Functiile manageriale ale intreprinderii
Subliniind importanta managementului ca resursa a dezvoltarii, literatura de
specialitate evidentiaza rolul progresului in conducere, stabilind faptul ca
progresul social este o functie dependenta de munca, pregatirea personalului,
fonduri si dotari, progresul in conducere si alti factori.
Procesul conducerii este reprezentat de ansamblul interventiile conducatorilor
individuali sau colectivi, respectiv modul in care ei prevad, organizeaza,
controleaza si regleaza activitatea unui colectiv in scopul obtinerii
eficientei economice maxime.
Pornind de la Henri Fayol, care a identificat si analizat pentru prima data
procesul de management definind cinci functii principale: previziunea,
organizarea, comanda, coordonarea si controlul, si continuand cu cercetarile
specialistilor americani care stabilesc ca functii ale conducerii formularea
planurilor si exercitarea controalelor, structurarea sarcinilor si adoptarea
deciziilor, comunicarea informatiilor critice, alocarea resurselor,
solutionarea conflictelor, dirijarea schimbarilor, se poate observa o anumita
omogenitate a acestor puncte de vedere.
In literatura romana de specialitate, pentru procesul de management s-au
stabilit 5 functii: previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea si
control evaluarea.
Functia de previziune consta in ansamblul
proceselor de munca prin care se determina principalele obiective ale firmei,
precum si resursele si principalele mijloace pentru realizarea lor.
Rezultatele previzionate se impart in functie de orizontul de timp, gradul de
detaliere si obligativitate in prognoze, planuri si programe.
Prognozele acopera un orizont de timp de minim 10 ani, au un caracter
aproximativ si nu sunt obligatorii.
Planurile cuprind perioade intre 5 ani si o luna si se refera la obiectivele
fundamentale ale firmei si la principalele resurse necesare a fi mobilizate.
Programele au un orizont de timp redus, sunt foarte detaliate.
Elementele cuprinse sunt obligatorii si aun grad ridicat de certitudine.
s-a constatat o crestere a volumului actiunilor de previziune si o sporire a
interdependentei in exercitarea previziunii la toate nivelurile vietii
economico-sociale si necesitatea dezvoltarii si generalizarii gandirii
statistice.
Functia de organizare desemneaza ansamblul proceselor de management prin care
se stabilesc si se delimiteaza procesele de munca fizica si intelectuala si
componentele lor. Cuprinde atat organizarea de ansamblu a societatii
comerciale, cat si organizarea principalelor sale componente.
Prin intermediul acestei functii se armonizeaza resursele necesare desfasurarii
in bune conditii a activitatii si se stabilesc raporturi optime intre obiective
si resurse.
In actualele conditii se impune cresterea interdependentei in exercitarea
functiei de organizare la toate nivelele de conducere precum si dezvoltarea si
generalizarea gandirii sistemice.
Functia de coordonare consta in ansamblul proceselor de munca prin care se
armonizeaza deciziile si actiunile personalului firmei si ale subsistemelor
sale in cadrul previziunilor si sistemului organizatoric fiind de fapt o
organizare in dinamica.
Pentru asigurarea unei coordonari eficiente este necesara existenta unei
comunicari adecvate la toate nivelurile managementului firmei.
Functia de antrenare incorporeaza ansamblul proceselor de munca prin care se
determina personalul firmei sa contribuie la stabilirea si realizarea
obiectivelor.
Scopul antrenarii are un caracter operational, iar fundamentul sau il
reprezinta motivarea, adica corelarea satisfacerii necesitatilor si intereselor
personalului cu realizarea obiectivelor si sarcinilor stabilite.
Caracteristic managementului stiintific este conceperea motivarii si implicit a
antrnarii pe baza starilor emotionale.
Pentru o antrenare eficienta este necesar ca procesul motivarii sa fie complex,
diferentiat si gratuat.
Calitatea antrenarii conditioneaza concretizarea eficienta a functiilor de
previziune, organizare si coordonare.
Functia de control evaluare este definita ca ansamblul proceselor prin care
performantele firmei, subsistemelor si componentelor acesteia sunt masurate si
comparate cu obiectivele stabilite initial in vederea eliminarii diferentelor
constatate si integrarii abaterilor pozitive .
Procesul de control-evaluare cuprinde masurarea realizarilor, compararea lor cu
nivelul stabilit initial, determinarea cauzelor generatoare de abateri si
efectuarea corecturilor ce se impun.
Aceasta functie trebuie sa aiba un caracter preventiv si corectiv.
Analiza functiilor de conducere evidentiaza o serie de caracteristici ale
acestora si anume:
- sunt specifice in ansamblul lor cadrelor de conducere cu mentiunea faptului
ca un conducator face parte atat din echipa de conducere, cat si din cea de
executie;
- au caracter general - aplicandu-se la toate tipurile de unitati, indiferent
de profil;
- au continut si forme de manifestare diferite in functie de nivelul ierarhic;
- se realizeaza intr-o pondere diferita in functie de nivelul ierarhic si
autonomiei unitatii respective;
- se aplica intr-o conceptie de sistem care se refera la interdependenta lor si
la legatura unitatii cu alti parteneri de afaceri.
Studiind corelatia dintre timpul acordat executarii diferitelor atribute ale
conducerii, s-a ajuns la concluzia ca, cu cat un conducator isi rezerva mai mult
timp previziunii si organizarii, are toate conditiile ca mecanismul de
functionare a intreprinderii sa se inscrie in parametrii normali, conducand la
economisirea preocuparilor considerate mai putin productive.
Abordarea interdependenta a functiilor managementului este determinat de
caracterul sistemic al firmei, astfel incat orice deficienta de la nivelul
conducerii se rasfrange asupra eficientei activitatii agentului economic.
Aceasta abordare s-a impus datorita caracterului complementar al acestor functii,
datorita multiplelor conexiuni dintre ele.
In cadrul intreprinderii, procesul de management variaza atat pe verticala
sistemului de management, cat si la nivelul functiilor componente.
Analizata in ansamblu, evolutia procesului de management vazuta ca rezultanta a
evolutiilor functiilor componente este ciclica, ondulatorie iar intensitatile
maxime corespund incheierii si inceperii principalelor subdiviziuni temporare
folosite in previzionarea activitatii firmei.
