Tulburari psihice legate de perioada graviditatii

Tulburari psihice legate de perioada graviditatii

Kolb subliniaza pe buna dreptate ca sarcina poate sa reanime vechile tendinte si atitudini fata de mama, complexe vechi privind structura corporala, uneori pot apare comporta­mente indicind ostilitatea fata de sot sau copil, reflectind conflictele legate de mariaj sau fata de viitorul sau statut de mama (pot apare idei de respingere a copilului, tendinta de a lua in mod abuziv medicamente).

Cea mai mare parte a tulburarilor psihice din aceasta pe­rioada au forma nevrotica. Sarcina, spune L. Midhaux, poate sa interfereze un echilibru instabil la persoanele imature afec­tiv cu o personalitate care nu se poate adapta la starea unei femei gravide. Adesea, la originea graviditatii gasim o atitudine nevrotica, ca: fuga sau evitarea unei situatii familiale sau sociale, realizarea unui mariaj mai putin satisfacator sau cu resentimente, sarcina nedorita, o reactie imatura si nevrotica a sotului pentru sarcina sotiei, care poate declansa la aceasta decompensarea unei vechi strai nevrotice. Gravidele au frec­vent stari nevrotice, cu tulburari afective, tulburari de somn, iritabilitate, dereglarea libidoului, atitudini revendicative cu cautarea de afectiune. Anxietatea este foarte frecventa la fe­meile insarcinate si ea poate fi legata, asa cum arata Brisset, de frica de boala sau moarte in timpul sarcinii, frica de a nu naste un copil mort sau deficient. Multe femei devin instabile si triste in cursul sarcinii, pot apare accese de anxietate diurna sau nocturna, cu stare de rau si sentimentul mortii iminente, cu agitatie si cautarea permanenta de confort. In situatii mai rare, tulburarile nevrotice pot lua aspectul unor nevroze obse­sive sau fobice (cu idei obsesive legate de nastere sau de singuratate). Michaux subliniaza ca preocuparile obsesive au adesea ca subiect si dezvoltarea copilului sau sentimentul de inferioritate. Pot apare, de asemenea, aspecte nevrotice iste­rice (negarea isterica a graviditatii, amnezii, confuzii isterice mai ales la femeile imature sau dependente afectiv. In aceeasi categorie intra si voma, daca ea persista peste luna a 3-a. Tot in aceasta perioada pot apare la gravida si o serie de acte antisociale: furturi, fuga, conduite perverse. In ceea ce privesc tulburarile psihosomatice (cu exceptia greturilor si varsaturilor gravidice) ele sint rare la gravide.

Bolduzzi (citat de Osterman) subliniaza ca manifestarile psihice survenite in prima faza a gestatiei sint discrete si se discern mai greu decit cele din a 2-a parte a sarcinii. Abely si Bouquel arata ca in primele 4 luni ale sarcinii componenta „psihologica' este predominanta, aceasta datorita stresului afectiv sau unei predispozitii nevrotice si emotive particulare. Explozia nevrotica este facilitata de conditiile neuroendocrino ale sarcinii din aceasta perioada (caderea TA, epuizarea CSR, cresterea electrolitilor — K, Na, P, Ca), tulburarilor neurove-getative si modificarilor ectodermice). Acest lucru va determina o serie de stari depresiv nevrotice cu tulburari afective, anxie­tate, insomnie, astenie. Tulburarile nevrotice dupa luna 5—> se deosebesc de cele din primele luni (dar sint mai rare). Ast­fel Abely si Bouquel vorbesc in acest cadru de o desteptare sau agravare a unei diateze spasmolitice (datorita nevoilor de calciu ale fatului). Ea consta dintr-o stare de neliniste, ca agi­tatie sau agresivitate. in acest context (a marelui consum de calciu) autorii vorbesc chiar de aparitia unei nevroze „spasmo-filice'.

Osterman evidentiaza, de asemenea, reactiile depresive simple, mai ales in primele saptamini de sarcina si care dispar spontan, reactiile depresive fiind specifice primelor 3 luni de sarcina si nu perioadei postpartum asa cum se considera inainte. Cu toate acestea, arata Brisset, nevrozele gravidice sint benigne si adesea se limiteaza doar la un simptom (voma, tul­burari de caracter, anxietate, fobie, comportament isteria manifestari psihosomatice sau acutizari ale unor sindroame psi­hosomatice preexistente).

Starile psihotice in perioada graviditatii sint rare (dup 'a Kolb 14 la 10 000 de gravide). 50o/₀ din cadrul acestor psihoze sint schizofrenii, 25% stari manicodepresive si 20% alte reactii psihice. Chkili si Khamlichi considera ca 9o/_o dintre bolnavele cu tulburari psihice gravidice sint psihoze {forme confuzooni-rice, deliruri, faze maniacale, in timp ce Sivadon si Boyd considera ca procentajul ar fi de 14o/_a cu predominenta sta­rilor maniacale si depresive).

Dupa Brisset, cu exceptia tulburarilor de constiinta in perioada sarcinii pot apare numeroase stari psihotice si mai ales psihozele anxioase de la simple stari de panica pina la stari de neliniste benigna. Ey arata ca in perioada sarcinii pot apare o serie de psihopolinevrite gravidice caracterizate prin paralizie si atroffe dureroasa si confuzie mintala asociata ade­sea cu vomismente incoercibile. Ar fi vorba aici de o carenta vitaminica.

Abely si Bouquel vorbesc de psihoze care apar in pri­mele luni de sarcina si psihoze care apar in a 2-a parte a sar­cinii. Astfel, in primele luni pot apare stari de excitatie si agitatie de tip maniacal (mai ales la subiectii ciclotimiei si instabili in echilibru lor neurovegetativ s-a constatat un exces de pregnadiol de peste 8 mgr). In a 2-a parte a sarcinii pot apare forme melancolice cu deshidratare, mici pusee azotemice si de HTA. Dozajele hormonale arata o crestere a 11 oxicorti-costeroizilor. Existenta unui sindrom complex neuro-endocrino-vascular apropie aceste stari de toxemia gravidica. Aceasta forma melancolica a ultimelor luni poate sa mearga' pina la confuzia mintala sau sa ia alura unei strari delirante, cu ele­mente halucinatorii de tip oneiroid. Trebuie subliniat totusi, asa cum face Balduziz (citat de Osterman), ca este necesara o diferenta intre psihozele care apar propriu-zis in aceasta pe­rioada de psihozele de acompaniament. Boyd citeaza in cursul sarcinii cazuri care s-au manifestat prin simptoame schizofre­nice chiar de la inceput, subliniind ca desi reactiile delirante apar mai ales post-poartum, un delir toxic poate apare pe toata durata sarcinii. Totusi delirurile se pare ca sint mai rare in perioada sarcinii. Gayral atrage atentia ca starile psihotice aparute in cursul sarcinii pot sa se continuie si dupa aceea sarcina neavind un rol patogenetic, ci doar unul patoplastic, neexistind sindroame specifice.

Este interesant de remarcat la tati o mare frecventa a anxietatii, iar Trethowan arata ca 10% din tati, in perioada graviditatii sotiei, prezinta simptoame in mare parte similare cu ale mamei: greturi, stare de rau dimineata, pervertirea apetitului, uneori balonare abdominala, dureri foarte mari de dinti, acestea putind fi privite ca o identificare paternala cu rolul mamei.