|
|
|
Asa cum ganditi asa va si simtiti
„Ceea ce spuneti dumneavoastra, Dr. Harper, pare plauzibil si logic. Si as fi incantat daca oamenii ar functiona, intr-adevar, atat de simplu precum mentionati ca o fac! Dar, sincer, ceea ce dumneavoastra si Dr. Ellis numiti ca fiind teoria Terapiei Rational Emotive si Comportamentale, suna pentru mine, la o examinare mai atenta, ca fiind foarte artificiala, anti-psihanalitica si similara unui gen de psihologie bine scrisa, care se poate autoadministra, dar totusi superficiala.”
Acest Dr. B, care tocmai a vorbit a fost prezent la un curs de-al meu pe care il tineam unui grup de profesori carora le descriam REBT-ul. Si sa stiti ca nu a gresit in tot ceea ce a spus. Anumite idei din REBT chiar suna a fi superficiale, si, cu siguranta, sunt in contradictie cu viziunile psihanalizei ortodoxe – chiar daca ele coincid in parte cu invatamintele lui Alfred Adler, Karen Horney, Harry Stack Sullivan, Erich Fromm, Eric Berne, si alti analisti care au pus accent pe „psihologia ego-ului” („ego-psychology”).
Cu toate acestea, nu m-am putut abtine sa nu il supun unei incercari – nu pentru ca m-am gandit ca i-as putea schimba perspectiva – pentru ca cine, oare, poate dezgheta prejudecatile unui psihoterapeut cu experienta? Si nici pentru ca trebuia sa-l pun la punct, ci pentru ca am considerat ca as putea folosi obiectiile sale pentru a demonstra, celorlalti audienti, unul din principiile fundamentale din REBT.
Am spus atunci: „Dumneavoastra nu sunteti, de fapt, de acord cu ceea ce sustinem noi si anume ca emotiile oamenilor coincid, in parte, cu gandurile acestora. Nu-i asa? Deoarece dumneavoastra considerati ca emotiile dezadaptative ale cuiva nu pot fi modificate, prin felul in care am zis eu si anume prin schimbarea simultana a modului de a gandi. Am inteles bine punctul dumneavoastra de vedere?”
„Da. Avem un secol de dovezi clinice si experimentale care dovedesc contrariul.”
„Poate ca asa este. Dar, sa presupunem ca uitam de acest lucru pentru un moment si ne concentam asupra intamplarilor ultimelor cateva minute. Cu doar putin timp in urma, in timp ce prezentam despre REBT, ati avut anumite emotii intense, nu e asa?”
„Cu siguranta ca am avut! Am simtit cu putere ca spuneti niste stupiditati si ca nu ar trebui sa trambitati asemenea absurditati.”
„Foarte bine,” am spus eu, in timp ce oamenii din sala incepusera sa rada. „Dar, ati avut de asemenea” am insistat eu „o alta emotie, chiar inainte de-a va ridica si a ma contrazice, nu este asa?”
„Am avut? La ce tip de emotie va referiti?”
„Pai, judecand dupa tonul vocii ascutite si neregulate pe care l-ati avut in timp ce vorbeati, as spune ca ati avut o mica anxietate in legatura cu faptul de a va ridica in picioare, printre atatia colegi de-ai dumneavoastra, si de a va spune parerea impotriva lui Harper. Este fals ceea ce am zis?”
„Uh” Opozantul meu a ezitat timp de cateva secunde lungi (timp in care zambetele cunoscute ale membrilor audientei s-au schimbat in favoarea mea). „Nu. Presupun ca nu ati gresit in totalitate. Am avut anumite temeri chiar inainte de a vorbi si in timpul primei parti din ceea ce am zis; desi acum nu le mai am.”
„Bine. Exact asa cum imi imaginam. Ati avut doua tipuri de emotii in timp ce eu vorbeam: manie si anxietate. Si acum, in momentul de fata, nu o aveti pe niciuna. Spun corect?”
„Categoric. Nu ma mai simt anxios sau furios – desi probabil simt putina compatimire pentru dumneavoastra pentru ca aveti, in continuare, acest punct de vedere absurd.” Obiectiv indeplinit! Zambetele revenind, din nou, in favoarea lui.
„Bine. Poate vom examina sentimentele de compatimire pe care le aveti fata de mine, putin mai tarziu. Dar, sa revenim, pentru moment, la anxietatea si mania dumneavoastra. Presupun gresit, daca spun ca in spatele maniei se ascunde un lant de formulari, de genul: `Idiotul ala de Harper – impreuna cu celalalt coleg imbecil al lui, Ellis – afirma porcarii totale! Ar trebui sa il opreasca cineva cu aceste fleacuri, pana nu ne adoarme aici, mai ales ca e o intalnire stiintifica`?”
„Exact! Cum ati ghicit?” Din nou majoritatea ansambului de chicoteli il sprijineau cu putere pe el. Am continuat:
„Intuitia mea clinica! Oricum, ceea ce conteaza este ca ati avut astfel de ganduri si prin faptul ca le-ati avut v-ati maniat. Lucrarea noastra, de fata, cu privire la Terapia Rational Emotiva si Comportamentala se refera exact la aceste lucruri: Faptul ca v-ati gandit la ceva de genul - `Pentru ca sustine prostii, nu ar trebui sa vorbeasca aici astfel de lucruri` - reprezinta cauza principala a maniei dumneavoastra. Mai mult decat atat, credem ca dumneavoastra nu va mai simtiti, in acest moment, furios pentru ca v-ati inlocuit gandurile initiale cu altele diferite, cum ar fi: `Ei bine, daca Dr. Harper crede in mod gresit ca aceste absurditati sunt adevarate, si daca bietul om vrea sa le creada in continuare, lasa-l pe el sa aiba aceasta problema.` Iar aceste noi ganduri, pe care atat Dr. Ellis cat si eu le-am sustine, se afla la baza starii dumneavoastre emotionale prezente, pe care ati descris-o cu precizie, ca si `compatimire`, cred.”
Inainte ca oponentul meu sa reuseasca sa mai spuna ceva, un alt membru al audientei a intervenit: „Presupunand ca aveti dreptate in legatura cu originile starilor de manie respectiv mila a Dr. B, cum ramane cu anxietatea lui?”
„Potrivit, si de data aceasta, teoriilor Terapiei Rational Emotive si Comportamentale,” am raspuns eu, „anxietatea dansul s-a petrecut dupa cum urmeaza. Pe parcurs ce eu vorbeam, si pe parcurs ce dansul genera furia spunandu-si cat de nepotrivit ma comport – si ca nu ar trebui sa ma comport astfel – Dr. B si-a mai spus si altceva de-a lungul acestor ganduri si anume ceva asemanator cu: `Asteapta numai sa se opreasca Harper din vorbit! Sa vedeti daca nu am eu ceva de zis care le va demonstra tuturor cat de stupid este (si cat de destept sunt eu pentru ca l-am facut sa se simta prost in fata tuturor!). Ia sa vad, cand am sansa, cum pot sa-i dau eu lovitura?`
“Si apoi”, am precizat in continuare, „Dr. B a testat, in mintea dansului, mai multe propozitii introductive, respingandu-le rapid pe unele, considerand ca altele s-ar potrivi mai bine, si continuand sa caute ceva mai bun, cu care sa ma poata anihila. El nu incerca doar sa gaseasca cea mai buna fraza impotriva mea, dar isi spunea, in acelasi timp, si aceste lucruri: `Ce vor crede ceilalti membrii ai grupului? Vor crede oare ca sunt la fel de stupid ca Harper? Ii va influenta el oare cu farmecul lui? Vor crede ca sunt gelos pe succesul pe care il are el si Ellis cu clientii si cu cartile lor? Sincer acuma, imi va face oare vreun bine sa-mi deschid gura mare si sa vorbesc impotriva lui?`
„Presupun, ca aceste indoieli pe care si le-a creat Dr. B, i-au cauzat starea de anxietate. Este adevarat acest lucru Dr.B?”
„Nu este complet gresit,” a consimtit opozantul meu, cu o vizibila umbra de rusine exprimata pe fata lui. „Dar, nu asa ne spunem cu totii inainte de a ne ridica si a vorbi in public despre aproape orice lucru?”
„Cu siguranta ca asa facem,” am incuviintat eu foarte sincer. „Si, credeti-ma ca am folosit convingerile dumneavoastra internalizate, aici, ca un exemplu pentru faptul ca ele ilustreaza ceea ce de fapt cu totii facem. Iar acest lucru ilustreaza si ideea mea esentiala si anume ca: datorita faptului ca ne spunem, mereu, in minte acest gen de idei, inainte de-a vorbi in public, ne face sa ne simtim anxiosi. In primul rand, ne spunem, de multe ori, `As putea face o greseala si m-as face de ras in fata acestui grup de colegi.` Iar, in al doilea rand, ne spunem, si mai important de atat `Nu trebuie sa fac vreo greseala si sa ajung sa ma fac de ras in public! Daca se intampla asa ceva este un lucru groaznic!`
„Tocmai pentru ca avem aceste credinte de catastrofare, incepem aproape imediat sa ne simtim anxiosi. Ceea ce am putea face, ar fi sa ne spunem doar prima idee - `As putea face o greseala si sa ma fac de ras in fata colegilor` - dupa care, sa ne spunem o a doua idee cu totul diferita, precum: `Pacat! Daca fac o greseala si ma fac de ras, cu siguranta ca nu-mi va placea, dar nu consider ca ar fi ceva groaznic.` Daca am crede cu totii in aceasta filosofie, nu ne-am mai simti anxiosi.
„Dar sa presupunem Dr. Harper” a inceput acelasi profesor care a intrebat despre anxietatea Dr-ului B. „ca aveti dreptate in legatura cu modul in care Dr. B. a devenit anxios. Cum va explicati, in termenii teoriei dumneavoastra REBT, disparitia ulterioara a acestei stari?”
„Din nou, foarte simplu. Facandu-si suficient curaj pentru a vorbi, in ciuda anxietatii pe care si-a creat-o, Dr. B a descoperit ca desi s-a facut putin de rusine, lumea nu s-a sfarsit si nici vreun lucru realmente groaznic nu s-a intamplat. In cel mai rau caz, a aflat ca eu continui sa stau in picioare in fata atacului sau si ca unii din membrii audientei au fost de partea mea, iar altii de partea dansului. Asa ca si-a schimbat credintele internalizate in ceva de genul: `Ei bine. Harper tot nu intelege unde bat eu si nu isi vede greselile. Si uite ca mai sunt oameni care inca sunt de partea lui. Al naibii de rau! Intotdeauna poti prosti pe careva, si nu am de ce sa ma astept la altceva. Imi astept randul pentru a putea vorbi, apoi continui sa ii contrazic punctele lui de vedere aberante, si chiar daca nu reusesc sa-i castig pe toti de partea mea, pot totusi sa le demonstrez cat de decompatimit este Dr. Harper.`
„Cu aceste noi credinte anti-catastrofare, Dr. B. si-a inlaturat anxietatea pe care si-o crease mai devreme, iar acum simte asa cum ne-a relatat in mod clar, mai multa mila decat furie. Corect? ”
Dr. B a ezitat din nou un moment; apoi a raspuns, „Tot ceea ce pot spune, din nou, este ca s-ar putea sa aveti oarecum dreptate. Dar tot nu sunt pe deplin convins.”
„Nici nu m-am asteptat sa fiti. Am vrut doar sa folosesc exemplul dumneavoastra pentru a va indemna sa va mai ganditi asupra acestei probleme si sa-i incurajez si pe membrii acestei audiente sa faca la fel. Poate ca Terapia Rational Emotiva si Comportamentala este, asa cum spuneti, bine scrisa, dar superficiala. Singurul lucru pe care vi-l cer, domnilor profesori, este ca dumneavoastra sa ii acordati o sansa reala si sa o testati pe pielea dumneavostra pentru a vedea daca, intr-adevar, functioneaza.”
Din cate stiu eu, nu am reusit, pana la urma, sa il conving, pe acest opozant al meu, cu privire la consistenta REBT-ului. Dar au existat alti membrii ai acelui auditoriu, care au inceput sa inteleaga faptul ca emotiile umane dezadaptative nu sunt de sine statatoare, si nu pornesc ca din senin din nevoile sau dorintele noastre inconstiente. Ci, dimpotriva, ele includ aproape intotdeauna ganduri, atitudini, sau credinte, si pot fi, de cele mai multe ori, schimbate prin modificarea modului nostru de gandire.
Cand am inceput prima data sa ne gandim si sa scriem despre Terapia Rational Emotiva si Comportamentala (REBT), asta avand loc in a doua jumatate a anului 1950, aveam la indemana doar cateva lucrari de cercetare care sa sustina ideea ca oamenii nu ajung sa fie grav afectati, ci ca ei sunt cei care se lasa afectati, prin faptul ca sunt ferm convinsi de Credintele Irationale (punctul B – Irrational Beliefs) pe care le au cu privire la lucrurile care li se intampla (Evenimentele sau Adversitatile Activatoare din viata lor – care reprezinta punctul A – Activating Events). Aflata in fazele sale timpurii, psihologia cognitiva, includea, pe atunci, putini psihologi, precum Magda Arnold si Rudolph Arnheim, care au observat in 1960 ca emotiile sunt, de obicei, puternic legate de modul in care gandim. De atunci incoace, sute – exact asa, sute – de studii de cercetare au sprijinit aceasta descoperire. Pe langa asta, peste o mie de studii publicate au demonstrat faptul ca daca oamenii cu probleme emotionale sunt invatati cum sa isi schimbe Credintele Irationale (CI), care le sunt daunatoare, acestia isi imbunatatesc considerabil calitatea emotiilor si a comportamentelor. Printre cei mai importanti cercetatori, care au realizat aceste studii, se numara: Aaron Beck, Howard Barlow, Jerry Deffenbacher, Raymond DiGiuseppe, Windy Dryden, Irene Elkin, Albert Ellis, Marvin Goldfried, Howard Kassinove, Arnold Lazarus, Richard Lazarus, Donald Meichenbaum, Paul Woods si multi altii.
Tinand seama de
datele oferite de acesti cercetatori, avem acum dovezi considerabile
care sprijina ideea ca, de obicei, emotiile oamenilor decurg din
modul lor de a gandi – si ca, la fel, gandurile pot decurge din emotiile
pe care le au. Teoria de baza REBT, la fel ca si a
majoritatii celorlalte terapii Cognitiv Comportamentale (Cognitive
Behavior Therapy –
Sc (Scopurile si valorile) – acelea de a ramane in viata si de-a fi fericit sau satisfacut in mod rezonabil (1) de unul singur, (2) in relatiile cu ceilalti oameni, (3) prin faptul ca sunteti productivi sau ca duceti un lucru la bun sfarsit, (4) prin faptul ca sunteti originali si creativi, (5) prin faptul ca va puteti bucura de activitati fizice, mentale si afective.
A (Evenimente activatoare) – evenimente, conflicte, experiente, sau ganduri care interfereaza cu scopurile (Sc) dumneavoastra sau va impiedica sa le atingeti. Exemple: a nu reusi de-a va atinge Scopurile importante; a fi tratat urat de catre ceilalti; a fi privat de placeri; a fi bolnav sau chinuit.
B (Beliefs Credinte, idei, sau filosofii cu privire la evenimentele activatoare A
CR (Credinte rationale cu privire la evenimentele activatoare. Preferinte si dorinte fata de diverse lucruri) – Exemple: „Nu vreau sa fiu sub asteptari la locul de munca.” „Nu imi place cand oamenii se comporta nedrept cu mine.” „Mi-as dori ca ploaia sa se opreasca pentru a-mi putea continua jocul de tenis.” „Detest sa am gripa si sa ma doara corpul atat de tare.”
CI (Credinte irationale cu privire la evenimentele activatoare. Cerinte absolutiste in legatura cu anumite evenimente) – Exemple: „Nu trebuie in nici un caz sa fiu sub asteptari la locul de munca, pentru ca daca se intampla asa inseamna ca sunt o persoana lipsita de valoare!” „Oamenii nu trebuie sa se comporte niciodata nedrept cu mine, pentru ca daca se comporta astfel inseamna ca sunt niste persoane groaznice!” „Ploaia asta trebuie sa se opreasca pentru ca eu vreau sa imi reiau jocul de tenis!” „Este cu adevarat groaznic daca nu se opreste!” „Categoric, nu ar trebui sa am gripa si faptul ca ma dor toate atat de tare, ma face sa nu mai suport acest lucru!”
C(Consecinte sau rezultate ale evenimentelor activatoare si ale credintelor referitoare la evenimentele activatoare. Emotii si comportamente care se creaza din interactiunile dintre A-uri si B-uri.)
CA(Consecinte Adaptative sau emotii si comportamente constructive care se formeaza din interactiunea dintre A-uri si CR.) – Exemple: Sentimentele de regret si dezamagire atunci cand sunteti sub asteptari la locul de munca. Determinare si actiune spre imbunatatirea abilitatilor. Sentimente de nemultumire si dezamagire atunci cand oamenii se comporta nedrept cu dumneavoastra. Depunerea de eforturi pentru a-i determina sa va trateze corespunzator sau daca nu incercarea de a pastra distanta fata de ei. Sentimente de frustrare si regret atunci cand ploaia interfereaza cu jocul dumneavoastra de tenis. Incercarea de a gasi alte preocupari placute. Sentimente de tristete si frustrare cand aveti gripa si va simtiti indispusi. Incercarea de a minimaliza durerea, de a va distrage atentia de la ea, si de-a face orice se poate pentru a va bucura in continuare de alte lucruri.
CD (Consecinte Dezadaptative sau emotii si comportamente distructive care se formeaza din interactiunea dintre A-uri si CI) – Exemple: sentimente de teama si de evaluare globala negativa daca nu va indepliniti bine sarcinile la locul de munca. Refuzul de a va imbunatati abilitatile si de a va cauta un alt loc de munca. Sentimente de furie si razbunare cand altii nu va trateaza corect. Faptul ca va consumati prea mult pentru astfel de nedreptati care nu depind de dumneavoastra si faptul ca planuiti sa va razbunati pe ei. Toleranta scazuta la frustrare si stari de furie in situatiile in care ploaia va intrerupe jocul de tenis. Faptul ca injurati si refuzati sa gasiti alte lucruri placute pe care ati putea sa le faceti, in schimb. Sentimente de tristete si de mila fata de propria persoana pentru faptul ca aveti gripa. Va accentuati si mai tare durerea „groaznica” pe care o aveti pentru ca va focalizati prea mult asupra ei.
Revenind la punctul esential al acestei carti, putem spune, fara a parea prea dogmatici, ca in cel mai probabil caz, puteti invata cum sa aveti o viata cat mai satisfacuta, creativa si mai putin tulburata prin intelegerea si corectarea anumitor ganduri dezadaptative. Va vom explica, in continuare, mai amanuntit aceste conceptii REBT.
