|
|
|
Urmatorul pas este acela de a decide daca valoarea medie a esantionului nostru reprezinta rezultatul unei capacitati reale a mediumului sau ca, dimpotriva, ea face parte din variatia obisnuita a mediei oricarui esantion in jurul mediei populatiei. Este evident faptul ca daca media esantionului ar fi fost egala cu 100, am fi decis ca valoarea nu justifica pretentia mediumului. In cazul nostru, insa, fiind mai mare, ne punem problema, cat de mare trebuie sa fie diferenta fata de media populatiei pentru a accepta ca este o diferenta „reala” (determinata de un factor de influenta, „puterea mediumului”). Altfel spus, trebuie sa decidem daca acceptam sau respingem ipoteza de nul.
Din pacate, nu exista un criteriu obiectiv de decizie intr-o situatie de acest gen. Acceptarea sau respingerea ipotezei de nul depinde de gradul de risc pe care suntem dispusi sa ni-l asumam in acest sens. Este evident ca cineva interesat in acceptarea puterii supranaturale a mediumului, ar fi dispus sa considere ca valoarea obtinuta este suficient de indepartata de medie pentru a respinge ipoteza de nul. La fel cum, cineva neincrezator in acest gen de „putere”, ar putea fi dispus sa impuna un prag de respingere mult mai sever. Iata de ce, in practica cercetarii stiintifice s-a impus conventia unui prag minim de risc acceptat in decizia statistica. Acesta se numeste nivel alfa (a) si corespunde probabilitatii de 0.05. Daca probabilitatea calculata (p) pentru valoarea esantionului este mai mica sau egala cu probabilitatea acceptata (a), atunci ipoteza de nul (H0) poate fi respinsa, fiind acceptata ipoteza cercetarii (alternativa). Acest lucru este similar cu a afirma ca rezultatul unui cercetari este semnificativ statistic. Cu alte cuvinte, probabilitatea de a se obtine un rezultat mai bun, ca urmare a jocului sansei (prin constituirea de esantioane aleatoare), este prea mica pentru a fi luata in considerare. Nota z corespunzatoare limitei de respingere a ipotezei de nul (pragul sau nivelul alfa), este numita si z critic.
Daca privim acum rezultatul calculelor pentru exemplul nostru, observam ca el corespunde unei valori p=0.087 care este mai mare decat 0.05.
Avem acum toate elementele pentru luarea deciziei statistice. Esenta acesteia consta in comparatia rezultatelor derivate dintr-un context de cercetare cu cele calculate pe un context ipotetic, aleator (bazat pe sansa pura), astfel:
o Daca rezultatul calculat pentru un esantion este cel putin egal, sau mai mare, decat scorul critic, atunci avem un rezultat semnificativ al cercetarii, care ar fi avut sanse prea mici sa se produca din intamplare. In consecinta, intr-un astfel de caz, ipoteza de nul se respinge iar ipoteza cercetarii se considera confirmata la un prag alfa p=0.05.
o Daca rezultatul cercetarii (media QI a esantionului, in cazul nostru) este mai mic decat scorul z critic, atunci avem un rezultat nesemnificativ al cercetarii, prin faptul ca exista prea mullte sanse sa obtinem un rezultat chiar mai bun prin simpla selectare aleatoare a subiectilor. In aceasta varianta, ipoteza de nul se accepta iar ipoteza cercetarii se considera infirmata la un prag alfa p=0.05.
Ca urmare, in legatura cu studiul nostru demonstrativ, trebuie sa decidem acceptarea ipotezei de nul („subiectii cu inteligenta peste medie NU pot fi detectati pe cale „paranormala”) care inseamna, implicit, neconfirmarea ipotezei de cercetare. („subiectii cu inteligenta peste medie pot fi detectati pe cale „paranormala”).
Rationamentul deciziei statistice exemplificat astfel, se va regasi in toate situatiile de testare a ipotezelor statistice cu care ne vom confrunta mai departe, indiferent de modelul de cercetare si de natura relatiei pe care vrem sa o demonstram intre variabile.
