Ramurile antropologiei culturale

RAMURILE ANTROPOLOGIEI CULTURALE

In manualele si tratatele de antropologie se obisnuieste sa se utilizeze o metafora, atunci cand se trece la prezentarea si analiza antropologiilor particulare. Antropologia culturala este privita ca un trunchi, ca un copac, iar disciplinele particulare ca ramuri ale ei. Uneori metafora e dusa mai departe, dinspre ramuri spre crengute. In acest caz se au in vedere subdiscipline ale aniropologiilor particulare.

In determinarea ramurilor antropologiei culturale putem semnala existenta a trei cai, fiecare particularizata prin anumite trasaturi. Prima dintre ele, asa dupa cum rezulta din schema de mai jos, are trei nivele. Pe primul nivel este antropologia culturala inteleasa ca o antropologie generala⁹. Pe al doilea nivel se inscriu doua ramuri fundamentale. Acestea sunt antropologia fizica, numita si biologica, iar a doua ramura mare este antropologia socio-culturala sau, altfel denumita, antropologia culturala. Trebuie spus aici faptul ca termenul de antropologie socio-culturala este preferat de Michael C. Howard in lucrarea lui Antropologie contemporana culturala . De fapt, aceasta denumire se inscrie, oarecum, in traditiile antropologiei britanice, care prefera sa utilizeze termenul de antropologie sociala sau socio­culturala, in locul celui de antropologie culturala. Alti antropologi, mai ales in ultimul timp si tot mai des, utilizeaza denumirea de antropologie culturala. Acest lucru este evident in lucrarea lui William A. Haviland, intitulata Antropologie culturala¹¹. Al treilea nivel pleaca dinspre antropologia socio-culturala, respectiv dinspre antropologia culturala. El este constituit din trei subdiscipline si anume: arheologie, antropologie lingvistica si etnologie.

Antropologie fizica sau biologica

Antropologia socio-culturala sau culturala

Arheologie

Antropologie lingvistica

Etnologie

A doua cale de determinare a antropologilor particulare este prezentata in schema urmatoare. Exista si in acest caz trei nivele. Pe primul se afla antropologia culturala privita ca o antropologie generala. Pe al doilea nivel apar, insa, mai multe discipline particulare decat in situatia precedenta. Este vorba despre arheologie, antropologie fizica, antropologie lingvistica si antropologie culturala (in acceptiunea propriu-zisa a denumirii). Pe al treilea nivel apar doar doua subdiscipline ale antropologiei culturale propriu-zise. Acesta se imparte, specificandu-se, in etnografie si etnologie. Cel care se situeaza pe o asemenea intelegere a raporturilor dintre trunchiul antropologiei si ramurile ei este Conrad Phillip Koltak¹².

Antropologie ___________ __________i_____________ ________

l    l l

Arheologie  AntropologieAntropologieAntropologie

fizica sau biologica    lingvistica culturala

Etnografie

Etnologie

A treia cale de coborare de la antropologie spre ramurile ei particulare are doar doua nivele, cum rezulta din schema urmatoare. Pe primul nivel, cum este si firesc, apare antropologia culturala generala. Pe al doilea nivel apar antropologiile particulare mentionate mai inainte, respectiv antropologia fizica sau biologica, arheologia, antropologia lingvistica, antropologia culturala in senspropriu-zissl, m plus, in schema este introdusa si antropologia aplicata. Aparitia acestei ultime antropologii particulare necesita o discutie mai larga pe care nu o deschidem aici. Totusi este necesar sa spunem ca detasarea unei discipline aplicative, de restul celorlalte antropologii particulare, le reduce pe acestea doar la un statut teoretic, in realitate, dupa parerea noastra, fiecare din ramurile particulare ale antropologiei manifesta preocupari teoretice si, in acelasi timp, aplicative. Aceasta precizare a ramurilor antropologiei o putem intalni in antologia intitulata Antropologie. Perspective contemporane, editata de Fillip Whitten si David E. K. Hunter. Antologia a fost publicata in 1990¹³.

l  l

Antropologie Arheologie

fizica sau biologica

Antropologie

-l-

Antropologie lingvistica

l  l

Antropologie Antropologie

culturala    aplicata

Dupa ce am tratat principalele scheme de prezentare a ramificarii antropologiei culturale privita ca antropologie generala in ramurile ei particulare este necesar ca, in cele ce urmeaza, sa trecem efectiv la prezentarea continutului ramurilor ei.

a. Antropologia fizica sau biologica

Antropologia fizica sau biologica este studiul umanitatii ca un fenomen biologic. Antropologii, din aceasta ramura, studiaza specimene atat vii, cat si moarte. Unii dintre ei studiaza fosile, adica urme sau ramasite a!e unor organisme, care au trait candva pe pamant. Cercetand ramasitele fosile ale stramosilor nostri disparuti ei pot raspunde la asemenea intrebari, cum sunt: cand anume stramosii nosfri au inceput sa umble in pozitie verticala, la ce stadiu al existentei lor oamenii au ajuns sa aiba creierul de proportiile actuale etc. O imagine completa a vietii duse de stramosii nostri, si cum si de ce au evoluat acestia presupune ca antropologia fizica sau biologica sa solicite ajutorul si a altor discipline, in aceasta ordine de idei, trebuie mentionata, mai intai, paleoantropologia - care este specializata in studiul societatilor vechi umane, si preumane, si care asigura date despre plantele si animalele de demult, in aceeasi directie a venit, in ultimele decenii, antropologia forensica (termenul vine de la for si semnifica ceva care apartine argumentatiei si dezbaterii formale) - ce este specializata in identificarea ramasitelor scheletului uman pentru scopuri legale. Dupa respectivele ramasite antropologii, specializati in aceasta directie, pot stabili varsta, sexul, rasa, statura decedatului, daca a fost stangaci sau dreptaci, daca a prezentat anumite anormalitati fizice sau evidente ale unor traume.

De asemenea, din studiul oaselor pot fi obtinute anumite detalii asupra sanatatii unui individ si asupra istoriei nutritionale a acestuia. Oarecum in acelasi sens isi aduce contributia osteologia -adica studiul oaselor. Ea ii ajuta pe paleoantropologi sa examineze cutiile craniene, dintii si oasele, pentru a identifica stramosii omului si a trasa modificarile survenite in anatomia acestora. Antropologii biologici sau fizici sunt ajutati si de catre geologie. Ea reconstituie conditiile fizice si climatice ale timpurilor in care au trait cei despre care stim ceva doar prin intermediul ramasitelor osoase. Arheologia, la randul ei, asigura informatii referitoare la uneltele, gospodariile si la alte ramasite materiale ale stramosilor nostri. Alti antropologi din ramura mentionata sunt specializati in investigarea diversitatii biologice a populatiilor modeme. Deoarece ei se ocupa cu specimene vii si nu doar cu oase si dinti au posibilitatea de a studia asemenea caracteristici vizibile, cum sunt culoarea pielii si textura parului. Ei pot de asemenea analiza trasaturi ce nu sunt vizibile, cum sunt grupa sanguina si genele. Este posibil ca pe aceasta cale ei sa studieze in detaliu ajustarile biologice pe care oamenii Ie fac, sub influenta mediului lor inconjurator.

O ramura majora a antropologiei fizice sau biologice, ce nu a existat inainte de 1950, este primatohgia. Ea este studiul rudelor noastre vii cele mai apropiate - maimutele mari (apes), maimutele obisnuite si prosimienii, Unii primatoiogi pun accentul pe studiul biologiei primatelor, dar cei mai multi dintre ei sunt specializati in investigarea comportarii sociale a primatelor, cum ar fi: a cimpanzeilor, a gorilelor si a babonilor. Aceste studii contribuie la intelegerea de catre noi a comportarii stramosilor nostri preumani. De exemplu, de cand Jane Goodal si-a efectuat studiile ei asupra cimpanzeilor au intervenit anumite schimbari in perspectiva antropologiei fizice sau biologice. Ea a semnalat faptul ca cimpanzeii salbatici fac si folosesc unelte primitive, pe o baza destul de consistenta. De aici, multi antropologi au ajuns la concluzia dupa care comportarea constand in folosirea uneltelor in randul stramosilor nostri este probabil mult mai veche decat s-a presupus nu cu mult timp in urma.

b. Antropologia culturala

Pentru a determina continutul antropologiei culturale propriu-zise si nu ca disciplina generala, este necesar sa tinem seama de cele pe care deja ie-am spus in legatura cu denumirea acestei antropologii, care se cheama, cand antropologie socio-culturala sau numai antropologie sociala, cand antropologie culturala. Specificarile antropologiei culturale propriu-zise poarta pecetea diferentelor termi­nologice mentionate. Am putea semnala cel putin trei orientari in aceasta privinta:

1. Conform opiniei lui Michael C. Howard, antropologia culturala, in sens de antropologie socio-culturala, studiaza viata sociala simbolica si materiala a oamenilor¹⁴, in timp ce antropologia fizica sau biologica este orientata spre studiul bazei biologice a conditiei umane, antropologia culturala, in sensul mentionat, se concentreaza in directia studiului mostenirii sociale a umanitatii. Toate aceste aspecte ale existentei umane, ce sunt transmise prin experienta sociala si culturala, mai degraba decat prin gene, tin de domeniul antropologiei culturale. Aceasta abordare imbraca trei forme: arheologia, lingvistica antropologica si etnologia (fiecare dintre ele avand numeroase ramuri).

2. A doua viziune asupra antropologiei culturale pe care vrem sa o semnalam, este a lui William A. Haviland¹⁵. El spune ca antropologia culturala isi concentreaza atentia asupra studiului comportarii umane. La temelia acestei comportari se afla cultura - adica standardurile (deseori inconstiente) prin care functioneaza societatea (grupurile de oameni). Datorita faptului ca acestea determina sau ghideaza comportarea de zi cu zi a membrilor societatii comportarea umana este, inainte de toate, o comportare culturala.

3. Ultima specificare apartine lui Conrad Phillip Koltak. El considera ca antropologia culturala studiaza societatea si cultura, descrie si explica similaritatile si diferentele sociale si culturale. Analizand diversitatea, in timp si spatiu, antropologii fac distinctie intre universal (trasaturi culturale impartasite de toate populatiile umane), general (trasaturi comune diferitelor grupuri umane, dar nu tuturor grupurilor umane) siporticu/ar (trasaturi proprii doar unui grup).

Vorbind despre continutul antropologiei culturale propiu-zise este necesar sa tinem cont de faptul ca aceasta disciplina are doua subramuri, si anume etnografia si etnologia. Etnografia este partea care se refera la strangerea datelor despre cultura, indeosebi despre cea traditionala. Ea consta din cercetari de teren efectuate intr-o cultura particulara sau intr-o regiune sau zona particulara. Etnologia, pe de alta parte, examineaza si compara rezultatele etnografiei, dupa cum am mai spus, datele stranse in diferite societati. Etnologii incearca sa identifice si sa explice diferentele si similaritatile culturale. Etnologia obtine date pentru comparatii nu numai din etnografie, dar si din alte subdiscipline, in mod particular din antropologia arheologica, ce reconstituie sistemele sociale si culturale ale trecutului. Este necesar sa facem cateva precizari in legatura cu disciplina etnologie. Uneori, ea este extinsa ca domeniu de cuprindere, astfel incat este identificata cu antropologia culturala. Alteori, putem constata incercari de circumscriere a ariei etnologiei doar la studiul unei etnii. Si intr-un caz si in celalalt avem de-a face cu o exagerare¹⁶.

c. Antropologia arheologica

Antropologia arheologica (simplu spus, arheologia), recon­struieste, descrie si interpreteaza comportarea umana si modelele culturale prin analiza ramasitelor materiale¹⁷. Arheologii sunt cunoscuti in mod deosebit pentru studiul preistoriei, adica a perioadei premergatoare inventiei scrisului, in jur de sase mii de ani in urma. Arheologii studiaza, de asemenea, si culturile actuale, in ultimul timp, pentru a se exemplifica ultima precizare se vorbeste despre o ramura aparte a arheologiei care se ocupa cu studiul situatiei actuale a societatilor. Disciplina a capatat denumirea de garhologie (etimologic, termenul provine de la garbage, adica gunoi). Respectiva disciplina isi propune sa evidentieze ceea ce au facut oamenii, nu ceea ce ei au gandit ca au facut sau ceea ce ei gandesc ca ar fi trebuit sa faca, sau sa obtina opiniile acestora pe baza de interviu. Antropologii acestei noi discipline isi propun sa analizeze ramasitele consumului oamenilor contemporani, pentru a-si da seama, precis, de ceea ce ei au facut efectiv, de ceea ce ei au consumat efectiv, mai general, de cursul gospodariei oamenilor.

O ramura importanta a arheologiei este cea care se ocupa cu studiul ramasitelor lucrurilor confectionate de oameni (numite in limba engleza artifacts). O alta ramura a arheologiei este cea care se ocupa cu studiul obiectelor confectionate din lut si din ceramica (numita in limba engleza pottery). Studiul cantitatii de obiecte din ceramica sau din lut permite estimarea marimii populatiilor si a densitatii acestora. Plus de aceasta, studiul acestora dezvaluie existenta unor arii culturale. Se stie ca si in proximitatea spatiului romanesc au existat doua zone de ceramica, marcate prin insemne particulare, si anume cultura de Petresti si cultura Cucuteni. fn sfarsit, nu putem sa trecem cu vederea faptul ca in cadrul antropologiei arheologice se distinge prezenta unei alte discipline, numita ecologie, care este studiul interrelatiilor dintre fiintele vii si mediul lor inconjurator. Organismele si mediul inconjurator impreuna constituie un ecosistem, adica un aranjament modelat al cursului energiei si al schimburilor reciproce. Ecologia umana sau ecologia culturala studiaza ecosistemele, ce includ oamenii, accentuand caile prin care oamenii influenteaza natura, iar natura influenteaza organizarea sociala si valorile culturale. O subramura a ecologiei este paleoecologia. Ea isi orienteaza atentia inspre ecosistemele din trecut. Arheologii folosesc date obtinute prin procese de excavare, adica prin saparea succesiva in nivele de adancime diferite. Un progres in informafiile obtinute de arheologi 1-au realizat excavatiile necesare construirii unor obiective mari, cum ar fi constructia unor baraje, a unor hidrocentrale. Asa s-au petrecut lucrurile cu barajul construit in Egipt, pe Nil, ce a scos in evidenta vestigii necunoscute ale culturii egiptene.

d. Antropologia lingvistica

Noi nu stim, si probabil nu vom sti niciodata, cand hominizii au inceput sa vorbeasca, insa stim precis ca in urma cu mii de ani au luat fiinta limbi bine dezvoltate, complexe din punct de vedere gramatical. Antropologia lingvistica examineaza variatia limbajelor in timp si spatiu. Lingvistica studiaza limbajele prezente si face interferente asupra limbajelor din trecut. Tehnicile lingvistice sunt, de asemenea, folositoare etnografilor deoarece ele permit invatarea rapida a unor limbaje nescrise. Putem semnala existenta mai multor ramuri ale antropologiei lingvistice. Prima dintre ele este lingvistica descriptiva care studiaza sunetele, gramatica si semnificatiile unor limbi particulare. Lingvistica istorica ia in considerare variatia limbilor in timp, schimbarile care se produc in sunete, in gramatica si in vocabularul anumitor limbi. Studiul variatiei lingvistice in functie de contextele sociale se cheama socio-iingvistica.