|
|
|
Nevoia publica si banul public
Societatea omeneasca, in evolutia sa, a generat o serie de nevoi, care pot fi clasificate dupa anumite criterii si care, din punct de vedere al dreptului finantelor publice, sunt importante pentru « determina relatia dintre acestea si evolutia societatii in general si modul in care influenteaza institutiile financiare.
Din punctul de vedere al finantelor publice, sunt importante doua concepte:
nevoia publica si nevoia privata.
Prin nevoie publica se intelege acea cerinta care se satisface prin intermediul si efortul colectivitatilor umane grupate sau privite in general, in conditii optime si oportune. Nevoia privata este o cerinta care se satisface prin efortul individului sau a unor colectivitati de factura privata, in conditii de eficienta. in evolutia sa, societatea a generat conditii care au condus la diversificarea si proliferarea nevoilor publice.
Dupa aparitia statului, ca organizator al vietii sociale, nevoia de resurse a crescut, amplificand si activitatea fiscala, care se impune ca ansamblu al proceselor de formare si redistribuire a resurselor, mai intai sub forma lor naturala, apoi sub forma lor baneasca, necesare atat colectivitatilor locale, cat si formatiunii statale, legate de dotarea armatei, amenajarea unor obiective de interes public(drumuri, poduri, constructii publice).
Statul, prin institutiile, organele si organismele sale, se raporteaza la nevoia publica prin intermediul banului public.
1 D. Petica Roman - Dreptul Finantelor Publice, Ed. AIH<«, Ed . Casa de Presa si Editura T
Banul public ar trebui asigurat de catre stat prin efortul propriu. In acest caz statul ar trebui sa fie detinatorul unei averi proprii, productive(productie proprie, prestari servicii si executari de lucrari).
in completarea resurselor domeniale, obtinute din exploatarea unor bogatii naturale, aflate in patrimoniul statului, a aparut si s-a raspandit procedeul financiar al obligarii persoanelor sa plateasca impozite ca venituri ale statului, fiind instituite impozite diferite, unele ordinare, altele extraordinare.
Acoperirea acestor nevoi publice, care exced nevoilor fiecarui individ in parte, necesita un efort colectiv, din partea membrilor societatii care sunt chemati sa contribuie din veniturile lor la constituirea resurselor financiare publice.
Din punct de vedere juridic, aceste sarcini sociale ale persoanelor de a contribui, potrivit averii lor sau consumului realizat, la constituirea resurselor financiare publice reprezinta obligatii legale stabilite in mod unilateral
Persoanele care platesc impozite si taxe se numesc intr-un mod generic, contribuabili sau platitori de impozite. Impozitele si taxele sunt platite de persoanele care au capacitate contributiva.
Prin capacitate contributiva intelegem aptitudinea unei persoane fizice sau juridice de a varsa in contul bugetar o suma raportata la averea sau venitul impozabil.
Sumele incasate cu titlu de impozite si taxe, reprezinta surse de venit pentru buget.
in Romania putem sa vorbim despre un sistem bugetar, in sensul ca potrivit Constitutiei art.137 alin. l : " Bugetul public national cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale ale comunelor, ale oraselor si a
judetelor'.4 Fiecare buget cuprinde o parte de venituri si o parte de cheltuieli. Sistemul veniturilor bugetare presupune o varietate de forme si metode pentru atragerea la bugetul statului a mijloacelor banesti necesare indeplinirii functiilor sale.
In functie de regularitatea cu, care se realizeaza, veniturile bugetare ale statului se impart in venituri ordinare(curente) si venituri extraordinare(exceptionale).5
Veniturile(ordinare) sunt acele resurse care se incaseaza cu regularitate la bugetul statului, constituind o sursa permanenta si continua a acestuia. Formele traditionale si comune tuturor statelor ale veniturilor ce fac parte din aceasta categorie sunt impozitele si taxele.
Veniturile extraordinare sunt acele resurse la care statul apeleaza numai in cazuri exceptionale, adica atunci cand mijloacele banesti provenite din resursele ordinare nu acopera integral cheltuielile bugetare care se impun a fi efectuate. Din aceasta categorie fac parte in principal, imprumuturile de stat si emisiunile monetare.
In buget, la capitolul venituri sunt indicate sursele(impozite, taxe etc.) si cuantumul acestora pentru un an de zile. La capitolul cheltuieli sunt indicate tipuri de cheltuieli(curente sau de capital) si cuantumul acestora pentru un an de zile, precum si destinatia cheltuielilor pe domenii( social culturale, de aparare, pentru economia nationala sau in teritoriu, pentru cercetare, pentru ordine publica, justitie, parchet etc.).
Cheltuielile se stabilesc in principiu, pe baza de oportunitate si in conditii optime.
In cazul in care se prevad a fi egale cu veniturile, suntem in prezenta unui buget
echilibrat. Daca veniturile sunt mai mari decat cheltuielile avem buget excedentar, iar daca cheltuielile depasesc veniturile suntem in prezenta unui buget deficitar. in acest caz deficitul se poate rezolva prin mai multe modalitati:
> imprumutul public, intern sau extern;
> majorarea taxelor si impozitelor;
> initierea unei legislatii privind impozite si taxe noi;
> diminuarea cheltuielilor;
S-a pus intrebarea daca a plati impozite si taxe este o problema de productie(produc-platesc), daca este o problema de repartitie(exista bani publici, nu ma intereseaza sursa si ii repartizam celor care au nevoie de ei) sau daca este o problema de consum. In aceasta ultima ipoteza s-a sustinut ca platesc impozite si taxe pentru ca ele sunt o sursa pentru efectuarea unor cheltuieli, deci pentru a fi consumate.
Consideram ca atunci cand vorbim despre banul public trebuie sa avem in vedere un proces complex si anume:
> constituirea banului public;
> repartizarea banului public;
> consumul banului public;
El nu ar exista fara sursa sa economica: productie, prestatii, executari de lucrari. Existenta sa presupune repartizarea in favoarea beneficiarilor sai(institutiile bugetare) cu scopul de a fi folositi, consumati.
De existenta banului public se leaga si institutia finantelor publice. Finantele publice sunt un concept economic, care reprezinta totalitatea relatiilor social - economice, de constituire, repartizare si utilizare a banului public si controlului banului public.
Norma de drept reflecta acest tip de relatii, care prin specificul lor o determina si particularizeaza, conducand la o subramura a dreptului financiar si anume dreptul finantelor publice.
Dreptul finantelor publice este acea ramura a sistemului nostru de drept, care este constituita din totalitatea normelor juridice ce reglementeaza relatiile sociale specifice relatiilor publice.
Credem ca se mai poate vorbi si despre un drept fiscal care, cuprinde totalitatea normelor juridice referitoare la impozite, taxe, procedura fiscala si control fiscal.
