|
|
|
Arta la greci
Izvoare si temeiuri ale avantului si superioritatii artei elene fata de cea a altor neamuri
Arta la greci este principalul scop ala acestui studiu istoric. Pastrata intr-o infinitate de monumente si demna de cel mai inalt grad de a fi obiect de contemplare si imitatie – aceasta arta cere din partea noastra o cercetare amanuntita care san u se margineasca la I insiruire a trasaturilor nedesavarsite si la explicarea celor formate, ci sa dezvaluie esentialul; san u ofere doar simple cunostinte ci si invataturi practice. Expunerea artei la egipteni, etrusci si alte popoare, poate largi intelegerea noastra sis a ne invete sa judecam correct; dar un studiu despre arta greaca are drept scop sa modeleze intelegerea si judecata noastra dupa adevarul unic, dandu-ne reguli de judecata si actiune.
Aceasta disertatie privind arta la greci consta in 4 subcapitole: primul, cel de fata, se ocupa de temiurile si cauzele hegemoniei si superioritatii artei grecesti fata de cea a altor popoare; al2-lea trateaza faptele esentiale ale artei; al3-lea cresterea si decaderea acesteia; iar al4-lea partea mecanica a artei. Capitolul se inchieie printr-o privire asupra picturii in antichitate.
Cauza si temeiul superioritatii artei in vremea vechilor greci se datoreaza in parte influentei climatului, in parte constitutiei politice si mentlaitatii astfel formate; apoi consideratiei de care se bucurau artistii, precum si scopurilor in care era folosita arta.
Sub influenta climei a incotit samanta din care a rasarit arta, iar pamantul sortit sa fie ales pentru aceasta a fost cel al Greciei; incat, ceea c Epicur spune despre talentul pentru filozofie, pe care-l atribuie ewxclusiv grecilor, s-ar fi potrivit cu si mai multa justete in ce privete arta: caci o infinitate de lucruri pe care noi ni le reprezentam ca ideale, erau naturale pt ei.
Despre stima grecilor pentru artisti
Cetateanului intelept I se aducea cea mai mare cinste si era cunoscut in cetate cum e cunoscut la noi omul cel mai bogat; asa cum era tanarul Scipio care adusese la Roma pe zeita Cibele. La aceasta stima putea ajunge si artistul; ba Socrate ii declara pe artisti drept singurii intelepti, ca unii care sunt cu adevarat intelepti sin u par a fi; si poate de aceea Esop frecventa mereu sculptorii si arhitectii. Intr-o epoca mult mai tarzie, pictorul Diognetius a fost unul dintre cei care l-au invatat pe Marc Aureliu intelepciunea. Imparatul recunostea ca a invatzat de la acesta sa deosebeasca adevarul de minciuna sis a nu ia amagirile drept realitati. Artistul putea deveni legislator: caci toti legislatorii erau cetateni de rand, cum marturiseste Aristotel. El putea conduce osti, ca Lamachos, unul din cei mai saraci oameni din Atena, sis a-si vada statuia asezata langa cea a lui Miltiade ori Temistocle, ba chiar alaturi de cele ale zeilor: asa si-au vazut Xenophil si Straton statuile lor sezand langa cele ale lui Esculap si a Hygeii, la Argos. Cheirisophos, cel care-l sculptase pe Apolo din Tegeea, era reprezentat in marmura alaturi de opera sa; Alcamenes era reprezentat la un nivel artistic inalt, pe coama templului eleusinic; Parrhasius si Silanion au fost onorati odata cu Teseu in tablourile inchinate erului. Alti artisti isi puneau numele pe opera, ca Feidias, pe al sau Iupiter Olimpianul. Se vedea de asemenea pe multe statiu ale invingatorilor la jocurile din Elis numele artistului, iar pe cvadriga de bronz pe care Dinomene, fiul lui Hieron regale Siracusei, pusese sa fie asezata acolo, in memoria tatalui sau, se vedea o inscriptie cu doua versuri care aratau ca Onatas a fost maestrul acelei opera. Dar aceasta uzanta nu era atat d generala incat sa se traga concluzia ca opera marete nepurtand numele artistului ar apartine unei epoci mai tarzii.
Gloria si fericirea artistului nu depindeau de capriciul orgoliului nestiutor: operele de arta nu tindeau sa satisfaca gustul meschin si vederile stramte ale unui arbitru orbit de adulatie si servilism, si erau judecate si raplatite de inteleleptii intregii natiuni in adunarile intregii Grecii si constituiau obiect al concursurilor de picture de la Delfi si Corint, randuite de pe vremea lui Fidias, cu judecatori anume alesi in acest scop. Cei dintai concurenti in aceasta adunare au fost Panaios si Timagoras din Chalkis; acesta din urma a obtinut premiul. In fata unor astfel de judecatori a aparut Aeton cu picture sa, Nunta lui Alexandru si a Roxanei. Presedintele judecatorilor, Proxenides, i-a adjudecat premiul si i-a dat fiica sa in casatorie. Se vede ca renumele nu impunea arbitrilor sin u-I impiedica sa dea dreptate meritului.
Grecii pretuiau in general artele si mestesugurile de orice fel, cand ele erau manuite cu dibacie, cel mai bun mester in cel mai neinsemnat lucru putand sa aspire la eternizarea numelui sau. Stim si acum numele constructorului unui apeduct pe insula Samos sip e al aceluia care a lucrat tot acolo cea mai mare nava; stim de asemenea numele unui pietrar care s-a distins prin modul in care taia columnele; se chema Architeles. Se pare ca multe lucruri mai speciale au fost numite de greci dupa mesterii care le faceau si au ramas asa in vocabular pt totdeauna.
Arta in viata natiunii
Practicarea artei a facut ca aceasta sa se pastreze in toata grandoarea ei. Faptul ca lucrarile de arta erau inchinate exclusive divinitatilor si celor mai utile si nobile teluri patriotice, iar in locuintele cetatenilor domnea sobrietatea si simplitatea, ingaduia artistului san u se coboare lalucruri marunte, san u-si puna talentul la discretia poftelor meschine ale vreunui proprietar lacom, ci sa lucreze potrivit ideilor si dorintelor celor mai inalte, ae intregii natiuni. Miltiade, Temistocle, Aristide si Cimon, capeteniile si salvatorii Greciei, nu aveau locuinte mai bune decat vecinii lor. Dar mormintele erau privite ca edificii sacre; de aceea nu trebuie sa ne mire daca celebrul pictor Nicias s-a hotarat sa decoreze un mormant din afara cetatii Tritia, in Ahaia. Trebuie sa tinem seama si de foloasele trase de arta din spiritul de emulatie, cand cetatile se intreceau sa aiba o statuie frumoasa sic and poporul intreg suporta costul statuii fie a unui zeu fie a unui invingator la jocurile publice. Existau cetati care nu era cunoscute chiar in antichitate decat prin aceea ca posedau o statuie frumoasa; asa era Alifera cu o Palas din bronz, opera a lui Hecatodor si Sostrate.
