Precizati obiectul de studiu al didacticii, explicati caracterul normativ al didacticii si indentificati componentele procesului de invatamant

Precizati obiectul de studiu al didacticii, explicati caracterul normativ al didacticii si indentificati componentele procesului de invatamant.

Didactica este o disciplina pedagogica, o ramura a stiintelor educatiei, al carei obiect de studiu este procesul de invatamant, ca principala modalitate de instruire si educare.

Cunoasterea didactica diferam de cunoasterea stiintifica, dar "nu este un decalc saracit al savoir-ului savant" su o copie degradata; cunoasterea didactica cere o munca dubla: de didactizare si de axiologizare a continuturilor.

TEMA 2: Analizati comparativ didactica traditionala si didactica moderna.

Didactica traditionala defineste procesul de predare pornind de la datele psihologiei empiriste. Potrivit acestor concepte, puntea de contact intre subiect (educator) si obiectul educatiei (elev) o realizeaza actul simplu al transmiterii si receptarii cunostintelor. Actul predarii este asadar echivalat cu momentul transferului de informatii "gata-facute" de la profesor la elevi.

Didactica moderna schimba fundamentele psiho-pedagogice ale actului didactic. A preda nu este sinonim cu a spune, eventual a dicta si a cere in lectia viitoare reproducerea verbala de catre elevi a celor receptate la clasa.

In didactica moderna, predarea este definita in stransa relatie cu obiectivele ei fundamentale. Astfel, a preda (in sens didactic) inseamna a organiza si dirija experiente de invatare scolara.
In linii generale, managementul experientelor de invatare scolara comporta o suita de operatii concertate, intre care pot fi enumerate: a prezenta fapte, exemple, modele, exponate, decupaje din realitate;
- a propune elevilor o activitate de explorare si transformare asupra realitatii; a extrage apoi esentialul care sa se condenseze in definitii, legi, principii, reguli si teoreme;
- a organiza si sprijini actul de invatare, de asimilare a ofertei didactice.
Data fiind complexitatea activitatii dascalului, aceasta este prezentata in literatura pedagogica intr-o grila variata de concepte si procese, intre care se disting urmatoarele planuri de analiza:
- predarea ca valorificare si obiectivare a competentelor psiho-didactice;
- predarea ca organizare pedagogica a ofertei didactice;
- predarea ca act de comunicare profesor -; elevi.
Cele trei abordari sau demersuri analitice sunt complementare, aflate mereu in interactiune iar invatatorul / profesorul este pus necontenit in situatia de decizie asupra celei mai potrivite configuratii.

TEMA 7 : Indentificati componentele curriculum-ului si relatiile dintre aceste componente. Precizati relatia dintre curriculum si continutul invatamantului.

Lucrarea lui R.Tyler, Basic Principles of Curriculum and Instruction ( Principiile de baza ale curriculum-ului si ale instructiei),este considerata o adevarata " Biblie a cirriculum-ului" lucrare aparuta in 1949 si structurata pe patru capitole care precizeaza componentele de baza ale curriculum-ului si relatiile dintre aceste componente.

Ce obiective sa realizeze scoala?

Ce experiente educationale trebuie organizate pentru a atinge aceste obiective?

Care este metodologia organizarii acestor experiente?

Cum se va realiza evaluarea acestor experiente?

Termenul de curriculum nu se confunda cu acela de continut al invatamantului: desi termenul se foloseste cu referire speciala la continuturile invatamantului, termenul exprima necesitatea de a porni in proiectarea, realizarea si evaluarea demersurilor educative de la finalitati si obiective.

TEMA 8 : Care sunt functiile educatorului in transpunerea didactica a continuturilor transformarea cunostintelor de predat in cunostinte predate si asimilate.

I. Cerghit (1980), referindu-se la caracterul polifunctional, identifica urmatoarele functii:

- functia cognitiva: metoda ofera elevului o cale de cunoastere a adevarurilor stiintei, o cale de acces in lumea tehnicii si a artei;

- functia formativ-educativa: metoda nu este doar o cale de asimilare a cunostintelor, ci si una de exersare a structurilor cognitive, de formare a deprinderilor intelectuale, de formare de sentimente, atitudini, capacitati, comportamente;

- functia instrumentala sau operationala: metoda este un instrument, un mijloc de realizare a obiectivelor propuse, iar elevul o interiorizeaza ca atare, construindu-si treptat propriul stil de invatare;

- functia normativa sau de optimizare a actiunii: metoda arata cum trebuie sa procedam pentru a obtine cele mai bune rezultate.

TEMA 9:  Analizati comparativ programa analitica traditionalasi programa scolara conceputa in perspectiva curriculara. Prezentatiavantajele si limitele pentru fiecare tip si precizati concluziile demersului comparativ.

Programa analitica traditionala contine doua componente; o parte generala, care prezinta obiectivele generale ale disciplinei, importanta studierii disciplinei respective la un anumit nivel sau in contextul unui profil scolar, principiile didactice findamentale care cer a fi respectate, metode si procedee de realizare a procesului didactic si de evaluare; o alta parte care se ocupa cu detalierea continutului pe teme si subiecte de predat, cu precizarea numarului de ore pentru fiecare ora.

Programa scolara conceputa in perspectiva curriculara contine de asemenea, doua compunente;

1. componenta generala, care contine:

prezentarea succinta a scopurilor tuturor programelor ariilor curriculare din planul de invatamant;

prezentarea obiectivelor generale ale sistemului de invatamant national;

pricizarea obiectivelor instructiv-educative ale nivelului si ale profilului de invatamant pentru care au fost concepute programele;

planul de invatamant, cu precizari si comentarii vizand rolul ariei curriculare respective si relatiile cu celelalte arii curriculare propuse;

principiile didactice fundamentale.

2. componenta particularizata la o arie curriculara, care cuprinde:

prezentarea disciplinei sau a  ariei curriculare respective;

obiectivele generale;

obiectivele referentiale pe ani de studiu;

temele propuse pentru a fi studiate;

sugerarea unor activitati de invatare;

sugerarea unor metodologii de predare;

sugestii privind evaluarea rezultatelor elevilor;

precizarea standardelor nationale de performanta ale elevilor.

TEMA 10: Precizati avantajele silimitele multi-, pluri- si interdisciplinaritatii in activitatea didactica.

In practica scolara sunt mai des intalnite demersurile de tip multi- si pluridisciplinar. Cei care sustin prioritatea demersului analytic asupra cunoasterii in raport cu abordarea sintetica, integrativa considera ca fiecare domeniu al cunoasterii are o structura proprie si o sintaxa proprie si ca, pentru a-l cunoaste cu adevarat, trebuie sa-l exploram systematic. Numai dupa o astfel de analiza sistematica, apropierile, interrelationarile, sintezele devin necesare si eficiente. La fel de puternic este si argumentul aparator interdisciplinarii, care sustin ca situatiile din viata reala ne obliga la deparirea granitelor disciplinare si impugn conturarea unui model explicativ unitar si integral care sa corespunda complexitatii reale a lucrurilor.

Specialistii recomanda o solutie de bun simt: adoptarea demersului potrivit la momentul oportun, fara exclusivism. Nivelul de pregatire a elevilor si interesul pentru aprofundarea unei probleme, pe de o parte, competenta profesorului sau a echipei de profesori, pe de alta parte, sunt cele mai pertinente criterii pentru alegerea demersului potrivit, intr-un anumit context al situatiei pedagogice.

Trebuie precizat, in acest context, sprijinul pe care il ofera tehnologia informatica pentru abordarea interdisciplinara a cunoasterii: este forba despre oportunitatile pe care le deschid hipertextele.

Mai trebuie precizat, de asemenea, ca adoptarea demersului interdisciplinari  in cunoasterea didactica duce in mod necesar la regandirea relatiilor: professor-elev, professor-profesor, elev-elev. Profesorii trebuie sa se informeze reciproc si sa-ti coordoneze actiunile, sa alcatuiasca echipe; pe de alta parte, elevii trebuie grupati dupa o alta logica decat cea actuala, in functie de nivelul aptitudinal, interesele commune pentru o tema. Astfel de "regrupari"permit depairea granitelor dintre discipline, fara sa aduca la ierderea identitatii si specificitatii disciplinelor implicate.

TEMA 11: Descrieti 4-5 situatii ale procesului de predare-invatare in scoala in care organizarea modulara constituie, dupa opinia dv. Cea mai eficienta modalitate de organizare a continuturilor instruirii.

Modulul didactic include seturi de cunostinte, situatii didactice, activitatisi mijloace de invatamant delimitate in functie de cerintele si posibilitatile unor grupe sau clase de elevi. Modulul nu este, deci, centrat pe continut, ci pe posibilitatile celui care invata, nu este constituit pe o materie, ci pe situatii de invatare. In consecinta, modulul raspunde nevoii de diferentiere a invatarii, in functie de interesele si aptitudinile elevilor. Structura unui modul este in functie de scopul pentru care a fost creat: ca modul de recuperare si ca modul de aprofundare.

L.Dī Hainaut precizeaza patru exigente sau criterii fundamentale pe care trebuie sa le intruneasca in modul didactic:

sa se prezinte sau sa defineasca un ansamblu de situatii de invatare;

sa posede o functie proprie si obiective bine definite;

sa orienteze activitatea celui care preda si a celui care invata si sa asigure un feed-back permanent;

sa se integreze in contextual global si in logica de ansamblu a invatarii.

Un modul poate fi parcurs in cateva ore sau in cateva luni, contine activitati diferite: activitati desfasurate in clasa, activitati de documentare, activitati de instruire cu specialisti, activitati practicate in afara clasei.

Principalele avantaje ale organizarii modulare a continuturilor sunt:

permite diferentierea, chair individualizarea activitatii didactice in functie de interesele si posibilitatile cursantului;

favorizeaza demersurile didactice de tip pluri- si interdisciplinar.

TEMA 12: Precizati raportul dintre metoda didactica si procedeul didactic.

Procedeul didactic constituie o secventa a metodei, un detaliu o componenta sau o particularizare a metodei. Eficienta unei metode este conditionata de calitatea si coerenta procedeelor care o compun. Resatia metoda-procedeu este o relatie dinamica: o metoda poate deveni, la un moment dat, procedeu in contextual metodei demonstratiei. Corelarea procedeelor in cadrul unei metode de invatamant tine de arta didactica a educatorului si determina in mod esential reusita activitatii didactice. NU metoda in sine, ci talentul pedagogic al profesorului care pune in aplicare o anumita metoda determina, in mod esential, reusita activitatii didactice.

TEMA 13:Analizati, la alegere, trei metode de invatamant.        

Expunerea :    - consta in prezentarea de catre professor a unui volum de cunostinte intr-o unitate determinata de timp;

principalul avantaj al expunerii este acela ca permite transmiterea unui volum mare de cunostinte, oferind elevilor un midel de structurare a discursului;

in functie de varsta si de experienta cognitiva a elevilor, expunerea imbraca mai multe forma: povestirea, explicatia, prelegerea; necesitatea optimizarii si modernizarii acestei motode traditionale a dus la aparitia de noi variante;

Conversatia euristica            - este cea mai importanta si cea mai des intrebuintata dintre metodele didactice;

este cea mai veche metoda de instruire;

eficienta acestei metode depinde de calitatea si corectitudinea intrebarilor formulate;

exista dupa unii teoreticieni, si o  serie de dezavantaje ale utilizarii acestei metode: fragmenteaza cunoasterea datorita intrebarilor care insotesc in permanenta acestproces;

Demonstratia didactica:                   - consta in prezentarea de obiecte, fenomene sau substitute ale acestora, in executarea unor actiuni pentru a asigura un support intuitive procesului de invatare;

nu se confunda cu demonstratia matematica, logico-deductiva, desi am putea s-o consideram pe aceasta  din urma, la limita, drept o specie a demonstratiei didactice cu ajutorul simbolurilor;

raspunde nevoii de a realize un invatamant intuitive, concret.

Jocul de roluri:                       - intra in categoria metodelor de simulare: elevii devin actori ai vietii sociale, jucand roluri corespunzatoare unor statut-uri sociale, ptofesionale, culturale;

- ofera adevarate "ocazii de antrenament", pregatind-ul pe elev pentru indeplinirea unor roluri reale in viata;

- prezinta o mare varietate, jocuri de conducere si decizie , jocuri de arbitraj, de previziune;

- prezinta cateva avantaje importante: activizeaza elevii din punct de vedere cognitive, afectiv si actional; ilustreaza modul correct sau incorrect de comportare in anumite situatii; permite formarea rapida si corecta a unor convingeri, atitudini, comportamente;

TEMA 14: Prezentati avantajele modelului evaluarii formative si consecintele punerii in practica a acestui model la nivelul celorlalte componente ale procesului didactic si la nivelul sistemului de invatamant in ansamblul sau.

Un rol important in precizarea evaluarii continue l-au avut teoreticienii " invatarii depline". Modelul propus de specialistii americani se construieste in jurul ideii de stapanire a materiei de baza de catre toti elevii, importanta fiind, dupa ei, nu performata obtinuta intr-un timp record, ci dobandirea de catre fiecare elev a cunostintelor, deprinderilor si abilitatilor necesare, intr-o atmosfera de comunicare, de cooperare si nu intr-un regim concurential. Adeptii aprecierii formative au criticat probele de evaluare normativa, pe motiv ca aceste probe evalueaza aptitudinea si nu continutul invatarii. Evaluarea formativa cere reconsiderarea modului de predare a cunostintelor, asigurandu-se individualizarea invatarii , in scopul insusirii de catre toti elevii a unui nivel minim de cunostinte sau chiar a stapanirii depline a notiunilor si a deprinderilor necesare. Stapanirea materiei de baza impune definirea operationala a obiectivelor si fragmentarea continutului pe unitati mici, a caror evaluare se poate face cu mai multa usurinta si cu mai multa obiectivitate si precizie, prin utilizarea unor teste diagnostice.

Notiunea de evaluare formativa a fost popularizata de M. Scriven nu ca o simpla inovatie terminologica in vocabularul "pedagogiei" evaluarii, ci ca o schimbare  fundamentala de accent in teoria si mai ales, in practica educativa, care se traduce in integrarea reala a evaluarii in procesul formative, in scopul eliminarii, pe cat posibil, a esecului. Evaluarea formativa devine, astfel, unul din elementele esentiale ale pedagogiei seccesului.

TEMA 15:Analizati comparativevaluarea sumativa si evaluarea formativa.

Evaluarea cumulativa sau sumativa se realizeaza la sfarsitul unei perioade instructionale mai mari si are un carecter retrospective, in sensul ca se raporteaza la o perioada de formare care s-a scurs, fara a fi posibila o impicare decizionala care sa vizeze o  recuperare imediata a elevilor cu dificultati de invatare.Constituie expresia modelului evaluative traditional, cu functie principala de ierarhizare si selectie a elevilor pe criteriul performantelor obtinute.

Este mai degraba o forma a controlului social, interesand mai mult institutiile cu putere de control si decizie , decat educatorii , implicati direct in actul formativ si preocupati mai mult de recuperarea lipsurilor intr-un regim specific decat de ierarhizarea elevilor.

Se realizeaza mai mult prin probe scrise, dar si prin examinari orale si ofera o diagnoza a pregatirii elevilor, dar si o prognoza, deoarece rezultatele obtinute stabilesc contextual si conditiile in care elevii vor reusi sa asimileze continuturile noului program de instruire.

Evaluarea continua sau formativa se realizeaza prin masurarea si aprecierea rezultatelor elevilor pe parcursul unui program, pe secvente mici ale instruirii. Locul verificarilor prin sondaj, care permit evaluarea doar a unei parti a materiei si doar a unor elevi este luat de evaluarea performantelor tuturor elevilor, raportate la intregul continut al materiei parcurse in secventa de instruire considerata; in aceasta consta eficienta evaluarii formative;

Raspunde unei exigente de ordin practice; realizarea unui feed-back real si continuu, a unei comunicari eficiente, care sa permita elevului sa recunoasca in permanenta nivelul atins in stapanirea materiei, deficientele, problemele pe care le intampina in procesul de invatare si sa permita educatorului sa ofere elevului un sprijin real, adaptand in permanenta strategia didactica, in functie de reyultatele evaluarii.

Constitue o solutie realista pentru prevenirea esecului scolar si raspunde nevoii de eficientizare a activitatii de instruire. Ofera elevilor un support real pentru formare acapacitatii de autoevaluare.

TEMA 16: Analizati la alegere, trei factori perturbatori care pot sa apara in procesul evaluarii.

Efectul "halo" a fost studiat si denumit astfel de Thorndike. Termenul desemneaza o zona luminoasa circulara care apare in jurul Soarelui sau in jurul Lunii datorita refractiei si relfexiei luminii in cristalele de gheata din straturile foarte inalte ale atmosferei. In teoria evaluarii, termenul se refera la extinderea calitatilor unei personae, dovedite intr-un context particular, asupra intregii conduite a acesteia sau la extinderea impresiilor generale despre o persoana asupra unor trasaturi particulare. De exemplu , un professor supraestimeaza raspunsurile unui elev cu privire deschisa, agreabila, un professor mai putin conformist poate fi influentat de tinuta neglijenta a unuoi lev, care lasa impresia originalitatii, calitatea scrierii, rezultatele obtinute la alte obiecte pot, de asemenea, influenta actul evaluarii.

Efectul de stereotipie  se refera la fixitatea profesorului in aprecierea unui elev; un raspuns de nota sare il poate face pe professor sa presupuna ca si al doilea raspuns ar putea fi tot de nota sase; daca asteptarile ii sunt confirmate, tendinta de a-I aplica elevului eticheta "elev de nota sase" creste; la fel se intampla cu "elevii de nota zece" ale caror greseli sunt mult mai usor iertat de profesori.

Efectul Pzgmalion sau efectul oedipian al prezicerii. Pzgmalion este, potrivit mitodologiei, un sculptor indragortit de o statuie feminini, care a primit de la Afrodita puterea de a-i da viata. Oedip este, de asemenea un personaj din mitodologia greaca la nasterea caruia oracolul a prezis ca-si va ucide tatal. Doi cercetatori Americani, Rosenthal si Jacobson, au studiat asa-numitul " efect oedipian al prezicerii" in activitatea didactica, plecand de la premisa ca tragedia s-a produs tocmai pentru ca a fost prezisa. Asa se intampla si in educatie, spun ei; elevul se comporta in functie de asteptarile, de " prezicerile " profesorului. Daca asteptarile profesorului sunt positive iar atitudinea lui stimulativa, elevii se simt mai motivati si invata mai usor, invers, comportamentul inhibitor al profesorului franeaza dezvoltarea si creeaza un lant al esecului.