|
|
|
PROCESAREA BANCARA A CARDURILOR
1. Emiterea cardurilor bancare
Deschiderea conturilor personale are loc dupa semnarea contractului de emitere a cardurilor. Titularii de cont, posesori ai cardurilor, trebuie sa efectueze cu regularitate depuneri in cont la termene stabilite de comun acord cu banca, astfel incat sa fie asigurate cu anticipatie disponibilitatile necesare operatiunilor, nu mai putin decat valoarea unui plafon minim determinat de emitent, in functie, de exemplu, de veniturile lunare nete ale titularului. Titularii pot efectua operatiuni de plati in limita disponibilitatilor existente in cont sau pot fi creditati pentru o perioada si cu o suma stabilita prin contractul de emitere a cardului, in care se specifica si conditiile de rambursare. inchiderea conturilor se face Ia cererea posesorului cardului sau din initiativa bancii, in caz de nerespectare a clauzelor prevazute in contractul de emitere.
Deschiderea conturilor persoanelor juridice respectiv ale beneficiarilor (comerciantilor), se face la cererea acestora dupa ce au semnat contractul de acceptare a cardurilor. Operatiunile de incasari si plati, in si din contul comerciantilor acceptanti de carduri, se fac de catre banca cu consimtamantul prealabil al clientilor si potrivit cu clauzele contractuale.
Banca crediteaza contul comerciantului cu contravaloarea tuturor documentelor de vanzare-cumparare primite spre decontare, dupa deducerea comisioanelor si spezelor bancare. Comerciantii pot efectua, de asemenea, plati in favoarea unor terti din contul pentru operatiuni cu carduri, dar numai in limita disponibilitatilor existente, inchiderea conturilor se face la cererea titularului sau a lichidatorilor (in caz de dizolvare sau faliment) si pentru incalcarea prevederilor contractuale.
Fluxul operatiunilor in activitatea de emisiune a cardurilor comporta cateva faze mai importante, si anume:
a) prezentarea persoanelor fizice la unitatile bancii si efectuarea urmatoarelor operatiuni: completarea cererii de emitere a cardului; semnarea contractului de emitere; completarea cererii de deschidere a contului pentru operatiuni cu carduri; depunerea documentelor necesare aprobarii cererii de emitere si celei de deschidere a contului;
b) verificarea de catre banca a cererilor de emitere si de deschidere a conturilor. in baza documentelor primite, banca determina elementele de personalizare necesare emiterii cardului si codifica datele personale;
c) eliberarea cardurilor catre posesorii autorizati. Se face la ghiseele bancii dupa depunerea sumelor reprezentand taxa de emitere, taxa anuala de utilizare a cartii si constituirea plafonului minim lunar al disponibilitatilor in contul personal. Se stabileste, totodata, si limita de creditare pentru fiecare posesor.
In posesia cardurilor, titularii de cont pot trece la utilizarea cardurilor pentru achitarea marfurilor achizitionate de comercianti acceptanti ai acestui tip de instrument de plata si pentru retragerea de numerar de la bancomate. Pentru efectuarea operatiunii de plata, posesorii prezinta cardul la comerciantul acceptant; completeaza si semneaza documentele care atesta incheierea tranzactiei (de exemplu, chitanta tip de vanzare) si primesc un exemplar;
d) organizarea si asigurarea functionarii de catre banca emitenta a unui centru de procesare si autorizare care sa verifice validitatea operatiunilor efectuate.
Decontarea documentelor care atesta realizarea operatiunilor de catre banca se face dupa primirea acestora de la comercianti. Daca contravaloarea operatiunilor depaseste plafonul minim al disponibilitatilor, banca poate acorda credite a caror marime este evidentiata prin soldul debitor al contului personal.
2. Acceptarea cardurilor bancare
Comerciantii si prestatorii care doresc sa beneficieze de plati prin card de la clientii lor trebuie sa intre in relatii speciale cu bancile in acest sens.
In acest context firmele se adreseaza bancilor cu solicitarile de a fi acceptat in aceasta calitate.
Dupa ce verifica activitatea comerciantilor, banca incheie cu acestia contracte de acceptarea a cardurilor ce cuprind termenii si conditiile de acceptare, drepturile, obligatiile si responsabilitatile partilor contractante. Clauza de acceptare trebuie sa fie obligatorie si neconditionata.
Bancile emitente pun la dispozitia comerciantilor acceptanti: cititoare de carduri (magnetice sau electronice); formularele de documente de vanzare (de exemplu, chitante de vanzare); centralizatoare; liste cu carduri interzise la acceptare. in schimb, bancile pretind comisionul pentru operatiunea de acceptare, stabilit pe categorii de comercianti si de comun acord cu ei. De asemenea, fiecarui comerciant i se atribuie un cod unic care contine si codul bancii emitente si o limita de autorizare, reprezentand valoarea maxima a unei operatiuni pentru care nu este necesara obtinerea aprobarii efectuarii ei de la centrul de autorizare al bancii.
Emitentii, respectiv bancile, trebuie sa asigure, deci, servicii de autorizare a efectuarii de operatiuni cu carduri pentru comerciantii acceptanti. Autorizarea consta in atestarea validitatii operatiunii intre un posesor autorizat si un comerciant acceptant si se face de Centrul de autorizare, organizat in cadrul biroului specializat al fiecarei banci. in functie de nivelul limitei de autorizare sunt evidentiate urmatoarele categorii de operatiuni:
a) operatiuni cu o valoare mai mica decat limita de autorizare;
b) operatiuni cu o valoare mai mare decat limita de autorizare;
c) operatiuni pentru care limita de autorizare este zero.
In toate aceste trei cazuri, comerciantul acceptant verifica atat identitatea posesorului cardului si caracteristicile de securitate ale acesteia, cat si ultima lista a cardurilor interzise la acceptare si care-i sunt furnizate de banca emitenta. Dincolo de aceste caracteristici comune, el procedeaza diferit de la un caz la altul.
In primul caz, (a), comerciantul accepta cardul si completeaza documentele de vanzare-cumparare aferente intrucat nu are nevoie de autorizare.
In al doilea caz, (b), transmite bancii o cerere de autorizare a operatiunii. Centrul de autorizare verifica disponibilitatile existente in contul posesorului cardului si aproba sau respinge cererea. In cazul aprobarii, comerciantul primeste un cod de autorizare al operatiunii, pe care-1 inscrie pe documentele de decontare, dupa care procedeaza la realizarea efectiva a operatiunii.
In sfarsit, in ultimul caz (c), pentru toate operatiunile privind eliberarea de numerar, limita de autorizare atribuita unitatilor bancii este zero. Drept urmare, ele trebuie sa solicite autorizarea pentru toate operatiunile cu carduri pentru retrageri de numerar, dupa care inscriu codul de autorizare pe chitantele tip de eliberare de numerar.
In raport de cele mentionate, reglarea platii prin carduri bancare este prezentata in figura urmatoare:
Bancile emitente au dreptul de a refuza la plata contravaloarea documentelor de decontare. Refuzul
se face:
● fie din initiativa proprie, in cazul in care se constata nerespectarea cerintelor procedurii de acceptare a cardurilor, a celei de autorizare a operatiunilor sau a modului de completare a documentelor;
● fie din initiativa posesorului, pe baza unei notificari in scris prin care se contesta valabilitatea documentelor.
In functie de motivele prezentate, refuzurile se pot clasifica astfel:
a) refuzuri de plata datorate nevalabilitatii operatiunilor de urmatoarele motive: bunurile, serviciile sau numerarul care constituie obiectul operatiunii nu au fost primite de posesorul cardului dupa ce acesta a semnat documentele (chitantele tip); operatiunea de vanzare-cumparare nu a fost finalizata efectiv, iar chitanta tip aferenta operatiunii nu a fost anulata sau nu s-a intocmit o chitanta de stornare; comerciantii au modificat suma contravalorii operatiunii fara acordul posesorului de card;
b) refuzuri de plata datorate nerespectarii procedurii de autorizare a operatiunilor din urmatoarele motive: cardul era inscris pe lista celor interzise la acceptare; cardul a fost utilizat pentru efectuarea mai multor operatiuni de vanzare la aceeasi unitate a comerciantului si la aceeasi data-in scopul evitarii solicitarii de autorizare atribuita comerciantului etc;
c)refuzuri de plata datorate erorilor de completare sau de procesare a chitantelor tip;
d) refuzuri de plata datorate acceptarii unui card expirat, contrafacut sau a unor operatiuni frauduloase.
3. Impactul bancar al utilizarii cardurilor
Impactul introducerii si utilizarii cardurilor este frecvent considerat in special pe linia costurilor: a celor determinate de functionarea normala, dar si a celor determinate de fraude in sistem.
3.1. Costul utilizarii cardurilor.
Evaluarea costurilor efective ale transferului electronic al fondurilor a reprezentat la inceput, ca si in prezent, o sarcina extrem de dificila pentru toate partile implicate. Aceasta depinde si de costurile sistemului de plati traditional, fata de care se fac multe comparatii. Pentru consumatori aceste comparatii se fac simplu pe baza sumei pe care ei o vor plati pentru a obtine serviciul dorit. In multe tari, cele mai importante operatiuni se desfasoara la preturi foarte mici sau chiar gratuit, dar, in general, consumatorii sunt adesea putin preocupati de rata dobanzii anual pe care o vor plati.
Daca repartizarea costurilor este dificila de facut intre platile direct implicate in introducerea si operarea sistemului de transfer al fondurilor, aceasta este si mai dificil de facut in cazul in care comparatia se face intre consumatorul ce vrea sa beneficieze de facilitatile TEF si cei ce vor sa plateasca in numerar.
Costurile de utilizare a cardurilor sunt determinate de:
1. taxe anuale percepute detinatorilor;
2. cheltuielile de dobanzi (variabile sau fixe) percepute la cumpararea de bunuri si servicii pe credit si la imprumuturile acordate de banca emitenta (cand se foloseste credit-cardul);
3. metodele de calcul a dobanzilor;
4. taxele percepute pentru tranzactiile efectuate sau avansurile acordate de emitent;
5. penalitatile percepute pentru intarzierea platilor, pentru depasirea plafonului maxim admis al cheltuielilor etc.
Avantajele financiare de care beneficiaza detinatorii cardurilor de plata sunt dependente de urmatorii factori:
a) nivelul ratelor de alimentare a contului titularului de card;
b) marimea ratelor ce trebuie achitate lunar in contul sumelor imprumutate;
c) calitatea serviciilor oferite;
d) stimulente acordate de comercianti sau de banca, cum sunt: rabaturi, recompense, bonificatii etc;
e) acceptarea la nivel national si international.
Tinand cont de acesti factori, clientii se vor indrepta spre acei emitenti de carduri care le satisfac pe deplin pretentiile.
In SUA, ratele dobanzii percepute de catre institutiile bancare variaza intre 6,90% si 9,90%, iar perioada pentru care se acorda creditul variaza intre 6-15 luni. In cazul depasirii perioadei de gratie se percep dobanzi penalizatoare ale caror rate variaza intre 11,50% si 18,15%.
3.2. Utilizarea frauduloasa a cardurilor.
Cardurile sunt vulnerabile la pierdere, furt ori contrafacere chiar si in cazul utilizarii PIN-ului (PERSONAL IDENTIFICATION NUMBER).
Diferit de sistemele obisnuite de verificare, prin care identificarea se facea de catre casier sau vanzator pe baza semnaturii, actului de identitate sau simplei recunoasteri a clientului, sistemul TEF furnizeaza un mijloc automat de identificare a persoanei careia fondurile ii sunt destinate (platite). Majoritatea sistemelor pentru recunoasterea cardului necesita si introducerea numarului personal de identificare (PIN) specific fiecarui client al institutiei financiare si care trebuie furnizat sistemului pentru a se permite accesul la cont bancar. Acest cod este singura modalitate de protectie a utilizatorilor, fiind imposibil de a cunoaste cine a initiat transferul prin faptul ca PIN-ul a fost utilizat in mod corect. De aceea se are in vedere dezvoltarea si a altor mijloace sigure de identificare: amprente, analiza semnaturii, voce etc.
Cardurile cu microprocesor (Smart Card) reprezinta alternativa cea mai viabila la metodele de asigurare a securitatii.
In activitatea de TEF sunt utilizate retelele de telecomunicatii prin telefon, satelit sau alte modalitati, fiind susceptibile de a fi virusate sau interceptate. Spre exemplificare se ia in considerare situatia in care un dispozitiv ATM este conectat la computerul central al bancii prin intermediul unei linii telefonice ce poate fi interceptata si astfel sa se realizeze dirijarea echipamentului. Chiar si in cazul in care comunicarea dintre ATM si computerul bancii se face in sisteme de coduri, raufacatorii pot decoda informatiile in timpul transmiterii, ca si numarul cardului sau PIN-ului clientului pe care le pot utiliza in tranzactii frauduloase. Aceleasi probleme pot aparea si in cazul transferului prin intermediul distribuitoarelor de numerar, terminalelor POS, terminalelor HOME-BANKING, telefonului. Pentru prevenirea acestor situatii, institutiile financiare au recurs la codificarea informatiilor transmise telefonic. Totusi activitatea de codificare este deosebit de sofisticata si costisitoare, in acelasi timp schemele de codificare putand fi necorespunzatoare.
In aceste conditii au fost adoptate unele masuri proprii de securitate, cum ar fi: limitarea valorii si numarului retragerilor de numerar, limitarea numarului de incercari pentru utilizatorii ce introduc gresit PIN-ul, observarea modului de utilizare a sistemelor TEF pentru detectarea utilizarilor suspicioase a cardurilor, asigurarea (timp de 24 de ore/zi) unor linii telefonice gratuite prin care clientii sa poata anunta institutia financiara emitenta in legatura cu pierderea sau furtul cardului.
Fraudele pot fi efectuate chiar de functionarii bancii sau de clientii acesteia. Metodele utilizate de acestia sunt similare cu cele din tranzactiile pe baza de documente tipizate. De exemplu, functionarul care intocmeste statul de plata poate crea un salariu fictiv pe baza caruia prin intermediul sistemului TEF sa emita o creditare pe numele respectiv care va fi depozitata in contul sau. Frauda salariatilor poate fi prevenita prin verificari operative simple, la intamplare a tranzactiilor efectuate.
Introducerea cartilor de plata cu microprocesor reprezinta, de asemenea, un mijloc de diminuare a fraudelor in domeniu.
O alta problema foarte importanta pentru consumator are in vedere evidentierea valorii fondurilor transferate prin computer si existenta dovezilor scrise ale operatiunilor. Dispozitivele ATM din prima generatie nu furnizau utilizatorilor chitante scrise. Dreptul de a primi un document scris este o conditie de baza pentru detinatorul cartii de plata de a avea dovada efectuarii tranzactiei sale.
In tarile dezvoltate, normele privind Sistemul TEF obliga ca urmatoarele informatii sa fie incluse in chitanta ce va fi furnizata de dispozitivul electronic:
● valoarea transferului;
● data initierii transferului de catre utilizator;
● tipul transferului si tipul contului clientului in/sau din care au fost transferate sumele;
● numarul sau codul de identificare a clientului ce initiaza transferul;
● identitatea tuturor tertelor persoane pentru care sau de la care s-a efectuat transferul;
● locul sau identitatea terminalului de la care s-a desfasurat operatiunea.
Si in practica bancilor din tara noastra s-au generalizat procedeele de eliberare a chitantelor la operatiunile desfasurate prin automatele bancare fapt care prezinta un element util de prevenire a fraudelor si concomitent de disciplinare a titularilor de cont si in final al consolidarii corectitudinii in operatiunile bancare.
