Asigurarea; concept, rolul ei in activitatea economica, Relatia asigurare - co-asigurare - reasigurare - retrocedare; prezentare comparativa

asigurari comert contabilitate drept economie legislatie statistica transporturi turism

1. Asigurarea; concept, rolul ei in activitatea economica.

Asigurarea are la baza un acord de vointa intre o persoana fizica sau juridica in calitate de asigurat si o persoana juridica in calitate de asigurator, prin care asiguratul cedeaza asiguratorului un risc sa o clasa de riscuri pentru care obtine protectia asiguratorului. Pentru aceasta protectie, asiguratul plateste asiguratorului o suma de bani, numita prima de asigurare, urmand ca in cazul producerii riscului sau risurilor aisgurate, aisguratorul sa in despagubeasca pe aisgurat pentru daunele suferite. Astfel asigurarea se concretizeaza intr-o tranzactie al carei obiect in constituie cumpararea unui serviciu, respectiv a protectiei pentru pierderea posibila si viitoare datorita producerii riscurilor agreate. Pretul acestei protectii este prima de asigurare.

2. Relatia asigurare - co-asigurare - reasigurare - retrocedare; prezentare comparativa

Asigurarea are la baza un acord de vointa intre o persoana fizica sau juridica in calitate de asigurat si o persoana juridica in calitate de asigurator, prin care asiguratul cedeaza asiguratorului un risc sa o clasa de riscuri pentru care obtine protectia asiguratorului. Pentru aceasta protectie, asiguratul plateste asiguratorului o suma de bani, numita prima de asigurare, urmand ca in cazul producerii riscului sau risurilor aisgurate, aisguratorul sa in despagubeasca pe aisgurat pentru daunele suferite. Deci acordul are loc intre doua persoane juridice, sau o persoana fizica (asiguratul) si o persoana juridica (asiguratorul).

Co-asigurarea este o modalitate de transfer al riscului de la un asigurat catre mai multi asiguratori, pentru parti din valoarea bunului asigurat. Nu se refera si nu inseamna in nici un fel supraasigurare, adica asigurarea la o valoare peste valoarea reala a bunului. Astfel prin co-asigurare, asiguratul cedeaza cote parti din riscul asigurat mai multor asiguratori pana la 100% din valoarea riscului. Este o modalitate de acoperire a riscurilor mari si foarte mari. In cazul producerii daunelor, asiguratul va colecta contravaloarea despagubirilor de la asiguratorii sai, in mod proportional cu nivelul primelor platite. Diferenta consta si in numarul de contracte incheiate, asiguratul incheind contract cu fiecare asigurator care participa la preluarea riscului. Se incheie mai ales cu ajutorul borokerilor de asigurari deoarece implica multa munca din partea asiguratului.

Reasigurarea reprezinta un acord incheiat intre doua parti numite companie cedenta sau reasigurat, si reasigurator prin care prima consimte sa cedeze si cealalta sa accepte sa preia o anumita parte a riscului (uneori intregul risc), conform conditiilor stabilite in acord, in schimbul pplatii de catre comapnia cedenta reasiguratorului a unei sume denumita prima de reasigurare, ce reprezinta o cota din prima originala de asigurare, urmand ca in cazul producerii evenimentului asigurat reasiguratorul sa contribuie la acoperirea pierderii. Reasiguratul este de fapt compania inintiala de asigurari care preia prima riscul. Ea apeleaza la reasigurare in general ca o tehnica de acoperire, mai ales ca acest principiu se foloseste in cazul riscurilor foarte mari. Astfel reasigurarea are ca efect 'pulverizarea' riscului pierderea suferita fiind suportata de mai multe societati.

La randul lui reasiguratorul isi protejeaza portofoliul prin incheierea altor contracte de cedare a unei parti din reasigurarile acceptate de el, operatiunea purtand denumirea de retrocedare, compania cedenta fiind retrocedent si reasiguratorul fiind retrocesionar. Aceste ultime doua forme de asigurare se incheie numai intre persoane juridice si nu implica niciodata aisguratul initial in realatia lor.

3. Dispersia riscului. Forme de protectie

Riscurile se diperseaza foarte mult, aceasta raspandire reprezentand tocmai principiul de baza al asigurarilor. In acest fel o paguba mare suferita de o persoana fizica sau juridica in calitate de asigurat este despagubita prin participarea cu sume mici a mai multor asiguratori, reasiguratori,etc.

Pentru forme de protectie vezi subiectul doi. In plus Autoasigurarea.

Autoasigurarea consta in crearea de catre o persoana fizica sau juridica a unui fond, a unor rezerve proprii avand ca destinatie numai acoperirea pagubelor create din orice motiv (calamitati, incendii, furt, etc). Ea nu este o aisgurare deoarece nu se bazeaza pe o relatie contractuala, nu exista parti contractante, asiguratul este in acelasi timp si asigurator si nu respecta ideea de mutualitate obligatorie in asigurare (fiecare asigurat contribuie cu primele de asigurare la crearea fondului de asigurare din care se suporta contravaloarea daunelor suferite de asigurati).

4. Functiile asigurarii si reasigurarii

Asigurarea:

a. Compensarea financiara a pierderilor

cea mai importanta functie

este posibila datorita realizarii fondului de asigurare creat din primele de asigurare platite de asigurati

asigurarea are rolul de a contribui la refacerea bunurilor avariate sau distruse, acordarea unor sume de despagubire (asig. de viata) si de a repara unele prejudicii de care asiguratii raspund conform legii

b. Prevenirea pagubelor

finantarea unor activitati de prevenire a producerii riscurilor sau programe educationale pentru asigurati

practicarea fransizei (scaderea din drepturile de asigurare a unei sume determinate care reprezinta participarea asiguratului la acoperirea unei parti din paguba) - il obliga pe asigurat sa aiba o atitudine preventiva.

c. Functie financiara

- societatile de asigurare investesc sumele incasate sub forma primele de asigurare, sporind disponibilitatie existente

- determinata de : nu toate politele de asigurare au ca rezultat producerea riscului (decalj temporar intre incasarea primelor si momentul platii despagubirii)

d. Economisirea

- in special pt asigurarile de viata

- posibilitatea ca alaturi de protectie, la expirarea contractului sa beneficieze de suma asigurata si, in plus, de participarea la profitul obtinut din sumele investite.

e. Reducerea costurilor statului- sprijina statul in domenii de asistenta sociala si medicala, pensii, compensari accidente de munca, etc.

f. Promovarea comertului invizibil - acolo unde legislatiile nationale permit vanzarea de asigurari unot clienti din alte tari sau cumpararea de la asiguratori straini.

Reasigurarea

a. Protejeaza asiguratorii directi.

- protejeaza de pierderile determinate de producerea riscurilor ce pot pune in pericol solvabilitatea lor

- face posibila cresterea capacitatii asiguratului de a primi mai multe riscuri decat ar fi altfel capabil sa accepte.

b. Grad de stabilitate a ratei daunelor - dispersarea pierderilor mai mari pe o perioada mai indelungata prin contractele de protectie contra catastrofelor

c. Dispersie mare a riscurilor - practica reciprocitatii - asiguratorii primari isi plaseaza contractul de reasigurare pe o baza reciproca, unul altuia, astfel incat compania cedenta va o feri o parte dintr-un contract al sau unui reasigurator capabil sa-i ofere altul in schimb.

d. Creste flexibilitatea asiguratorului

e. Stabilitate - evitarea fluctuatiilor referitoare la daune, de la un an la altul

f. Creste capacitatea de subscriere de noi riscuri (si mai multe) a asiguratorului

g. Permite societatii cedente sa se retraga dintr-o categorie de afaceri sau o zona geografica pentru o anumita perioada de timp prin cedarea integrala a riscului in reasigurare.

h. Permite companiei cedente sa intre rapid intr-o categorie de afaceri sau o noua zona geografica prin negocierea si preluarea unor contracte de reasigurare de la companiile din acea zona.

i. Posibilitatea companiilor cedente de a obtine o gama larga de servicii si de consultanta de la marile companii de reasigurari si de la unii borkeri de reasigurari care au o experienta mondiala in domeniul reasigurarilor si asigurarilor.

5. Risc si sansa. Asigurabilitatea. Criterii de clasificare a riscurilor.

Risc si sansa

Daca nu ar exista risc nu ar exista asigurari. Riscul este un pericol, o primejdie la care sunt supuse bunurile, oamenii, afacerile si pentru care societatile de aigurari pot oferi protectie. Se presupune ca evenimentele incerte pot aduce cu ele pierderi sau castiguri. Ele pot fi risc si sansa, ambele referindu-se la evenimentele viitoare si incerte. Riscul in asigurari este folosit in sens pesimist, fiind considerat o intamplare nedorita. Nu se pot asigura decat acele evenimente in urma carora apare o piedere. Sansa presupune o abordare optimista, sperandu-se preponderent obtinerea unui castig.

Asigurabilitatea

Pentru a fi asigurabile riscurile trebuie sa indeplineasca o serie de criterii de asigurabilitate:

- sa fie calculabile - sa poata fi determinate probabilistic si sa se poata produce cu o probabilitate intre 0 si 1.

- sa nu poata fi evitate

- sa nu poata fi constientizate

- sa fie suportabile ca marime si ca frecventa din punct de vedere financiar, de catre asigurator

- sa fie compensatorii - sa se poata compensa pierderea

- sa fie contractuale - sa reprezinte protectia prevazuta in contractul de asigurare

- sa fie compatibile cu reglementarile in vigoare, cu morala si cu profitabilitatea asiguratorului.

Clasificare a riscurilor

CRITERIUL DE CLASIFICARE

TIPUL RISCULUI

CARACTERISTICI

a. asigurabilitate

- risc pur

-provoaca pierdere, niciodata castig

-riscuri tipice: incendiu, explozie, accidente, naufragiu, deces, furtuna, furt.

- risc speculativ

- provoaca pierdere, dar si castig

- nu sunt asigurabile

- riscuri comerciale, jocuri de noroc, pariurichiar dc individul pierde, societatea poate castiga.

b. implicatii si natura

- risc fundamental

- afecteaza o mare parte a societatii si a lumii, si numai anumite persoane

- presupune elememntul de catastrofa

- apar ca fiind neasigurabile pt ca sunt f. mari

- sunt considerate responsabilitatea guvernelor

- risc particular

- consecintele sunt relativ limitate sub aspectul intinderii efectelor

- cele mai multe riscuri asigurabile

- pierdere pt un nr mai mic de persoane.

c. teoria managementului riscului

- risc static

- considerate riscuri asigurabile pt ca producerea lor genereaza numai pierdere sau mentinerea satus-ului

- risc dinamic

- considerate riscuri neasigurabile pt ca sunt riscuri comerciale tipice care pot genera si pierdere si castig

d. impact asupra asigurabilitatii

- risc asigurabil - general

- incluse in conditiile generale de asigurare

- incendiu, explozie, naufragiu, esuare, rasturnare a navei, coliziune, cutremur, eruptie vulcanica, sacrificiul in avaria comuna, prabusire a aeronavei, etc.

- risc asigurabil - special

- se pot produce ca urmare a actiunii oamenilor(razboi, greva, revolutie, revolta, etc.)

- sau tin de natura marfii (ruginire, zagariere, spargere, alterare, etc.)

- se asigura separat, la solicitare si contra unei prime suplimentare.

- risc neasigurabil

- evenimente a caror producere e certa, cele cauzate de asigurat, cunoscute de acesta si ascunse asiguratorului (vicii ascunse, ale bunului, ambalaj necorespunzator, evaporarea lichidelor, moartea naturala a animalelor, etc.

6. Actorii pietei internationale a asigurarilor si reasigurarilor.

Pe piata internationala se intalnesc unrmatoarele categorii de firme, care alcatuiesc piata:

a. purtatori specializati ai riscului, adica aisguratori si reasiguratori, care ofera protectie clientilor lor

b. intermediari – cei mai importanti sunt brokerii de asigurare (persoane juridice) care actioneaza ca reprezentanti ai cumparatorilor de asigurari si reasigurari in plasarea riscurilor si obtinerea protectiei; cea de-a doua categorie sunt agentii de asigurare care ofera clientilor polita unui anumit asigurator

c. firmele ce ofera servicii specializate asociate activitatii de asigurare, cum ar fi: constatatori, evaluatori, lichidatori de daune, consultanti in domeniul managementului de risc, etc.

7. Asiguratori si reasiguratori

Grupul vanzatorilor de asigurari si reasigurari cumprinde companiile de asigurare, respectiv reasigurare care primesc (accepta) riscuri in aisgurare/reasigurare in schimbul primelor de asigurare/reasigurare, devenind asiguratori/reasiguratori.

Un aspect foarte important este ca aceste societati sa fie solvabile, serioase, sa aiba o conduita adecvata si sa duca la cresterea sau mentinerea climatului de incredere al clientilor in ideea de protectie prin asigurare si in asiguratorii de pe piata. Din punctul de vedere al clientului siguranta financiara se reflecta in capacitatea de a face fata obligatiilor de plata asumate fata de creditorii sai. Aceasta reprezinta punctul central al oricarei aprecieri sau evaluari a acestora. In acest scop se folosesc o serie de criterii, majoritatea general acceptate, atat obiective cat si subiective. Acest lucru este realizat in mod profesional de „agentiile de rating”, cele mai cunoscute fiind Standard and Poor’s, Moody’s si AM Best. Rating-ul exprima capacitatea debitorului (respectiv compania de asigurare-reasigurare) de a face fata obligatiilor de plata catre creditori. Pentru aceasta, agentiile de rating folosesc o anumita clasificare , iar in clasa in care o societate este incadrata o pozitioneaza in functie de aceste criterii.

Tipurile de companii pe care le intalnim pe piata in calitate de asiguratori si reasiguratori sunt:

a. Companiile de asigurari - sunt principalii ofertanti de asigurari si cumparatori de reasigurari pe pietele internationale. Acestea sunt:

- companii de aigurari directe - desfasoara un volum de reasigurari mult mai mare decat companiile profesionale

- prevad in structura lor organizatorica un departament specializat sau chiar o sucursala ce se ocupa cu primiri si cedari de reasigurari.

- companiile mici sau mijlocii folosesc metoda subcontractarii acestei activitti prin agentiile de subscriere sau apeleaza la brokeri.

- companii de stat de asigurari - dimensiunile si volumul afacerilor lor sunt reprezentative in special in tarile in care aigurarile sunt monopol de stat: Brazilia, Chile, Argentina, Kenya, etc.

- pot aparea ca singuri cumparatori de reasigurari din tarile lor ce actioneaza pe piata internationala a reasigurarilor si pot exercita o influenta mai mare decat cea a companiilor private.

b.Companiile de reasigurari - sunt ofertanti ai tranzactiilor de reasigurare, dar in cazul retrocedarii apar in calitate de cumparatori de reasigurare. Acestea sunt:

- companii profesionale de reasigurari - sunt societati specializate in reasigurari si reprezinta categoria principala de reasiguratori de pe piata internationala

- companii de stat de reasigurare - sunt in postura de cumparatori de reasigurare in cazul retrocedarii unei parti din riscurile preluate.

- in unele tari (latino-americane) reasigurarile interne sunt monopol de stat 100%, in alte tari este obligatorie reasigurarea la o anumita companie straina.

c. Companiile captive de asigurari si reasigurari - companie de asigurari si resigurari detinuta sau controlate de o societate, cu o alta activitate decat de asigurari, create in principal pentru a asigura sau reasigura riscurile societatii mama sau a filialelor acestora.

- prezinta o metoda frecventa in cazul companiilor cu un management al riscului adecvat, istoric al daunelor bun si capacitate financiara ridicata.

- obiectul lor de activitate se rezuma mai ales la asigurarile si reasigurarile de bunuri; industrii: petrochimie, siderurgie, energetica, farmaceutica, constructii, alimentara, transporturi, etc.

- exista 2 categorii:

- companii captive private - asigura numai riscurile proprietarului

- pot fi: exclusive (asigura riscurile unei singure societati de care apartin) si de interes comun (apartin si asigura mai multe societati)

- companii captive mixte - efectueaza asigurari si pentru terte parti

- companii onshore - societati de drept din tara gazda ce isi desfasoara activitatea in acea tara si sunt supuse regimului fiscal local

- companii offshore - societati de drept straine care isi desfasoara activitatea in alte tari in conformitate cu legislatia din tara gazda.

d. Asociatiile mutuale - forma de asociere a mai multor persoane care contribuie la crearea fondului de asigurare din care vor fi despagubiti cei care vor suporta pagubele.

- ele nu au capital si apartin contractantilor asigurarilor, astfel incat orice ou contractant devine co-proprietar al asociatiei.

e. Sindicatele Loyd's - sunt foarte importante pe piata Londrei si pe piata internationala si au ca membri persoane fizice si juridice care raspund pentru riscurile asumate de catre managing underwriter-i in numele lor.

f. Pool-urile de subscriere - aranjamente organizatorice cu obiectivul de a reduce cererea pentru reasigurarile oferite de pietele conventionale de reasigurari prin mobilizarea capacitatii locale si/sau prin incheierea de tranzactii directe de asigurare si reasigurare.

- activitatea lor este coordonata de o companie agreata de toti membrii sai care isi asuma rolul de leader. Pot fi:

- nationale - mobilizarea de asigurare directa a marilor riscuri

- regionale

8. Intermedierea in asigurari si reasigurari, tipuri de intermediari.

Exista 2 categorii de intermediari:

AGENTI DE ASIGURARE

BROKERI

persoane fizice care lucreaza part-time sau full-time pentru asiguratorul pe care il reprezinta pe baza unui contract

- persoane juridice independente, specializate in intermedierea in asigurari

- persoana sau firma care plaseaza riscuri la un asigurator si actioneaza ca agent al asiguratului, si nu al asiguratorului desi primeste comision de la acesta din urma.

reprezinta interesele asiguratorului

reprezinta interesele asiguratului

vinde politele de asigurare ale unuia sau mai multor asiguratori

cumprara asigurari/reasigurari pentru clientul sau (numit principal)

nu sunt profesionisti in asigurari

sunt experti in asigurari, cunosc foarte bine piata de asigurari si reasigurari, intretin legaturi in toate marile centre

nu pot fi dati in judecata pentru neglijenta in exercitarea profesiei

pot fi dati in judecta pt neindeplinirea sau indeplinirea defectuoasa a sarcinilor lor

este renumerat de asigurator prin salariu, comision sau o combinare a acestora

este renumerat de asigurator prin comision, numit brokeraj prin aplicarea unei cote procentuale din prima de asigurare/reasigurare(pt reasig intre 5-15%)

uneori are atributii limitate - numai completarea cererii de asigurare, fara dreptul de a emite polita de asigurare

are atributii privind gasirea protectiei optime pentru client, incheierea contractului de asigurare, uneori si administrarea daunei.

sunt utilizati mai ales in asigurarile incheiate de persoane fizice

brokerii de asigurari sunt diferiti de cei de reasigurari - acestia se ocupa cu gasirea celor mai bune legaturi si contracte de reasigurare si de aducerea laolalta a partilor contractante

Functiile brokerilor: - acorda asistenta clientului pentru elaborarea unui program adecvat de asigurari/reasigurari si pentru imbunatatirea programului existent

- contacteaza asiguratorii/reasiguratorii potriviti pentru obtinerea unor contracte corespunzatoare pe termen lung

- negociaza termenii contractului de asigurare si pregateste textul acestuia sau verifica daca textul propus de compania cedenta raspunde protectiei optime

- participa la plata primei de asigurare si la incasarea contravalorii corespunzatoare despagubirii in cazul producerii daunelor

- pregateste reinnoirea contractului de asigurare

- asista asiguratorul in respectarea clauzelor contractuale.

9. Prestatorii de servicii in domeniul asigurarilor si reasigurarilor; rolul lor in derularea contractelor de asigurare.

Aceste servicii sunt legate de: inspectiile de risc, evaluarea si managementul riscului, constatarea, evaluarea si lichidarea daunelor.

Profesii: inspector de risc, constatator, evaluator de daune, manageri de risc, etc.

Aceste servicii sunt prestate atat pentru clientii institutionali cat si pentru cei individuali. Pentru ralizare lor se utilizaza tehnici specifice din diferite domenii: actuari, juristi, ingineri, specialisti in management financiar si investitii,etc.

Existenta firmelor de prestari de servicii in asigurari este necesara datorita diversitatii si complexitatii activitatilor presupuse de incheierea si derularea contractelor de asigurare.

15. Definitia si caracterele juridice ale contractului de asigurare.

Contractul de asigurare este actul juridic prin care asiguratul se obliga sa plateasca o prima asiguratorului care preia asupra sa riscul producerii unui anumit eveniment, obligandu-se ca, la producerea acestuia, sa plateasca asiguratului sau unei terte persoane(beneficiar) o indemnizatie de asigurare (despagubire sau suma asigurata) in limitele convenite.

Caracterele juridice

a. contract personal – prin contractul de asigurare se asigura persoana si nu proprietatea. In cazul in care asiguratul vinde proprietatea asigurata, noul proprietar nu este asigurat in baza aceluiasi contract.

b. Contract consensual – se formeaza “solo consensu”, si este valabil prin simplul acord de vointa al partilor

c. Contract sinalagmatic – partile se obliga una fata de alta: asiguratul sa plateasca prima, asiguratorul sa asigure protectie

d. Contract unic pe intreaga sa durata

e. Contract cu executare succesiva – executarea nu are loc dintr-o data printr-o singura prestatie. Asiguratul cunoaste perioada in care se garanteaza ca, in cazul producerii evenimentului asigurat, va avea dreptul la incasarea despagubirii sau sumei asigurate. In acelasi timp asiguratorul pretinde prima la termene stabilite, si in mod corespunzator, acorda continuu protectia prin asigurare.

f. Contract cu titlu oneros – fiecare parte are in vedere obtinerea unui anumit avantaj, o contra prestatie in schimbul celei pe care o face ori se obliga a o face in favoarea celeilalte parti. Asiguratul – prima contra protectie, asiguratorul – protectie contra prima pe care o investeste.

g. Caracter aleatoriu – efectele sale depind de un eveniment viitor si incert care pot duce la obtinerea de castig sau pierdere pentru oricare din parti, in cazul asigurarii numai la pierdere.

h. Contract de adeziune – clauzele sunt stabilite numai de una dintre parti (asiguratorul), cealalta parte neavand decat facultatea de a le accepta ca atare sau nu. Posibilele negocieri au invedere numai continutul unor clauze(prima, modalitatea de plata, etc) si nu forma contractului.

18. Conditiile de validitate ale contractului de asigurare

1. Capacitatea de a contracta a partilor contractante

Art. 949 din Codul civil roman prevede ca orice persoana poate contracta, daca nu este declarata necapabila de lege. Incapabili a contracta sunt: minorii, interzisii judecatoresti si , in genere, toti cei carora legea le-a prohibit oarecare contracte (art. 950), respectiv cei care nu au capacitate de exercitiu.

Persoanele fizice pot incheia contracte de asigurare daca au implinit varsta de 14 ani si nu sunt puse sub interdictie. Contractele de asigurare incheiate intre minori sub 14 ani si de persoanele puse sub interdictie raman valabile atata timp cat cei in cauza sau reprezentantii lor nu cer anularea. Minorii intre 14- 18 ani au capacitate restransa si pot incheia acte juridice personale, dar numai cu incuviintarea parintelui sau a autoritatii tutelare.

In asigurari de persoane, asiguratul trebuie sa aiba cel putin varsta legala si sa indeplineasca si celelalte conditii din polita de asigurare.

Conditiile speciale privind asigurarea de accidente prevad ca o asemenea asigurare poate fi contractata si de persoane in varsta de 14 ani, care dobandesc venituri din munca proprie.

2. Consimtamantul valabil al partilor ce se obliga

Potrivit dispozitiilor Codului civil roman, consimtamantul nu este valabil cand este dat prin eroare, smuls prin violenta sau surprins prin dol (art. 953).

Contractul de asigurare urmeaza aceste dispozitii:

conform art. 954, eroarea nu produce nulitate decat atunci cand cade asupra obiectului conventiei;

violenta, in materie de asigurari, este greu de presupus ca poate fi intalnita in activitatea practica. Dar daca este intalnita, atunci contractul devine nul;

dolul reprezinta folosirea de mijloace viclene de catre una din parti, la incheierea contractului, astfel incat sa apara in mod evident ca fara aceste manopere, cealalta nu ar fi contractat. Acesta, de asemenea, produce nuliatatea contractului. Aceeasi solutie poate fi adoptata de asigurator atunci cand asiguratul da raspunsuri inexacte sau incomplete, cu sau fara rea vointa, cu privire la imprejurarile esentiale referitoare la risc.

3. Obiectul asigurarii il reprezinta ceea ce este asigurat.

Pentru ca un bun sa fie asigurat, el trebuie:

sa existe;

sa fie determinat sau determinabil.

In asigurarea de bunuri, determinarea obiectului respectiv se face in functie de specificul asigurarii, potrivit conditiilor de asigurare care fac parte integranta din contract. In asiguararea de persoane, determinarea asiguratului se face dupa datele sale personale. In asigurarea de raspundere civila se delimiteaza in mod concret persoana fizica sau juridica a carei raspundere fata de terti este asigurata si activitatea sau faptele care stau la baza eventualului prejudiciu produs. Obiectul este, in acest caz, prejudiciul pe care asiguratul ar putea sa-l cauzeze unei terte persoane prin activitatea sa, delimitata de conditiile generale si specifice de asigurare.

4. Cauza contractului de asigurare Validitatea unui contract de asigurare se exprima si prin cauza sa licita (sa nu incalce ordinea publica si bunele moravuri specifice societatii) si morala.

19. Principiile pe care se bazeaza incheierea si derularea contractului de asigurare

Interesul asigurabil reprezinta conditia de baza a oricarui contract de asigurare si este definit ca fiind dreptul legal de a asigura ceea ce rezulta dintr-o relatie financiara, acceptata de lege, intre asigurat si obiectul asigurarii.

Principiul maximei bune credinte poate fi definit ca o datorie pozitiva de a informa voluntar, precis si complet asupra tuturor faptelor materiale privind riscul propus spre asigurare, chiar daca subscriitorul sau asiguratorul intreaba sau nu.

Causa proxima reprezinta cauza activa, efectiva, care pune in miscare declansarea unui flux de evenimente care determina o pierdere, fara interventia nici unei forte care a inceput sau a functionat activ, provenita dintr-o sursa noua si independenta.

Principiul despagubirii presupene repunerea asiguratului in situatia financiara pe care a avut-o inainte de producerea pierderii.

Subrogarea reprezinta posibilitatea asiguratorului de a exercita actiunea in nume propriu, ca titular al dreptului de creantei, respectiv actiunea pe care asiguratorul ar fi intentat-o impotriva autorului pagubei. Asiguratorul va beneficia de toate avantajele, putand opune tertilor mijloacele de aparare sau exercitiile ce ar putea fi invocate de asigurat.

Contributia consta in dreptul asiguratorului de a solicita alti asiguratori raspunzatori in mod similar, nu neaparat egal, pentru o dauna suferita de un asigurat, in vederea co-participarii la acoperirea despagubirii cuvenite asiguratului, inclusiv costurile aferente. Contributia se aplica, ca si subrogarea, numai la contractele de despagubire.

20. Forma si continutul contractului de asigurare

Forma contractului este scrisa, dar aceasta nu este o conditie pentru a fi considerat valid- ad validatem- ci numai o dovada a incheierii- ad probationem. Conform Legii 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, contractul de asigurare nu poate fi probat prin martori. De aceea, lipsa formei scrise nu atrage nulitatea contractului, ci va determina numai limitarea posibilitatilor de a dovedi existenta si continutul acestuia.

Forma scrisa mai face posibila stabilirea certa a momentului incheierii contractului, a intrarii sale in vigoare, a inceputului si incetarii raspunderii asiguratorului.

Elementele esentiale ale contractului sunt precizate cu exactitate, reprezentand o dovada si o garantie a indeplinirii obligatiilor partilor, asa cum au fost ele stabilite.

Contractul de asigurare este alcatuit din polita de asigurare, conditiile principale si aditionale si anexele, care pot sa extinda sau sa limiteze conditiile impuse de standardizare. Unele contracte sunt alcatuite din polita de baza si un formular care adapteaza polita la nevoile specifice ale clientului sau pentru un anumit tip de polita. Polita de asigurare reprezinta manifestarea materiala a contractului de asigurare.

Continutul contractului de asigurare cuprinde drepturile si obligatiile partilor. Actul este emis de asigurator si consta in formarea contractului, deci acordul de vointa a partilor.

In principal, contractul de asigurare cuprinde doua parti principale.

Prima contine clauzele imprimate, sub forma unor extrase din conditiile generale care reglementeaza raporturile dintre asigurator si asigurat.

A doua parte reprezinta partile neimprimate ale documentului, care se refera in principal, la indicarea partilor, denumirea riscurilor, prima, suma asigurata si durata contractului.

Documentul de asigurare se intocmeste in mod normal in doua exemplare.

21. Partile contractului de asigurare

In mod clasic, contractul de asigurare se incheie intre doua parti : asigurat si asigurator. El se poate incheia fie direct intre partile contractante, fie printr-un intermediar, care poate fi agent sau broker.

Asiguratul este o persoana fizica sau juridica care intra in raporturi juridice cu asiguratorul prin incheierea contractului de asigurare. El este persoana care platind asiguratorului o suma de bani sub forma primei de asigurare, si-a asigurat un interes oarecare, cu scopul de a fi despagubit in cazul producerii unei daune prin manifestarea riscului conform prevederilor din polita de asigurare.

In contractul de asigurare sunt interesate mai multe categorii de persoane, si anume :

Semnatarul sau contractantul asigurarii – persoana fizica sau juridica- este cel care semneaza polita in nume propriu si se obliga sa plateasca primele de asigurare. El mai poarta denumirea de stipulant al asigurarii atunci cand asigurarea se incheie in favoarea unei terte persoane ca beneficiar ; acest lucru fiind tipic pentru asigurarile de viata ;

Asiguratul, respectiv cel a carui persoana sau patrimoniu sunt supuse riscului ;

Beneficiarul, desemnat in cazul unei daune sa incaseze indemnizatia de asigurare la producerea evenimentului asigurat prevazut in polita de asigurare.

Toate aceste calitati pot fi reunite asupra unei singure persoane, asa cum este proprietarul unui bun oarecare, fiind contractant al asigurarii, asigurat si beneficiar, in caz de dauna.

Persoana cuprinsa in asigurare este o alta categorie care apare numai in cazul contractelor de raspundere civila. Aceasta persoana nu este in mod special desemnata, ci poate fi orice tert prejudiciat de catre asigurat;

Asiguratorul poate fi numai persoana juridica, avand ca obiect de comert acoperirea riscurilor diverselor interese ale asiguratului si este obligat sa plateasca anumite sume de bani la producerea evenimentului asigurat prevazut in contractul de asigurare.

22. Elementele obligatorii specifice ale contractului de asigurare

In cazul contractului de asigurare trebuie analizate pe larg elementele esentiale ale acestuia, si anume :

Riscul constituie elementul esential si caracteristic al contractului de asigurare. Riscul reprezinta insasi cauza asigurarii, iar daca nu exista atunci contratul de asigurare este lipsit de eficacitate, de propria substanta.

Riscul reprezinta un eveniment incert, posibil, viitor, la care sunt expuse bunurile, patrimoniul, viata, sanatatea sau integritatea fizica a unei persoane.

La producerea riscului asiguratorul plateste asiguratului despagubirea sau suma asigurata.

Pentru ca riscurile sa fie asigurabile ele trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii : producerea lui sa fie posibila ; sa aiba un caracter intamplator ; producerea evenimentului sa depinda de vointa asiguratului sau beneficiarului asigurarii ; anumite riscuri nu pot face parte din asigurari pentru motive de ordine publica ;

Suma asigurata reprezinta valoarea maxima a despagubirii pe care asiguratorul o plateste asiguratului ca urmare a producerii evenimentului asigurat. Stabilirea acesteia se realizeaza printr-o evaluare de asigurare.

Prima de asigurare reprezinta suma de bani, remuneratia, pe care o primeste asiguratorul de la asigurat in schimbul prestatiei promise, respectiv protectia pentru riscurile stabilite. Este pretul protectiei oferite de asigurator pentru acele riscuri.

23.EFECTELE CONTRACTULUI DE ASIGURARE:

Contr de asig presupune drepturi si obligatii corelative intre parti ce pot fi delimitate in 2 perioade: pana la ivirea evenimentului asigurat si dupa producerea acestuia.

DREPTURILE ASIGURATULUI:

a)pana la producerea evenimentului asigurat

•dreptul de a modifica contractul

dreptul de a incheia asigurari suplimentare

dreptul de rascumparare

OBLIGATIILE ASIGURATULUI

plata primei de asigurare

obligatia de a informa pe asigurator in privinta modificarii circumstantelor care agreveaza riscul

obligatia de intretinere a bunului asigurat in bune conditii,conform dispozitiilor legale in vigoare

notificarea asiguratorului asupra tuturor imprejurimilor care agraveaza riscul

b)dupa producerea evenimentului asigurat

Principalul drept al asiguartului este de a incasa indemnizatia de asigurare.

OBLIGATII:

combaterea efectiva a calamitatilor pt limitatea pagubei si salvarea bunurilor asigurate,pastratea si paza bunurilor ramase pt prevenirea degradarilor ulterioare

avizarea asiguratorului,in termenele prevazute de conditiile de asig, cu privire la producerea evenimentului asigurat

participarea la constatarea cazului asigurat produs si a pagubei rezultate

furnizarea de acte si date referitoare la evenimetul asigurat

acordarea intregului sprijin pt constatarea si evaluarea daunelor

DREPTURILE SI OBLIGATIILE ASIGURATORULUI

a)pana la producerea evenimentului asigurat

Pe timpul executarii contractului,pana la producerea cazului asigurat, asiguratorul are in special drepturi.

Fiecarei obligatii a asiguratului ii corespunde un drept al asiguratorului:

dr de a verifica existenta bunului asigurat si a modului in care acesta este intretinut

dr de a aplica sanctiuni legale cand asiguratul a incalcat obligatiile privind intretinerea,folosirea si paza bunurilor asigurate

Obligatii:

obl de a elibera, la cerere,duplicatul documentului de asigurare dc asiguratul l-a pierdut pe cel original

obl de a elibera, la cererea asiguratului certificate de confirmare a asigurarii, in cazul asigurarii de raspundere a carausului fata de pasageri pt bagaje si mf transportate,precum si fata de terti,cu indicarea sumelor asigurate

b)dupa producerea evenimentului asiguart

Principala obligatie a asiguratorului consta in indemnizatia acordata asiguratului

Pt a stabili plata indemnizatiei de asigurare asiguratorul trebuie sa constate cauzele producerii evenimentului asigurat precum si evaluarea pagubelor .

Pt aceasta este necesar sa se verifice:

o dc asigurarea era in vigoare la data producerii riscului

o dc primele de asig au fost platite si peroada de timp pt care au fost achitate

o dc bunurile respective sunt cuprinse in asigurare

o dc evenimentul producator de daune este datorat unui risc impotriva caruia s-a incheiat asigurarea

Actiunea asiguratului in prevenirea daunelor sau in oprirea extinderii acestora este de regula obligatia contractuala.

24.Legislatia romaneasca privind contractul de asigurare

Incheierea contractului. Drepturi si obligatii
- Prin contractul de asigurare, asiguratul se obliga sa plateasca o prima asiguratorului, iar acesta se obliga ca, la producerea unui anume risc, sa plateasca asiguratului sau beneficiarului despagubirea sau suma asigurata, denumita in continuare indemnizatie, in limitele si in termenele convenite.

−Contract ontine 5 sectiuni privind generalitati si particularitati ale acestuia in functie de tipurile de asigurari

- Contractul de asigurare se incheie in forma scrisa si va cuprinde:

numele sau denumirea, domiciliul sau sediul partilor contractante;

obiectul asigurarii: bunuri, persoane si raspundere civila;

riscurile ce se asigura;

momentul inceperii si cel al incetarii raspunderii asiguratorului;

primele de asigurare;

sumele asigurate;

alte elemente care stabilesc drepturile si obligatiile partilor. Contractul de asigurare nu se poate dovedi prin martori, chiar daca exista un inceput de dovada scrisa.

- Dovada incheierii contractului de asigurare rezulta si din emiterea si remiterea unui document de asigurare, cum ar fi polita sau certificatul, cererea de plata a primei ori din inscrisul prin care se manifesta vointa asiguratorului de a incheia contractul.
- Documentul de asigurare poate fi, dupa caz, nominal, la ordin sau la purtator.
- Persoana care urmeaza sa incheie asigurarea este obligata sa raspunda in scris la intrebarile formulate de asigurator cu privire la imprejurarile esentiale referitoare la risc, pe care le cunoaste. Daca imprejurarile esentiale privind riscul se modifica in cursul executarii contractului, asiguratul este obligat sa comunice in scris asiguratorului schimbarea.
- Daca, inainte de a incepe obligatia asiguratorului, riscul asigurat s-a produs sau producerea lui a devenit imposibila, precum si in cazul in care, dupa inceperea obligatiei asiguratorului, procedura riscului asigurat a devenit imposibila, contractul se reziliaza de drept.
- Plata primelor se face la sediul asiguratorului sau al imputernicitilor sai, in lipsa unei alte clauze inscrise in contractul de asigurare, stabilita intre parti.
- Dovada platii primelor de asigurare revine asiguratului, inscrisul constatator fiind polita de asigurare, chitanta, dispozitia de plata sau alt document probator al platii.
- Daca nu s-a convenit altfel, contractul de asigurare se reziliaza in cazul in care sumele datorate de asigurat, cu titlu de prima, nu sunt platite in termenul prevazut in contractul de asigurare.
- Asiguratorul are dreptul de a compensa primele ce i se datoreaza pana la sfarsitul anului de asigurare, in temeiul oricarui contract, cu orice indemnizatie cuvenita asiguratului sau beneficiarului.
- Asiguratul este obligat sa comunice asiguratorului producerea riscului asigurat, in termenul prevazut in contractul de asigurare. In caz de neindeplinire a obligatiei prevazute la alineatul precedent asiguratorul are dreptul sa refuze plata indemnizatiei, daca din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat si intinderea pagubei.
- In cazurile stabilite prin contractul de asigurare, in asigurarile de bunuri si de raspundere civila, asiguratorul nu datoreaza indemnizatie, daca riscul asigurat a fost produs cu intentie de catre asigurat sau catre beneficiar ori de catre un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, care lucreaza in aceasta calitate. Dispozitiile alineatului precedent se aplica, daca partile convin, si in cazul in care riscul asigurat a fost produs de catre:

a. persoanele fizice majore care, in mod statornic, locuiesc si gospodaresc impreuna cu asiguratul sau beneficiarul;

b. prepusii asiguratorului sau ai beneficiarului.

In cazul in care contractul de asigurare este modificat, prin acordul partilor, denuntat ori este reziliat, plata ori, dupa caz, restituirea primelor se va face conform contractului de asigurare sau hotararii judecatoresti.
- In limitele indemnizatiei platite in asigurarile de bunuri si de raspundere civila, asiguratorul este subrogat in toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii contra celor raspunzatori de procedura pagubei. Asiguratul raspunde de prejudiciile aduse asiguratorului prin acte care ar impiedica realizarea dreptului prevazut la alineatului precedent. Asiguratorul poate renunta, in totalitate sau in parte, la exercitarea dreptului prevazut la alin. 1, conform contractului de asigurare, cu exceptia cazului cand paguba a fost produsa cu intentie.
- Asiguratorul poate opune titularului sau detinatorului documentului de asigurare ori tertului sau beneficiarului, care invoca drepturi derivand din acesta, toate exceptiile care sunt opozabile contractului initial.

25.CARACTERISTICI ALE PIETEI INTERNATIONALE A ASIGURARILOR MARITIME

Piata inter a asiguararilor maritime este o piata competitiva, a acrei evoluti este influentata de comertul inter pe mare, de evolutia flotei mondiale, de caracteristicile tehnice si economice ale navelor si altele.

Desi asigurarile maritime au o implcatie majora asupra comertului cu marfuri,

Asiguararii navelor, a platformelor de foraj maritim, a explorarilor stintifice si altele, ele nu pot oferi protectie totala prin asigurare pt toate riscurile datorita complexitatii in crestere a evenimentelor la care sunt expuse navele si marfurile,precum si ca urmare a cresterii volumului transporturilor containerizate de marfuri,apritiei de noi produse cu caracteristici noi,cresterii vitezei de deplasare a navelor,noilor reglementari,liberaliarii comertlui cu servicii de asigurari si altele.Chiar si in aceste conditii, asiguratorii gasesc solutii prin adaptarea conditiilor de asigurare la nevoilor asiguratilor si introducerea de noi conditii si fome de asiguarare, trecand tot mai mult la oferte particulare pt fiecare client.

Concurenta pietei, tendintele de consolidare manifestate tot mai pregnant prin achizitii si fuzionari ale asiguratorilor si brokerilor duc la cresterea calitatii serviciilor pentru clienti.

26. Interesul asigurarii maritime.

Interesul asigurarii maritime reprezinta dreptul patrimonial pe care asiguratul doreste sa il pastreze sau sa il obtina, sau obligatia patrimoniala a carei aparitie doreste sa o evite.

Astfel persoana care incheie asigurarea maritima trebuie sa aiba un interes asigurabil in legatura cu obiectul asigurt, adica trebuie sa beneficieze de existenta lui, sau sa sufere un prejudiciu din pierderea sau distrugerea sa.

In asigurarea maritima nu e necesar ca asiguratul sa aiba interes asigurabil in momentul incheierii politei, dar acesta trebuie sa existe in mod obligatoriu un momentul producerii pagubei.

Principalele interese in asigurarea maritima sunt:

a. Navele – interesul apartine celui care poarta riscul pierderii sau avarierii acesteia, respectiv, proprietarului (armatorului), administratorului, armatorului chirias al navei sau santierelor navale.

b. Marfurile – interesul il are orice persoana care poate suferi pierderi ca urmare a avariei totale sau partiale a acestora. Un astfel de interes exista de atunci cand asiguratul este interesat ca marfurile sa ajunga cu bine la destinatie, in caz contrar el suferind un prejudiciu financiar.

- persoanele cu interes: - proprietarul, pt ca poarta riscul de avarie totala sau partiala. O data cu transferul proprietatii marfii are loc si transferul intresului asigurabil

- depozitarul, care conform conditiilor contractului de depozitare preia si riscul pierderii si deteriorarii marfii

- transportatorul (carausul) pe perioada transportului marfii.

c. Navlul – interesul in are acela care poate suferi o dauna din pierderea sau neincasarea sa, fapt ce depinde de conditiile de plata prevazute in contractul de navlosire.

- persoanele sunt: - armatorul – cand navlul se plateste inaintea efectuarii transp.

- cand constractul de transport prevede plata navlului dupa livrarea marfii in portul de destinatie.

- proprietarul marfii – cand navlul se plateste dupa efectuarea transportului

- in cazul conditiei de plata “freight lost or not lost” (pentru ca poprietarul are obligatia de a plati navlul indiferent daca nava si marfa au fost pierdute in timpul voiajului)

- daca plata navlului se face partial interesul il au amandoua partile.

d. Chiria pentru navlosirile pe timp (time charter) – interesul il are armatorul pentru chiria ce i se datoreaza de catre navlositor, conform contractlui de navlosire deoarece in caz de naufragiere armatorul suporta o paguba egala cu valoarea navei pierdute la care se adauga si sumele care s-ar fi obtinut din inchirierea navei in perioada de valabilitate a contractlui dupa producerea evenimentului- navlositorul in conditiile in care plata chiriei se face anticipat , iar nava naufragiaza inainte de expirarea perioadei pentru care s-a platit chiria

e. In cazul calatoriei efectuate in baza contractului de transport maritim de pasageri – interesul apartine armatorului

f. In cazul profitului sperat din realizarea marfii – reprezinta profitul pe care proprietarul marfii l-ar putea obtine din vanzarea marfii la locul de destinatie - interesul il are proprietarul marfii , se asigura o data cu marfa

g. Contributia la avaria comuna – presupune interes pentru toti cei interesati in aventura maritima.Se asigura o data cu nava, navlul sau marfa.

h. Riscul asumat de aisgurator – asiguratorul are interes asupra riscurilor pe care le preia – el apeleaza la reasigurare

i . Prima de aisgurare – au interes proprietarul navei si proprietarul marfii care trebuie sa plateasca prima asiguratorului.

27. Riscurile in asigurarile maritime

• Riscuri asigurabile vs. neasigurabile (excluse)

• Riscurile asigurabile ->

• Generale - prime de asigurare reduse

• Frecventa de aparitie relativ bine cunoscuta de catre asiguratori pe baza datelor statistice (“riscurile marii”: coliziunea, incediul, furtul, esuarea furtuna, traznetul, naufragiul, rasturnarea, etc)

• Speciale (numite) - prime de asigurare suplimentare ce tin de natura bunului asigurat (ex. spargerea, alterarea, incingerea, risipirea, zgarierea, etc)

• cele cu caracter social – politic (ex. razboi, greva, revolutie, rebeliune, arest, masuri militare, etc)

• Riscuri excluse – evenimente ce cauzeaza pagube care tin mai ales de natura si caracteristicile fizice ale bunurilor care fac obiectul asigurarii (ex. evaporarea, uscarea, acrirea, moartea naturala, uzura normala, ambalarea necorespunzatoare, deteriorarea provocata de insecte, etc)

• Garantia implicita (implied warranty)

• Nava sa fie in stare de navigabilitate la inceputul oricarei calatorii din toate punctele de vedere

• Aventura maritima sa fie legala, iar legalitatea ei sa poata fi controlata de catre asigurator – INTENTIA

• Garantia explicita (expressed warranty)

• Devierea sau schimbarea voiajului (VCP)

28. Avariile navei si ale marfii in asigurarea maritima

• Avarii totale (total loss)

• Avarii partiale sau particulare (particular loss)

• Avarii comune (general average loss)

Avaria totala si avaria partiala

• Avaria totala (total loss) poate fi:

• Reala (actual real loss)

• Constructiva (constructive total loss)

• Avaria partiala sau particulara (particular loss)

Avaria generala - 4 CONDITII

• Pericolul / primejdia sa fie reala si grava, iesita din comun si sa ameninte atat nava,

cat si incarcatura;

• Sacrificiul sau cheltuielile sa fie rezultatul unui act intentionat in scopul salvarii

proprietatii comune;

• Sacrificiul (cheltuielile) sa fie absolut necesare si sa aiba un caracter exceptional;

• Sacrificiul sa fie real si rezonabil.

34. Asigurarea reciproca a raspunderii armatorilor.

Asigurarea maritima presupune, alaturi de aisgurarea navei, marfurilor, navlului, persoanelor aflate la bordul navei, si asigurarea raspunderii pe care nava o are fata de cei carora le poate provoca pierderi materiale sau suferinte. Raspunderile se asigura pe baza de reciprocitate. Asigurarea reciproca reprezinta oforma de asigurare complementara asigurarii contractuale prin care armatorii isi acorda sprijin reciproc. Se disting doua forme de asigurare:

forma contractuala – se bazeaza pe un contract de asigurare incheiat intre asigurator si asigurat reprezentat prin polita de asigurare

forma asigurarii reciproce sau mutuale – nu are la baza un contract - armatorii care doresc sa isi asigure raspunderile fata de terti infiinteaza asociatii ale armatorilor in cadrul carora constituie un fond comun din contributiile tuturor care apar drept cotizatii platite de membrii unei asociatii de asigurare mutuala. Din acest fond se acopera sumele ce trebuie platite de catre acestia pentru riscurile si tipurile de pierderi stabilite de regulile asociatiei.

De ex, la asigurarea navei armatorul e constient de cele 2 tipuri de pierderi: 1. pierderea materiala si raspunderile fata de terti ce revin ca urmare a utilizarii navei. Aceasta din urma se practica sub forma unei asigurari mutuale la Cluburile de Protectie & Indemnizatie (P&I Clubs).

35. Organizarea si functionarea Cluburilor P&I.

Membrii Clubului trebuie sa stie ca fiecare dintre ei este expus acelorasi raspunderi ca si ceilalti datorita reciprocitatii ce reprezinta principiul pe care se bazeaza organizarea si functionarea lor. Armatorii sunt in general raspunzatori pentru: marfa, poluarea mediului, coliziunea cu alte nave si pentru echipajul navei.

Intrarea intr-un club se discuta direct intre armator si club, sau intre brokerul armatorului si club

In loc de politele de asigurare se elibereaza un Certificat de Membru care dovedeste aceasta calitate si explica termenii si conditiile corespunzatoare.

Pentru aceste cluburi, anul de asigurare incepe la 20 feb orele 12:00 AM GMT.

Regulile clubului prevad: - Definirea termenilor cu care se opereaza

Calitatea de membru si conditiile de admitere in club

Contributiile, tipurile de contributii, modul de calcul, etc.

Perioada de asigurare

Riscurile acoperite, limitarile de raspundere

Termenii si conditiile generale, respectiv garantiile implicite, conditiile statutare, inspectarea navelor, subrogarea, daunele, lichidarea daunelor, abandonul, reglementarea disputelor.

Teoretic cluburile nu pot abtine profit sau pierderi. Daca exista pierderi se solicita contributii suplimentare de la asociati pentru a achita sumele respective, daca exista profit acesta ori se distribuie asociatilor, ori contribuie la cresterea rezervelor.

Contributiile se exprima in dolari/tona a navelor care intra in club. Dc tonajul e prea mic se plateste o contributie mai mare decat corespondentul tonajului numita “contributory tonnage”.

Suma pe care managerii clubului o anticipeaza, pe baza experientei anterioare, ca fiind necesara pentru plata daunelor pt anul de asigurare urmator se calculeaza: Suma = contributii + venituri din investitii – cheltuieli. Sumele se platesc in rate:

I rata = contributie initiala sau advanced call care se plateste in anul financiar curent

II rata = contributia finala sasu suplimentara sau supplementary call care se face intr-un interval de 18-24 luni dupa incheierea anului de asigurare.

Activitatea cluburilor este coordonata de un Comitet al Armatorilor ales dintre membrii acestora. Se mai angajeaza manageri pentru conducerea activitatii zilnice.

Asigurarea de raspunderea a armatorilor poate sa inceteze in urmatoarele situatii:

dizolvarea clubului

depasirea termenului de plata a contributiei de asigurare prevazut in scrisoarea de avertizare adresata de club armatorului ce nu si-a achitat aceasta obligatie

instrainarea navei

ipotecarea navei fara acordul clubului

nava a suferit o pierdere totala

nava a disparut fara urma.

In aceste cazuri armatorul va trebui sa achite toate sumele stabilite de catre club pentru intregul an de asigurare.Numai in cazul pierderii totale a navei , obligatiile financiare ale armatorului se limiteaza la perioada de timp de la inceputul anului de asigurare si pana in momentul incetarii asigurarii, iar clubul este obligat sa acopere daunele pentru producerea riscurilor pana in acest moment.

36. Riscurile acoperite prin asigurarile cluburilor P&I

Conditiile de asigurare ale cluburilo P&I includ riscurile a caror producere implica raspunderea armatorilor.

a. Compensarea pentru pierderile de vieti omenessti, vatamarea corporala sau imbolnavirea membrilor echipajului si tertelor parti. Persoanele acoperite sunt: capitanul navei, orice membru al echipajului sau orice alta persoana aflata la bord.

b. Raspunderea legala pentru spitalizare, cheltuieli medicale, cheltuieli funerare si repatriere, compensarea veniturilor pentru perioada de imbolnavire si convalescenta a oricarei persoane aflate la bordul navei.

c. Cheltuielile necesare pentru substituirea capitanului navei, ofiterilor sau oricarui alt membru al echipajului, in urma ranirii, decesului, imbolnavirii sau parasirii navei.

d. Cheltuieli aparute ca urmare a devierii navei, taxele portuare rezultate din nevoia de acostare pentru salvarea membrilor echipajului in caz de ranire sau imbolnavire pe vas si raspunderea legala pentru obiectele personale pierdute ale acestora

e. Salvarea de vieti omenesti

f. Raspunderea pentru neasigurarea protectiei si conservarii marfii in timpul transportului. Cuprinde: raspunderea pt pierderea totala sau lipsuri cantitative si raspunderea pentru avarierea marfii, pentru vatamarile suferite de aceasta in timpul transportului.

g. Raspunderea pentru transportul de marfuri in containere. Cuprinde: raspunderea pentru lipsa de protejare si pastrare a marfii, raspunderea pentru pierederea sau deteriorarea containerelor, raspunderea pentru daunele produse tertelor persoane.

h. Raspunderea armatorului pentru daunele produse marfii sau altor obiecte transportate cu nava sa prin coliziune.

i. Pierderea sau avarierea prin coliziune produsa altor nave sau bunuri, marfuri sau altor lucruri aflate la bordul navei in limita a ¼ din valoarea asigurata a intregii nave, precum si intreaga rapundere pentru coliziune respectiv sumele ce depasesc vloarea asigurata a navei, pentru care membrii clubului sunt raspunzatori.

j. Raspunderea pentru pierderea sau avarierea oricarei nave sau proprietati fara contactul direct, precum forta valurilor, care poate duce la pagube altor nave sau la deviere, rezultand coliziunea navei afectate cu o alta nava.

k. Pierderea, distrugerea produsa docurilor, cheiurilor, digurilor, geamandurilor, eetc.

l. Cheltuielile de carantina ci cele extraordinare ca urmare a unei epidemii sau boli contagioase.

m. Proportia cuvenita din avaria comuna si cheltuielile de salvare ce nu pot fi recuperate in baza contractului de asigurare a navei datorita evaluarii excesive in alte tari decat cele in care nava este inmatriculata.

n. Daunele sau amenzile impuse de autoritatile vamale, portuare, imigrare sau alte autoritati locale sau guvernamentale.

o. Costurile necesitate de anchete, investigatii maritime

p. Raspunderea in baza contractelor de alimentare cu combustibil.

q. Raspunderea pentru daunele pricinuite navelor si bunurilor aflate la bordul acestora, in alt mod decat prin coliziune.

r. Neincasarea contributiei marfii la avaria comuna.

s. Raspunderea pentru cheltuielile de exploatare a navei.

37. Rezolvarea solicitarilor privind despagubirile.

Solicitarile pentru plata despagubirilor ca urmare a producerii riscurilor asigurate sunt verificate si expertizate prin intermediul retelei de reprezentanti si corespondenti aflati in marile porturi si/sau centre comerciale internationale, care pot fi firme de expertizare a daunelor, avocati, etc.Ele reprezinta interesele cluburilor fiind solicitate de acestea.

La producerea unui eveniment asigurat , comandantul navei sau agentul il va instiinta pe cel mai apropiat corespondent al clubului P&I. El va primi indicatii ce cuprind:

documentele ce trebuie pregatite si inaintate

diverse dovezi (declaratii ale martorilor, etc)

organizarea activitatilor pregatitoare

investigarea cauzelor avariilor

determinarea dimensiunii pagubelor.

Pe baza solicitarii de despagubire, agentul navei va achita primitorului marfii suma agreata de corespondent, pe baza unei confirmari scrise din partea celui ce a fost despagubit , prin care se agreaza si ca nu mai exista si alte pretentii de despagubire. Armatorul achita suma corespunzatoare agentului sau, inaintand confirmarea de plata corepondentului. Armatorul va recupera ulterior sumele datorate de la club.

38. Organizatii internationale in domeniul asigurarilor maritime.

Uniunea Internationala a Asigurarilor Maritime (IUMI)

IUMI este asociatia profesionala a asiguratorilor maritimi. Are 53 de membri din toata lumea mai putin din America de Sud. Este o organizatie globala care are ca membri societatile de asigurare maritima.

Activitatile sale se refera la:

reglementarea asigurarilor maritime

informarea reciproca

elaborarea unor masuri menite sa sprijine dezvoltarea transporturilor maritime in conditii de siguranta

organizarea de seminarii tematice

Una din realizarile recente ale IUMI o reprezinta elaborarea Codului Privind Siguranta pe Mare (International Safety Management Code), intrat in vigoare la 1998.

Romania este reprezentata la IUMI prin Uniunea Naionala a Societatilor de Asigurare si Reasigurare, care este membra a acestei organizatii din anul 1996.

Asociatia de Salvare Maritima – The Salvage Association

Are ca obiect de activitate investigarea daunelor suferite de nave si marfuri legate de transportul maritim.Ea a luat nastere in 1856 pe piata londoneza. Acum are peste 100 de constatatori si evaluatori de dauna carelucreaza in peste 30 de reprezentante din intreaga lume si care evalueaza in jur de 12 000 de cazuri pe an.

Principalele activitati sunt:

investigarea daunelor – este principala activitate,

prevenirea daunelor - se realizeaza printr-o inspectie de risc efectuata inaintea asigurarii la cererea cluburilor P&I si a bancilor creditoare

marfa – determinarea imprejurarilor de avarie comuna, determinarea fraudei si alte investigatii.

39. Asigurarea marfii pe timpul transportului rutier.

Se poate face pentru riscuri generale si pentru riscuri speciale.

Suma asigurata este data de valoarea marfii inclusa in contractul de asigurare si deci agreata de asigurator. Este formata din:

valoarea marfii potrivit facturii originale, sau in cazul in care nu exista valoare comerciala, se poate accepta valoarea de piata la locul expedierii in momentul incheierii asigurarii

Documente similare

comert

contabilitate

Upload!

Trimite cercetarea ta!
Trimite si tu un document!
NU trimiteti referate, proiecte sau alte forme de lucrari stiintifice, lucrari pentru examenele de evaluare pe parcursul anilor de studiu, precum si lucrari de finalizare a studiilor universitare de licenta, masterat si/sau de doctorat. Aceste documente nu vor fi publicate.