Probleme universale ale casatoriei

PROBLEME UNIVERSALE ALE CASATORIEI

a. Casatoria ca proces

Casatoria nu poate fi privita ca un act instantaneu. Ea este un proces constituit dintr-o multitudine de elemente si care se petrec intr-un timp variabil, mai mult sau mai putin indelungat. Michael C. Howard, in lucrarea lui Contemporary Cultural Anthropology^w considera ca procesul respectiv este constituit din trei parti: l. Gasirea unei sotii (sau sot) potentiale (potential); 2. Realizarea casatoriei si 3. Mentinerea casatoriei. Prezentarea casatoriei ca un proces este facuta si de catre S. FI. Marian in lucrarea lui Nunta la romani. Rearanjand, indeosebi, problematica Partii I din lucrarea mentionata si intitulata inainte de nunta, am putea semnala urmatoarele faze ale casatoriei traditionale, practicate la noi, in mediul urban, spre sfarsitul secolului trecut si inceputul secolului nostru:

1. 'Gasirea unei sotii potentiale sau a unui sot potential'. Aceasta faza are doua laturi: 'gasi rea de principiu' - adica respectand anumite conditii traditionale (cum sunt cele legate de varsta, de insusirile dezirabile, clarificarea raporturilor cu magia, de inrudire) si'gasirea de facto' adica propriu-zisa, (cunoasterea reciproca a partenerilor realizata in prilejurile proprii vietii sociale si culturale satesti).

2. PrecondMle. Obtinerea ante festum a acordului de principiu al familiei partilor cuplului si al comunitatii (satului), in aceasta faza intra: obtinerea acordului parintilor, prin petire (starostia); invoiala parintilor sotilor; stabilirea zestrei si acordul asupra ei.

3. Acordul partilor este constituit dintr-un preacord formal: incre-ditarea sau logodna si acordul deplin (casatoria civila, casatoria religioasa si nunta).

b. Ritul de trecere si casatoria

Formarea noastra ca personalitati culturale, adecvata si integrata realitatii sociale si culturale in care ne desfasuram viata, este in cea mai mare masura graduaia. Exista insa si momente, relativ scurte de timp, numite de regula de tranzitie, cand devenirea noastra in sensul mentionat se accentueaza sau se poate schimba in mod radical. Aceste momente sau perioade pot fi asociate: 1. cu dezvoltarea biologica (trecerea la starea de barbat a tinerilor, prima menstruatie la fete); 2. cu f actori profesionali (trecerea de la ucenicie la calfa); 3. cu factori institutionali (promovarea in ierarhia organizationala, de la colonel la general); 4. cu solicitari sociale generale (trecerea de la statusul de licean la cel de student).

Modelele de tranzitie sunt in mod frecvent ocazii pentru organizarea unor ceremonii numite rituri de trecere. Consideram ca denumirea corecta ar trebui sa fie ritualuri de trecere, deoarece in realitate ceea ce se considera a fi un rit de trecere este un ansamblu sau o structura de rituri. Arnold Van Gennep¹¹ a dedicat acestor rituri o lucrare devenita clasica, tradusa si la noi. Este vorba despre lucrarea Les rites de possage. El a considerat ca fiecare rit de acest fel se imparte in trei stadii: 1. separatie (preliminar, despartirea de vechea calitate sau stare); 2. tranzitie (liminar, de prag, trecerea spre o noua stare - calitate, existentiala); 3. incorporare (integrare postliminara sau agregare in noua calitate sau stare), in cultura noastra a existat un precursor al etnologului francez mentionat. Acesta a fost Simion Florea Marian, autor a trei lucrari monografice referitoare la momentele majore de tranzitie din viata individului si chiar a comunitatii: Nasterea (1892), Nunta (1890) si inmormantarea (1892). Demn de remarcat in aceasta ordine de idei este si numele lui Elena Sevastos care a privit casatoria in Nunta la romani asemanator cu ceea ce astazi se cheama rit de trecere¹².

Sa luam cateva exemple: Mircea Eliade se refera sugestiv la trecerea de la statusul de chil al tanarului la cel de militar. El spune ca esentialul initierii militare in anumite culturi consta in transformarea rituala a tanarului razboinic in fiara. Nu era vorba doar de bravura, de forta fizica sau de puterea de a indura, ci de o anumita experienta magico-religioasa care modifica radical felul de a fi al tanarului razboinic. Acesta trebuia sa-si transmute umanitatea printr-un acces de furie agresiva si terifianta, care-1 asimila carnasierelor turbate. La vechii germani, razboinicii-fiare erau numiti 'razboinici in blana de urs' sau chiar 'oameni in piele de lup'. Sunt de retinut, dupa spusele lui Mircea Eliade, doua fapte: 1. Pentru a deveni razboinic redutabil, se asimila magic comportamentul fiarei, in special cel al lupului; 2. Se imbraca ritual pielea lupului, fie pentru a impartasi felul de a fi a unui carnasier, fie pentru a exemplifica preschimbarea in lup¹³.

in multe societati traditionale, riturile asociate cu prima menstruatie sunt vazute ca o tranzitie la feminitate. Daca in unele culturi riturile pubertatii femeilor pot fi relativ simple sau lipsite de traumatism, in alte societati (in nordul si estul Africii, in Papua din Noua Guinee, in Australia Centrala) fetele traiesc severe rituri ale pubertatii. Asemenea rituri efectuate asupra fetelor, de catre femei, includ cliteredectomia - extirparea unei parti sau in intregime a clitorisului si infibulatia -coaserea impreuna a buzelor vaginului sau chiar taierea buzelor exterioare ale vaginului. Taierea genitala a femeii (R.G.C. - Female Genital Cutting) se crede ca se practica astazi in 30 de tari ale lumii, in prezent se banuieste ca in lume traiesc intre 130 de milioane si 160 de milioane de femei 'circumscrise',, in Africa si intr-o parte a Asiei sunt 'circumscrise' anual in jur de 2 milioane de femei. Nici baietii in anumite culturi, de pilda aborigenii Martudjara din Australia de Vest, nu ajung chiar asa de usor la statusul de adult. Tinerii adolescenti sunt supusi mai intai ritului drcumdziei. La un an de la circumcizie, tanarul este supus unui alt rit, numit subincizie, care inseamna taierea penisului in lungimea lui. Dupa incheierea acestui rit tanarul ajunge la starea de deplina masculinitate, obtine dreptul de a participa la riturile religioase si dreptul de a se casatori.

O particularizare a ritului de trecere o gasim intr-o forma extinsa si deosebit de sugestiva in lucrarea Nasterea a lui S. FI. Marian. Aici aflam, avand in vedere perioada de separatie, ca in unele parti ale Banatului se considera ca femeia gravida, in toata perioada insarcinam nu e bine sa iasa din casa. in toate partile Romaniei, femeii gravide i se pretind o multitudine de interdictii referitoare la ceea ce poate face, la ceea ce poate manca si bea. Tuturor femeilor insarcinate care stiau ceva carte li se pretindea sa citeasca in fiecare zi Visul Maicii Domnului, sugerandu-li-se ideea ca astfel vor naste mai usor si le va trai copilul, in faza de prag sau de tranzitie, respectiv cand se apropie momentul nasterii si ea este in curs de desfasurare, femeia indeplineste, de asemenea, mai multe rituri. Astfel, in toate zonele locuite de romani este datina, ca femeile gravide, cand isi dau seama ca se apropie ziua sa nasca, sa se duca la biserica sa se marturiseasca si sa se cuminece. Sugestiv este ritualul menit sa usureze nasterea. Femeia in apropierea nasterii ia apa intr-o oala si aruncand-o peste strasina casei asteapta cu un ciur dedesubtul caruia se afla un vas si zice: Cat sta apa pe strasina si cat sta apa pe ciur, atat sa stea baiatul sau fata'. Apoi bea apa din vas de trei ori, facandu-si cruce si isi uda putin si pantecele. Primul rit de incorporare este scaldarea nou-nascutului. Urmeaza ritul de curatire, prin rugaciuni si apa sfintita a lehuzei si a casei unde ea a nascut. Femeii care a nascut nu ii este iertat decat dupa 40 de zile, cand i se spune de preot o rugaciune anume, sa iasa sau sa treaca peste hotarul gospodariei sale. Daca o face este privita de celelalte femei ca o 'calcatoare de lege, necredincioasa si, mai ales, pacatoasa'.

Casatoria trebuie privita si ca un ritual de trecere si mai precis ca unul dintre cele mai importante ritualuri de trecere din viata oame­nilor, in felul acesta toate elementele ce o compun pierd impresia de 'haotic' in favoarea unei imagini structurate, in care o multitudine de rituri se leaga unele cu altele in relatii consistente, logice. O parte importanta din problematica casatoriei se refera la faza de separatie a tinerilor (perioada inainte de nunta - cunoasterea tinerilor, potrivirea, prietenia, dragostea, agentii sau actorii, p stirul, logodna). O alta parte insemnata vizeaza trecerea sau casatoria, canH. mirele trece in sot si mireasa in nevasta {casatoria, nunta, imbrob - !irea). in sfarsit, faza incorporarii se realizeaza prin intemeierea unui nou cuplu familial, prin stabilirea unor noi reguli de inrudire exprimate prin incuscrirea dintre cele doua familii: cea a fostului mire si cea a fostei mirese, precum si prin relatia de nasie si cea de cumetrie.