|
|
|
Globalizarea: concept si efecte
O trasatura caracteristica a evolutiei mediului de afaceri la scara mondiala (in a doua jumatate a secolului al XX-lea) a constituit-o tendinta de trecere de la internationalizare la globalizare in viata economica. Aceasta tendinta s-a manifestat si in domeniul tranzactiilor comerciale (expansiunea comertului mondial), al investitiilor in strainatate (internationalizarea productiei), al structurilor organizationale de afaceri (internationalizarea firmei).In ultimul deceniu, sub influenta a numerosi factori de natura economica, tehnologica si politica, procesul internationalizarii a intrat intr-o noua etapa, cea a emergentei unei economii globale, intemeiata pe un sistem de interdependente transnationale in comert, productie, servicii si finante. Economia mondiala actuala se caracterizeaza printr-o noua baza tehnologica, prin extinderea si intensificarea tranzactiilor comerciale internationale, prin modificarea raporturilor de forte in plan economic si politico-militar si printr-o noua modalitate de definire a relatiei dintre national si international.
Internationalizarea reprezinta un proces cantitativ caracterizat numai prin extinderea geografica a schimburilor economice si cooperarii dintre state.
Globalizarea, pe langa extinderea teritoriala, presupune si integrarea functionala a activitatilor derulate in diferite puncte geografice. Intr-o abordare generala, globalizarea consta in adancirea si accelerarea interconectarii la scara mondiala, in toate aspectele vietii sociale contemporane, de la cultura la criminalitate, de la finante la viata spirituala. In aceste conditii rezolvarea unor probleme nationale implica negocierea multilaterala, prin participarea tot mai multor tari. Standardizarea si integrarea sunt doua elemente de baza ale globalizarii.
Principalele etape istorice care au condus in final la manifestarea fenomenului globalizarii sunt in ordine cronologica:
1 etapa 1400 – 1750, asa-zisa „etapa primara” – au loc descoperirile geografice; colonizarile, aparitia schimburilor comerciale transcontinentale;
2 etapa 1750 – 1880, cunoscuta sub numele de „etapa incipienta” caracterizata prin formarea statelor unitare si amplificarea legaturilor de natura comerciala si politica dintre acestea; incheierea primelor acorduri in domeniul relatiilor comerciale internationale;
3 etapa 1880 – 1925, numita „etapa dezvoltarii” in care au avut loc: dezvoltarea productiei manufacturate; evolutia mijlocelor de transport; intensificarea comertului mondial; amplificarea fenomenului migrationist; structurarea firmelor multinationale intr-o forma simplista;
4 etapa 1925 – 1970, sau „etapa hegemoniei mondiale” in care se contureaza marile puteri statale, se mondializeaza conflictele armate, se cristalizeaza organizatiile si institutiile cu vocatie planetara;
5 etapa de la finele secolului XX, caracterizata prin intensificarea regionalizarii si integrarii precum si prin internationalizarea puternica a activitatii firmelor multinationale intr-o alta acceptiune globalizarea, privita prin intensificarea integrarii internationale a pietelor de bunuri si de capital, a cunoscut o evolutie ciclica. Astfel, globalizarea a aparut la sfarsitul secolului al XIX-lea, a luat amploare pana la primul razboi mondial, a cunoscut un declin intre cele doua razboaie mondiale si a debutat dupa cel de-al doilea razboi mondial intr-o faza noua a dezvoltarii sale, atingand in ultimii 25 de ani varfuri fara precedent.
Efectele benefice ale globalizarii – largirea pietelor de desfacere, transferul de tehnologii, migratia fortei de munca, obtinerea unor productii de masa cu consecinte directe asupra imbunatatirii si reducerii preturilor produselor etc. sunt subliniate de cea mai mare parte a analistilor economici.In multe state in dezvoltare s-au inregistrat progrese economice care probabil ca nu ar fi avut loc fara atragerea de ISD, deci fara aportul firmelor multinationale. Cu toate acestea proportia dintre cei bogati si cei saraci s-a adancit. Conform datelor statistice, valoarea activelor detinute de cei mai bogati 200 oameni din lume s-a dublat in decursul a numai 4 ani de zile, respectiv intre 1994 si 1998. Cum era firesc au aparut si atitudinile anti-globalizare, atat sub forma manifestatiilor de strada, cat si sub forma analizelor critice efectuate de oamenii de stiinta. Se apreciaza ca pentru tarile sarace globalizarea inseamna: amplificarea inegalitatilor, exploatarea fara discernamant a bogatiilor naturale, cresterea somajului, lipsa controlului local in raport cu activitatea firmelor multinationale cu consecinte negative directe asupra suveranitatii nationale. Dezvoltarea relatiilor economice pe plan mondial si crearea unui mediu de afaceri international s-au realizat pe seama unor mari procese: cresterea comertului mondial, dezvoltarea rapida a investitiilor in strainatate, intensificarea relatiilor financiare, activitatea societatilor multinationale.
