|
|
|
Comentariu Nuvela Fantastica La tiganci De Liviu Rebreanu
Prozator,dramaturg , eseist si om de stiinta, Mircea Eliade ramane unul dintre marile personalitati ale Romaniei.
Opera literara 'La Tiganci' este o nuvela fantastica incadrandu-se in aceea literatura de tip modern , narativa, caracterizata prin mister , suspans, incertitudine, surpriza.
Fantasticul Eliadesc pune problema dintre sacru si profan.
Sacrul presupune un timp si un spatiu primordial, mitic cu date de dinaintea creatiei cand universul se presupune ca era intr-o armonie toatala.
Notiunea de profan acopera realitatea concreta ,obiectiva , cronologica, istorica.
Mircea Eliade sustine ca realitatea inconjuratoare este banala in aparenta si ca prin har putem avea relatia sacrului.
Semnificatia titlului, este o hierofanie si are valoare simbolica, reprezentand spatiul din cealalta lume, care nu este neaparat moartea, lumea sacrului in care protagonistul patrunde traind un timp mitic, necronologic si recuperabil.
Tema principala este aceea a relatiei sacru-profan, la care adaugam cateva teme secundare. Erosul, iubirea neimpartasita pentru Hildegard. Logosul, discutiile interminabile din incipit. Creatia, natura artistica esuata a protagonistului. Moartea, posibila semnificatie a finalului.
Perspectiva narativa poate fi privita in dublu sens, una a naratorului obiectiv, impersonal, dublata de cea a protagonistului care traieste o experienta definitiva, care sesizeaza nefirescul ei si care se straduieste sa-i dea un sens.
Discursul este organizat in 12 secvente, respectiv 8 episoade intr-o constructie riguroasa specifica fantasticului. Se dezvolta 2 planuri existentiale, pe deoparte cel real , obiectiv, respectiv profanul si pe dealta parte cel ireal, fantastic, respectiv sacrul, miticul. E o pendulare a personajului care trece dintr-o lume in cealalta.
Episodul intai reprezinta incipitul cu urmatoarele functii:
- descrie in mod credibil , verosimil, cadrul in care debuteaza actiunea, Bucurestiul in care a trait scriitorul, cu elemente pitoresti de tipul tranvaiului, a oamenilor predispusi la conversatie sau atmosfera balcanica cu excesul caldura torida compensata de gradini umbroase. Este evident motivul conversatiei, respectiv tema logosului in abordarea atat despre casa tigancilor tratata ca un spatiu impur cat si discutia despre colonelul Lavraince. Relativ la urmatorul episod se poate intrevedea o paralela cu acest scriitor aventurier care va cadea victima in luptele de elierare a Arabiei, paralela cu protagonistul care el insusi este supus unei situatii limite. Parcurge un drum intre viatza si moarte. Hotararea de a se intoarce sa-si recupereze partiturile de la Voichirnovici reprezinta chiar intriga nuvelei.
Episodul al doilea reprezinta planul irealului, respectiv momentul intrarii personajului in cealalta lume. Gavrilescu descopera gradina 'La Tiganci' ,acest loc misterios inserat in lumea banala ca pe un loc magic care-l ispiteste.Poarta este simbolica iar tanara fata poate fi o prima calauza.
Cele doua lumi sunt de cateva ori intr-o corespondenta in constiinta personajului si ecoul tanarului este primul moment al trairii simultane in ele.
In acest demers al initierii baba poate fi echivalata unui maestru initiator iar taxa ceruta respecta un tipar mitic , descoperim un element comun cu fantasticul fabulos si anume cifra magica trei , trei discutii in tramvai, pierde de trei ori tranvaiul, sunt trei fete , baa ii cere 300 pentru trei ore.
Secventa dezvolta un motiv literar ce va revenii, si anume cel al ratarii in arta 'sunt artistpentru pacatele mele am ajuns profesor de pian'.
Discutia despre ceas este momentul in care cititorul realizeaza ca timpul cronologic,fizic, trait de personaj in lumea reala nu mai corespunde timpului scaru fara dimensiune in care intra odata cu aceasta aventura.
Aventura initiatica incepe odata cu proa ghicitului . Critica literara propune semnificatii pentru cele trei fete.
Pot reprezenta in mitologia antica zeitele numite Parcele, zeite ale destinului.
In mitologia romaneasca else ar putea reprezenta Elele, acele fiinte care te vrajesc si care au un efact devastator asupra celui care le priveste.
Cele trei fete ar putea reprezenta trei intruchipari ale sacrului pe care Gavrilescu nu-l recunoaste pierzandu-si legatura cu omul primordial.
Un alt motiv literar important dezvoltat in nuvela este cel al labirintului, fuga prin labirintul de paravane, oglinzi, aglomerare de obiecte, reda simolic ratacirea prin amintire. Avem aici un univers de obiecte inutile care simolizeaza labirintul propriei vieti pe care n-a reusit s-o ordoneze si s-o inteleaga.
Proba ghicitului si esecul ei este inca un argumente ca protagonistul nu este capail sa traiasca o revelatie. Sa se apropie de echilibru si starea de puritate a valorilor sacre.
Ratacit in memorie va esua si in a doua proba aghicitului iar naratorul insista asupra compensatiei pe care ar fi primit-o in cazul unei reusite 'ar fifost foarte frumos..Ti-am fi cantat si te-am fi dantuit si te-am fi plimbat prin toate odaile'.
In aceasta lume riguros construita de catre narator, Gavrilescu isi aminteste muzica.
In aceasta clipa se manifesta ca un creator , ca un ins de exceptie, ipostaza nerealizata in lumea reala, este reluat motivul labikrintului prin care rataceste ajungand la un moment dat despuiat de fesminte. Critica literara interpreteaza acest moment ca pe o regresie in moarte, draperia avand rolul giulgiului. Protagonistul se trezeste din cosmar discutand cu baba iar in secventa uratoare el isi incheie cnfesiunea despre iubirea pentru Hildegard si casatoria cu Elsa.
Abea ajuns aici in spatiul tigancilor devine intr-un fel constient de ratacirile sale, iesirea din timpul profan coincide cu amnezia iar intrarea in cel sacru ar trebui sa insemne revelatia. Itr-o revelatie se desfasoare intreg procesul initierii.
Revenirea la real presupune iesirea din timpul mitic reversibil , recuperabil si intrarea in timpul istoric cronologic ireversibil.Este reluat motivul conversatiei, discutiile din tranvai refacand obsesiile lui Gavrilescu.Practic Gavrilescu revine in lumea profana.Intrand in contact cu o realitate modificata se simte refuzat de profan si instrainat. Decide sa revina la bordei pentru a cere socoteala.
Secventa cu birjarul face legatura intre cele doua lumi. Birjaru ar putea reprezenta personajul mitologic Charon- acea calauza care initiaza duhurile peste styx.
In ultima parte a nuvelei , revine planul narativ si existential al irealului. Gavrilescu va trece prin poarta cunoscuta, este intampinat de baba care ii comunica, ca acolo n mai este decat nemtoaica.
Intalnnirea cu Hildegard este sansa unei noi calauze iar padurea poate reprezenta vesnicia.
