|
|
|
ANALIZA FUNCTIONALA A COMPORTAMENTULUI ELEVULUI
1. Ce este analiza functionala a comportamentului?
Frecvent auzim spunandu-se: “Trateaza simptomele, dar ignora boala”. Nu de putine ori educatorii adopta o astfel de strategie in incercarea de a solutiona problemele comportamentale constatate in clasa. Altfel spus, incearca sa elimine comportamentele disruptive, fara a analiza si ameliora posibilele cauze, care au favorizat si amplificat producerea acestora. Analiza functionala a comportamentului porneste de la intrebarea: “De ce?”. De ce Marcel pare ca nu poate sa stea la locul lui in clasa? De ce Mihai isi intoarce capul in mod repetat? De ce Elizei ii zboara gandurile aiureaFiecare din comportamentele noastre are la origine unul sau mai multe motive, care-l declanseaza si sustin. De pilda, acelasi comportament la un elev poate avea functia de dobandire a atentiei profesorului, pe cand la altul de autostimulare. Alteori, comportamentul dezadaptativ reprezinta un mijloc de comunicare prin care elevul isi exprima, intr-o forma mai mult sau mai putin mascata: sentimentele de frustrare, anxietate, durerea fizica sau alte emotii negative.Aruncarea cu obiecte in clasa, poate sa exprime nevoia de interactiune, dupa cum un ton mai ridicat al vocii poate fi o modalitate eficienta de a scapa de o anumita sarcina. De asemenea,comportamentul provocator poate fi cauzat de un sentiment al excluderii din grup, al privarii de anumite privilegii sau de revolta fata de un mediu supracontrolat. Pana la un anumit nivel al intensitatii de manifestare, comportamentul disruptiv are sanse sa-si atinga scopul; producerea acestuia face ca elevul sa obtina ceea ce doreste (mai multa atentie, isi satisface nevoia de comunicare sau se sustrage realizarii unor sarcini). In concluzie, comportamentele disruptive, recurente nu au loc fara un motiv.
Pentru a raspunde la intrebarea “de ce” are loc un anumit comportament se poate recurge
la asa numitul procedeu de analiza functionala.
Analiza functionala a comportamentului este o modalitate de colectare si testare de informatii, pe baza carora pot fi determinate motivele si functiile pe care le au comportamentele disruptive. Procesul analizei functionale a comportamentului se concentreaza pe determinarea variabilelor mediului inconjurator care initiaza si mentin problemele de comportament.
2. Principii de baza ale analizei functionale
Prezentam cateva din principiile de care trebuie sa tinem cont in realizarea unei analize comportamentale riguroase.
• Analiza comportamentelor implica identificarea, observarea si specificarea comportamentului ex: mod de exprimare, mod de interactiune cu ceilalti.
• Atat pentru excesele cat si pentru deficitele comportamentale trebuie identificate comportamente adecvate sau alternative, de ex: un elev adreseaza intrebari care nu sunt la obiect;comportamentul alternativ ar fi: provocarea acestuia in discutii interesante unde sa adreseze intrebari pertinente pentru care va fi recompensat.
• Accentul sa se puna pe problemele curente ale comportamentului si mai putin pe identificarea unor cauze din trecut ex: in ce fel problema elevului de a discuta pe langa subiect
persista. Se impune acordarea unei atentii sporite, factorilor care mentin aceste comportamente;ex: alti elevi care se alatura grupului si sunt atenti la glumele elevului.
• Analiza functionala a comportamentului se concentreaza pe contextul problemei elevului ex: daca e activ la ore; cat timp dureaza aceasta? ex: alti elevi se aduna in jurul bancii lui;
reactia care apare in jurul elevului ex: alti elevi asculta concentrati si dupa ce problema de comportament a avut loc ex: alti elevi incep sa rada.
• Evaluarea functionala a elevului sa se faca in termeni comportamentali si sa evite descrieri pe baza de etichete predeterminate.
• Scopul principal al evaluarii functionale este de realizarea a unei analize clare si specifice a problemei, ex: cum s-a dezvoltat si cum se mentine problema.
Analiza trebuie sa conduca la stabilirea unor scopuri si la formularea unor ipoteze privind
interventiile posibile de scurta si lunga durata. Scopurile ar trebui sa fie:
_ specifice
_ masurabile
_ realizabile
_ relevante
_ limitate in timp
3. Definirea comportamentului dezadaptativ
Inainte de a realiza analiza functionala propriu zisa e importanta definirea comportamentelor dezadaptative. Anterior identificarii oricaror modalitati de modificare a comportamentului dezadaptativ al elevului, profesorul trebuie sa analizeze caracteristicile specifice ale comportamentului care il impiedica sa invete. Ca prim pas al analizei este importanta definirea comportamentului. Daca d escrierile comportamentale sunt vagi (ex. atitudine negativa sau agresivitate), este dificila analiza acestora si identificarea unor interventii corespunzatoare. De pilda, agresivitatea poate sa insemne lucruri diferite la oameni diferiti. Astfel, unii pot considera ca un gest amenintator poate sa insemne agresiune, altii poate nu. O definitie cat mai precisa, bazata pe exemple si contraexemple ar trebui sa reduca nivelul de ambiguitate a descrierilor comportamentelor disruptive.
4. Ce este un comportament dezadaptativ?
Comportamentul dezadaptativ sau disruptiv reprezinta raspunsul indezirabil al elevului la o varietate de contexte educationale. El poate fi determinat, fie (a) de un mediu insuficient
structurat fie (b) de un context nestimulant, sau suprasolicitant, (Ouvry 1987) sau de insuficienta diversificare a repertoriului abilitatilor sociale ale elevului. Astfel ca, nu putem decela un singur factor responsabil de producerea comportamentului dezadaptativ; de cele mai multe ori intervin cauze multiple, aflate in interactiune.
Zarkowska si Clements (1997) descriu doua criterii generale, pe baza carora se poate decide daca un comportament este dezadaptativ:
(a) comportamentul persoanei este contrar normelor sociale
(b) comportamentul cauzeaza un stres semnificativ celor care interactioneaza cu acea
persoana.
Particularizand la contextul scolar, un comportament este considerat dificil, daca intruneste unul sau mai multe din urmatoarele criterii:
_ Comportamentul impiedica elevul sa participe la activitatile curriculare.
_ Comportamentul are un efect negativ asupra procesului educativ si asupra
performantelor de invatare ale elevului si ale clasei.
_ Comportamentul nu este adecvat varstei si nivelului de dezvoltare ale elevului.
_ Comportamentul duce la izolarea elevului de colegi.
_ Comportamentul are un impact negativ asupra independentei elevului.
_ Comportamentul constituie o potentiala amenintare (pericol) pentru colegi, profesori
sau resursele scolii. Acesta include si comportamentul de autovatamare.
_ Comportamentul reduce oportunitatile elevului de dezvoltare personala (abilitati, stima de sine, aptitudini).
_ Comportamentul are un efect negativ asupra relatiilor scoala-parinti/tutori. Se poate instala un ciclu distructiv al invinuirii reciproce; astfel parintele invinuieste scoala pentru problemele elevului, iar scoala invinuieste parintele. De multe ori parintii pot sa ofere o perspectiva cronologica si contextuala asupra problemelor elevului, pe care cadrele didactice nu-si pot permite sa le ignore.
Criteriile prezentate mai sus nu sunt exhaustive. Ele nu trebuie convertite intr-o lista de sanctiuni, pe baza careia elevul sa acumuleze puncte, care sa-l marginalizeze sau sa-l duca la
excluderea din scoala. Dimpotriva, aceste criterii ar trebui sa faciliteze identificarea timpurie a manifestarii comportamentelor dificile. Finalitatea acestei identificari s-ar concretiza in proiectarea unor interventii tintite, de solutionare a problemelor constatate, intr-o faza cat mai incipienta
Mentionam ca simpla descriere a comportamentului dificil nu promoveaza
comportamente alternative, nici la nivel individual, nici la nivelul clasei.
5. Ce spunem noi
Este foarte probabil sa fi auzit afirmatii de genul: “Tudor se comporta intotdeauna asa”,“Popescu este un elev violent”, “Maria este foarte agresiva”, exprimate in scoala, in diferite ocazii. Frecventa lor sporeste odata cu cresterea nivelului de stres sau de esec perceput de catre profesor. Desigur de cele mai multe ori astfel de reactii sunt generate de sentimentul de ineficienta trait, ca urmare a esecului in solutionarea unor probleme de comportament. Problema este ca termenul “agresiv” pe care il atasam unui elev se transforma intr-o eticheta, care ulterior il va stigmatiza. Trebuie sa fim atenti ca, o astfel de eticheta, deseori poate fi lipsita de acuratete si chiar nedreapta. Un pericol inerent al utilizarii unor asemenea expresii este inducerea de emotii negative si de bariere de comunicare elev-profesor. Mai mult, utilizarea unor astfel de afirmatii poate reprezenta un impediment serios al acuratetei, atat a intelegerii elevului cat si a descrierii acestuia in discutiile cu parintii, colegii, sau cu elevul insusi. Totodata ele nu induc si nici nu sugereaza ideea de schimbare.
6. Ce semnifica de fapt
Sa discutam cateva din perceptiile profesorului, privind relatiile sale cu elevii ce manifesta
comportamente indezirabile, subliniind problemele pe care le ridica fiecare.
A. Ce se ascunde, de fapt, in spatele expresiei: “Ea se comporta asa tot timpul”? De cele
mai multe ori un sentiment de frustrare cauzat, de anumite probleme recurente, nesolutionate eficient de catre profesor. Ca urmare, acesta va incepe sa se simta neajutorat si depasit de o situatie, aparent fara iesire. Mai mult, o astfel de stare genereaza convingeri de incompetenta profesionala, care intretin sentimentele de esec profesional. Insa, este aproape sigur ca elevul nu va manifesta comportamentul dificil tot timpul; astfel ca afirmatia de mai sus devine discutabila, cel putin sub raportul frecventei.
B. O afirmatie de genul: “George este un elev violent” induce ideea unui comportament,
care a devenit o problema atat de serioasa incat, o singura caracteristica epuizeaza descrierea intregii personalitati a elevului. Printre problemele importante, pe care le ridica o astfel de descriere amintim:
(a) nu este acurata din punct de vedere contextual, nu ne spune unde si cand este George
violent
(b) definitia violentei este ambigua, nefiind formulata in termenii actiunilor si consecintelor.
(c) nu da nici o indicatie despre perioadele in care nu este violent.
(d) nu ne da nici o idee despre calitatile elevului. S-ar putea ca el sa fie violent doar in 5 la suta din timpul petrecut la scoala, dar acest procentaj poate sa fi devenit suficient de reprezentativ, pentru a ne concentra in exclusivitate asupra partilor negative – (cum ramane cu restul de 95 la suta?). Evident, este nedrept sa descrii pe cineva bazandu-te doar pe 5 la suta din intregul repertoriu al comportamentului manifest.
(e) nu da nici o indicatie despre frecventa si durata comportamentului, ingreunand astfel proiectarea unor interventii.
C. La fel se pune problema si in cazul afirmatiei: “Ea este foarte agresiva”. Nu se specifica ce se intelege prin “agresiva”. Se refera oare la tachinarea si ironizarea colegilor, la abuzul verbal, la atacuri fizice, sau la o combinatie a tuturor acestor componente? Pe baza expresiei se intentioneaza descrierea actiunilor unui elev, sau se formuleaza concluzii privind caracteristicile personale? Putem presupune, fara sa avem certitudinea, ca folosirea cuvantului “foarte”, indica ingrijorarea profesorului fata de gradul de severitate si frecventa al problemei. Laelevii cu dificultati emotionale si comportamentale, agresiunea poate fi utilizata ca instrument de afirmarea a statutul ierarhic. In concluzie termenul “agresiv”, depinde si de situatie, si ca atare necesita o analiza a cauzelor si factorilor ce mentin o astfel de conduita in sala de clasa.
D. “El nu vrea sa se comporte frumos” indica faptul ca profesorul a incercat sa faca ceva in acest sens dar nu a reusit. “El nu se poate comporta frumos” merge un pas mai departe subliniind o situatie incremenita, fara iesire. O astfel de concluzie poate sa rezulte dintr-un stres prelungit si indica un sentiment de oboseala si lipsa de competenta in initierea unor schimbari. Insa nu ofera vreo indicatie a topografiei comportamentului; concentrandu-se in exclusivitate asupra comportamentului negativ.
Dupa cum vedem modul in care profesorul defineste si evalueaza comportamentul devine
o problema extrem de serioasa. Detalierea etichetelor trebuie facuta printr-o descriere explicita a comportamentelor inacceptabile si interventiilor corespunzatoare pe care le presupun. Insa, pentru a ne edifica asupra comportamentului se impun observatii si analize sistematice. Toate aceste actiuni sunt orientate in ultima instanta spre imbunatatirea calitatii invatarii elevilor. Obtinerea
unor date cat mai variate despre comportament si despre ameliorarile pe care le vizam, devine o competenta de baza a profesorului. Ea poate fi dezvoltata: pe baza experientei, a auto-reflexiei si desigur a stapanirii de cunostinte privind modul in care pot fi observate, colectionate si utilizate datele. Simpla acumularea
7. De ce este importanta observarea comportamentului?
Experimentarea invatarii de catre elev creste nivelul stimei de sine a profesorului si ofera
un impuls pentru o predare mai eficienta. Insa comportamentele dezadaptative pot limita si
reduce aceste momente, de aceea trebuie privite cu seriozitate. Daca comportamentul reprezinta o bariera in calea invatarii atunci trebuie sa adoptam o abordare riguroasa ca sa indepartam acea bariera, astfel incat profesorul sa se poata concentra asupra a ceea ce au nevoie elevii sa invete, si nu spre dificultatea comportamentului. Observarea sistematica poate ajuta acest proces.
Observarea este un proces de acumulare de informatii care sa faciliteze
imbunatatirea intelegerii si a calitatii predarii, precum si a invatarii in scoala.
Observarea trebuie sa devina o parte importanta a practicii profesorului. Observarea
faciliteaza detasarea de experientele subiective ale realitatii, astfel incat sa le poata fi atribuite o
semnificatie mai clara si mai detaliata. Integrand datele observate se pot induce schimbari atat in comportamentul elevului, cat si in perspectiva teoretica a profesorului. Un proces de observare continuu, dinamic va incuraja schimbarea si va preveni stagnarea in sala de clasa.
Pentru o circumscriere adecvata a unui anumit comportament este necesara observarea
elevului in diferite contexte (ex. in clasa, in curte, pe terenul de joaca), in timpul unor activitati variate (independente, in grup, in timpul invatarii independente/prin cooperare), si discutarea comportamentului acestuia cu alte cadre didactice sau cu membrii familiei. Aceste observatii multiple cresc probabilitatea ca profesorul sa evalueze cat mai corect functiile comportamentului, pe baza carora sa poata identifica modalitati adecvate de interventie. Pentru a spori gradul de acuratete al observatiei, acesta ar trebui realizata in urmatoarele conditii:
_ in momente in care comportamentului disruptiv nu are loc (ex. in prima jumatate a
orei, in timpul unei anumite activitati);
_ localizarea comportamentului nepotrivit (ex. sala de clasa, terenul de joaca);
_ conditii in care comportamentul nu survine (ex. cand se lucreaza in grupuri mici, cand
timpul este planificat/neplanificat);
_ situatii in care problema comportamentala este cel mai putin probabil sa survina (ex.
cand profesorul este substituit de unul dintre elevi);
_ evenimente sau conditii care apar de regula inainte de comportament (ex. sarcina de a
citi pentru un anumit grup);
_ evenimente si conditii care apar de obicei dupa comportament (ex. elevul este trimis
afara din clasa);
_ evenimente comune (ex. pe timp de vreme rea);
_ alte comportamente care sunt asociate cu problema comportamentala (ex. o serie de
interactiuni negative).
8. Ce putem observa?
Putem identifica mai multe cauze, ale comportamentului nepotrivit al unui elev. Unele
sunt legate de caracteristicile personale ale elevului: alergii, dureri de cap, indispozitii, deficitul atentional, hiperactivitatea. Altele tin de elemente din mediu care preced sau succed comportamentul. Rezultatul acestui proces de analiza ar trebui sa conduca la formularea unor ipoteze privind motivul/functia problemelor comportamentale constatate. Finalitatea evaluarii o reprezinta dezvoltarea unui plan de interventie, ce vizeaza reducerea comportamentelor negative prin stimularea comportamente pozitive.
Procesul de observatie da profesorului o perspectiva integrata asupra: (a) propriei persoane, (b) elevului, (c) mediului de invatare si (d) interactiunilor complexe dintre cele trei dimensiuni.Cateva din aspectele de care trebuie sa tina cont profesorul in observatiile care le face:
A. in primul rand factorii personali pot afecta comportamentul. Acestia ar putea include:
(a) conditii genetice, precum sindromul Down, (b) factori psihologici precum oboseala, (c)
aspecte ale personalitatii cum ar fi un nivel ridicat de anxietate si (d) factori legati de stima de sine, precum incapacitatea de a te percepe ca persoana, care poate sa invete si sa reuseasca.
B. Factorii cei mai reprezentativi in acest context sunt cei sociali. Dintre ei mentionam: calitatea relatiilor, efectul dinamicii grupului-clasa asupra abilitatii elevului de a-si exprima
preferintele si de a face alegeri.
C. Mediul fizic este de asemenea relevant. Aici observatorul poate lua in calcul nivelul de
stimulare si efectele sale asupra comportamentului elevului. Frecvent suprastimularea sau
substimularea pot deveni factori de initiere a comportamentelor problematice in cazul majoritatii elevilor.
D. Mediul psihologic detine un rol important prin impactul pe care il are asupra comportamentului. Pentru acesta profesorii trebuie sa-si defineasca propriile expectante fata de ce inseamna comportamentul adecvat al elevilor, sa evalueze in ce masura modul de predare al lectiei satisface obiectivele propuse. Ceea ce spune sau ceea ce face, precum si remarcile profesorului in situatii de stres pot induce sau spori nivelul de stres al elevului si implicit comportamentul dezadaptativ al acestuia.
De pilda, ce consecinte poate avea o remarca de genul: “comporta-te conform varstei tale”
adresata unui adolescent, care manifesta dificultati de invatare si comportamentale? Ce efect va
avea asupra stimei lui de sine? Mai mult, remarca nu ofera nici o indicatie privind expectantele profesorului (ce ar trebui sa faca elevul) si, din cauza naturii sale personale, exista un risc ridicat de exacerbare a comportamentului. Analiza mediului emotional sau psihologic este o metoda eficienta pentru a intelege climatul in care se dezvolta elevul.
9. Dimensiunile comportamentului
Inainte ca un profesor sa decida asupra interventiilor, este necesar sa identifice
dimensiunile comportamentului problematic si sa examineze mediul in care acestea se manifesta.
Atunci cand culegem date despre natura comportamentului, trebuie sa luam in calcul cateva
dimensiuni:
• frecventa comportamentului – cat de des se manifesta comportamentul intr-un
anumit interval de timp; ex: de cate ori isi gaseste elevul alte preocupari in timpul unei ore.
Aceasta monitorizare ar putea ajuta la reducerea nivelului de anxietate a profesorului, care se
simte incapabil sa schimbe ceva ce are impresia ca se produce de fiecare data. De asemenea, ar putea reduce nivelul stresului si tensiunea pe care le induce procesului de observare. Un astfel de stres poate influenta datele inregistrate privind comportamentele disruptive si semnificatiile pe care le atribuie acestora.
• durata, se realizeaza prin inregistrarea perioadei de timp in care se manifesta comportamentul inadecvat, cat timp dintr-o ora elevul viseaza cu ochii deschisi.
• latenta se refera la perioada de timp care se scurge din momentul aparitiei unui stimul pana cand elevul manifesta un anumit comportament. In observarea latentei, accentul este pus pe
perioada de timp premergatoare declansarii comportamentului dezadaptativ. Perioada de latenta
ne ofera informatii pretioase, atat referitoare la momentele pozitive, cat si la cele dificile. Din
observarea naturii, desprindem informatii despre topografia comportamentului elevilor si date
necesare clasificarii proceselor comportamentale.
• intensitatea poate fi evidentiata prin inregistrarii gravitatii comportamentului elevilor.
