|
|
|
Ilustreaza conceptul operational postmodernism, prin referire la un text liric studiat
Postmodernismul este o miscare artistica, o filosofie sau o conditie existentiala, aparuta dupa
Modernism sau ca o reactie la acesta. Daca modernismul se recomanda drept apoteoza a cautarii
unei estetici de catre Iluminism, ca etica dar si ca epistemologie a autoritatii rationale,
postmodernismul priveste modul in care autoritatea unor entitati ideale, uneori numite
metanaratiuni, este slabita ulterior prin procesul de fragmentare, consumerism, si deconstructie.
Postmodernismul
Ciocnirea, Mircea Cartarescu
Postmodernismul este un curent
literar aparut in literatura romana dupa al doilea razboi mondial, mai precis
in anii `80.
Grupul care a dat glas acestui gen de poetica a fost numita Generatia `80 sau
80-cistii. Printre cei mai de seama scriitori 80-cisti se
numera: Mircea Cartarescu, Florin Iaru, Simona Popescu, Emilia
Bromaru, Ana Blandiana, Mircea Dinescu.
Postmodernistii au fost atrasi de realitatea imediata, de banal,
de cotidian, de aceea avem de a face la poeti postmoderni cu "poezia
cotidianului".
Poemul "Ciocnirea" scrisa
la sfarsitul anilor ´80 este reprezentativ pentru tipul de poetica
sustinut de Cartarescu, anume "poezia cotidianului".
"Poezia cotidianului" este una care se centreaza pe experienta eului
liric intr-o realitate inconjuratoare imediata care e
rediografica in cele mai micisi banale detalii.
"Ciocnirea" este o poezie de dragoste care surprinde parcursul refacerii
unitatii originare, decorul in care a avut loc povestea de dragoste
este Bucurestiul anilor ´80 inainte de revolutie. Marcarea
temporala se face in termeni specifici acestei perioade - a militiei,
consiliu popular.
Spatiul sufera un proces de descompunere care semnifica
distrugerea artificiului si retntoarcerea la natural.
Canalul cel mai modern de comunicare este invadat de furnici,viermi, paianjeni
si astfel contactul indirect dentre indragostiti devine
imposibil. Singura cale de comunicare este comunicarea directa,
intalnirea, insa ea nu se poate implini decat prin contractarea
spatiunlui care ii inconjoara, astfel se declanseaza joaca
inocenta a eului liric care tragand de firul telefonului
reuseste sa inghita ca intr-o avalansa cladiri,
oameni, si strazi facand posibila apropierea de fiinta
iubita. Intalnirea celor doi se produce neasteptat, cladirile in
care ei locuiesc se ciocnesc si se intrepatrund,tinerii se aproprie
tot mai mult pana la contopirea violenta.
Focul transforma si niveleaza incompatibilitatile
organice pentru ca la final cele doua corpuri sa de vina unul singur
care se epuizeaza si redevine materie moarta.
