Postmodernism si postmodernitate

Postmodernism si postmodernitate

Termenii de modernitate,modernism si postomodernitate sau postmodernism se refera la o varietate de transformari economice, politice

, sociale si culturale.Termenilor modernism si postomedernism nu numai ca le lipseste specificitatea, dar deja existentele multiple discursuri ale modernitatii au devenit discutii ale postmodernitatii.

In teoria estetica si culturala, polemicile au planat asupra faptului daca modrnismul in arta apune sau nu, si ce tip de arta postmoderna,ii succeed. In filosofie, dezbaterile au erupt in legatura cu intrebarea daca traditia filosofie moderne s-a sfarsit sau nu s-a sfarsit si multi au inceput sa celebreze o noua filosofie postmoderna.

La randul lor, criticii postmodernului au sustinut ca postmodernismul a fost fie un capriciu trecator, fie o inventie specioasa a intelectualilor in cautarea unui nou tip de discurs si sursa de capital cultural, sau chiar o alta ideologie conservatoare incercand sa devalorizeze teoriile si valorile moderne emancipatoare.

Postmodernismul a aparut mai intai in ani `60, in criticile avansate de catre teoreticienii literari americani .Fiind in opozitie cu neutralizarea potentialului critic al modernismului, cu transformarea lui intr-o forma de cultura afirmativa, postmodernismul compenseaza absenta unei avangarde proprii.Caracterizat printr-o puternica imaginatie spatio-temporala, un atac iconoclast asupra institutiei "arta", optimismoptmism tehnologic si un populism cultural, postmodernismul este considerat ca a fost epuizat de capacitate unei "culture media".

Postmodernismul e o culminatie logica a premiselor traditiilor romantic-moderniste, ca o tendinta reactionara care "intareste efectele societatii tehnocratice,biocratice", si ca un stil care accentueaza diversitatea, manifesta o dispozitie pentru pastisa si adopta o filosofie de includere ce sustine folosirea eclectica a elementelor din trecut.

Este de imaginat, asadar, ca preocuparea pt distictia dintre modernitate-postmodernitate reflecta cresterea unei preocupari fata de posibila aparitie a unei epoci posteuropene, daca nu postoccidentale.

Insasi prin geneza sa etimologica, termenul POSTMODERN reflecta prin chiar devenirea sa o stare de spirit si o stare de fapt in societatea europeana/occidentala de dupa cel de al doilea razboi mondial.Modern inseamna ceea ce in present este diferit , daca nu chiar opus perceptelor, normelor, practicilor traditionale, referindu-ne la moduri de comportare, institutii, produse ale culturii, forme de organizare sociala, promovarea sistematica a principiilor modernitatii si obiectivarea acestora in produse corespunzatoarea modernismului. Acest termen va cunoaste o evolutie de-a dreptul spectaculoasa, denumind si confirmand oarecum o stare de spirit deja dezvoltata, un tip de abordare, un tip de scriitura si o perspective de tratare a problemelor filosofice.

In arta,postmodernismul este vazut ca "depasire a modernismului", intoarcere la traditie impotriva modernismului, acea epoca in care opera de arta intra in "epoca reproductibilitaii"sale tehnice.

Teoria moderna, postmoderna, politica moderna,caracteri-zata de partid sau sindicate sunt plasate in opozitie cu politica postmoderna, asociata cu micropoliticile locale ce provoaca un vast spectru al discursurilor si formelor institutionalizate al puterii.

Slattery realizeaza o sistematizare a variantelor

Postmodernismului, considera ca acesta poate fi inteles din mai multe perspetive diferite:

☻ perioada istorica ce urmeaza epocii moderne industriale si tehnologice;

☻ stil estetic in arta si arhitectura caracterizat ca eclectic, caleidoscopic,ironic si allegoric;

☻ analiza cultural ace critica impactul negative al noilor tehnologii asupra psihicului uman si asupra mediului in timp ce promoveaza construirea unei cumunitati globalesustinute ecologic;

☻ o miscare ce tinde sa mearga dincolo de filosofia materialista a modernitatii;

☻ o perioada istorica spectaculoasa marcata de o schimbare de paradigma care transcende presupunerile fundamentale,modelele de operare si cosmologia epocii moderne anterioare;

Slattery aprecia ca postmodernismul percepe lumea ca "organism si nu ca pe o masinarie, pamantul ca pe o casa si nu ca pe o posesiune functionala".

Revolta studentilor din Franta din 1968 a reprezentat un moment-cheie pentru construirea teoriei postmoderne in educatie.Studentii au atacat sistemul universitar pentru natura sa birocratica sufocanta, conformitatea pe care o impune, si cunoasterile compartimentate si specializate promovate, care sunt irelevante pentru existenta reala.

Rosenau in 1992 sugereaza ca individual postmodern decentrat are o multitudine de identitati fragmentate lipsite de puncte de referinta distincte, dispersate si neconcentrate, nerepetate sau organizate."Individul este relaxat si flexibil, orientat spre emotii si trairi, simtiri, interiorizate si manifesta o atitudine <<fii tu insuti!>>.este prudent fata de afilierile colective si dezvoltare personala ca o amenintare a intimitatii sale."(Roseanu)

In ceea ce priveste cunoasterea, pentru autorii circumcrisi paradigmei modernitatii, dominanta este teoria adevarului.Educatorii ar trebui sa fie transmitatorii autorizati ai cunoasterii.Cunoasterea inseamna putere.Din perspective postmodernistilor, constructivismul reprezinta cea mai importanta teorie a invatarii.Ideile pe care le predau, transmit profesorii si pe care le invata elevii nu corespund realitatii, ci sunt mai ales constructii umane.Cunoasterea, ideile si limbajul sunt create de oameni, nu pentru ca sunt adevarate, ci mai ales pentru ca sunt folositoare, utile.

In ceea ce priveste raportarea la valori, paradigma modernista promoveaza educatorii ca autoritati legitime si mandate de catre stat sa-I aduca pe elevi in spiritual valorilor universale.Cele mai importante valori sunt rationalitatea si progresul.Din perspective postmodernista, educatia trebuie sa ajute elevii sa construiasca valori diverse si care sa le fie utile personal, in contextual propriilor lor culturi.Printre valorile importante care in mod dezirabil, ar trebui sa fie cultivate prin educatie mentionam diversitatea, toleranta, grija, libertatea, creativitatea, emotiile sau intuitia.

Postmodernismul clatina aceste credinte si sustine ca indivizii nu au un sine adevarat sau o esenta interna.Educatorii postmoderni considera ca respectful de sine reprezina o preconditie pentru invatare, iar educatia poate fi considerata intr-un anumit sens un tip de terapie.Educatia ajuta indivizii mai degraba sa-si construiasca identitatile decat sa le descopere.Indivizii si societatile progreseaza atunci cand oamenii sunt imputerniciti sa atinga scopurile pe care ei insisi si le-au propus.

Educatorul se afla in relatie de parteneriat cu elevii sai, analizand regulile explicite, dar si ascunse ale vietii in clasa, negociind obiectivele invatatrii, formele de evaluare, tratand clasa de elevi ca o lume reala si valorificand lumea reala ca o inepuizabila scena a situatiilor de invatare,evitand ierarhizarile rezultate din evaluari reciproce.Este incurajata exprimarea personala, atitudinea reflexiva si critica, autonomia individului dar si a grupului, se stimuleaza cooperarea, pentru evitarea marginalizarii si excluderii.Clasa de elevi devine o comunitate de invatare, o retea formata din indivizi a caror individualitate este respectata, dar si o parte organica a scolii, care la randul ei, este o organizatie care invata.

De ce este important postmodernismul pentru educatie?

☻formuleaza intrebari cruciale cu privire la aspectele hegemonice ale modernismului si implicit cu privire la modul in care aceasta afecteaza invatamantul;

☻ ofera o varietate de discursuri pentru a pune sub semnul intrebarii nu doar modelele culturale ale Occidentului, ci ne resitueaza in interiorul unei lumii care seamana foarte putin cu ceea ce a inspirat mare naratiuni ale lui Mars si Freud;

☻ atrage atentia asupra influentei mediilor electronice de comunicare in masa si tehnologiilor de informare asupra dinamicii sociale, asupra transgresarii limitelor dintre viata si arta, cultura populara si cultura inalta, imagine si realitate;

☻ construieste campul cotidianului ca pe un camp al contestarii ce ofera noi posibilitati pentru angajarea istoriilor si povestirilor celor care ofera nu doar perspective celuilalt dar si o rezistenta diferita la variate forme de dominare;

☻ sustine pluralitatea vocilor si naratiunilor.

Ce rezulta din aplicarea unei pedagogii postmoderniste daca postmodernitatea nu este matura?

Rosile si Boje au derivate din contextul teoretic si social al educatiei contemporane urmatoarele trasaturi alepedagogiei postmoderne:decentrata,deconstructionista, nontotalizatoare.Toate propunerile teoretice ale postmodernismului insista asupra autoreflexivitatii.Aceasta caracteristica sugereaza ca fiecare element al pedagogiei trebuie sa constituie subiectul unei revizuiri, in special din perspectiva interactiunilor dintre cunoastere si putere.

Decentrarea porneste de la ideea ca nu exista centru ca reper sau ca punct din care se extinde adevarul.

Deconstructionismul:deconstruirea inseamna demontarea sau ruinarea constructiilor unui text prin evidentierea premiselor si contradictiilor acestuia.Deconstructia este o metoda stiintifica postmodernismului, scopul fiind acela de a reface si depasi toate constructiile teoretice.

Nontotalizarea, nonuniversalizarea, nonesentializarea reprezinta efecte ale incercatii de contracarare a viziunii totalizatoare universalismului si esentialismului care, toate sunt aspecte ale unei mari naratiuni unitare care modifica, suprima, sau ignora diferentele locale, diversele perspective si altereaza interpretarile.

In concluzie, postmodernismul este cunoscut mai degraba ca un current literar si artistic.Daca studentii la sociologie sunt familiarizati cu autori si lucrari emblematice pentru postmodernism, pentru majoritatea studentilor de la Stiintele Educatiei comentariile referitoare la postmodernism reflecta o zona ambigua, cu aspecte foarte diferite si uneori contradictorii.Putem presupune ca raspunsurile sunt influentate si de cursurile recente la care au participat,aparand in unele serii de raspunsuri referirii frecvente la sociologia educatiei sau la filosofia educatiei.