Clasificarea pigmentilor anticorozivi

CLASIFICAREA PIGMENTILOR ANTICOROZIVI

Protectia eficienta a metalelor in ceea ce priveste coroziunea impune necesitatea ca in compozitia vopselelor sa se afle pigemnti anticorozivi. Pigmentii anticorozivi actioneaza in pelicula vopselei prin diverse mecanisme.

Pentru protectia metalelor impotriva coroziunii este important mecanismul de neutralizare, cu conditia ca mediul coroziv sa fie greu contaminat cu substante de natura acida.

Printr-o pigmentatie corespunzatoare, poate fi impiedicata ori cel putin intarziata nu numai permeabilitatea mediului, iar pigmentul este astfel capabil sa protejeze substratul metalic impotriva coroziunii.

Neutralizarea substantelor acide mai poate avea ca efect prelungirea duratei de functionare a liantului organic, care atunci nu este dizolvatsi nu are loc nici o degradare a retelelor macromoleculare. Se impune necesitatea de a tine cont de faptul ca daca degradarea liantului are loc intr-o masura mai mare, atunci toate substantele lichide si gazoase necesare pentru aparitia procesului de coroziune au cale libera.

Pigmentii care actioneaza pe baza mecanismului de ecran, sunt pigmentii caracterizati printr-o structura stratificata ce prelungeste traiectoria de difuziune a mediului la suprafata substratului.

Pigmentii activi din punct de vedere chimic care manifesta activitate inhibitorie asupra coroziunii, sunt pigmentii care reactioneaza cu liantul, substratul metalic sau mediul de difuzie si care formeaza compusi cu acsiune inhibitorie.

Pigmentii care manifesta activitate electronica sunt pigmentii care ofera substratului metalic o protectie catodica.

In ceea ce priveste mecanismele actiunii lor asupra substratului metalic, pigmentii anticorozivi activi din punct de vedere chimic, pot fi clasificati dupa cum urmeaza :

1.       pigmenti de formare a complecsilor – fixeaza ionii de fier ce parasesc suprafata metalica datorita reactiilor de coroziune ce au loc in capetele anodice ale celulelor de coroziune sub forma compusilor de coordinare. In decursul reactiei cu oxigenul din aer, se formeaza o pelicula de suprafata care blocheaza actiunea punctelor anodice sin celula coroziva;

2.       pigmenti solubili – manifesta capacitatea de a elibera ioni de pasivizare ce afecteaza activitatile punctelor catodice si anionice din celulele corozive ce apar la suprafata metalului;

3.       pigmenti insolubili – reactioneaza cu un compus corespunzator de formare a peliculei, un liant, producand produsi de reactie ce inhiba procesele corozive;

4.       pigmenti de baza – maresc concentratia ionilor hidroxil din apa ce se difuzeaza prin stratul de vopsea, si schimba astfel valoarea pH-ului la o zona suficienta pentru blocarea coroziunii metalului.

Dezvoltarea pigmentilor antocorozivi a trecut printr-o schimbare de directie ascendenta rapida. Aceasta a fost sustinuta in principal de catre interdictia de a utiliza pigmenti anticorozivi ce contin Pb (III) si Cr (VI).

In prezent, cand pigmentii cromati si pe baza de Pb (II) – cromatul de zinc, tetraoxicromatul de zinc, cromatul de strontiu, miniul de plumb, dioxidul de plumb si plumbatii de calciu, au fost abandonati din ratiuni ecologice si toxicologice, fosfatii au devenit cei mai utilizati pigmenti. De asemenea, fosfatii au fost primii pigmenti anticorozivi de natura netoxica.

Tabelul 4.71. Examinarea detaliata a pigmentilor anticorozivi