|
|
|
Material training cunoasterea clientelei (KYC)
1. Consideratii generale
In activitatea pe care o desfasoara, bancile sunt expuse riscului ca serviciile oferite clientilor sa fie folosite in efectuarea de tranzactii cu fonduri rezultate din activitati ilicite, fapte incriminate de legislatia in vigoare.
Respectarea procedurilor de cunoastere a clientelei (KYC) existente si eficace este una din cele mai puternice arme cu care o banca poate evita sa devina , fara cunostinta de cauza, un instrument de spalare a banilor.
Politica de cunoastere a clientelei are drept scop, de asemenea, excluderea producerii unor riscuri asociate , ce pot cauza efecte negative in activitatea unei banci: risc reputational, risc operational etc.
Cerintele de cunoastere a clientilor sunt mentionate atat pe plan national cat si international:
l Basel Committee on Banking Supervision “General Guide to Account Opening and Customer Identification”-anexa la documentul Customer Due Diligence for Banks
l Directiva a III a a Uniunii Europene privind prevenirea spalarii banilor
l Norma 3/2002 emisa de
BNR Regulamentul BNR nr.9/2008 privind standardele de
cunoastere a clientelei in scopul prevenirii spalarii banilor
l Legea 656/2002 privind prevenirea si combaterea spalarii banilor
l Cele 40 recomandari FATF (Financial Action Task Force)
l Cele 9 recomandari speciale GAFI (Grupul de Actiune Financiara Internationala)
Norma BNR 3/2002 precizeaza ca Termenul “client” va fi inteles in cel mai larg
sens, astfel incat sa includa, fara a fi limitativ :
l orice persoana fizica, persoana juridica sau entitate fara personalitate juridica ce are deschis la institutia de credit un cont prin care sunt derulate operatiuni care implica primirea sau distribuirea de fonduri
l orice persoana fizica , persoana juridica sau entitate fara personalitate juridica in numele careia este deschis un astfel de cont
l orice persoana fizica, persoana juridica sau entitate fara personalitate juridica ce are legatura cu o tranzactie financiara in care institutia de credit este implicata si care poate genera un risc reputational sau de alta natura
l orice beneficiar direct sau indirect al unui cont de disponibilitati , de depozit, de credit sau al unui alt cont prin care sunt derulate operatiuni care implica primirea sau distribuirea de fonduri
l orice persoana sau entitate care este beneficiarul real al tranzactiilor derulate de intermediarii de profesie, cum ar fi organismele de plasament colectiv in valori mobiliare, fonduri de pensii ori alte entitati ale caror active sunt administrate de societati de administrare , beneficiarul real al tranzactiilor derulate prin conturile administrate de avocati, societati de valori mobiliare , agenti de bursa pentru clientii acestora, beneficiarul real al tranzactiilor derulate prin conturi deschise pe numele unui imputernicit sau al unei persoane interpuse
l institutiile de credit corespondente
l orice persoana imputernicita sa opereze in conturile unui client al institutiei de credit
l orice persoana sau entitate care utilizeaza ori beneficiaza de un serviciu sau de un produs oferit de o institutie de credit, fie ca operatiunea implica ori nu deschiderea unui cont.
Programul bancii noastre de cunoastere a clientelei are in vedere toate operatiunile institutiei care implica primirea sau distribuirea de fonduri ale clientilor , cuprinzand, fara a fi limitative :
l deschiderea de conturi curente, de depozit, de economii, de credit, de card
l deschiderea de conturi de evidenta a valorilor mobiliare
l inchirierea de casete de siguranta
l efectuarea tranzactiilor cu valori mobiliare ori cu alte instrumente financiare , valuta, metale si pietre pretioase, a caror valoare depaseste 10.000 EUR in echivalent
l operatiuni cu numerar care depasesc 10.000 EUR in echivalent
l acordarea de credite si operatiuni cu efecte de comert
Norma BNR 3/2002 defineste “Operatiunile cu
numerar” sunt considerate acele operatiuni efectuate la ghiseul institutiei
de credit sub forma de schimb valutar , vanzare-cumparare de metale pretioase,
subscriere de obligatiuni, vanzarea de cecuri de calatorie, incasare de cecuri
si alte asemenea operatiuni.
Exista 4 elemente fundamentale ale unui program de cunoastere a clientelei (deci si al Bancii UCT)
o politica de acceptare a clientelei
proceduri de identificare a clientului si de incadrare a acestuia in categoria de clientela corespunzatoare
actiuni de monitorizare permanenta a clientelei
proceduri si sisteme de verificare a modului de implementare a programelor elaborate si de evaluare a eficientei acestora.
Conform normelor legale in vigoare, bancile sunt obligate sa eleboreze politici clare de acceptare a clientului .
O politica eficienta de acceptare a clientelei stabileste:
principii generale care vor guverna acceptarea de catre institutia financiara a potentialilor sai clienti
categorii de clienti pe care institutia isi propune sa le atraga
tipurile de produse si servicii ce pot fi furnizate fiecarei categorii de clienti
reguli de acceptare graduala a clientilor in functie de riscurile potentiale associate acestora
2.1 Exemple de principii generale care guverneaza acceptarea potentialilor clienti de catre UCT:
acceptarea clientilor se va face in conformitate cu prevederile legilor si regulamentelor in vogoare
UCT nu va intra in relatii de afaceri cu clientii pana cand identitatea lor nu este stabilita , verificata si inregistrata in mod corespunzator.
UCT nu va intra in relatii de afaceri cu potentialii clienti pentru care institutia are informatii ca sunt implicati in activitati criminale , incluzand finantarea terorismului
UCT va coopera pe deplin cu agentiile de aplicare a legii, in cadrul stabilit prin legile nationale si internationale in vogoare.
In vederea stabilirii categoriilor eligibile de clienti, Unitatea de Compliance recomanda:
definirea notiunii de client in acceptiunea bancii noastre, printr-un raspuns concis la intrebarea :”Cine este un client acceptabil pentru noi?”
descrierea modului de impartire a clientilor in diverse categorii pe care ne propunem sa le atragam (ex: persoane fizice/persoane juridice/alte entitati cu detalierea subcategoriilor posibile) si gandirea de produse specifice (impreuna cu Divizia Marketing)
2.3 Tipurile de produse si servicii ce pot fi furnizate fiecarei categorii de clienti
Institutia noastra trebuie sa procedeze la descrierea produselor si serviciilor specifice precum si la stabilirea unor reguli clare de furnizare a produselor si serviciilor pe categorii de clientele, astfel incat , atat clientul cat si institutia financiara sa dezvolte o relatie de afaceri bazata pe cerere-oferta, cu o gestiune corespunzatoare a riscurilor asociate.
Regulile de acceptare a clientilor in functie de riscurile potentiale se vor baza pe o descriere clara a criteriilor, parametrilor sau indicatorilor care conduc la incadrarea unui client intr-o anumita categorie de risc.
Natura si intinderea eforturilor pe care institutia le va desfasura in vederea acceptarii clientilor sai va depinde in mod esential de evaluarea preliminara a riscului potential al clientului.
Risc inalt nu inseamna implicit risc fatal.
Exista o serie de factori ce determina modalitatea abordarii pe baza de risc intr-o entitate:
riscul in domeniul cunoasterii clientilor: posibilitatea ca o institutie /entitate sa fie implicata intr-o schema de spalare de bani/finantare de terrorism
dimensiunea institutiei financiare /entitatii expuse: riscul este direct proportional cu dimensiunea
locatia institutiei financiare /entitatii expuse (zona geografica a sediului): poarta riscul asociat zonei respective
volumul si complexitatea activitatii institutiei financiare /entitatii expuse: in relatie direct proportionala cu riscul
produsele si serviciile derulate de catre institutia financiara /entitatea expusa : risc invers proportional cu gradul de transparenta al relatiei intre organizatie ci clienti / parteneri de afaceri ; cu cat produsul sau serviciul impune o mai buna “cunoastere”, cu atat riscul se diminueaza.
portofoliul de clienti al institutiei financiare /entitatii expuse: calitatea clientilor determina invers proportional riscul
resursele umane ale institutiei financiare /entitatii expuse: calitatea si nivelul inalt al standardelor etice diminueaza riscul.
locatia (zona geografica) clientului: tara de origine/ cetatenia /inregistrare; tara in care isi deruleaza afacerile / din care ii provin veniturile; in care detine o pozitie publica inalta (jurisdictii cu risc major, mediu sau scazut din perspectiva infractionalitatii generatoare de spalare de bani/finantare de terrorism-liste mentinute de institutii internationale)
tipul de activitate desfasurata de client: persoana fizica (retail/private banking ), companie , trust, entitate non-profit, structuri off-shore (care detin doar active, nu au staff si actioneaza in afara jurisdictiei in care sunt inregistrate)
obiectul specific de activitate: bijuterii si pietre pretioase, industria de armament, de divertisment (casino,jocuri mecanice de noroc, case de pariuri), case de amanet , consultanti independenti, activitatea de recuperare a deseurilor(fier vechi).
expunerea din punct de vedere politic a persoanelor fizice si entitatilor controlate de acestea
istoricul infractional/investigare speciala: implicarea in dosare de cercetare /urmarire penala sau investigarea activitatii de catre ONPCSB.
sursa de provenienta , cunoscuta sau nu, a veniturilor averii.
comportamentul lipsit de transparenta :evitarea contactului direct cu organizatia sau retinerea/refuzul de a furniza informatii/documente , clarificari rezonabile
caracterul neobisnuit sau suspect al activitatilor derulate in relatia cu entitatea expusa la risc
expunerea financiara in relatia cu entitatea , exprimata in volumul , valoarea si frecventa platilor si/sau incasarilor efectuate prin utilizarea produselor si serviciilor acesteia.
utilizarea cu preponderenta a produselor si serviciilor purtatoare de risc major (ex:operatiuni de cash intensive, a serviciilor de plati rapide )
Ratingul optim de risc asociat clientului rezulta din combinarea logica a mai multor factori precum: locatie, obiect de activitate, expunere financiara.
Evaluarea(incadrarea) clientului in banca noastra se realizeaza prin completarea chestionarului KYC, care tine cont de toate aspectele mentionate mai sus.
Deoarece riscul evolueaza in mod dinamic in cadrul unei organizatii, acesta trebuie administrat in permanenta, astfel incat, in orice moment, evaluarile nivelului de risc sa fie realiste si utile.
Astfel, se disting doua faze de evaluare a riscului:
a) evaluarea riscului clientului inainte de initierea relatiei de afaceri: completarea initiala a formularului KYC
b) b) evaluarea riscului pe parcursul derularii relatiei de afaceri: completari periodice (cel putin anuale) ale formularelor KYC, tinand cont de operatiunile derulate pe conturi
a) Evaluarea riscului clientului inainte de inceperea relatiei de afaceri cu banca se face tinand cont de cateva aspecte esentiale (cuprinse in formularul KYC):
sume estimate a fi tranzactionate prin conturi
natura obiectului de activitate
tara de provenienta/domiciliu/rezidenta
modul de deschidere a contului
opinia bancii despre potentialul client generate de cunoasterea mediului economic local/regional/international
b)Evaluarea riscului clientului pe parcursul derularii relatiei de afaceri se realizeaza in raport cu evenimentele aparute dupa initierea relatiei cu clientul si comparative cu riscul asociat initial.
Urmatoarele criterii pot fi considerate esentiale in procesul de evaluare a riscului clientului dupa initierea relatiei de afaceri:
expunerea financiara a clientului in relatia cu entitatea : pentru asigurarea unei selectii corespunzatoare, bazate pe principii prudentiale si de eficienta a activitatii , se recomanda ca acest criteriu sa fie coroborat cu criteriile referitoare la:
tara de expunere , purtatoare de risc de spalare a banilor
ocupatia/obiectul de activitate purtator de risc de spalare a banilor
investigatii/urmariri penale initiate de autoritatile competente sau acuzatii publice in mass media, pentru infractiuni cum ar fi, fara a se limita la, coruptie, frauda, spalare de bani, deturnare de fonduri, infractiuni de evaziune fiscala.
lipsa de transparenta, respectiv retinerea sau refuzul clientului de a furniza informatiile / documentele solicitate sau furnizarea de informatii eronate pentru clarificarea naturii neobisnuite a tranzactiilor , care genereaza raportarea tranzactiilor suspecte de catre entitate autoritatilor competente.
Din punct de vedere al riscului asociat clientului , clientii se impart in urmatoarele categorii:
-clienti cu risc scazut
-clienti cu risc mediu
-clienti cu risc ridicat(inalt)
La actualizarea periodica a informatiilor detinute, clientii existenti trebuie evaluati, si dupa caz:
-clasificati in acelasi nivel de risc sau in unul superior , sau
-declasificati intr-un nivel de risc inferior, daca nu mai intrunesc criteriile de risc initiale
3. Identificarea clientului conform programul bancii UCT privind cunoasterea clientelei:
l Procedura de identificare trebuie aplicata inainte de initierea relatiei cu clientul; nu se accepta initierea relatiei daca nu sunt furnizate datele si documentele solicitate
l Procedura de identificare, se aplica atat persoanelor fizice cat si persoanelor juridice, precum si altor entitati (ex. netitularii de cont)
l Identificarea clientului se realizeaza pe baza unor documente oficiale din categoria celor mai greu de falsificat sau de obtinut pe cale ilicita, emise de catre o autoritate oficiala. Documentele necesare identificarii clientului sunt stabilite prin actele normative ale bancii, in functie de categoria clientului si de tipul produsului solicitat.
l Institutiile de credit aflate sub jurisdictie romana nu vor deschide si opera conturi anonime pentru care identitatea titularului nu este cunoscuta si evidentiata in mod corespunzator si nici conturi sub nume fictive
In cazul clientilor persoane fizice, banca noastra trebuie sa solicite si sa obtina cel putin urmatoarele informatii:
numele si prenumele (dupa caz si pseudonimul)
adresa domiciliului si/sau resedinta
data si locul nasterii
codul numeric personal
denumirea angajatorului sau natura activitatii proprii
sursa fondurilor
specimenul de semnatura
Informatiile obligatorii pentru identificarea clientilor persoane juridice sau entitati fara personalitate juridica se refere la :
denumirea persoanei juridice sau a entitatii fara personalitate juridica
documentele de constituire ale persoanei juridice sau a entitatii fara personalitate juridica, care au stat la baza inmatricularii ori inregistrarii la un registru public (registrul comertului, registrul agricol, registrul persoanelor juridice fara scop lUCTative tinut de instante, etc)
extras la zi de la registrul public la care s-a inmatriculat sau inregistrat persoana juridica sau entitatea fara personalitate juridica cu privire la orice modificari intervenite dupa autorizarea initiala pana la zi.
forma de organizare juridica
cod fiscal/cod unic de inregistrare
forma de proprietate
identitatea administratorilor , directorilor, prevederile care reglementeaza puterea acestora de angajare a entitatii
specimenele de semnatura
adresa sediului persoanei juridice sau a entitatii fara personalitate juridical/telefon/ fax
tipul si natura activitatii desfasurate
identitatea persoanelor care sustin ca actioneaza in numele clientului si documentul prin care acestea au fost imputernicite
persoana aflata in relatii speciale cu banca, conform reglementarilor BNR.
tara de origine/rezidenta
tipul clientului
sectorul economic de activitate
situatia juridica si financiara
structura entitatii si identitatea persoanelor fizice in beneficiul carora sunt desfasurate operatiuni prin intermediul entitatii respective
apartenenta la un grup de firme
In cazul deschiderii si mentinerii unor conturi detinute in comun de mai multi titulari banca noastra trebuie sa dispuna de o evidenta cuprinzand identitatea tuturor beneficiarilor contului.
l Identificarea clientilor se efectueaza pentru toate tipurile de operatiuni si servicii solicitate de catre acestia in momentul initierii relatiei cu banca.
l Identitatea clientului va fi verificata in situatia operatiunilor cu numerar (retrageri si/sau depuneri) pentru sume care depasesc 10.000 EUR in echivalent
l Identitatea clientului va fi verificata si in situatia sumelor sub limita de 10.000 EUR in echivalent , in care banca manifesta suspiciuni ca mai multe asemenea operatiuni au o legatura intre ele si fac parte dintr-o singura tranzactie care a fost astfel divizata in scopul evitarii cerintelor de identificare
l Daca exista suspiciunea ca o operatiune are drept scop spalarea banilor, identitatea clientului trebuie verificata indiferent de valoarea operatiunii
l Instructiunile de plata trebuie sa cuprinda informatii despre numele ordonatorului , adresa, numarul contului.
l Instructiunile de incasare vor fi acceptate numai daca contin informatii privind ordonatorul transferului. Altfel, se vor lua masurile necesare pentru obtinerea acestor informatii sau pentru restituirea fondurilor catre sursa care a ordonat transferul.
l UCT trebuie sa ia masurile necesare pentru a obtine informatii cu privire la adevarata identitate a persoanelor in beneficiul carora este deschis un cont sau este derulata o tranzactie.
l Daca exista suspiciuni asupra faptului ca un client este si beneficiarul real al contului si al operatiunilor derulate prin acesta , banca va efectua diligentele necesare pentru stabilirea identitatii beneficiarului real (completarea declaratiei privind identitatea beneficiarului real)
Beneficiarul real este acea persoana/persoane care detine/detin sau controleaza un client in numele careia este realizata o tranzactie sau o activitate. Se refera ,de asemenea, la persoanele care exercita controlul efectiv asupra unei persoane juridice sau entitate fara personalitate juridica (detine cel putin un procent de 25 % din proprietatea persoanei juridice ).
Urmatoarele situatii implica suspiciuni cu privire la identitatea beneficiarului real :
cand clientul imputerniceste o persoana cu care , in mod evident, nu are relatii apropiate sa efectueze operatiuni prin contul sau deschis la institutia de credit
cand valoarea fondurilor sau a activelor implicate intr-o operatiune dispusa de un client este disproportionate in raport cu situatia financiara a acestuia, cunoscuta de institutia de credit
cand institutia de credit observa si alte situatii neobisnuite pe parcursul derularii relatiilor sale cu un client
Se solicita clientului declaratia cu privire la identitatea beneficiarului real in urmatoarele cazuri:
operatiuni cu numerar , a caror valoare exceed 10.000 EUR in echivalent
in cazurile in care institutia de credit intra in relatii cu clientii prin corespondenta sau prin alta modalitate care nu implica prezentarea clientului la institutia de credit
In cazul de deschideri de conturi administrate de societati de administrare, in numele unor entitati precum : fonduri mutuale, fonduri de pensii sau alte asemenea entitati se au in vedere urmatoarele (in special Depatramentul Custodie al UCT):
pentru organismele de plasament colectiv in valori mobiliare care au mai mult de 50 de investitori , identificarea se face pentru investitorii care detin direct sau indirect cel putin 5 % din activele respectivului organism
in cazul in care organismul de plasament colectiv are un numar de investitori mai mic de 50, identificarea se face pentru toti investitorii persoane fizice sau juridice
in cazul conturilor deschise pe numele unui intermediar pentru care exista subconturi care pot fi atribuite fiecarui client al acestuia , se identifica toti beneficiarii contului detinut de intermediar
Banca noastra va depune diligentele necesare pentru verificarea informatiilor primite de la clienti. Verificarea se poate realiza prin :
l confruntarea informatiilor oferite de client cu informatiile selectate din documentele prezentate de acesta , la initierea relatiei cu banca
l solicitarea unui extras la zi, de la Registrul Comertuluisau altor organisme abilitat
l observarea directa a locatiei
l telefonic
4. Monitorizarea permanenta a clientelei
Monitorizarea clientelei presupune masuri care privesc:
actualizarea /revizuirea permanenta a evidentelor intocmite la inceputul relatiei cu clientul-documentelor de identitate a clientilor (actualizare oricaror modificari aparute precum si analiza frecventei acestor modificari)
solicitarea de a se prezenta documentele care sa sustina operatiunile efectuate de catre client , inclusiv sursa fondurilor si formatul privind beneficiarul real
vizite de informare la sediul clientului
5. Proceduri si sisteme de verificare a modului de implementare a programelor elaborate si de evaluare a eficientei acestora.
Modalitatea de verificare si evaluare a unui program (de cunoatere a clientelei) este controlul.
Controlul poate fi:
intern: se exercita in conformitate cu documentele normative ale bancii care reglementeaza activitatile bancare si reglementarile activitatii de control si audit intern
exercitat in unitatile teritoriale: asigura aplicarea corecta de catre personalul de executie a documentelor normative interne
ulterior: exercitat de catre Structura de Conformitate, pe problematica specifica
extern: controale BNR, ale Grupului, ale auditorilor externi.
6. PEP-suri (Persoane Expuse Politic)
Standardele internationale care solicita evidenta acelor clientilor considerati “persoane expuse politic “ sunt impuse de:
Directiva 60/2005 Consiliului Uniunii Europene
Customer Due Diligence for Banks- Basel Committee (2001)
Standardele FATF (Financial Action task Force)
Persoanele expuse din punct de vedere politic sunt acele persoane fizice:
care detin/au detinut functii publice importante
care fac parte dintre membrii apropiati ai familiei sau dintre apropiatii acestora
care sunt asociati apropiati ai acestora
“Persoanele fizice care detin/au detinut functii publice importante” includ:
sefi de stat, sefi de guvern, ministri, consilierii acestora, secretari de stat
membrii parlamentului
membrii Curtii Supreme sai ai Consiliului de Administratie al Bancii Centrale
ambasadori, diplomati si ofiteri de rang inalt in cadrul fortelor armate
membrii ai consiliului de administratie , ai managementului superior sau ai consiliului de supraveghere al intreprinderilor de stat
“Membrii apropiati ai familiei” includ:
sotul/sotia
partenerii acestora, considerati de legea nationala a fi echivalentul sotului/sotiei
copiii si sotii/sotiile acestora sau partenerii acestora, considerati de legea nationala a fi echivalentul sotului/sotiei
parintii
“Persoane care sunt apropiati” includ:
orice persoana care are calitatea de asociat impreuna cu PEP, in cadrul unor entitati legal infiintate, sau care mentine legaturi stranse de afaceri cu PEP
orice persoana care detine calitatea de asociat unic in cadrul unei entitati legal infiintate care a fost construita in beneficiul de facto al PEP
Metode de recunoastere a PEP-ului:
la deschiderea unui cont se vor solicita clientului informatii suplimentare privind indeplinirea unei functii importante politice/publice
consilierul de client-PEP se va ocupa exclusive de clienti provenind dintr-o tara/regiune anume, dobandind astfel o buna cunoastere a situatiei politice din tara /regiunea respective.
identificarea si monitorizarea PEP ar trebui sa faca parte din programul de training privind cunoasterea clientelei.
bancile pot utiliza o baza de date pentru PEP si anturajul acestora. In acest sens, autoritatile trebuie sa stabileasca norme privind administrarea relatiilor bancare cu PEP.
Etape importante de urmat in relatiile cu PEP:
identificarea PEP printre clientii standard
fondurile administrate in numele PEP sa nu provina di surse ilicite.
Evaluarea riscului asociat conturilor PEP:
stabilirea existentei unor astfel de conturi
in cazul in care se dovedeste existenta unor conturi PEP trebuie evaluat numarul/volumul tranzactiilor acestora
in functie de numarul de conturi prp, riscul asociat poate fi scazut, mediu sau ridicat
nu toate PEP prezinta acelasi grad de risc
In vederea determinarii riscului asociat unui cont PEP trebuie luate in considerare si alte variabile cum ar fi serviciile solicitate, sursa fondurilor si locatia geografica.
Operatiunea de deschidere de cont in favoarea unui PEP presupune activitati sporite de customer due diligence:
aplicarea programului de identificare a clientului (sursa fondurilor/averii, membrii familiei sau apropiati care sunt imputerniciti pe cont, scopul contului, volumul expectat si natura activitatii contului)
verificarea identitatii PEP prin mijloace specifice cum ar fi publicatii si buletine informative ale guvernului, informatii postate pe internet de catre alte tari, publicatii nationale, BAZE DE DATE SPECIALIZATE.
Managementul trebuie sa fie implicat in procesul decizional de acceptare a deschiderii unui cont PEP.
Tranzactii ale PEP ce pot fi considerate suspecte si pot indica activitati ilicite:
solicitarea de a conduce tranzactiile prin diferite modalitati neobisnuite sau atipice pentru activitatile uzuale ale PEP
solicitarea confidentialitatii unei tranzactii cum ar fi in cazul efectuarii acesteia in numele unei terte persoane/entitati
cresterea sau descresterea rapida a fondurilor
utilizarea frecventa sau excesiva a transferurilor de fonduri in sau dintr-un cont
transferul unor sume semnificative in valuta din si intr-un cont
7. Clienti Private banking”
Termenul „private banking” defineste serviciile financiare oferite unor entitati private distincte. Aceste servicii au un caracter foarte exclusivist, fiind oferite numai unor entitati cu lichiditati de peste 1 milion de USD in echivalent.
In mod normal, bancile care ofera servicii de tip private banking sunt organizate in divizii distincte si includ o divizie denumita „Private Banking Division”. Aceasta divizie poate oferi diverse tipuri de servicii cum sunt instrumente de economisire, depozite, administrarea mostenirilor, tax planning, wealth management(administrarea averilor).
De asemenea, termenul „private” include pastrarea secretului bancar si acordarea unor comsioane speciale.
Banca trebuie sa manifeste o vigilenta sporita fata de categoria de clientela careia i se ofera astfel de servicii. Toti clientii care fac parte din aceasta categorie trebuie sa fie aprobati atat in cadrul structurii organizatorice care gestioneaza acest tip de clientela, cat si de cel putin o persoana cu competente in managementul riscului clientelei, insarcinata in acest sens.
8. Companiile offshore
Companiile offshore sunt o prezenta din ce in ce mai relevanta in portofoliile de clienti ale bancilor romanesti, favorizata de conditiile atractive de pe piata de capital.
Aceste entitati infiintate pe ratiuni ce tin de facilitatile fiscale si stricta protectie a identitatii actionariatului , oferite de centrele financiare offshore, sunt adesea utilizate ca vehicule de spalare a banilor, fiind reprezentate in relatia cu banca de catre persoane extreme de bine “instruite”-de obicei avocati-in calitate de reprezentanti legali cu procura speciala acordata de actionari.
De regula, aceste companii intervin cu activele detinute in conturi offshore, in constituirea de garantii colaterale la credite acordate de bancile romanesti unor terti clienti-posibili beneficiari reali/actionari ai companiilor offshore implicate.
Avantajele locatiilor offshore au fost folosite pentru prima data aproape exclusiv pentru evitarea taxarii. Dar, dupa cum arata istoria crimei organizate din USA, organizatiile criminale foloseau deja paradisurile fiscale pentru spalarea de bani inca din ultima parte a anilor 1940.
Sumele fondurilor transferate in locatii offshore pentru a scapa de taxe sau spala castiguri ilegale a atins un nivel considerabil iar azi ele pot fi masurate in mii de miliarde de dolari. Marimea acestei piete a determinat chiar banci mari sa deschida birouri in Caraibe si alte centre offshore.
Companiile offshore profita de drepturile entitatilor legale (persoane fizice si companii) din paradisurile fiscale si permit investii, mascarea averii acestora sau desfasurarea de activitati comerciale oricat de profitabil si discret este posibil.
Asemenea companii sunt servite de banci mari, trusturi internationale , avocati si manageri de active.
Companiile offshore sunt adesea numite “shell “ pentru ca in cele mai multe cazuri exista doar pe hartie sub forma unui certificat de inregistrare si a unei inregistrari in registrul comertului din respectiva locatie. Adesea au aceeasi adresa cu alte sute de companii shell.
Investigarea fondurilor cu origini ilegale cere cooperarea cu autoritati locale si institutii financiare. Experienta arata , totusi, ca obtinerea acestei cooperari in locatii offshore e extrem de dificila, ceea ce de fapt creste atractivitatea paradisurilor fiscale.Desi sunt oficial state suverane , sunt foarte mici si practic fara economie proprie si sunt complet dependente de importuri.
In realitate tranzactiile companiilor offshore sunt gestionate in tarile de origine dar formal (si fisctiv) contabilitatea se tine in afara jurisdictiei statului originar (deci offshore).
Organizatiile criminale din America Latina, Europa de Est si CSI au realizat ca afacerile in locatiile offshore implica o taxare inexistenta sau minimala si ca legile comerciale din aceste locatii garanteaza anonimitatea proprietarilor, actionarilor si 'investitorilor'.
Anguilla;
Antigua;
Aruba;
Bahamas;
Belize;
Bermuda;
British Virgin Islands;
Insulele Cayman;
Curacao;
Cipru*(retrasa oficial de pe lista paradisurilor fiscale, dar care ofera in continuare facilitati de tip offshore);
Delaware;
Dominica;
Gibraltar;
Guernsey;
Hong Kong;
Isle of Man;
Jersey;
Liberia;
Madeira;
Malta;
Monaco;
Montserrat;
Nauru;
Netherlands Antilles;
Panama;
Seychelles;
Turks and Caicos Islands;
Vanuatu.
Afacerea de infiintare de companii offshore e profitabila si multe companii specializate in asta isi fac reclama in reviste si ziare respectabile de afaceri cat si pe internet.
Potrivit acestor reclame costul infiintarii de firme offshore este, cu cateva exceptii, relativ mic. Astfel de firme incearca apoi sa-si deschida conturi la bancile din tara de origine a proprietarilor; o examinare a documentelor de infiintare vor arata ca au o baza financiara slaba. In cele mai multe cazuri un offshore nu e decat o entitate lipsita de fond. O cerere de deschidere de cont pentru o asemena entitate ar trebui tratata cu scepticism. Doar in cazuri exceptionale ar trebui deschis un cont, dupa o examinare amanuntita a naturii afacerii 'companiei' .
Daca banca noastra decide sa stabileasca o relatie de afaceri cu un offshre isi asuma automat responsabilitatea monitorizarii activitatilor companiei.
Due diligence (investigatiile mimime necesare) in legatura cu companiile shell sau offshore
O companie shell e o companie care exista doar formal, pe hartie (de obicei un document de infiintare) si nu are o structura fizica sau active/operatiuni semnificative. Adresa lor inregistrata e adesea aceeasi cu a altor cateva sute de asemenea companii. Sunt de obicei inregistrate in locatii 'offshore' (in afara tarii sau tari cu legi fiscale foarte liberale) de aceea sunt cunoscute ca si companii offshore. Multe asemenea firme, desi nu toate, sunt create pentru scopuri infractionale in special frauda si spalare de bani.
Prin urmare, solicitarile de deschidere conturi in favoarea unor offshore adresate bancii noastre va fi tratat cu grija extrema.
Atentie deosebita ar trebui acordata urmatoarelor aspecte:
l este scopul companiei (declarat de client) valid? Motive de evitarea taxarii sunt date adesea dar nu sunt explicate suficient de detaliat pentru a fi transparente.
l Sunt directorii prezenti fizic pentru deschiderea conturilor si sunt declaratiile lor privind tipurile de tranzactii si sumele asteptate plauzibile? Se foloseste chestionarul pentru culegerea informatiilor despre clienti pentru deschiderea acestor conturi.
l Unde sunt firmele offshore inregistrate? Cele inregistrate in Pacificul de Sud (Niue, Samoa, Vanuatu, Marshall Islands) nu sunt in general acceptate drept clienti.Deasemenea conturi nu trebuie deschise nici pentru tarile din lista neagra FATF (Tara sau Teritoriu Necooperant)
Experienta ne invata care sunt semnalele care ar trebui sa avertizeze o banca sa nu se implice in relatii cu un offshore (ex: deschideri de cont curent sau securities, acordarea de imprumuturi garantate de colateral sau emiterea de confirmari catre banci straine sau autoritati)
Cand vom refuza stabilirea unei relatii de afaceri cu un offshore?
l cand directorii firmei sunt agenti inregistrati. Agentii inregistrati sunt intotdeauna angajati experti in consultanta fiscala si legala specializati in infiintarea de corporatii shell. Astfel de specialisti sunt directori a sute de companii shell si permit, conta unei taxe suplimentare, firmelor shell sa foloseasca adresele lor personale ca fiind ale firmei. Asta inseamna ca firma si cei din spatele ei doresc sa ramana anonimi, iar acesta e un semnal clar de alarma.
l constructii de tip holding: cand o firma shell are drept actionari alte companii shell, de obicei se urmareste ascunderea identitatii proprietarilor adevarati. O banca ce deschide cont unei astfel de firme poate fi acuzata ca violeaza regula cunoasterii clientelei (cu exceptia cazului in care o firma cu reputatie buna foloseste o astfel de firma intr-o locatie offshore din motive fiscale iar banca stie asta).
l cand cineva care actioneaza in numele (reprezentand sau fiind agent cu procura) directorilor doreste sa deschida un cont; in astfel de cazuri banca trebuie sa insiste-presupunand ca accepta sa deschida contul-ca directorii sa semneze cererile de deschidere ei insisi si sa furnizeze acte de indetitate valabile. Altfel exista riscul ca directorii sa nu existe sau sa foloseasca un nume fals, ceea ce ar fi din nou o incalcare grava a principiului cunoasterii clientelei. Folosirea unui tert pentru deschiderea de cont e foarte populara cand se intentioneaza tranzactii frauduloase.
l cand firme offshore sunt folosite pentru operatiuni financiare. Cererile de la firme offshore sau de la reprezentantii lor de deschidere de cont pentru tranzactii financiare (vizand cu predilectie pietele de capital) ar trebui, cu putine exceptii, refuzate ferm. Asemenea conturi sunt de obicei destinate spalarii banilor cu origine dubioasa. Bancile sa nu uite ca exista offshore-uri sau companii shell ale caror nume nu sugereaza activitati bancare dar ale caror activitati sunt comparabile cu cele ale bancilor. N-ar trebui tolerate de bancile oficiale pentru ca riscul folosirii conturilor pentru spalarea de bani este prea mare. Acelasi principiu se aplica pentru:
l Bancile shell: pot fi infiintate in multe locatii offshore cu o capitalizare minima. Cateodata singura cerinta e plata unei taxe pentru licenta si o declaratie scrisa cum ca nu se vor face tranzactii bancare in interiorul locatiei offshore. Grupurile de insule din Pacific Western Samoa, Vanuatu and Nauru sunt locatii populare pentru bancile shell, avand in special clienti rusi. US Patriot Act interzice stabilirea de relatii de afaceri cu bancile shell.
l cand compania shell sau offshore e un trust. Trust-urile sunt constructii legale in UK. Intr-un trust o persoana plaseaza anumite bunuri/active in grija unui administrator (trustee) care le gestioneaza in beneficiul unei terte parti (beneficiar) sau pentru un scop precis definit. Adesea posesorul original al activelor (grantor) numeste alta persoana (de ex un avocat) pentru a superviza activitatile administratorului. Totusi formal administratorul devine posesorul activelor incredintate. De obicei bancile nu cunosc termenii in care s-a format trust-ul. Mai mult de obicei nu e posibil sa afli identitatile grantor-ului si ale beneficiarilor. Desi trust-urile pot fi perfect legale ele pot de asemenea ascunde posesorii activelor. In plus, anumite locatii offshore au legi care garanteaza trust-urilor imunitate legala.
l cand corporatia shell sau offshore e dintr-o Tara sau Teritoriu Necooperant, o lista neagra de locatii clasificate de FATF (Financial Action Task Force) ca avand masuri inadecvate pentru prevenirea spalarii banilor.
9. Concluzii
Politica de acceptare a clientului nu se rezuma doar la masurile intreprinse de institutiile de credit sau financiare la intrarea in relatii de afaceri, ci este o activitate permanenta de evaluare a clientului si relatiei sale cu respectiva institutie.
Adoptarea politicii de acceptare a clientelei si implementarea acesteia in activitatea institutiei nu trebuie sa fie perceputa ca o piedica in calea business-ului , ci doar o modalitate de a diminua riscurile asociate.
