|
|
|
1. Definitii, caracteristici
Senzatia este un semnal senzorial elementar unimodal, definit calitativ conform unui stimul simplu si uniform si care duce la o imagine (lumina, culoare etc.) obtinute printr-un singur analizator a unor proprietati simple. Senzatia este izvorul initial al tuturor informatiilor noastre.
Perceptia este un proces psihic ce realizeaza reflectarea directa si unitara a ansamblului insusirilor si structurii obiectelor si fenomenelor (in forma perceptelor). Este un proces primar (spre deosebire de gandire si reprezentare, care este unul secundar) datorita desfasurarii ei numai atata timp cat se pastreaza contactul cu stimulul. Stimularea fizica este transformata, convertita, transferata in informatie psihologica, stimularea senzoriala fiind prelucrata si adusa in campul constiintei.
Reprezentarea este reflectarea sub forma de imagine intuitiva a unui obiect sau fenomen care in momentul respectiv nu este perceput, dar care a actionat in trecut asupra analizatorilor. Reprezentarea este deci, o imagine reprodusa care se bazeaza pe experienta perceptiva trecuta. reprezentarile existand independent de prezenta stimulului. Reprezentarile pot fi evocate, actualizate pe baza de cuvant (stimulul specific pentru evocarea reprezentarilor la om si care este strans legat de perceptie). Primul si al doilea sistem de semnalizarea formand o stransa unitate. Reprezentarile pot fi actualizate si de stimuli concreti, neverbali, ce au fost perceputi concomitent cu stimuli ce au constituit obiectul perceperii pe care reprezentarea o reflecta. Reprezentarile sunt rezultatul unei prelucrari si generalizari a experientei perceptive anterioare.
1.1. Diferenta dintre SENZATII si PERCEPT (unii il identifica cu procesul complex al perceptiei):
SENZATIE - forma elementara de reflectare primara unimodala, nemijlocita a unor insusiri simple si separate ale obiectelor care actioneaza asupra organelor de simt (stimulilor) obtinute intr-un singur analizator (vizuale, gustative, auditive etc.; ex. senzatii de rece sau cald, culoare). Senzatiile ca elemente simple ale perceptiei constituie izvorul cunoasterii. Senzatia este premergatoare perceptiei fiind element constitutiv al perceptiei. Am putea spune, deci, ca perceptia este o multitudine de senzatii.
PERCEPTELE - imagini sintetice, dar primare, obiectuale si globale, multidimensionale obtinute prin interactiunea senzoriala complexa dintre obiect si subiectul care percepe. reflectand direct si unitar calitatea obiectului. Perceptele sunt situate la un nivel superior senzatiilor in cadrul proceselor cognitive.
1.2. Caracteristici comune ale SENZATIILOR si PERCEPTELOR
SENZATIA si PERCEPTUL (perceptia) au comun faptul ca ambele sunt fenomene primare in cadrul functiilor psihice de cunoastere, spre deosebire de REPREZENTARI si GANDIRE - considerate procese secundare. Procesul primar se deosebeste de procesele secundare (gandirea si reprezentarile) prin prezenta stimulilor in campul senzorial sau perceptiv; fenomenul perceptiv exista doar atata timp cat individul pastreaza contactul perceptiv cu obiectul existent.
Ca orice functie psihica, perceptia - ca functie bazala a proceselor cunoasterii - are o structura complexa (pe verticala si orizontala) si dinamica care presupune o functionare multifazica, modelabila si perfectibila in timp. Aceasta se dezvolta de fapt in ontogeneza individului. Ce vreau sa spun? Ca un acelasi obiect, perceput la varsta de 2 ani de catre un copil, va avea cu totul alta semnificatie decat perceput 20 de ani mai tarziu de acelasi copil, devenit adult. O mica jucarie de plus va fi in primul timp un obiect cu care te poti juca sau poate fi apucat si dus la gura, cu 20 de ani mai tarziu sa apara ca unul ori de-a dreptul anodin, sau, dimpotriva sa evoce cutare sau cutare amintire etc. De ce? Pentru ca intre timp perceptia interactioneaza cu un bogat fond de amintiri, reprezentari, trairi afective care schimba cu totul emotia perceptiei aceluiasi obiect.
Ce concluzie mai putem trage de aici? Ca perceptia este de fapt o parte a unui sistem integrativ supraordonat ca orice alta functie psihica - modul de desfasurare a unei functii psihice depinzand permanent de starea celorlalte componente ale sistemului, de starea aparatului psihic in totalitatea sa. Se realizeaza, astfel, finalmente adaptarea optima la realitatea exterioara.
2. PSIHOPATOLOGIA PERCEPTIEI
Depaseste domeniul semiologiei psihiatrice, intalnindu-se practic in toate domeniile, indeosebi in cel al neurologiei. Intr-o sistematizare didactica si oarecum conventionala, vorbim de modificari cantitative si calitative de perceptie.
Hiperestezia = suprasensibilitate la stimuli care nu erau perceputi (subliminali). Apare in: surmenaj, boala Basedow, debut boli interne, debut boli psihice. O forma deosebita de hiperestezie este cenestopatia (Duprė) = tulburare constienta, cu critica a perceptiilor intero- si proprioceptive constand din senzatii penibile, difuze, fugace care apar fara nici o modificare organica obiectivabila. Apar in nevrozele astenice.
Hipoestezia = apare in stari de inductie hipnotica, isterie, oligofrenie, schizofrenie, tulburari de constiinta.
2.2. Tulburari calitative ale perceptiei
iluzii
halucinatii
2.2.1. Iluziile
Iluziile fiziologice (la normali): perceptia sau interpretarea eronata a unor stimuli senzoriali existenti in cadrul perceptiei. Apar la normali in conditii de: distanta prea mare, lumina insuficienta, stari afective speciale (frica in conditii de intuneric).
Rezulta fie dintr-o proiectare a imaginarului in actul perceptiv, fie dintr-o prelucrare eronata a imaginilor percepute: exemplu - iluziile optico-geometrice (bat in apa, 2 linii paralele intretaiate de o a 3-a prin curbe, fata Morgana).Sunt erori de recunoastere si interpretare a unor obiecte percepute in intregime, a unor excitanti reali.
Deosebirea iluziilor fiziologice de cele patologice este ca in iluziile fiziologice persoana poate realiza si corecta imaginea falsa, spre deosebire de cele patologice unde nu exista critica, considerandu-le adevarate, fiind adesea insotite de interpretare deliranta si superficializarea atentiei, memoriei, proceselor asociative.
Iluziile patologice sunt perceptii deformate ale unor stimuli reali de al caror caracter patologic pacientul nu isi da seama, pe care le poate interpreta in mod patologic in contextul unor trairi psihotice. Apar, de obicei, in stari psihotice pe fond organic (sevrajul din alcoolism, dar mai ales sevrajul complicat cu delirium din delirium tremens, in starile confuzionale secundare starilor infectioase intens febrile, in psihozele acute care complica intoxicatia cu droguri halucinogene, ca de exemplu hasis, mescalina, L.S.D.), in epilepsie si in schizofreniile paranoide.
2.2.1.1. Clasificarea iluziilor patologice
o exteroceptive
o interoceptive (viscerale)
o proprioceptive
A.- vizuale
B.- auditive
C.- olfactive
D.- gustative
A. Vizuale
A.1. Metamorfopsii = impresia deformata a obiectelor si spatiului perceput:
macropsii
micropsii - frecvent intalnite in DT
dismegalopsii (deformate)
Sunt cele mai frecvent intalnite in patologia psihotica organica (DT cel mai des).
A.2. Porropsii = obiectele par mai indepartate / apropiate
A.3. Pareidolii (eidolon - fantoma) = animarea, antropomorfizarea unor perceptii simple (mai des la copii - particularitati afective mari si caracter variabil al criticii). Sunt elemente de tranzit spre halucinatii (Ey). Apar in epilepsie, DTs, schizofrenie, infectii, post TCC.
A.4. False recunoasteri = identificarea eronata a unor persoane. Apar in manie, stari confuzionale, sindrom Korsakov, demente. O varianta aparte este: déjà vu, connu, vécu, sau jamais vu, connu, vécu in care s-ar combina si o tulburare a fazei de recunoastere a memoriei in sindromul de depersonalizare si derealizare din patologia lobului temporal (starile secundare din epilepsia temporala si genuina).
A.5. Iluziile de persoana:
Iluzia sosiilor (sdr. Capgras)
Iluzia Fregoli
Iluzia sosiilor din sdr. Capgras: (persoana este identificata ca semanand cu o alta din anturajul imediat pacientului, care sunt multiplicate in chip identic pentru a fi luate drept altcineva de pacient). Deci persoane familiare sunt inlocuite de impostori identici. In schizofrenia hebefrenica dupa cum vedem exista si interpretari delirante.
Iluzia Fregoli - un persecutor unic ia mai multe chipuri ca si cum ar fi un actor. Este un impostor ce apare sub diverse chipuri.
B. Auditive = impresia ca diferite sunete sau zgomote sunt mai apropiate / departate / puternice / estompate, sau diferite zgomote reale sunt percepute ca adresari de cuvinte injurioase.
C. Olfactive (paraosmii) si D. Gustative - apar de obicei impreuna datorita: posibil- originii embriologice comune a celor doi analizatori; perceperii eronate a gustului / mirosului diferitelor substante sapide / odorifice. Se intalnesc in intoxicatii cu psihodelice (unde au continut placut).
perceperea eronata a functionarii unor organe sau aparate;
modificarea schemei corporale adica perceperea denaturata a formei, marimii, greutatii si pozitiei propriului corp. Apar in schizofreniile paranoide, stari confuzionale (prin disocierea constiintei propriului eu);
in patologia obsesionala ca dismorfofobie si in debutul schizofreniei.
In toate modificarile de schema corporala trebuie suspectata existenta unui substrat organic (leziuni encefalitice parieto-occipitale).
Cenestopatia este o iluzie interna, cu senzatii corporale ce sugereaza afectiuni medicale, senzatiile avand o oarecare asemanare cu senzatiile ce ar avea substrat anatomo-fiziologic. Sunt tulburari ale perceptiei propriei cenestezii a individului (sensibilitatea corporala generala) care, in mod normal, este resimtita ca o stare de confort. Ele constau in senzatii locale neplacute (arsuri, dureri, parestezii, furnicaturi, intepaturi) difuze, mobile, care nu respecta nici o repartitie metamerica, fara un substrat organic obiectivabil, pe care pacientii le descriu cu o participare afectiva importanta si penibila. Se intalneste in sdr hipocondriac, unde insoteste interpretari ideative cu continut legat de starea de boala inchipuita de pacient, in tulburarile somatoforme, cel mai frecvent, dar si in tablouri clinice anxioase, depresive, ca si in patologia psihiatrica a varstei a III-a.
2.2.2. HALUCINATIILE
Definitie: perceptie falsa fara obiect de perceput (Ey; Falret 1864; Ball 1890).
H. FUNCTIONALE sau CONCOMITENTE (Kahlbaum): exista doar atata timp cat persista excitantul real (ex: zgomotul rotilor de tren perceput corect, dar concomitent si voci injurioase).
H. FIZIOLOGICE: la subiectii normali in faza de egalizare, paradoxala sau ultraparadoxala care premerg instalarii somnului: H. hipnagogice (si la narcoleptici) constau din imagini, figuri, actiuni petrecute in timpul zilei si H. Hipnapompice - la trezire.
HALUCINOZE: halucinatii a caror semnificatie patologica este recunoscuta de catre bolnavi care adopta o atitudine critica fata de ele. Cu toate acestea, ele se manifesta atat de vivace incat pacientul cauta sa le verifice autenticitatea, fara sa fie insa convins de ea. Apar in:
leziuni de trunchi: din halucinoza pedunculara Lhermitte - van Bogaert unde iau forma unei succesiuni de oameni sau animale, unice / multiple, mobile, colorate, de obicei in relief. Apar de obicei vesperal, paroxistic, timp de minute / ore (maxim 1-2 zile);
stari de impregnare toxica cronica (alcool, barbiturice);
infectioase / encefalita;
ASC.
HALUCINATIILE PROPRIU-ZISE (psihosenzoriale, adevarate) corespund pe de-a intregul definitiei. Halucinatiile si comportamentul halucinator evoca intotdeauna stari psihotice care impun consultul psihiatric si - in cele mai multe cazuri - internarea.
Halucinatiile sunt perceptii false, aparute in campul exteroceptiv sau interoceptiv (localizate in cap, in corp, in sange) in absenta stimulilor corespunzatori (din exteriorul sau interiorul corpului) si pe care pacientul le percepe si le crede ca fiind reale.
Acest fapt le imprima un caracter de gravitate pentru ca pot deveni punctul de plecare al unor acte (auto-)agresive sau al altor alterari de comportament cu mare caracter de periculozitate, atat pentru bolnav cat si pentru cei din jurul lui. Uneori prezenta lor poate fi decelata prin manifestarile comportamentului halucinator (bolnavul isi astupa urechile cu tampoane de vata pentru a se apara de voci, alteori dialogheaza cu ele solilocvand, isi astupa gaura cheii si interstitiul de sub usa camerei in care locuieste pentru a se apara de gazele cu care este otravit). In cazul halucinatiilor olfactive, incearca sa goneasca obiecte invizibile de pe podea sau de pe piele. In cazul halucinatiilor vizuale zooptice din delirium tremens sau delirul alcoolic cronic, respectiv in cazul asa-numitei "psihoze cu ectoparaziti Ekbom" din alcoolismul cronic, in care apar halucinatiile haptice sau tactile, sau prezinta brusc un comportament heteroagresiv, care poate fi extrem de grav, finalizandu-se chiar cu omucideri sau tentative suicidare, tentative de automutilare, ca in cazul schizofreniei paranoide cu halucinatii auditive imperative.
Halucinatiile sunt simptome psihotice semnaland tulburari de extrema gravitate, care necesita intotdeauna internarea de urgenta intr-o sectie de psihiatrie pentru precizarea imediata a diagnosticului si tratamentului adecvat.
2.2.2.1. caracteristicile halucinatiilor
► caracter de senzorialitate, mimand o perceptie exacta (ca in cazul iluziilor patologice). Aceasta se datoreaza faptului ca descrierea pacientului respecta instantele perceptiei normale, avand impresia ca excitantul este realmente perceput pe calea senzoriala a analizatorului respectiv, desi nu este;
► caracter de obiectualitate (se refera permanent la un obiect din afara);
► proiectie spatiala in spatiul perceptiv;
► convingerea bolnavului asupra realitatii lor;
► complexitate variabila;
► claritate variabila;
► durata continua/intermitenta
► congruente/incongruente cu starea afectiva (apar in depresie si manie);
► rezonanta afectiva (anxiogen initial, cu participare afectiva mai redusa ulterior);
► comportament halucinator.
2.2.2.2. clasificarea halucinatiilor
o H. exteroceptive
o H. interoceptive (viscerale)
o H. proprioceptive (motorii, kinestezice)
2.2.2.2.1. Halucinatiile exteroceptive
A.- vizuale
B.- auditive
C.- olfactive
D.- gustative
E.- tactile
F.- autoscopice
G.- transpuse
A. Vizuale: rar intalnite si extrem de anxiogene.
A.1. Mono/policromatice
A.2. Microptice (liliputane)
A.3. Macroptice (gulliveriene)
A.4. Extra/Intracampine
A.5. Elementare (fosfene)
A.6. Complexe (figurate)
A.7. Scenice, statice/panoramice (in miscare, cinematografice).
Apar in:
delirium tremens - zoopsii
fumatori de opiu
mescalina
Diagnostic diferential:
1. H. hipnagogice si hipnapompice. Sunt de scurta durata; apar mai ales cu ochii inchisi; sunt elementare sau complexe; recunoscute de persoana ca nereale;
2. H. din stari de surmenaj intens, cand sunt scurte si au caracter hipnagogic;
3. Afectiuni oftalmologice (cataracte, glaucom, nevrita optica retrobulbara, retinite);
4. Afectiuni neurologice de lob occipital (tumori, traumatisme unde au ramolisment) - au caracter halucinozic; migrena oftalmica (aspect elementar de fosfene); sindrom Ch. Bonnet din glaucom, cataracte, dezlipire de retina, leziuni chiasmatice si de nerv optic (unde au forme geometrice, figurile simple, viu colorate).
B. Auditive
B.1. Elementare (foneme)
B.2. Comune (sunete bine definite obisnuite: pasi, scartait, latrat)
B.3. Verbale (complexe)
B.4. Favorabile/defavorabile/imperative
B.5. Comentative persoana II/III
Apar in:
afectiuni ORL (surditate, otite);
leziuni neurologice ale cailor de conducere, leziuni LT;
stari confuzionale onirice;
delirium tremens;
in formele de schizofrenie;
depresie psihotica;
aura epileptica.
C. Olfactive; D. Gustative: gusturi neplacute, mai rar placute.
in crizele uncinate din epilepsie unde coexista cu H. vizuale + stari déjà vu;
LT din rinencefal si uncusul hipocampului;
Stari delirante persecutorii;
Confuzii.
E. Tactile (haptice): impresia de atingere a suprafetei cutanate, intepatura, curent electric etc. Au mai mult caracter pseudohalucinator.
Apar in:
Intoxicatia cu cocaina (unde au caracter punctiform);
Miscari de reptatie ( parazitoze halucinatorii, alcoolice unde se combina cu H. vizuale);
F. Autoscopice (speculare, deutoscopice, beantoscopice). Realizeaza o imagine dubla prin care subiectul isi percepe vizual propriul corp sau parti din corp. Pot fi insotite de o mare anxietate sau dimpotriva, de detasare, cu caracter de halucinoza.
G. Transpuse (Repercursive): auditia colorata (vede ceva placut si aude muzica placuta).
2.2.2.2.2. Halucinatiile Interoceptive (Viscerale) Au mai mult caracter pseudohalucinator.
Apar ca:
schimbarea pozitiei unor organe
absenta lor
transformarea organismului lor in animale.
2.2.2.2.3. Halucinatiile proprioceptive (Motorii, Kinestezice) ale sensibilitatii mio-artro-kinestezice: ca impresii de miscare a unor segmente corporale sau corpului in intregime. Au mai mult caracter pseudohalucinator.
PSEUDOHALUCINATIILE (H. PSIHICE). Se deosebesc de H. propriu-zise prin:
► nu corespund total cu imaginea reala a obiectelor si fenomenelor, nu au deci caracter de obiectualitate;
► nu se proiecteaza in consecinta in afara, ci se petrec in interiorul corpului;
► le atribuie existenta unor actiuni provocate din afara prin hipnoza etc.
PSEUDOHALUCINATIILE AUDITIVE: voci interioare asemenea unui "ecou" / "sonorizarea gandirii" sau "sonorizarea lecturii". Este insotit de convingerea ca ceilalti aud si ei si ii descopera propriile ganduri (tranzitivism). Aceste voci sunt explicate de pacient ca fiind "auzite cu urechile mintii".
PSEUDOHALUCINATIILE VIZUALE: imagini neplacute / placute ce apar "in spatiul subiectiv" si sunt vazute cu ochii mintii.
PSEUDOHALUCINATIILE TACTILE: senzatii penibile (iradiere, curenti) adesea in sfera genitala care le resimte ca viol, orgasm etc.
PSEUDOHALUCINATIILE INTEROCEPTIVE: de stapanire interioara (spirite patrunse in diferite organe, care actioneaza ca o persoana straina, uneori se ajunge ca pacientul sa i se adreseze).
PSEUDOHALUCINATIILE MOTORII (KINESTEZICE, PROPRIOCEPTIVE): miscari impuse. Mecanismul intim al halucinatiilor este neelucidat. S-au elaborat modele experimentale diverse (stimulare corticala, privare senzoriala, psihoze experimentale). Se presupune existenta unor disfunctii cerebrale + tulburari cortico-subcorticale (cum demonstreaza modele psihoexperimentale psihedelice care actioneaza mezencefalo-striat). Aparitia in diferite modalitati senzoriale date conditionata de starea functionala prealabila a analizatorilor respectivi. Astfel, la surzii si orbii din nastere nu se intalnesc halucinatii auditive si respectiv vizuale.
AGNOZIILE
Definitie: defecte de integrare gnozica, de transformare a excitatiei in senzatie si a acesteia in imaginea primara perceptiva, datorita unor leziuni ale centrilor corticali integratori. Desi constienta si functiile senzoriale elementare raman intacte, capacitatea de a recunoaste obiectele, imaginile, persoanele dupa calitatile lor senzoriale dispare.
Agnozii vizuale (cecitate psihica) - pierderea posibilitatii de a recunoaste obiecte familiare cu ajutorul analizatorului vizual, desi vederea este intacta si constienta clara (leziuni lob occipital stang).
PROSOPAGNOZIA = agnozia obiectelor animate, fizionomiei.
Fetele persoanelor foarte cunoscute si nu se recunoaste in oglinda: leziuni de emisfera dreapta.
ANOZODIAFORIA = indiferenta fata de boala ( lob parietal minor)
ANOZOGNOZIA = nerecunoasterea bolii proprii (lob parietal minor dr)
Agnozii auditive (surditate psihogena)- nu identifica sunete, cuvinte, melodii.(lob temporal).
