daca solicitantul indeplineste conditiile de stagiu de cotizare prevazute de lege. In aceleasi conditii poate beneficia de indemnizatie si asiguratul care a fost numit tutore.

Indemnizatia se acorda pe baza certificatului de concediu medical eliberat de medicul de familie sau, dupa caz, a certificatului pentru persoanele cu handicap.

Durata de acordare a indemnizatiei este de maxim 45 zile calendaristice pe an pentru un copil, cu exceptia cazurilor unor boli speciale sau unor interventii chirurgicale cand durata concediului medical este stabilita de medicul curant.

Cuantumul brut lunar al indemnizatiei este de 85% din baza de calcul.

5.     Concediul si indemnizatia de risc maternal.

Dreptul la concediu de risc maternal se acorda in conditiile prevazute de OUG nr. 96/2003 privind protectia maternitatii la locul de munca, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 25/2004. Pe durata concediului de risc maternal se acorda o indemnizatie care reprezinta 75% din baza de calcul.

Atat concediul cat si indemnizatia de risc maternal se acorda fara conditia de stagiu de cotizare.

Beneficiaza de acest drept femeile care se afla in una din urmatoarele situatii: sunt gravide, sunt mame, sunt lauze ori alapteaza si care au calitatea de angajat cu contract individual de munca. Nu beneficiaza de aceste drepturi persoanele care presteaza activitati independente si nici persoanele aflate in somaj. Persoanele care solicita protectia maternitatii la locul de munca vor trebui sa-si dovedeasca starea de maternitate si necesitatea protectiei speciale cu documente emise de medicul de familie sau medicul curant. Ele nu vor putea primi aceste drepturi simultan cu alte concedii si indemnizatii.

Medicul de medicina muncii este cel in drept sa constate daca sunt indeplinite conditiile de risc maternal la locul de munca al persoanei care solicita de la angajator acest lucru.

Angajatorul poate lua una din urmatoarele masuri prevazute de lege:

sa modifice orarul de lucru al angajatei;

sa modifice conditiile la locul de munca;

sa repartizeze angajata la alt loc de munca;

sa acorde concediul de risc maternal si indemnizatia respectiva.

3.4. Cheltuieli pentru asigurarile de somaj

In Romania fenomenele de pe piata muncii sunt reglementate prin Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, cu completarile si modificarile ulterioare.

Masurile prevazute de prezenta lege au drept scop realizarea urmatoarelor obiective:

prevenirea somajului si combaterea efectelor sociale ale acestuia;

incadrarea sau reincadrarea in munca a persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca;

sprijinirea ocuparii persoanelor apartinand unor categorii defavorizate ale populatiei;

asigurarea egalitatii sanselor pe piata muncii;

stimularea somerilor in vederea ocuparii unui loc de munca;

stimularea angajatorilor pentru incadrarea persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca;

imbunatatirea structurii ocuparii fortei de munca, pe ramuri economice si zone geografice;

cresterea mobilitatii fortei de munca in conditiile schimbarilor structurale care se produc in economia nationala;

protectia persoanelor in cadrul sistemului asigurarilor pentru somaj.

La nivel national si teritorial situatiile si evolutiile de pe piata muncii sunt monitorizate, in principal, cu ajutorul unui sistem de indicatori statistici privind:

resursele de munca, din care:

populatia activa;

populatia ocupata;

numarul somerilor;

locurile de munca vacante;

indemnizatia de somaj;

rata somajului;

populatia iesita din somaj prin ocupare, precum si prin parasirea pietei muncii.

Sistemul de indicatori statistici si metodologia de calcul a acestora se stabilesc de Institutul National de Statistica, in colaborare cu Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei.

Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca are obligatia, trimestrial si anual, sa faca publici indicatorii statistici privind piata muncii.

Angajatorii au obligatia sa comunice AJOFM locurile de munca vacante, in termen de 5 zile lucratoare de la vacantarea acestora.

Clasificarea ocupatiilor din Romania este sistemul de identificare, ierarhizare, codificare a ocupatiilor din economie, care se elaboreaza MMSSF in colaborare cu INS, cu alte ministere si institutii publice interesate si se aproba prin hotarare a Guvernului, dupa care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei.

Utilizarea Clasificarii ocupatiilor din Romania este obligatorie la completarea documentelor oficiale.

Potrivit Legii nr. 76/2002, actualizata, privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, este somer persoana care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

a)     este in cautarea unui loc de munca de la varsta de minim 16 ani si pana la indeplinirea conditiilor de pensionare;

b)     starea de sanatate si capacitatile fizice si psihice o fac apta pentru prestarea unei munci;

c)     nu are loc de munca, nu realizeaza venituri sau realizeaza din activitati autorizate potrivit legii venituri mai mici decat indemnizatia de somaj ce i s-ar cuveni potrivit legii;

d)     este disponibila sa inceapa lucrul in perioada imediat urmatoare daca s-ar gasi un loc de munca;

e)     este inregistrata la Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca sau la alt furnizor de servicii de ocupare, care functioneaza in conditiile prevazute de lege.

Tot Legea nr.76/2002, modificata prin Legea nr. 180/2004, mai face urmatoarele precizari:

1.     stagiul de cotizare reprezinta perioada in care s-a platit contributia de asigurari pentru somaj atat de catre asigurat, cat si de angajator sau, dupa caz, numai de catre asigurat;

2.     asigurat este persoana fizica ce realizeaza venituri, potrivit legii, si este asigurata pentru riscul pierderii locului de munca, prin plata contributiei de asigurari pentru somaj;

3.     indemnizatie de somaj reprezinta o compensatie partiala a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului de munca sau a veniturilor absolventilor institutiilor de invatamant si militarilor care au efectuat stagiul militar si care nu s-au putut incadra in munca.

In sistemul asigurarilor pentru somaj sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii urmatoarele categorii de asigurati:

persoanele care desfasoara activitati pe baza unui contract individual de munca sau persoanele care desfasoara activitati exclusiv pe baza de conventie civila de prestari de servicii si care realizeaza un venit brut pe an calendaristic echivalent cu 9 salarii minime brute pe tara;

functionarii publici si alte persoane care desfasoara activitati pe baza actului de numire;

persoanele care-si desfasoara activitatea in functii elective sau care sunt numite in cadrul autoritatii executive, legislative ori judecatoresti, pe durata mandatului;

militarii angajati pe baza de contract;

persoanele care au raport de munca in calitate de membru cooperator;

alte persoane care realizeaza venituri din activitati desfasurate potrivit legii si care nu se regasesc in una din situatiile de mai sus.

Se pot asigura in sistemul asigurarilor pentru somaj, in conditiile prezentei legi urmatoarele categorii de persoane:

asociat unic sau asociati;

administratori care au incheiat contracte potrivit legii;

persoane autorizate sa desfasoare activitati independente;

membri ai asociatiei familiale;

cetateni romani care lucreaza in strainatate, conform legii etc.

Veniturile bugetului asigurarilor pentru somaj se constituie din urmatoarele surse:

a)     contributiile angajatorilor si ale persoanelor juridice la care isi desfasoara activitatea asiguratii, asimilate angajatorului cu o cota de 1% asupra fondului de salarii, iar de la 01.12.2008, 0,5% conform Legii 387/2007;

b)     contributiile individuale ale persoanelor care au un contract individual de munca (in cota de 0,5% din salariul lunar tarifar);

c)     contributiile datorate de persoanele care incheie un contract de asigurare pentru somaj intr-o cota de 1,5% asupra venitului asigurat, iar de la 01.12.2008 o cota de 1% conform Lg. 387/2007;

d)     venituri din alte surse.

In cazul in care sursele de mai sus nu acopera finantarea cheltuielilor, deficitul bugetar se acopera prin subventii de la bugetul de stat.

Constituirea resurselor si efectuarea cheltuielilor bugetului asigurarilor pentru somaj se realizeaza prin trezoreria statului.

Disponibilitatile banesti inregistrate la finele anului de bugetul asigurarilor pentru somaj se reporteaza si se utilizeaza in anul urmator cu aceeasi destinatie.

Veniturile din alte surse ale bugetului asigurarilor pentru somaj se constituie, in principal, din:

1)     dobanzi;

2)     majorari pentru neplata la termen a contributiilor;

3)     restituiri ale creditelor acordate in baza legii;

4)     taxe incasate de Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca din activitatea de formare profesionala si cele pentru acreditarea furnizorilor de servicii de ocupare a fortei de munca;

5)     penalitati, amenzi si alte sume prevazute de lege.

Pentru neplata contributiilor datorate la termenele prevazute de lege se aplica majorari de intarziere si daca nici acestea nu sunt platite, A.N.O.F.M. va proceda la aplicarea masurilor de executare silita prevazute de lege.

Sunt asimilate somerilor, persoanele care indeplinesc urmatoarele conditii:

1)     sunt absolventi ai institutiilor de invatamant, in varsta de minimum 18 ani, care intr-o perioada de 60 de zile de la absolvire nu au reusit sa se incadreze in munca potrivit pregatirii profesionale;

2)     sunt absolventi ai scolilor speciale pentru persoane cu handicap sau sunt absolventi ai institutiilor de invatamant, in varsta de 16 ani, care, in cazuri justificate, sunt lipsite de sustinatori legali sau ai caror sustinatori legali dovedesc ca sunt in imposibilitatea de a presta obligatia legala de intretinere datorata minorilor;

3)     sunt persoane care, inainte de efectuarea stagiului militar, nu au fost incadrate in munca si care intr-o perioada de 30 de zile de la data lasarii la vatra nu s-au putut incadra in munca.

Indemnizatia de somaj se acorda diferentiat somerilor, in functie de stadiul de cotizare, astfel:

pentru 6 luni, in cazul persoanelor cu un stagiu de cotizare de pana la 5 ani, dar nu mai putin de un an;

pentru 9 luni, in cazul persoanelor cu un stagiu de cotizare cuprins intre 5 si 10 ani;

pentru 12 luni, in cazul persoanelor cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.

Cuantumul indemnizatiei de somaj este in suma fixa, neimpozabila, lunara, reprezentand 75% din salariul de baza minim brut pe tara, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de pana la 3 ani.

Pentru cei cu un stagiu de cotizare mai mare, la suma prevazuta mai sus, se adauga o suma calculata prin aplicarea asupra mediei salariului de baza lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, a unei cote procentuale diferentiate, in functie de stagiul de cotizare, astfel:

a)     3% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel putin 3 ani;

b)     5% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel putin 5 ani;

c)     7% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel putin 10 ani;

d)     10% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel putin 20 ani.

Pentru persoanele care au fost asigurate in baza unui contract de asigurare pentru somaj (care desfasoara activitati independente), la determinarea sumei calculate prin aplicarea unei cote procentuale diferentiate in functie de stagiul de cotizare, se vor avea in vedere venitul lunar declarat in contractul de asigurare pentru somaj.

Persoanele care beneficiaza de indemnizatia de somaj au urmatoarele obligatii:

a)     sa se prezinte lunar, pe baza programarii sau ori de cate ori sunt solicitate, la agentia pentru ocuparea fortei de munca la care sunt inregistrate, pentru a primi sprijin in vederea incadrarii in munca;

b)     sa comunice in termen de 3 zile agentiei pentru ocuparea fortei de munca la care sunt inregistrate orice modificare a conditiilor care au condus la acordarea drepturilor;

c)     sa participe la serviciile pentru stimularea ocuparii si de formare profesionala oferite de agentia pentru ocupare a fortei de munca la care sunt inregistrate;

d)     sa caute activ un loc de munca.

Nu beneficiaza de indemnizatie de somaj persoanele care, la data solicitarii dreptului, refuza un loc de munca potrivit pregatirii sau nivelului studiilor, situat la o distanta de cel mult 50 km de localitatea de domiciliul, sau refuza participarea la servicii pentru stimularea ocuparii si de formare profesionala oferite de agentiile pentru ocuparea fortei de munca.

Statul prevede o serie de facilitati, atat pentru someri, cat si pentru angajatori, in scopul promovarii de masuri active sub forma crearii de locuri de munca, acordarii de consultanta celor in cauza sau acordarii de credite in conditii avantajoase. Aceste masuri sunt inspirate din practica occidentala, care pleaca de la principiul sustinut de renumitul economist american Arthur Laffer: „nu-i platiti pe cei care nu muncesc si nu-i taxati pe altii pentru ca muncesc”.

In primul rand, statul acorda, prin institutii de specialitate, servicii de consultanta si asistenta pentru inceperea unei activitati independente sau pentru initierea unei afaceri o singura data, in mod gratuit, urmatoarelor categorii de persoane:

a)   persoanelor aflate in somaj si cei asimilati acestora:

persoane care nu au putut ocupa un loc de munca dupa absolvirea unei institutii de invatamant sau dupa satisfacerea stagiului militar;

persoane care ocupa un loc de munca si, din diferite motive, doresc schimbarea acestuia;

persoanele care nu au putut ocupa un loc de munca dupa repartizare sau dupa eliberarea din detentie;

b)   persoanelor care au calitatea de asigurat in sistemul asigurarilor pentru somaj, pentru fiecare perioada in care au calitatea de asigurat, o singura data;

c)    studentilor care solicita acordarea de credite cu dobanda avantajoasa din bugetul asigurarilor pentru somaj, in conditiile Legii nr. 76/2002, modificata.

In al doilea rand, statul poate acorda credite in conditii avantajoase acelor persoane care doresc crearea de noi locuri de munca, prin infiintarea sau dezvoltarea de IMM-uri, unitati cooperatiste, asociatii familiale, precum si activitati independente, in urmatoarele conditii:

in baza unor proiecte de fezabilitate, cu contributia beneficiarului de cel putin 25% din valoarea proiectului;

proportional cu numarul locurilor de munca ce vor fi create;

pentru o perioada de cel mult 3 ani, inclusiv perioada de gratie (de cel mult 6 luni pentru investitii si cel putin un an pentru productie);

cu o dobanda de 50% din dobanda BNR si cu o dobanda de 25% din dobanda BNR, in judetele in care rata medie anuala a somajului este mai mare decat rata medie pe tara. Tot aici se incadreaza si studentii in varsta de pana la 30 ani, aflati pentru prima data la cursurile de zi (de stat sau private).

In al treilea rand, statul stimuleaza mobilitatea fortei de munca astfel:

persoanele care in perioada in care beneficiaza de indemnizatia de somaj se incadreaza, potrivit legii,  intr-o localitate situata la distanta mai mare de 50 km de localitatea in care isi au domiciliul stabil, beneficiaza de o prima de incadrare neimpozabila, acordata din bugetul asigurarilor pentru somaj, egala cu nivelul a doua salarii minime brute pe tara in vigoare la data incadrarii;

persoanele care in perioada in care beneficiaza de indemnizatia de somaj se incadreaza, potrivit legii, intr-o alta localitate si, ca urmare a acestui fapt, isi schimba domiciliul primesc o prima de instalare, acordata din bugetul asigurarilor pentru somaj, egala cu nivelul a 7 salarii minime brute pe tara in vigoare la data instalarii.

Incetarea raporturilor de munca sau de serviciu din initiativa sau din motive imputabile angajatului, intr-o perioada mai mica de 12 luni de la data incadrarii in munca, atrage obligatia restituirii integrale de catre angajat a sumelor acordate drept prime de stimulare si, respectiv, de instalare.

In al patrulea rand statul stimuleaza angajatorii pentru incadrarea in munca a somerilor, prin urmatoarele mijloace:

subventionarea locurilor de munca privind anumite categorii de cheltuieli prevazute de lege:

a)     facilitati pentru cei care incadreaza in munca pe durata nedeterminata persoane cu handicap. Acesti angajatori primesc anual un ajutor financiar egal cu suma aferenta contributiilor sociale datorate si virate pentru acesti angajati, cu conditia mentinerii raporturilor de munca ale acestora cel putin 3 ani de la data angajarii;

b)     facilitati pentru cei care incadreaza in munca pe o perioada nedeterminata someri in varsta de peste 45 ani sau someri de orice varsta, intretinatori unici de familie. In acest caz, angajatorii primesc lunar, pe o perioada de 12 luni, pentru fiecare persoana angajata din aceste categorii, o egala cu un salariu de baza minim brut pe tara, in vigoare, cu obligatia mentinerii raporturilor de munca cel putin 2 ani;

acordarea unor facilitati absolventilor de invatamant universitar si preuniversitar, care vor fi stimulati pentru insertia pe piata muncii, prin acordarea unei prime de un salariu minim brut pe economie, la care se adauga o suma egala cu valoarea indemnizatiei de somaj, la care ar fi avut dreptul in conditiile legii. Angajatorii vor fi scutiti la plata contributiei la fondul de somaj, aferenta absolventilor incadrati astfel, pe o perioada de un an de zile.

3.5. Cheltuieli privind asigurarile de pensii

Sistemul de pensii din Romania reprezinta componenta cea mai importanta a sistemului de asigurari sociale de stat, reglementat prin Legea nr. 19/2000 cu modificarile si completarile ulterioare. El este un sistem atipic datorita faptului ca nu a cuprins doar pensiile, ci a integrat tot felul de „asigurari” pe termen scurt, fara sa existe o separare a contributiilor de asigurari in functie de prestatie.

Dupa 1990 au fost luate o serie de masuri de reforma a sistemului, astfel:

separarea bugetului de asigurari sociale de bugetul de stat (in 1991);

introducerea contributiei diferentiate in functie de grupa de munca.

Paralel cu aceste masuri au fost adoptate si alte masuri, care au influentat negativ sistemul public de asigurari sociale si implicit sistemul public de pensii, deteriorand de la un an la altul sustinerea lui financiara.

Intre masurile cu impact negativ asupra sistemului public de pensii mentionam:

cresterea spectaculoasa a numarului pensionarilor de invaliditate, in special a celor de gradul III, ca urmare a permisivitatii legislatiei;

iesirea anticipata la pensie a celor care indeplineau conditiile de stagiu de cotizare cu pana la 5 ani inaintea implinirii varstei standard de pensionare;

permisivitatea legislatiei privind grupele de munca a facut posibil ca anual, peste numarul normal demografic de noi iesiti la pensie, sa iasa anticipat la pensie intre 150.000 si 200.000 de persoane.

Daca in 1990 numarul pensionarilor din sistemul asigurarilor sociale de stat era de 2,4 milioane, in 2000 numarul lor a ajuns la 4,1 milioane. In schimb, numarul contribuabililor a avut o evolutie contrara, de la 8 milioane in 1990, la 4,7 milioane in 2000. Pentru 2006 se estimeaza un numar de pensionari de 4,63 milioane, in timp ce numarul contribuabililor se va cifra la 4,87 milioane, deci o cifra aproximativ egala.

Din aceasta cauza contributia de asigurari sociale a crescut vertiginos de la 14% in 1990 la 35% in 2005, pentru a putea acoperi deficitul de resurse din sistemul de pensii. Pentru 2006 este prevazut un castig mediu net pe salariat de 1.077 lei, in timp ce pensia medie se cifreaza la 305 lei.

O alta masura cu impact negativ a constituit-o acordarea de facilitati si reesalonari din partea administratiei, in special pentru marile societati cu capital de stat privind plata contributiilor la asigurarile sociale.

Pentru eficientizarea sistemului de pensii din Romania care la aceasta data este insolvabil, indreptandu-se spre faliment, consideram ca ar trebui luate o serie de masuri, printre care mentionam:

delimitarea clara a asistentei sociale de asigurarile sociale;

stoparea pensiilor anticipate;

reducerea cheltuielilor cu pensiile prin marirea varstei de pensionare, atat direct cat si indirect, prin reclasificarea grupelor de munca;

marirea sferei contribuabililor;

administrarea eficienta a fondurilor de pensii prin capitalizarea lor dupa modelul celor din Marea Britanie;

trecerea simultana la fondurile de pensii administrate privat.

Fondurile privind asigurarile de pensii se constituie in cadrul bugetului asigurarilor sociale de stat, fiind elaborat si administrat de Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei. El este aprobat de Parlament o data cu bugetul de stat si este parte componenta a bugetului public national.

Conform Legii nr.19/2000, modificata, privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, sursa de constituire a fondurilor pentru asigurarile sociale o reprezinta contributia pentru asigurarile sociale (CAS).

Cotele de CAS se stabilesc anual prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat. Pentru anul 2006 aceste cote sunt urmatoarele:

CN = cota de contributie pentru conditii normale de munca ;

CD = cota de contributie pentru conditii deosebite ;

CS =  cota de contributie pentru conditii speciale de munca .

Aceste cote se calculeaza la salariul lunar brut si se suporta astfel (conform Legii 387/2007) :

cota de contributie individuala a angajatului in cuantum de 9,5% indiferent de conditiile de munca (incepand cu 1 ianuarie 2008, cota de 9,5%, se imparte astfel: 7,5% se vireaza la pilonul I pensii obligatorii de stat si 2% pilonul II; de la 1 ianuarie 2009, se propune urmatoarea repartizare: 6,5% si respectiv 3%).

cota de contributie a angajatorului:

pentru CN – 18% CAS + 0,85% FAAMBP

pentru CD – 23% CAS + 0,85% FAAMBP

pentru CS – 28% CAS+ 0,85% FAAMBP

Disponibilitatile banesti ale asigurarilor sociale de stat sunt purtatoare de dobanzi, care intregesc fondul asigurarilor sociale.

Sumele necheltuite la sfarsitul anului se reporteaza pentru anul urmator. In cazuri exceptionale, cand fondul asigurarilor sociale este insuficient, acesta se intregeste cu sume de la bugetul de stat, cu aprobarea Parlamentului.

Legea nr. 380/2005 privind bugetul asigurarilor sociale de stat pe 2006 prevede urmatoarele sume:

venituri 19.637,7 milioane lei;

cheltuieli 19.180,6 milioane lei;

excedent . 457,1 milioane lei.

Venituri din contributii obligatorii, din care. 19.134,7 milioane lei;

Contributia angajatorilor 13.479,6 milioane lei;

Contributia asiguratilor. 5.655,1 milioane lei,

Venituri nefiscale.. 149,3 milioane lei;

Subventii 353,7 milioane lei;

Total venituri 19.637,7 milioane lei;

Cheltuieli cu asigurarile sociale de stat.. 18.691,6 milioane lei;

Alte cheltuieli.. 489,0 milioane lei;

Total cheltuieli. 19.180,6 milioane lei.

Tot in bugetul asigurarilor de stat pe 2006 sunt prevazuti urmatorii indicatori de calcul:

Valoarea punctului de pensie pentru anul 2006 este de 323,1 lei;

Salariul mediu brut pe economie este de 1.077 lei;

Salariul minim brut pe economie este de 330 lei;

Cuantumul ajutorului de deces:

in cazul asiguratului sau pensionarului. 1.077 lei;

in cazul unui membru de familie al asiguratului sau pensionarului….... 538 lei.

Sistemul public de pensii din Romania cuprinde

pensia pentru limita de varsta;

pensia anticipata;

pensia anticipata partiala;

pensia de invaliditate;

pensia de urmas.

a)     Pensia pentru limita de varsta.

Varsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei si 65 de ani pentru barbati. Atingerea varstei standard de pensionare se va realiza in termen de 13 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, prin cresterea varstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei si de la 62 de ani pentru barbati, deci incepand cu anul 2014.

Stagiul minim de cotizare atat pentru femei, cat si pentru barbati este de 15 ani. Cresterea stagiului minim de cotizare de la 10 ani la 15 ani se va realiza in termen de 13 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi.

Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei si de 35 de ani pentru barbati.

Pentru persoanele care si-au desfasurat activitatea in conditii grele de munca sau speciale, prevazute de actuala lege, varstele de pensionare scad pana la 45 de ani, iar perioada de cotizare scade pana la 20 de ani.

Locurile de munca in conditii speciale sunt cele din:

unitatile miniere, pentru personalul care isi desfasoara activitatea in subteran cel putin 50% din timpul normal de munca in luna respectiva;

activitatile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I si II de expunere la radiatii;

aviatia civila, pentru personalul navigant, echipaje de receptie in zbor a aeronavelor, personal de incercare in zbor a aeronavelor, personal tehnic si navigant, instructori de scoli, personal de parasutism profesionist, insotitori de bord;

activitatea artistica desfasurata in profesiile: balerin, dansator, acrobat, jongler, clovn, calaret de circ, dresor de animale salbatice, solist vocal de opera si opereta, instrumentist la instrumente de suflat, cascador.

Persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare in conditii de handicap preexistent calitatii de asigurat, in functie de gradul handicapului, beneficiaza de reducerea stagiilor de cotizare si a varstelor standard de pensionare, astfel:

cu 15 ani, reducerea varstei standard de pensionare, daca au realizat cel putin o treime din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap grav;

cu 10 ani, reducerea varstei standard de pensionare, daca au realizat cel putin doua treimi din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap accentuat;

cu 10 ani, reducerea varstei standard de pensionare, daca au realizat stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap mediu.

Asiguratii nevazatori beneficiaza de pensie pentru limita de varsta, indiferent de varsta, daca au realizat ca nevazator cel putin o treime din stagiul complet de cotizare prevazut de lege.

Femeile care au realizat stagiul complet de cotizare si care au nascut cel putin trei copii si i-au crescut pana la varsta de 10 ani, beneficiaza de reducerea varstei standard de pensionare, dupa cum urmeaza:

cu un an, pentru trei copii;

cu doi ani, pentru patru sau mai multi copii.

Cuantumul pensiei se determina prin inmultirea punctajului mediu anual realizat de asigurat in perioada de cotizare, cu valoarea unui punct de pensie.

Cuantumul pensiei stabilit astfel, se majoreaza cu suma corespunzatoare contributiei pentru asigurarile sociale de sanatate, datorata potrivit legii.

Punctajul mediu anual realizat de asigurat in perioada de cotizare se determina prin impartirea numarului de puncte rezultat din insumarea punctajelor anuale realizate de asigurat in perioada de cotizare la numarul de ani corespunzator stagiului complet de cotizare.

Punctajul anual al asiguratului se determina prin impartirea la 12 a punctajului rezultat in anul respectiv din insumarea numarului de puncte realizat in fiecare luna.

Numarul de puncte realizat in fiecare luna se calculeaza prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile si adausurile, sau, dupa caz, a venitului lunar asigurat care a constituit baza de calcul a contributiei individuale de asigurari sociale – la salariul mediu brut lunar din luna respectiva, comunicat de Institutul National de Statistica si Studii Economice.

Punctajul asiguratului nu poate fi mai mare de trei puncte intr-un an calendaristic.

Valoarea unui punct de pensie se calculeaza pe baza unui coeficient care nu poate fi mai mic de 30% si mai mare de 50% din salariul mediu brut pe economie, utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat. Valoarea unui punct de pensie se calculeaza anual de catre Casa Nationala de Pensii si Asigurari Sociale (CNPAS) si se indexeaza trimestrial cu un procent care sa acopere cu pana la 100% rata inflatiei.

Numarul de puncte realizat de someri se calculeaza prin raportarea cuantumului indemnizatiei lunare de somaj la salariul mediu brut lunar din luna respectiva, comunicat de Institutul National de Statistica.

Pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesionala, indiferent de nivelul veniturilor respective:

copiii ramasi orfani de ambii parinti, pe perioada scolarizarii, pana la varstele prevazute de lege;

nevazatorii;

pensionarii pentru limita de varsta;

pensionarii de invaliditate de gradul III.

Beneficiarii pensiei pentru limita de varsta pot solicita recalcularea pensiei dupa realizarea fiecarui stagiu de cotizare de minim 12 luni.

b)     Pensia anticipata.

Asiguratii care au depasit stagiul complet de cotizare cu cel putin 10 ani, pot solicita pensie anticipata, cu cel mult 5 ani inaintea varstei standard de pensionare.

La stabilirea stagiului de cotizare pentru acordarea pensiei anticipate nu se au in vedere perioadele asimilate vechimii si anume:

perioada cat persoana in cauza a urmat cursurile de zi ale invatamantului universitar, pe durata normala a studiilor respective, cu conditia absolvirii acestora;

perioada cat persoana a satisfacut serviciul militar obligatoriu, pe durata legal stabilita, a fost concentrat, mobilizat sau in prizonierat.

Cuantumul pensiei anticipate se stabileste in aceleasi conditii cu cel al pensiei pentru limita de varsta. La implinirea varstei standard de pensionare, pensia anticipata va deveni pensie pentru limita de varsta si se recalculeaza prin adaugarea perioadelor asimilate si a eventualelor stagii de cotizare realizate anterior.

Pensionarea anticipata va fi mentinuta si in noul sistem de pensii, dar conditiile de pensionare vor fi mai severe, datorita amplorii luate de pensiile de invaliditate si de pensiile anticipate partiale, care s-au triplat in ultima perioada.

In cazul pensiilor anticipate, in Romania penalizarea este mica (punctul de pensie este mai scazut decat cel normal) si este ridicata imediat ce beneficiarul indeplineste varsta pentru pensie, in timp ce in alte state europene penalizarea este definitiva. Prin noua legislatie din 2006 se are in vedere fie majorarea penalizarii, fie mentinerea acesteia pana la sfarsitul vietii, fie un sistem mixt, adica o penalizare mai mare decat nivelul actual, combinata cu mentinerea penalizarii o anumita perioada, dupa implinirea varstei de pensionare.

c)     Pensia anticipata partial.

Asiguratii care au realizat stagii complete de cotizare, precum si cei care au depasit stagiul complet de cotizare cu pana la 10 ani pot solicita pensie anticipata partiala cu reducerea varstelor standard de pensionare cu cel mult 5 ani.

La stabilirea stagiului de cotizare nu se au in vedere perioadele asimilate, amintite la punctul anterior.

Cuantumul pensiei anticipate partiale se stabileste din cuantumul pensiei pentru limita de varsta, prin diminuarea acestuia in raport cu stagiul de cotizare realizat si cu numarul de luni cu care s-a redus varsta standard de pensionare.

La implinirea varstei standard de pensionare prevazuta de lege, pensia anticipata partiala devine pensie pentru limita de varsta si se recalculeaza in aceleasi conditii ca si pensia anticipata.

d)     Pensia de invaliditate

Au dreptul la pensie de invaliditate asiguratii care si-au pierdut total sau cel putin jumatate din capacitatea de munca, din cauza:

accidentelor de munca, conform legii;

bolilor profesionale si tuberculozei;

bolilor obisnuite si accidentelor care nu au legatura cu munca.

Beneficiaza de pensie de invaliditate si asiguratii care satisfac obligatii militare, cat si elevii si studentii care si-au pierdut total sau cel putin jumatate din capacitatea de munca datorita accidentelor sau bolilor profesionale survenite in timpul si din cauza practicii profesionale.

Legislatia romaneasca prevede trei grade de invaliditate, si anume:

gr.I, cand se pierde complet capacitatea de munca si este necesara supravegherea permanenta si ingrijirea individului de catre o alta persoana. Persoana respectiva primeste o indemnizatie de insotitor, stabilita la nivelul salariului minim brut pe tara (330 lei pentru 2006);

gr.II, cand se pierde complet sau in cea mai mare parte capacitatea de munca, insa individul se serveste singur, neavand nevoie de ingrijiri din partea altei persoane;

gr.III, cand se pierde cel putin jumatate din capacitatea de munca si individul poate presta aceeasi munca, insa cu un program redus sau o alta munca, mai usoara.

Criteriile si normele pe baza carora se face incadrarea in cele trei grade de invaliditate se stabilesc prin hotarare a Guvernului, initiata de Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei impreuna cu Ministerul Sanatatii.

Incadrarea in unul din gradele de invaliditate se face prin decizie emisa de medicul expert al asigurarilor sociale, in urma unei expertize medicale.

Acordarea pensiei necesita constatarea gradului de invaliditate de catre comisia de expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca, de la nivel judetean. Pensionarii sunt supusi revizuirii medicale a capacitatii de munca la intervale de 6-12 luni pana la implinirea varstei de pensionare.

Dupa fiecare revizuire medicala medicul expert al asigurarilor sociale emite o noua decizie prin care se stabileste, dupa caz:

mentinerea in acelasi grad de invaliditate;

incadrarea in alt grad de invaliditate;

incetarea calitatii de pensionar de invaliditate, ca urmare a redobandirii capacitatii de munca.

Neprezentarea la revizuirea medicala atrage dupa sine suspendarea pensiei.

Nu sunt supusi revizuirii medicale periodice pensionarii de invaliditate care:

prezinta invaliditati care afecteaza ireversibil capacitatea de munca;

au implinit varstele prevazute de lege pentru obtinerea pensiei pentru limita de varsta;

au varsta mai mica cu pana la 5 ani fata de varsta standard de pensionare si au realizat stagiile complete de cotizare.

Pensionarii de invaliditate supusi revizuirii medicale sunt obligati sa urmeze programele recuperatorii intocmite de medicul expert al asigurarilor sociale, iar in cazul in care nu se conformeaza deciziei emise de medicul expert, vor fi suspendati de la plata pensiei.

La implinirea varstei standard de pensionare sau a varstei standard reduse conform legii pentru obtinerea pensiei pentru limita de varsta, beneficiarul pensiei de invaliditate poate opta pentru cea mai avantajoasa dintre pensii.

Cuantumul pensiei se stabileste pe fiecare grad de invaliditate si pe grupe de munca, de la 25% pana la 85% din salariul tarifar.

e)     Pensia de urmas se stabileste pentru copiii si sotul supravietuitor, daca persoana decedata era pensionar sau indeplinea conditiile pentru obtinerea unei pensii.

Copiii au dreptul la pensie de urmas astfel:

pana la varsta de 16 ani;

daca isi continua studiile intr-o forma de invatamant organizata potrivit legii, pana la terminarea acestora, fara a depasi varsta de 26;

pe toata durata invaliditatii de orice grad, daca aceasta s-a ivit in perioada in care se aflau in una din cele doua situatii mentionate mai sus.

Pensia de urmas care se acorda copiilor nu poate fi folosita decat pentru ingrijirea si educarea lor, indiferent de calitatea persoanei care o incaseaza.

Sotul supravietuitor are dreptul la pensie de urmas pe tot timpul vietii, la implinirea varstei standard de pensionare, daca a convietuit cu sotul decedat cel putin 15 ani.

In cazul in care casatoria a fost de durata mai mica, dar nu mai putin de 10 ani, pensia ce se acorda se calculeaza si proportional cu numarul anilor de casatorie.

Sotul supravietuitor are dreptul la pensie de urmas, indiferent de varsta, pe perioada in care este invalid de gradul I sau II, daca durata casatoriei a fost de cel putin un an.

Sotul supravietuitor are dreptul la pensie de urmas, indiferent de varsta si durata casatoriei, daca decesul sotului sustinator s-a produs ca urmare a unui accident de munca, a unei boli profesionale sau tuberculozei si daca nu realizeaza venituri lunare dintr-o activitate profesionala pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de o patrime din salariul mediu brut pe economie.

Sotul supravietuitor care are in ingrijire la data decesului sustinatorului unul sau mai multi copii in varsta de pana la 7 ani, beneficiaza de pensia de urmas pana la data implinirii de catre ultimul copil a varstei de 7 ani, in perioadele in care nu realizeaza venituri lunare dintr-o activitate profesionala pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de o patrime din salariul mediu brut pe economie.

Pensia de urmas se calculeaza astfel:

din pensia pentru limita de varsta aflata in plata sau la care ar fi avut dreptul, in conditiile legii, sustinatorul decedat;

din pensia de invaliditate gradul I, in cazul in care decesul sustinatorului a survenit inaintea indeplinirii conditiilor pentru obtinerea pensiei pentru limita de varsta si era in plata cu pensie de invaliditate de orice grad, pensie anticipata, pensie anticipata partiala sau ar fi avut dreptul, in conditiile legii, la una dintre aceste categorii de pensii.

Cuantumul pensiei de urmas se stabileste prin aplicarea unei cote asupra bazei de calcul prevazuta mai sus, astfel:

pentru un singur urmas – 50%;

pentru 2 urmasi – 75%;

pentru 3 sau mai multi urmasi – 100%.

In cazul orfanilor de ambii parinti, cuantumul pensiei se obtine prin insumarea drepturilor de urmas, calculate dupa fiecare parinte.

Sotul supravietuitor care are dreptul la o pensie proprie si indeplineste conditiile prevazute de lege pentru obtinerea pensiei de urmas dupa sotul decedat, poate opta pentru cea mai avantajoasa dintre pensii.

In baza Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale in legatura cu munca, se constituie tot in cadrul Fondului pentru asigurari sociale de stat, insa se administreaza separat Fondul de asigurari pentru accidente de munca si boli profesionale (FAAMBP).

Sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:

persoanele care-si desfasoara activitatea pe baza unui contract individual de munca, indiferent de durata acestuia, precum si functionarii publici, cat si persoanele care-si desfasoara activitatea in functii elective sau numite in cadrul autoritatii executive, legislative sau judecatoresti, pe perioada mandatului si membrii cooperatori dintr-o organizatie a cooperatiei mestesugaresti;

somerii, pe toata perioada efectuarii practicii profesionale in cadrul cursurilor organizate potrivit legii;

elevii si studentii, pe toata perioada efectuarii practicii profesionale.

Asigurarea angajatilor se face prin contributia obligatorie a angajatorilor la FAAMBP, care se stabileste in functie de riscuri si pe sectoare economice. Clasele de risc se stabilesc pe categorii de activitati ale economiei nationale, conform Clasificatiei activitatilor din economia nationala (CAEN), aprobata prin HG nr. 656/1997, cu modificarile ulterioare.

Tariful de risc, reprezinta cota de contributie si are valoarea cuprinsa intre 0,4% si 2% aplicata asupra fondului brut de salarii realizat, conform Legii 387/2007, astfel:

tariful minim de risc (0,4%) corespunde clasei de risc 1;

tariful maxim de risc (2%) corespunde clasei de risc 20.

Casa Nationala de Pensii si Asigurari Sociale are obligatia sa comunice anual angajatorilor, pana la data de 31 ianuarie, tariful de risc stabilit pentru determinarea contributiei pe anul in curs.

In cazul somerilor, contributia se suporta integral din bugetul asigurarilor pentru somaj si se datoreaza pe toata durata efectuarii practicii profesionale in cadrul cursurilor organizate potrivit legii, in cota de 1% asupra cuantumului drepturilor acordate pe perioada respectiva.

Se pot asigura, pe baza de contract individual de asigurare, persoanele fizice care desfasoara activitati economice pe cont propriu (intr-o maniera independenta), iar contributia datorata este de 1% asupra venitului lunar asigurat, indiferent de activitatea prestata.

Indemnizatiile acordate pentru accidente de munca si boli profesionale, se calculeaza si se platesc de catre angajatori si se deduc din contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale ce trebuie virata la bugetul asigurarilor sociale de stat, in luna respectiva.

Asiguratii beneficiaza de urmatoarele drepturi, ca urmare a accidentelor de munca sau a bolilor profesionale in legatura cu munca:

indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca;

indemnizatia pentru trecerea temporara in alt loc de munca sau pentru reducerea timpului de munca;

indemnizatia pe durata cursurilor de calificare si reconversie profesionala.

Casele teritoriale de pensii preiau in plata numai persoanele care beneficiaza de una din indemnizatiile consemnate mai sus, chiar daca angajatorul si-a incetat activitatea, in conditiile legii (prin faliment, reorganizare judiciara sau administrativa), cat si persoanele asigurate prin contract individual, precum si persoanele care beneficiaza de indemnizatia de somaj.

1.     In cazul indemnizatiei pentru incapacitate temporara de munca, cuantumul acesteia reprezinta 80% din baza de calcul, determinata astfel:

pentru salariati, media veniturilor salariale brute pe ultimele 6 luni, sau, daca stagiul de cotizare este mai mic de 6 luni, media veniturilor salariale brute pe perioada respectiva;

drepturile incasate de someri in ultimele 6 luni;

in cazul contractelor individuale de asigurare, venitul lunar asigurat in ultimele 6 luni anterioare manifestarii riscului.

Indemnizatia se suporta in primele trei zile de incapacitate, de catre angajator, iar din a patra zi, din contributia de asigurari pentru accidente de munca si boli profesionale pe care angajatorul o vireaza lunar la bugetul asigurarilor sociale de stat.

Indemnizatia se acorda pe o perioada de cel mult 180 zile in interval de un an, socotite din prima zi de imbolnavire (inclusiv spitalizare). Incepand cu a 91-a zi, concediul medical se poate prelungi pana la 180 zile, cu avizul medicului expert al asigurarilor sociale.

Medicul curant poate propune in situatii temeinic justificate, prelungirea concediului peste 180 zile in scopul evitarii pensionarii de invaliditate si mentinerii asiguratului in activitate. Medicul expert al asigurarilor sociale, poate decide, fie prelungirea concediului medical cu maxim 90 zile, fie pensionarea pe caz de invaliditate.

2.     Indemnizatia pentru trecerea temporara in alt loc de munca sau pentru reducerea timpului de munca.

Indemnizatia se acorda pentru o perioada de cel mult 90 zile intr-un an calendaristic, in una sau mai multe etape, asiguratilor care au beneficiat de indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca si care si-au refacut capacitatea de munca, dar nu mai pot presta aceeasi munca sau o pot presta, dar reducand programul de lucru.

Cuantumul indemnizatiei este egal cu diferenta dintre media veniturilor salariale din ultimele 6 luni si venitul salarial brut realizat de asigurat la noul loc de munca sau prin reducerea timpului normal de munca, insa, fara a depasi 25% din baza de calcul.

3.     Indemnizatie pe durata cursurilor de calificare si de reconversie profesionala.

Indemnizatia se acorda asiguratilor care au beneficiat de indemnizatie pentru incapacitate temporara de munca si dupa refacerea capacitatii de munca nu mai pot presta aceeasi munca. Indemnizatia se acorda numai daca asiguratul respecta integral programul de instruire pe toata durata cursurilor. Ea se acorda lunar si reprezinta 70% din salariul de baza brut al persoanei asigurate, avut inaintea producerii riscului.

Indemnizatia nu se acorda daca persoana asigurata beneficiaza, in paralel de indemnizatie pentru incapacitate temporara de munca sau de indemnizatie pentru reducerea timpului de munca.

3.6. Evolutia sistemului de pensii din Romania in perspectiva integrarii in Uniunea Europeana

Reforma sistemului de pensii din Romania a constituit o necesitate si in acelasi timp o preocupare a guvernelor post-decembriste incepand cu anul 1992, cand a fost publicata prima Carte Alba in domeniu, la recomandarile Uniunii Europene.

In aceeasi perioada, in cadrul Uniunii Europene, au fost dezbatute schemele de pensii suplimentare care sa completeze pensiile de stat si sa garanteze un venit si un standard de viata adecvat. In absenta unui model european recomandat, majoritatea statelor au optat in favoarea sistemului multipilon sustinut de Banca Mondiala. Strategia Bancii Mondiale in domeniul pensiilor vizeaza implementarea unui sistem fundamentat pe trei piloni:

Pilonul I – reprezentat de vechiul sistem public de pensii, redus ca dimensiune;

Pilonul II – reprezentat de fondurile private de pensii;

Pilonul III – reprezentat de pensiile private voluntare.

Plecand de la aceasta strategie, in Romania a avut loc prima mare revizuire a sistemului de pensii abia in anul 2000, prin adoptarea Legii nr. 19/2000 intrata in vigoare in luna ianuarie 2001. Conform acestei legi, sistemul de pensii va avea urmatoarea structura:

componenta obligatorie redistributiva, administrata public (pilonul I);

componenta obligatorie, bazata pe capitalizare, administrata privat (pilonul II), reglementata prin Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, care intra in vigoare incepand cu 1 iulie 2006;

componenta facultativa, bazata pe capitalizare, de asemenea administrata privat (pilonul III), reglementata prin Legea nr. 249/2004 privind pensiile ocupationale, intrata in vigoare incepand cu 1 ianuarie 2005.

Astfel, sunt avute in vedere urmatoarele obiective:

complementaritatea dintre politica de ocupare a fortei de munca si cea de pensionare, in special in relatie cu pensionarea anticipata;

promovarea conceptului de imbatranire activa, ce implica o prelungire a vietii active, descurajand in acelasi timp pensionarea anticipata. Se adreseaza, in principal, populatiei in varsta de peste 45 ani care, la nivel comunitar, inregistreaza una din cele mai scazute rate de participare pe piata muncii;

extinderea impactului acestei abordari si asupra tinerei generatii;

stabilirea unui set de criterii pentru autorizarea sau aprobarea fondurilor de pensii, cum ar fi forma juridica a fondurilor, profesionalismul administratorilor – aceasta, pentru a inlatura neincrederea in structurile financiare ale tarii, generate de crahurile financiare ale SAFI si FNI;

reguli de supraveghere a activitatii fondurilor de pensii, inclusiv raportarea periodica si jurisdictia de control a autoritatii competente;

stabilirea unor reguli pentru desfasurarea politicii investitionale a fondurilor de pensii.

In legatura cu pilonul I al sistemului de pensii: componenta obligatorie redistributiva, principalele elemente de noutate create in domeniu au fost:

cresterea varstei de pensionare pana in anul 2014, plecand de la 57 la 60 ani pentru femei si de la 62 la 65 ani pentru barbati, coroborata cu cresterea stagiului minim de cotizare de la 10 la 15 ani atat pentru barbati cat si pentru femei; stagiul complet de cotizare este de 30 ani pentru femei si 35 ani pentru barbati;

introducerea unor filtre mai severe de control in ceea ce priveste acordarea pensiilor de invaliditate;

introducerea unei noi metodologii de calcul al pensiei, avand in vedere contributiile platite in fiecare an de munca, astfel incat cuantumul pensiei sa reprezinte aproximativ 45% din venitul brut realizat; pentru a contrabalansa inflatia si devalorizarea, pensiile vor fi indexate trimestrial;

redefinirea regimului contributiilor pentru pensii, plecand de la o contributie medie de 37% din salariu, iar responsabilitatea achitarii lor se distribuie inegal intre angajator (2/3) si angajat (1/3);

administrarea sistemului public de pensii de catre o institutie autonoma cu competente in colectarea si distribuirea fondului public de pensii.

In legatura cu pilonul II al sistemului de pensii: componenta obligatorie administrata privat, conform Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, activele fondurilor de pensii se investesc in scopul maximizarii veniturilor si in interesul exclusiv al participantilor si beneficiarilor, cu respectarea urmatoarelor principii:

administrarea prudentiala a activelor fondurilor de pensii (marimea capitalului social minim necesar pentru administrarea unui fond de pensii – 5.000.000 euro);

asigurarea securitatii activelor (infiintarea unui fond de garantare constituit din fondurile proprii ale administratorilor si din profitul rezultat din investirea acestora);

diversificarea investitiilor si calitatea activelor prin mentinerea unui nivel adecvat al solvabilitatii si lichiditatii;

administrarea riscului valutar, precum si a altor riscuri specifice.

Resursele fondurilor de pensii se constituie din sumele provenite din contributiile facute de participanti (minim 50.000 participanti in primii 3 ani de functionare a fondului) si din sumele provenite din investirea acestora.

Supravegherea fondului va fi facuta de catre Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, care isi incepe activitatea la 1 ianuarie 2006, prin aplicarea legislatiei europene in domeniu. Functionarea Comisiei va fi sustinuta in primii ani din imprumutul Bancii Mondiale cu destinatia organizarii si dezvoltarii institutiei pentru supravegherea si reglementarea sistemului pensiilor private. CSSPP este o autoritate administrativa autonoma, cu personalitate juridica, aflata sub controlul Parlamentului.

Printre principalele atributii ale Comisiei mentionam:

acordarea, suspendarea sau retragerea avizelor si autorizatiilor fondurilor de pensii, administratorilor, depozitarilor si auditorilor financiari;

supravegherea prudentiala si asigurarea unei bune functionari a sistemului de pensii private;

controlul activitatii din sistemul de pensii private;

controlul constituirii si virarii de catre angajator a contributiei la fondul pensiilor private, in scopul reducerii evaziunii fiscale;

emiterea de norme privind sistemul de pensii private si aplicarea sanctiunilor prevazute de lege;

intocmirea si actualizarea Registrului fondurilor de pensii private.

Comisia controleaza entitatile implicate in sistemul de pensii private, cel putin o data pe an.

Comisia publica, in termen de 6 luni de la sfarsitul fiecarui an calendaristic, intr-o brosura, un raport privind evolutia si functionarea fondurilor de pensii private, performanta administratorilor si a entitatilor implicate in acest domeniu, in anul precedent.

Comisia incheie protocoale de colaborare cu institutiile de colectare si evidenta contributiilor de asigurari sociale, in scopul accesului la informatiile privind modul de constituire si virare a contributiilor de catre angajatori. De asemenea, Comisia colaboreaza cu alte institutii si autoritati din tara si din strainatate care au rol de supraveghere si reglementare a pietelor financiare din statele membre ale Uniunii Europene.

Participantii la fondul de pensii administrat privat sunt:

obligatoriu, persoanele in varsta de pana la 35 ani, care devin pentru prima data asigurati la sistemul public de pensii;

facultativ, persoanele in varsta de pana la 45 ani, care sunt deja asigurate si contribuie la sistemul public de pensii, care pot adera numai la un singur fond de pensii in acelasi timp si pot avea un singur cont la fondul de pensii al carui participant este.

Contributia la fondul de pensii este parte din contributia individuala de asigurari sociale datorata la sistemul public de pensii, in proportie de 2% din baza de calcul (aceeasi ca si la contributia pentru asigurari sociale). In termen de 8 ani de la inceperea colectarii, cota de contributie se majoreaza la 6%, cu o crestere de 0,5 puncte procentuale pe an.

Activele fondului de pensii pot fi investite numai in urmatoarele clase de active:

instrumente ale pietei monetare, inclusiv depozite in lei la o institutie de credit, in proportie de 20% din valoarea totala a activelor fondului de pensii;

titluri emise de stat (MFP BNR), in proportie de 70% din valoarea totala a activelor fondului;

obligatiuni si alte valori mobiliare emise de autoritatile administratiei publice locale, in proportie de 30%;

valori mobiliare tranzactionate pe o piata reglementata si supravegheata de CNVM, in proportie de 50%;

obligatiuni si alte valori mobiliare emise de guverne si banci centrale din alte state, maximum 10% din valoarea totala a activelor fondului;

alte forme de investitii prevazute de Comisie, in proportie de 5%.

In legatura cu pilonul III al sistemului de pensii: componenta facultativa administrata privat, baza legala este asigurata prin Legea nr. 249/2004 privind pensiile ocupationale, care asigura urmatoarele avantaje:

aderarea la o schema facultativa de pensii ocupationale este facultativa;

contributia participantului la fondul de pensii ocupationale, de pana la echivalentul in lei a 200 euro pe an din venitul salarial anual  potrivit legii;

cheltuielile angajatorului cu contributiile datorate de acesta la fondul de pensii ocupationale, in suma de pana la echivalentul in lei a 200 euro pe an pentru fiecare participant – sume ce sunt deductibile la calculul profitului impozabil.

Se remarca aici un dezavantaj pentru angajatori, prin faptul ca acesta retine si vireaza contributiile angajatilor sai care au calitatea de participant la o schema facultativa de pensii ocupationale si raspunde penal de neplata contributiilor sau de plata lor incompleta conform termenelor, conditiilor si regulilor schemei cu privire la plata contributiilor.

In concluzie, putem mentiona ca sistemul privat de pensii prezinta avantajul de a scoate economia romaneasca dintr-un cerc vicios: impozite tot mai mari si o crestere economica tot mai mica – si de a o integra intr-un sistem sanatos care sa-i permita o crestere economica mai puternica, si implicit, economii individuale tot mai mari.

Mentionam ca implementarea pilonilor II si III de pensii private au avut rezultate diferite in tarile din Uniunea Europeana, cum ar fi Ungaria, Cehia, Austria etc. De exemplu, in Cehia implementarea sistemului de pensii facultativ, in paralel cu sistemul public de pensii a fost un esec, fapt pentru care piata Ceha nu s-a dezvoltat la nivelul pietelor vecine. O situatie aproape similara a cunoscut si Austria. In schimb, in Ungaria, unde sistemul de pensii administrate privat si-a dovedit superioritatea, atragand peste 52% din populatia activa a Ungariei, insa acest fapt s-a datorat introducerii in prima faza a pilonului II (cel obligatoriu).

Pe plan mondial, spre deosebire de situatia din Uniunea Europeana, pensiile private suscita noi interventii atat din partea companiilor, sub presiunea angajatilor, dar si a guvernelor. Astfel, companiile din Statele Unite ingheata sau stopeaza contributiile pentru pensiile private pentru ca acestea au devenit mult prea costisitoare. In timp ce in urma cu 5 ani multe companii aveau surplusuri, acum sistemul privat din SUA este subfinantat cu o suma totala de aproximativ 450 miliarde dolari.

Pensiile au devenit o povara pentru companiile americane confruntate cu competitia salariilor mici, din alte zone ale globului, mai ales din China si India.

General Motors detine cel mai mare program privat de pensii de care beneficiaza aproximativ 600 mii oameni.

Chiar si companiile care nu au probleme financiare, renunta sau diminueaza fondurile de pensii. Spre exemplu compania Verizon a blocat planurile de pensii a 30 mii angajati.

Congresul american urmeaza sa lanseze o serie de reforme in acest domeniu. In anul 2004, planul Presedintelui George Bush de a restructura sistemul public de pensii a esuat. Americanii sunt ingrijorati de nivelul de trai pe care il vor avea dupa pensionare, multi angajati fiind nevoiti sa lucreze mai mult timp. Companiile din unele domenii ca industria aviatica sau cea constructoare de masini iau cele mai drastice masuri referitoare la pensii.

Activele fondurilor de pensii au atins recordul de 8400 miliarde dolari in 2004. Este vorba de activele combinate ale celor mai mari fonduri de pensii din lume, atat publice, cat si private, care au crescut in 2004 cu 27%, depasind recordul de 6600 miliarde dolari atins in 2003. Acest fapt s-a datorat redresarii generale a castigurilor de pe pietele financiare, care au dus la aprecierea considerabila a activelor (studiul a fost realizat de firma de consultanta Watson Wyatt si publicatia americana Pension and Invesment in randul a 300 fonduri de pensii).

Pietele de valori mobiliare au continuat sa se intareasca in cursul anului 2004, contribuind la echilibrarea balantelor contabile a fondurilor de pensii din intreaga lume, desi imbunatatirea a fost modesta din cauza scaderi dobanzilor obligatiunilor. De aceea, fondurile de pensii si-au diversificat activele, in special in randul obligatiunilor, dar si al optiunilor alternative. Pe ansamblu statelor studiate, cresteri mai mari au inregistrat Japonia – 54%, Australia – 26%, Danemarca – 23%, Olanda – 23%, Marea Britanie – 18%. In acelasi timp, in Statele Unite cota de piata a scazut in 2004 cu aproximativ 8%, ajungand la 44,7%.

De mentionat ca influenta fondurilor de pensii asupra economiei mondiale este in crestere.

1.2.4.     Cheltuieli publice pentru obiective si
actiuni economice

Aceste cheltuieli urmaresc asigurarea functionarii si dezvoltarii unor intreprinderi sau ramuri economice, finantarea investitiilor cu caracter economic, productiv, stimularea  exportului etc. In primul rand, cheltuielile publice pentru actiuni economice sunt indreptate catre intreprinderile de stat si catre sectorulpublic, care au ca obiect de activitate productia de bunuri sau prestarea de servicii in care statul dispune de puterea de decizie.

Formele de interventie a statului in economie sunt:

a)     acordarea de ajutoare;

b)     finantarea investitiilor;

c)     imprumuturile garantate de stat.

Ajutorul de stat trebuie sa fie compatibil cu mediul concurential normal si se notifica Consiliului Concurentei spre a fi autorizate.(Temei legal : Legea nr. 143/1999 republicata in M.O. nr. 744/2005).

Exemple:

ajutoarele de stat avand caracter social, acordate consumatorilor individuali, cu conditia ca acestea sa fie date fara discriminare in ceea ce priveste originea produselor sau serviciilor implicate;

ajutoarele de stat pentru inlaturarea efectelor cauzate de dezastre naturale sau de evenimente exceptionale.

Consiliul Concurentei poate autoriza masuri ce constituie ajutor de stat, cum sunt:

a)     ajutor pentru cercetare si dezvoltare;

b)     ajutor pentru IMM-uri;

c)     ajutor pentru protectia mediului inconjurator;

d)     ajutor pentru instruirea angajatilor si pentru crearea de noi locuri de munca;

e)     ajutor pentru salvarea si restructurarea firmelor in dificultate (ajutorul pentru mentinerea locurilor de munca poate fi considerat ajutor de restructurare);

f)      ajutor pentru dezvoltare regionala;

g)     ajutor pentru promovarea exporturilor, prin actiuni ca:

saptamani nationale;

targuri internationale,

magazine de prezentare si alte asemenea, cu conditia ca de acestea sa poata beneficia toate intreprinderile interesate;

h)     ajutor pentru promovarea culturii si conservarea patrimoniului cultural;

i)       ajutor pentru proiecte mari de investitii;

j)      orice alt ajutor de stat prevazut de noi acte normative, emise de catre Consiliul Concurentei, cu respectarea legislatiei in vigoare.

Sunt interzise ajutoarele de stat cum sunt:

pentru export sau orice ajutor care este conditionat de performanta la export, in masura in care poate sa afecteze aplicarea corespunzatoare a acordurilor internationale la care Romania este parte;

pentru compensarea pierderilor rezultate din activitatea intreprinderii, direct sau prin scutirea de la plata obligatiilor datorate statului;

ajutor care, prin aplicare, creeaza discriminari in favoarea produselor rezultate la intern, fata de bunurile similare produse in tari participante la acorduri internationale la care Romania este parte si in care sunt prohibite astfel de discriminari.

Consiliul Concurentei va solicita Curtii de Apel in a carei circumscriptie teritoriala se afla sediul principal al furnizorului sau beneficiarului de ajutor de stat – anularea actului administrativ prin care s-a acordat ajutorul ilegal si, pe cale de consecinta, recuperarea, rambursarea sau suspendarea platii oricarui ajutor ilegal.

Curtea de Apel poate dispune, prin Ordonanta presedintiala, suspendarea acordarii ajutorului ilegal prevazut in actul administrativ. Ordonanta poate fi atacata cu recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie.

In cazul in care Consiliul Concurentei constata ca un ajutor de stat a fost instituit printr-un act normativ cu putere de lege, ea va sesiza autoritatea emitenta, concomitent cu informarea furnizorului si beneficiarului de ajutor de stat. In termen de zece zile de la data primirii sesizarii, autoritatea emitenta este obligata sa ia o decizie cu privire la suspendarea actului normativ prin care s-a acordat ajutorul de stat.

Daca totusi ajutorul de stat ilegal sau interzis de Consiliul Concurentei, a fost acordat, in baza O.U.G. nr.129/2005 Consiliul Concurentei poate decide recuperarea ajutorului de stat acordat – decizia constituind titlu executoriu pe care organele Ministerului de Finante trebuie sa-l duca la indeplinire. In acest caz, pentru sumele reprezentand ajutoare de stat de recuperat se datoreaza dobanda de la data la care ajutorul de stat a fost pus la dispozitia beneficiarului si pana la recuperarea sa.

Comisia Europeana apreciaza ca Romania si Bulgaria au facut progrese importante in domeniul ajutoarelor de stat, mentionand totusi ca, ponderea in PIB a facilitatilor acordate de Romania in perioada 2002-2004 este peste media din tarile membre ale U.E. (1,86% in cazul Romaniei, 1,35% in cazul noilor membri ai U.E., 0,49% media pe intreaga Uniune si 0,36% in cazul Bulgariei).

In valoare absoluta, aceste ajutoare au insemnat 981 mil. euro pentru Romania si 65 mil. euro pentru Bulgaria. Autoritatile romane au acordat ajutoare de stat, in principal, sub urmatoarele forme:

esalonari la plata impozitelor. 45,4%;

scutiri de la plata impozitelor. 29,4%;

imprumuturi nerambursabile 23,7%.

Valoarea relativ ridicata a acestor ajutoare acordate de Romania, a fost determinata in mare parte de reformele de amploare in timpul procesului de tranzitie la economia de piata, precum si de privatizarea si restructurarea companiilor aflate in dificultate.

Comisia Europeana a aratat ca sunt necesare noi eforturi din partea Romaniei, pentru ca ajutorul de stat sa fie utilizat intr-un mod cat mai eficient, cum ar fi: investitii pentru dezvoltare, modernizare si crearea de noi locuri de munca si nu pentru acoperirea pierderilor.

Consiliul Concurentei este cel indreptatit sa monitorizeze acest proces, deoarece 87% din aceste ajutoare acordate (fata de 55% in Bulgaria si 32% media din U.E.), pot afecta semnificativ concurenta, ca in cazul masurilor sectoriale si a celor pentru restructurarea si salvarea companiilor aflate in dificultati financiare.

Totusi, comparand cifrele la paritatea puterii de cumparare a leului fata de euro, se constata ca nivelul acestor ajutoare acordate de Romania este mai mic decat in alte tari membre ale Uniunii. Oricum, la capitolul „politica de concurenta” si de acordare a ajutoarelor de stat, vom fi monitorizati riguros in continuare, de catre Comisia Europeana si dupa aderarea noastra la Uniune.

Investitiile reprezinta modalitati de interventie directa a statului pentru dezvoltarea sectorului public, obiectivul principal fiind satisfacerea interesului general. Ele nu au caracter permanent, ci se fac in functie de necesitatile de realizare a investitiilor de importanta deosebita pentru economia nationala.

Ne referim la necesitatile de dezvoltare a infrastructurii transporturilor, de modernizare a mijloacelor de transport, investitii in domeniul protectiei mediului (epurarea apelor uzate, depozitarea si eliminarea deseurilor menajere si industriale, intretinerea spatiilor verzi), cercetarea stiintifica aplicativa si pentru dezvoltare (cercetari ecoindustriale) in domeniul crearii de bunuri si servicii. Mentionam ca cele mai dezvoltare tari ale lumii cheltuiesc si cele mai mari fonduri pentru cercetare stiintifica. In totalul cheltuielilor mondiale SUA se situeaza pe primul loc (cu 39%), fiind urmate de Uniunea Europeana (cu 27%) si Japonia (cu 15,9%);

In acest context, facem cateva aprecieri in legatura cu investitiile straine in Romania. Mentionam ca, la ora actuala, avem putine facilitati din partea statului pentru promovarea lor. Astfel, investitiile straine mai mari de un milion de dolari, beneficiaza prin Legea 332/2001 de exceptarea de la plata taxelor vamale pentru utilajele tehnologice, instalatiile si echipamentele destinate activitatii productive.

Totodata, Codul fiscal prevede deducerea unei cote de 20% din valoarea investitiilor, precum si posibilitatea utilizarii amortizarii accelerate, insa aceste facilitati sunt valabile doar pana la 1 ianuarie 2006.

Pentru a face fata competitiei cu tarile din jur, trebuie create facilitati din partea statului care sa stimuleze diferentiat dezvoltarea regionala, tinand cont de specificul economic al fiecarei zone. Trebuie mentionat faptul ca, in Polonia si Ungaria facilitatile acordate de stat sunt considerabile, mergand uneori pana la 40-50% din valoarea investitiei.

Conform datelor furnizate de Banca Nationala a Romaniei, volumul ISD in Romania a fost in primele patru luni ale anului 2005 de 485 milioane euro, in scadere fata de aceeasi perioada a anului 2004, cand s-au inregistrat 694 milioane euro, desi numarul proiectelor de investitii a fost mai mare.

Imprumuturile garantate de stat

Statul garanteaza imprumuturi pentru unele intreprinderi care isi desfasoara activitatea in domenii prioritare si care apeleaza la asemenea resurse pentru promovarea de programe de dezvoltare si retehnologizare, protectia mediului, absolut necesare economiei nationale.

In cazul in care beneficiarul unui imprumut garantat nu-si onoreaza obligatia fata de banca creditoare, statul se obliga sa ramburseze creditul pe seama resurselor bugetare.

Ministerul Finantelor Publice este autorizat sa emita garantii de stat pentru imprumuturi contractate de agenti economici sau autoritati ale administratiei publice locale, desemnate prin hotarare de guvern, pentru care se prevede ca rambursarea imprumuturilor respective se face din resursele proprii ale entitatilor nominalizate. Garantia emisa de MFP are la baza avizul Comitetului Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior, respectiv al Comisiei de Autorizare a Imprumuturilor Locale.

MFP emite o scrisoare de garantie in favoarea institutiei creditoare, dupa ce a acceptat clauzele contractuale intre aceasta si potentialul beneficiar (entitatile mai sus mentionate), in care se specifica conditiile imprumutului. Garantia reprezinta o obligatie a statului roman, care se executa in cazul in care beneficiarul imprumutului nu are capacitatea sa achite, in intregime sau partial, imprumutul, dobanda, comisioanele si alte costuri stabilite.

Pentru acoperirea riscurilor financiare care decurg din garantarea de catre stat a imprumuturilor contractate, se constituie Fondul de risc, care se gestioneaza de Ministerul Finantelor Publice prin contul curent general al Trezoreriei Statului.

Fondul de risc se constituie din :

sumele incasate sub forma de comisioane de la beneficiarii imprumuturilor garantate de stat, cu exceptia autoritatilor administratiei publice, de la care nu se percepe comision,

dobanzi la disponibilitatile aflate in contul Fondului de risc;

dobanzi si penalitati de intarziere,  la nivelul celor prevazute pentru neplata in termen a obligatiilor fiscale ale beneficiarilor de imprumut;

fonduri alocate de la bugetul de stat in acest scop;

alte surse constituite in acest scop.

In functie de gradul de risc al imprumutului, Ministerul Finantelor Publice determina cuantumul comisionului de risc. Sumele platite de MFP, in eventualitatea insolventei beneficiarilor de imprumut se recupereaza de la debitori, conform legii.

1.2.5.     Cheltuieli pentru administratia de stat, aparare
si ordine publica

Aceasta categorie de cheltuieli priveste finantarea unor servicii publice generale, care se realizeaza prin organe ale puterii legislative, executive, judecatoresti si de ordine publica.

Autoritatile publice generale se impart in doua categorii:

1)     organele puterii si administratiei publice, si anume:

a)     institutia prezidentiala;

b)     organele puterii legislative centrale si locale (Parlamentul, consiliile locale);

c)     organele puterii judecatoresti;

d)     organele executive centrale si locale (Guvern, ministere, prefecturi, primarii, alte institutii);

2)     organe de ordine publica, si anume: politia, jandarmeria, servicii de informatii, servicii speciale de paza si protectie.

Aceste cheltuieli reprezinta un consum definitiv de resurse financiare, aproximativ 90% din ele fiind destinate platii salariilor si intretinerii cladirilor publice, iar 10% sunt destinate procurarii de echipamente si masini.

Cheltuielile pentru aparare raspund unor necesitati colective de asigurare a independentei nationale si a climatului de pace, exprimand in acelasi timp preocuparea pentru dezvoltarea continua a functiei externe a statului.

Cheltuielile pentru aparare sunt cheltuieli neproductive, care consuma definitiv o parte din PIB si de aceea ele trebuie sa reprezinte o tendinta de reducere in timp a volumului lor. Totusi, trebuie tinut cont ca nivelul acestor cheltuieli depinde si de factori externi (mondiali sau regionali) si ca acestia nu sunt  intotdeauna de natura sa provoace o micsorare a cheltuielilor militare.

Desi pe total, cheltuielile militare la nivel mondial cunosc o tendinta de reducere (in 1987 peste 1000 miliarde dolari, iar in 1997 circa 700 miliarde dolari), totusi pe structura se constata o mentinere si chiar o crestere a consumurilor de resurse umane in cercetarea stiintifica din domeniul militar. In acest domeniu sunt antrenate multe cadre bine pregatite, iar cheltuielile de cercetare-dezvoltare cu caracter militar reprezinta 20-25% din cheltuielile mondiale pentru toate destinatiile.

Unele tari, insa, pot avea mari castiguri de pe urma cresterii productiei militare si anume din exportul de armament.

Situatia principalelor tari exportatoare de armament si valoarea acestor exporturi in anul 1993 se prezinta astfel:

In Romania volumul cheltuielilor militare, in perioada 1990-1997 au evoluat astfel:

Cheltuielile pentru aparare, in tara noastra, servesc intretinerii si dotarii fortelor armate. Ele mai cuprind si cheltuieli de integrare euroatlantica, pentru participarea la “Parteneriatul pentru Pace” sau participarea la operatiuni de mentinere a pacii.

Peste 52% din totalul cheltuielilor sunt cheltuieli curente, iar restul cheltuieli de capital si rambursari de credite externe.