|
|
|
Leacuri de suflet
Aromele
culinare
Ati remarcat ca atunci cand nu putem mirosi un aliment, ni se pare ca nu are
gust? Aceasta pentru ca, fara sa ne dam seama, simtul mirosului, intr-o
proportie mult mai mare decat cel al gustului, ne face sa percepem savoarea
unui aliment. Mai mult, simpla adulmecare a aromelor diverselor ingrediente,
fara a le gusta propriu-zis, are un efect extraordinar asupra psihicului,
hranindu-l cu diverse stari sufletesti placute, asa cum vom vedea.
* Coaja de
lamaie - in tarile crestine din bazinul Marii Mediterane (Grecia, Italia,
Spania etc.) mirosul sau este considerat drept specific Craciunului, luna
decembrie fiind cea in care cea mai mare parte a acestor fructe incep sa se
coaca. In unele zone, arbustul mereu verde, de lamai, este folosit chiar pe
post de pom de Craciun, in lipsa brazilor, care nu cresc in clima mai calda. De
mai bine de o suta de ani, si in bucataria romaneasca mirosul cojii acestor
fructe a inceput sa fie asociat cu sarbatorile de iarna. Dar nu vom vorbi acum
de utilizarile casnice ale cojii de lamaie si despre calitatile sale de
odorizant. Mireasma cojii de lamaie ne deschide apetitul pentru viata, ne
insenineaza gandurile si risipeste oboseala. De asemenea, aceasta aroma ne
ajuta sa depasim tristetile, melancolia, conferindu-ne buna dispozitie.
* Nucile - odinioara erau un adevarat simbol al sarbatorilor de iarna,
fiind oferite, impreuna cu merele si cu colacii, colindatorilor si uratorilor.
Mirosul nucilor proaspat decojite este hranitor prin excelenta. El ne confera o
stare de siguranta, de stabilitate emotionala, de protectie. Cel mai de folos
le este mirosul de nuci persoanelor cu predispozitie spre angoasa, neliniste,
care nu reusesc sa traiasca starea de multumire, de bine, care nu se simt in
siguranta, orice ar face. Nucile nu hranesc doar corpul, ci si psihicul, care
are multa nevoie de hrana acum, in prag de sarbatoare.
* Merele -
La vreme de iarna, la tara, merele erau scoase din fan de Craciun, mirosind
imbatator. Cu rosul lor viu si vitalitatea pe care o exprima, merele
constituiau odinioara alt simbol al Craciunului, fiind atarnate in brad, in
locul globurilor de sticla sau de plastic, de astazi. Mireasma merelor, mai
exact a cojii lor, este un fel de medicament pentru starile psihice nocive. Fie
ca e vorba de stari de tristete ori de teama, cu sau fara motiv aparent,
parfumul plin de vitalitate al merelor ne va ajuta sa le depasim. Odinioara,
era si obiceiul ca cei mici sa doarma in incaperea unde erau tinute mere,
pentru ca mireasma lor sa le aduca vise frumoase, sa-i pazeasca de spaime sau
de vedenii.
* Scortisoara - este coaja parfumata, de culoare roscata, a
scortisorului, un arbore exotic mic, vesnic verde. Scortisoara este un
ingredient nelipsit din retetele boieresti de cozonac, caruia ii da o savoare
deosebita. Mireasma sa inconfundabila este un puternic stimulent pentru
sistemul nervos, inducand stari de euforie. La vreme de iarna, se pune in mod
traditional si in vinul fiert, dandu-i aroma aceea specifica, careia nu-i
rezista frigul si nici intunericul noptilor de decembrie.
* Vanilia - este pastaia unei plante cataratoare. Are un miros dulce si
bland, foarte placut, pentru copii mai ales. Despre vanilie, la fel ca si
despre ciocolata, se spune ca este medicamentul de urgenta al sufletelor
ranite, care nu isi gasesc odihna si consolarea. Mireasma sa are o capacitate
aproape magica de a ne face sa ne simtim din nou copii, din nou iubiti si
protejati, din nou acasa si, nu in ultimul rand, sa simtim ca a venit din nou
Craciunul.
* Cozonacii - sunt un fel de sinteza, specific romaneasca, a
tuturor miresmelor copilariei. Ii gasim acum de vanzare, in ambalaje mai mult
sau mai putin cochete, dar in afara de gustul dulce si de coca galbena, nu au
nimic in comun cu adevaratii cozonaci de Craciun. Acestia sunt plamaditi de
gospodine pricepute printr-o adevarata alchimie, apoi sunt umpluti cu nuci, cu
mirodenii si cu mac, sunt intinsi in tavi innobilate cu unt, dupa care sunt
copti, umpland casa de mireasma aceea. Mireasma aceea care ne face sa ne simtim
din nou copii, ne face sa ne simtim din nou impreuna cu cei dragi si din nou
protejati. Este un miros care ne introduce, parca fara voie, in atmosfera de
sarbatoare, ne aduce aminte ca - poate fara sa stim - in sufletul nostru am
asteptat mereu Craciunul ca pe o evadare din lumea oamenilor maturi, rigizi si
seriosi, care am crezut ca suntem.
Miresmele sacre
>
* Smirna -
este rasina unui arbust care creste in Arabia si in Abisinia (Yemenul si
Etiopia de astazi). In multe zone crestine era folosita cu precadere in post,
mai ales in ultimele zile. Cuvantul smirna este pomenit in Biblie de
cincisprezece ori si deriva de la cuvantul ebraic 'amar'. Mireasma sa,
cu o nuanta intr-adevar amara, dar foarte placuta, era considerata un
extraordinar purificator pentru psihic, laolalta cu postul alimentar, cu
spovedania, cu rugaciunea, pregatind crestinii pentru sarbatoarea Craciunului.
Arderea smirnei se foloseste pentru indepartarea gandurilor negre, a ispitelor
si a tuturor relelor care ar putea intina sarbatorile. Laolalta cu tamaia, se
considera ca este si unul din cele mai eficiente mijloace de exorcizare.
* Tamaia - este unul dintre darurile care au fost aduse pruncului Iisus,
imediat dupa nastere, de catre cei trei magi de la rasarit. Asa cum ne spune
Matei in Evanghelia sa: 'Si intrand in casa, L-au vazut pe Prunc impreuna
cu Maria, mama Sa; si cazand la pamant, I s-au inchinat; si deschizandu-si vistieriile,
I-au adus daruri: aur, tamaie si smirna'. Mireasma tamaiei este, ca atare,
indisolubil legata de momentul nasterii Mantuitorului, ea facand parte din
primul dar pe care El l-a primit pe acest pamant. Asupra sufletului, mireasma
tamaiei are un efect cu adevarat magic, fiind capabila sa induca sentimentul
sacrului, reusind sa ne introduca in dimensiunea spirituala, din pacate tot mai
adesea neglijata, a Craciunului. In casele romanilor mai instariti, tamaia era
arsa mocnit, in prima zi de Craciun, inaintea mesei, pentru a le aduce aminte
credinciosilor ce sarbatoresc si sa le faca auzita rugaciunea de binecuvantare
a bucatelor.
* Bradul -
este arborele sacru al romanilor, fiind considerat din timpuri stravechi drept
o veritabila punte intre Cer si Pamant. Acesta este si sensul aducerii sale in
casele noastre, de Craciun, pentru a face sa comunice fiecare salas de crestin
cu Cerurile. Despre acest arbore se mai spune ca uneste si lumea mortilor cu
cea a viilor, ajutandu-ne sa ne recuperam amintirile, sentimentele,
unificandu-ne interior. Mireasma bradului vindeca sufletul, stabilizeaza
emotiile. Rasina si cetinile sale au fost vreme de secole smirna si tamaia
credinciosilor mai putin instariti din aceste locuri, avand proprietati
purificatoare si de inducere a sentimentului de sacru.
* Zapada - este asteptata cu emotie la fiecare Craciun, considerandu-se
ca fara ea aceasta sarbatoare nu are farmecul complet. Poate este o prejudecata
absurda, dar - fara sa ne dam seama - aproape cu totii asteptam zapada. De ce?
Poate pentru albul ei, care acopera orice urma a uratului din jurul nostru, ori
poate pentru dansul vesel al fulgilor, care parca se bucura de sarbatoarea
Nasterii Domnului. Apoi, zapada mai are un efect magic: aduce cumva, nu se stie
exact cum, liniste in jurul nostru si in noi insine. Iar mirosul ei fin,
discret, ca un fior de prospetime, ne revigoreaza sufletul, pregatindu-l de
sarbatoare. Mireasma zapezilor purifica emotiile, aduce in suflet starea de
copilarie imaculata, fara amintiri dureroase, fara retineri. Este un miros al
linistii, al dizolvarii in Dumnezeu. Trezeste in noi nostalgia inceputului, a
puritatii originare.
Mergeti intr-o zi la munte, in apropierea unei paduri sau a unui rau, unde
curentii de aer sunt puternici si aduc cu ei mireasma zapezii, uneori de la sute
de kilometri distanta. Oriunde ati fi, gasiti-va un coltisor retras si
inchideti ochii atunci cand va umpleti plamanii cu aceasta mireasma de zapada.
Veti trai macar pentru cateva fractiuni de secunda LINISTEA.
