|
|
|
TEORII PRIVITOARE LA CONSTRUCTIA TESTELOR PSIHOLOGICE
Exista doua directii principale, doua teorii care stau la baza constructiei testelor psihologice:
Teoria clasica, dezvoltata in deceniile trei si patru ale secolului trecut si Teoria raspunsului la itemi care s-a dezvoltat in ultimii cincizeci de ani. Ele nu sunt totusi teorii in adevaratul sens al cuvantului ci mai degraba metode.
TEORIA CLASICA PRIVIND CONSTRUCTIA TESTELOR PSIHOLOGICE
Se bizuie pe evaluarea dificultatii itemilor si pe corelatia dintre scorul la fiecare item si scorul total la test in vederea obtinerii unei consistente interne a testului cat mai ridicate si pentru eliminarea erorii intamplatoare in raspunsul dat de subiectii esantionului normativ la itemi.
In constructia unui test psihologic este comparata distributia scorurilor la ficare item cu distributia teoretica, pastrarea sau eliminarea din test a unui item efectuandu-se pe acest temei.
Potrivit acestei teorii, in constructia unui test trebuie urmae cinci etape:
Redactarea itemilor. Acest proces trebuie efectuat in lumina unei anume teorii a procesului psihic evaluat si printr-o clara definire a constructelor care urmeaza a fi masurate.
Se obisnuieste sa fie redactat un numar dublu de itemi fata de numarul din care va fi compus testul respectiv.
In cadrul acestei etape, se procedeaza la pretestarea instrumentului pe un esantion asa-zis de calibrare, care trebuie sa fie reprezentativ pentru populatia caruia i se adreseaza testul si suficient de mare pentru a permite efectuarea anumitor statistici.
Selectia itemilor care vor fi pastrati in test. Se realizeaza pe baza analizei de fidelitate care consta in calcularea corelatiei dintre scorul la item si scorul total la test. Vor fi pastrati itemii cu corelatiile cele mai inalte pentru a mari consistenta interna si a micsora eroarea standard a masuratorii.
Obtinerea formei dorite a curbei de distributie a scorului total. Indicele de dificultate a fiecarui item, notat cu P, va fi utilizat pentru a elimina sau introduce in test acei itemi pentru care curba distributiei scorului total la test va avea forma dorita. De exemplu, daca testul umeaza sa fie trecut de 90%dintre candidati, atunci vor trebui alesi itemi mai putin dificili, iar curba va fi inclinata catre stanga.
Construirea formei paralele a testului. Se procedeaza urmand etapele descrise mai sus, cu deosebirea ca itemii (toti itemii redactati) vor fi ierarhizati in ordinea descrescatoare a dificultatii lor. Se aleg perechi de itemi cu aceeasi dificultate si cu aceeasi corelatie cu scorul total, unul fiind repartizat testului iar celalalt formei paralele. Se considera, deci ca indicele de dificultate, coeficientul de corelatie item-test si abaterea standard reprezinta criteriile similaritatii itemilor celor doua forme paralele ale testului.
Principalele limite ale acestei metode.
Statisticile sale sunt dependente de caracteristicile esantionului. Slaba validitate ecologica, scazuta generalizabilitate a validitatii.
Precizia testului data de eroarea standard a masuratorii este determinata media tuturor nivelurilor caracteristicii psihocomportamentale masurate si nu pentru fiecare nivel, asa cum este cazul celeilate metode - IRT.
TEORIA RASPUNSULUI LA ITEMI (IRT)
La baza comportamentelor observabile stau o serie de caracteristici psihologice, numite, dupa specificul lor, aptitudini, temperament, caracter, etc. Intrucat sunt inobservabile ele au fost numite trasaturi latente. Eforturile psihometriei sunt centrate pe masurarea lor, respectiv pe a determina cat anume dintr-o trasatura latenta este prezenta in mentalul unei persoane. Aceste trasaturi nu pot fi masurate direct ci apeland la o serie de asa-zise scale de masurare (vezi Martin, 2004, Elemente de psihologie experimentala.). Se poate, in mod conventional, alege o scala care sa aiba centrul egal cu zero si care sa mearga de la minus infinit la plus infinit.
Scopul celor doua teorii mentionate este de a oferi o baza metodologica pentru a construi un numar de itemi care sa masoare diferite fatete ale unei anumite trasaturi cu ar fi, de exemplu, inteligenta.
Cele doua teorii se deosebesc transant privitor la modul cum valorifica si interpreteaza datele obtinute prin administrarea acestor itemi unui anumit esantion de subiecti. Astfel, teoria clasica se intereseaza de suma scorurilor uni individ la toti itemii testului. Se procedeaza la o anumita agregare, intr-un rezultat unic, a scorurilor obtinute la fiecare item in parte. Dimpotriva, IRT se intereseaza de raspunsul dat de subiecti la fiecare item, separat.
Daca presupunem ca fiecare individ detine o
anumita cantitate din trasatura masurata,
inseamna ca pe abscisa unui grafic fiecare individ va ocupa o
anumita pozitie de la minus infinit la plus infinit (in practica
se considera domeniul ca tinand de la, sa zicem, -3 la + 3). In IRT marimea individuala a
trasaturii psihice masurate cu un test este notata cu
(theta). Fiacarui nivel al unei
trasaturi ii va corespunde o anumita probabilitate ca subiectul
sa raspunda corect la acel item. De aceea aceasta
probabilitate 
este reprezentata
in IRT pe ordonata graficului care
arata relatia dintre probabilitatea de a raspunde corect la un
item si marimea trasaturii masurate de acel item.
De obicei reprezentarea grafica a acestei functii matematice are forma unui S. Ea descrie deci relatia dintre nivelurile unei trasaturi latente si probabilitatea de raspuns corect la itemii care masoara aceasta trasatura. Se mai numeste curba caracteristica a itemului. Cu alte cuvinte fiecare item poate fi caracterizat printr-o relatie matematica, anume existenta, intre nivelurile trasaturii sau abilitatii psihice si probabilitatea ca subiectii sa raspunda corect la acel item. Rezulta ca preferand o anumita forma putem retine intr-un test itemii care genereaza o relatie matematica avand aspectul grafic. Aceasta curba are doua proprietati tehnice: dificultatea itemului care descrie unde functioneaza itemul pe scala trasaturii (theta) si sensibilitatea care descrie cat de bine poate un item sa diferentieze doi subiecti a caror trasatura masurata este sensibil apropiata pe scara theta (F.; Baker, The Basics of Item Response Theory, http://edresearch.org/baker.pdf). Cu cat mijlocul curbei, S-ului, este mai abrupt, cu atat sensibilitatea este mai mare, in sensul ca valori foarte apropiate pe scala trasaturii masurate vor avea drept corespondente, valori foarte bine diferentiate ale probabilitatii de a raspunde corect la item.a
Forma cubei nu ne spune nimic despre validitatea item-ului.
Dificultatea itemului, de
asemenea poate fi apreciata functie, de forma curbei
(predominanta valorilor mari ale pentru valori mici ale
lui 
releveaza un item
usor.).
Au fost dezvoltate mai multe modele IRT, fie pentru raspunsuri dihotomice de tipul da - nu, adevarat - fals, fie pentru itemi care comporta mai multe variante de raspuns de tipul: dezacord puternic, dezacord, neutru, acord, puternic dezacord.
IRT efectueaza, comparativ cu teoria clasica a constructiei testelor, o schimbare de accent: interesul este focalizat pe scorul la item si nu pe scorul obtinut la o scala sau un test care contine mai multi itemi.
In raport cu teoria clasica aflata la baza constructiei instrumentelor de evaluare psihologica, IRT (Iem Response Theory) prezinta o serie de avantaje:
- Permite evaluarea contributiei individuale a fiecarui item, pe masura ce este scos sau introdus in instrumentul de evaluare psihologica, pe baza unei functii informationale reprezentata grafic. Este posibila alegerea acelor itemi care sunt cei mai precisi in masurarea unei anumite caracteristici psihocomportamentale.
- Permite evaluarea erorii de masurare a fiecarui item si in acelasi timp face posibile studiile interculturale cu ajutorul testelor construite din perspectiva IRT.
Permite elaborarea asa ziselor teste moderatoare prin selectia itemilor care se dovedesc a avea relevanta (aportul informational) cea mai mare pentru o anumita persoana.
Utilizarea metodei IRT in constructia unui test implica, mai intai o etapa de pregatire a datelor rezultate din aplicarea testului pe esantionul de calibrare. Aceasta etapa are urmatorii patru pasi:
- Scorarea tuturor itemilor in aceeasi directie.
- Converirea raspunsurilor in variantaa dihotomica (optional).
- Impartirea colectiei de date in doua esantionae: esantion de calibrare pentru estimarea parametrilor itemilor si esantion de validare pentru a estima gradul de concordanta intre datele obtinute din testare si modelul IRT utilizat.
- Separarea datelor in fisiere separate de tipul .dat pentru a putea fi analizate cu SPSS.
