|
|
|
Analiza datoriei publice externe trebuie sa aiba in vedere doua categorii de probleme [15;177-180]:
a) stabilirea Fondului de risc pentru garantii la imprumuturile externe si imprumuturi subsidiare;
b) calculul plafonului de credite externe si indatorarea externa.
In legatura cu Fondul de risc pentru garantii la imprumuturile externe si imprumuturi subsidiare avem in vedere urmatoarele aspecte:
1) Se administreaza in regim extrabugetar;
2) Se alimenteaza din urmatoarele resurse:
comisioanele de la beneficiarii imprumuturilor externe;
dobanzi incasate din plasamentele sumelor temporar disponibile ale fondului de risc;
sume de la bugetul de stat;
alte surse.
Comisioanele sunt cote procentuale negociabile, diferentiate pe beneficiari, in functie de:
bonitatea lor financiara;
perioada de gratie;
marimea ratei medii de rambursare.
Sumele provenite de la bugetul de stat se stabilesc in functie de incadrarea serviciului datoriei publice externe, generat de garantii, la imprumuturi contractate de agenti economici, in gradul minim de expunere la risc de 1/10.
Gradul de expunere la risc se calculeaza ca raport dintre fondul de risc (FR) si serviciul datoriei publice externe (SDPE) aferent garantiilor acordate, dupa formula:
, in care:
Gmr= gradul minim de expunere la risc
FRm = fondul de risc minim necesar
SDPE = serviciul datoriei publice externe aferent garantiilor acordate de stat
Daca 
rezulta din
relatia de mai sus:
b) Calculul plafonului de credite externe si indatorare externa
Acest calcul are ca punct de plecare corelatia care trebuie sa existe intre cresterea datoriei publice externe, generata de contractarea de noi imprumuturi si capacitatea tarii de a-i asigura serviciul.
Pentru ca aceasta corelatie sa influenteze pozitiv balanta de plati externe, trebuie ca imprumuturile externe sa fie utilizate cat mai eficient, catre investitii productive, pentru a contribui la cresterea economica si nu pentru finantarea deficitului balantei de plati.
Sustinerea unor rate de crestere economica ridicate si stabile poate genera in viitor fluxuri de resurse externe reale si suficiente pentru asigurarea in timpul dorit a serviciului datoriei publice externe a tarii.
Exista o metodologie de determinare a plafonului de indatorare externa care are la baza o serie de indicatori, denumiti si rate ale indatorarii.
De mentionat ca ratele indatorarii permit sa se masoare, in diferite feluri, costul serviciului sau aptitudinea tarii de a asigura acest serviciu, prin comparatie cu devizele straine sau cu productia la care tara trebuie sa renunte pentru a-si achita datoria.
1. Ponderea datoriei externe in produsul intern brut
in care:
Ri = rata indatorarii
PDE = ponderea datoriei externe
PIB = produsul intern brut
Metodologia FMI apreciaza ca aceasta pondere nu trebuie sa depaseasca 50%.
Acest indicator masoara prezenta intereselor straine in economie, deoarece nivelul datoriei externe arata ca la o data anterioara s-a recurs la intrari de capitaluri straine.
In functie de productivitatea investitiilor de capitaluri straine care sa duca la o crestere economica se poate spune in ce masura tara debitoare a ramas tributara sau nu economiei straine si daca ea este apta sa-si suporte serviciul datoriei din productia obtinuta in urma investitiilor de capital strain.
Ponderea mare a datoriei externe in produsul intern brut (mai aproape de 50%), demonstreaza interesul pe care-l manifesta economiile straine fata de tara imprumutata.
2. Raportul dintre serviciul datoriei publice si volumul exporturilor de bunuri si servicii:
in care:
Ri= rata indatorarii
SDPE = serviciul datoriei publice externe
Exp= valoarea exportului de bunuri si servicii
Acest indicator se calculeaza pentru aprecierea gradului de asigurare in timp dorit a fluxului de resurse necesare acoperirii serviciului datoriei publice externe. La nivelul unui an marimea acestui indicator trebuie sa se situeze sub 20%.
Altfel spus, acest indicator masoara sarcina impusa prin datorie, adica indica proportia in care exporturile anuale ale bunurilor si serviciilor unei tari ar absorbi platile in titlul serviciului datoriei. El este un indicator de lichiditate analog cu cash-flow-ul intreprinderilor. Conform acestei interpretari, aptitudinea unei tari de a asigura obligatiile sale in titlul serviciului datoriei sale scade, atunci cand rata creste.
Numeroase tari au inregistrat, la un moment sau altul, rate cuprinse intre 20% si 70%, fara ca serviciul datoriei lor externe sa aiba de suferit, in timp ce altele inregistrand rate mai mici de 20%, sa aiba mari probleme la rambursarea ratelor scadente ale datoriei.
3. Raportul dintre deficitul balantei comerciale si PIB, care trebuie sa fie sub 5%:
in care:
DBC = reprezinta deficitul balantei comerciale
Ri= rata indatorarii
PIB= produsul intern brut
4. Datoria publica externa maxima care poate fi atinsa:
DEmax ≤ 2 Exp, in care:
DEmax = Datoria publica externa maxima ce poate fi atinsa
Exp= valoarea exporturilor de bunuri si servicii intr-un an
Se apreciaza ca este prudent ca datoria publica externa maxima ce poate fi atinsa trebuie sa fie mai mica sau cel mult egala cu de doua ori valoarea exporturilor de bunuri si servicii realizate intr-un an.
5. Rezerva valutara a anului:
, in care:
Ri = plafonul de indatorare externa
REZ = rezerva valutara a anului
DPE = datoria publica externa
Se considera optim ca rezerva valutara sa acopere peste 25% din datoria publica externa a unei tari contractata intr-un an.
Referitor la finantarea datoriei externe mentionam ca in literatura economica au fost puse in evidenta cateva reguli simple, grupate intr-un model care reuneste ratele dobanzii cu rata de crestere a exportului. Aceste reguli au fost denumite semnificativ "regulile de aur ale datoriei sustenabile", apartinand economistilor americani E. Domar si D. Abramovitz, care au demonstrat inca din primii ani postbelici (1950-1960) ca o tara care doreste sa-si finanteze un deficit curent constant, nu va putea realiza aceasta performanta decat daca respecta doua reguli, si anume:
1) cresterea datoriei sa nu depaseasca cresterea economica interna;
2) rata reala a dobanzii sa nu depaseasca rata de crestere a PIB.
