Cavernele de Otel - Isaac Asimov

Termen limita infernal

— Comisare, totul este o inscenare complexa, construita cu grija.

Tinuta comisarului se incorda.

— Stai asa, Lije, nu te repezi orbeste! Cu genul acesta de aparare n-o sa atragi simpatia nimanui.

— Nu cersesc simpatie, ci spun pur si simplu adevarul. Sunt scos din circulatie ca sa nu pot afla detaliile cazului Sarton. Din pacate pentru autorul scenariului, este prea tarziu.

— Ce?!

Baley isi privi ceasul. Era ora 23:00.

— Stiu cine a pus la cale inscenarea, rosti el, si mai stiu cum si cine l-a ucis pe Sarton. Am la dispozitie o ora ca sa-ti spun despre ce este vorba, sa-l prind pe asasin si sa inchid dosarul.

Despre autor

ISAAC ASIMOV a fost cel mai prolific prozator american, numarul cartilor publicate sub semnatura lui depasind 440. Trilo­gia Fundatiei a primit un Premiu Hugo special, fiind considerata cea mai buna serie de romane SF a tuturor timpurilor. Marginea Fundatiei a fost recompensat cu un Premiu Hugo, fiind conside­rat drept cel mai bun roman SF al anului 1982, iar Dr. Asimov a fost desemnat, in 1988, Mare Maestru al Literaturii SF din America.

Introducere

Povestea dinapoia romanelor cu roboti

Transpunerea pe hartie a idilei mele cu robotii a inceput in ziua de 10 mai 1939, dar povestea de dragoste era mult mai veche, datand din timpurile cand eram un simplu cititor de science-fiction.

La urma urmelor, robotii nu constituiau o noutate in SF nici chiar in 1939. Oameni mecanici pot fi intalniti in miturile antice si legendele medievale, iar cuvantul „robot” a aparut prima oara in piesa de teatru R.U.R. scrisa de Karel Čapek, care a fost pusa in scena intaia data in 1921, in Cehoslovacia, pentru ca dupa scurt timp sa fie tradusa in numeroase limbi.

R.U.R. era abrevierea de la „Rossum's Universal Robots”, fabrica industriasului englez Rossum care producea fiinte artifi­ciale destinate muncilor fizice, menite sa elibereze omenirea si sa-i ofere astfel mai mult timp dedicat creativitatii. (Cuvantul „robot” provine de la un cuvant ceh insemnand „corvoada”.) Desi Rossum era animat de intentii nobile, lucrurile nu s-au pe­trecut asa cum intentionase el: robotii s-au rasculat si au distrus specia umana.

Poate ca nu surprinde faptul ca in 1921 exista opinia potrivit careia progresul tehnologic duce la dezastru universal. Nu trebuie uitat ca de abia se sfarsise primul razboi mondial, cu tancurile, avioanele si gazele sale toxice, care le aratase oamenilor „partea intunecata a Fortei”, ca sa folosesc terminologia din Star Wars.

R.U.R. si-a adaugat viziunea sumbra la cea a faimosului roman Frankenstein, in care crearea altui tip de om artificial se incheie de asemenea printr-un dezastru, desi la o scara mai redusa. Ca urmare a acestor exemple, a devenit cat se poate de firesc ca, intre anii 1920 si 1930, robotii sa fie descrisi drept creaturi primejdioase care, invariabil, isi distrug creatorii. Se repeta apasat morala: „exista anumite lucruri pe care Omul nu trebuie sa le cerceteze”.

Din adolescenta insa mi-a fost imposibil sa cred ca atunci cand cunoasterea prezinta primejdii, solutia poate fi ignoranta. Intot­deauna am considerat ca solutia trebuie sa fie intelepciunea.

In fata primejdiei nu trebuie sa dai bir cu fugitii, ci, dimpotriva, sa inveti cum s-o poti aborda fara sa te expui pericolelor.

La urma urmelor, aceasta a fost manusa azvarlita omenirii inca din clipa cand dintr-o anumita specie de primate a evoluat omul. Orice progres tehnologic poate fi primejdios. Focul a fost primejdios din capul locului si acelasi lucru se poate spune (ba chiar intr-o masura mai mare) despre grai - si ambele continua sa ramana periculoase si in prezent -, dar oamenii nu vor fi oameni fara ele.

In tot cazul, fara sa stiu cu exactitate ce anume ma dezamagea la povestirile cu roboti pe care le citeam, asteptam ceva mai bun, iar noutatea a sosit in paginile numarului din decembrie 1938 al revistei Astounding Science Fiction, Numarul respectiv continea povestirea „Helen O'Loy” de Lester del Rey, un text in care un robot era descris cu compasiune. Cred ca era abia a doua povestire publicata de Lester del Rey, dar din clipa aceea am ramas de-a pururi un fan al sau. (Va rog sa nu-i spuneti lucrul acesta. Nu trebuie sa-l stie.)

Aproape in acelasi timp, mai precis in numarul din ianuarie 1939 al revistei Amazing Stories, Eando Binder descria un robot dragalas in „Eu, robotul”. Povestirea era mult mai slaba decat cealalta, insa am simtit din nou un fior launtric. In mod vag, incepeam sa-mi doresc sa scriu o povestire in care un robot sa fie prezentat cu dragoste si, pe 10 mai 1939, am inceput sa lucrez la un asemenea text. Am avut nevoie de doua saptamani, deoarece pe atunci scriam destul de lent.

In povestirea mea, pe care o intitulasem „Robbie”, rolul principal ii revenea unui robot dadaca, iubit de copilul pe care-l ingrijea, dar temut de mama acestuia. Fred Pohl, desi pe atunci avea tot nouasprezece ani, ca si mine, era mult mai intelept. Dupa ce a citit povestirea, mi-a spus ca John Campbell, atotputernicul redactor-sef de la Astounding, nu o va accepta, deoarece semana prea mult cu „Helen O'Loy”. Avea dreptate. Campbell a respins-o exact din motivul respectiv.

La scurt timp dupa aceea, Fred a devenit redactor-sef la doua reviste noi de science-fiction si el a cumparat „Robbie” pe 25 martie 1940. Povestirea a aparut in numarul din septembrie 1940 al publicatiei Super-Science Stories, dar cu titlul modificat in „Un ciudat tovaras de joaca”. (Fred avea obiceiul oribil de a modifica titlurile, aproape de fiecare data in rau. De atunci, povestirea a fost republicata de multe ori, dar intotdeauna cu titlul meu original.)

In anii aceia eram insa nemultumit de orice povestire pe care nu puteam sa i-o vand lui Campbell, asa ca, dupa un timp, am incercat sa-i propun alt text cu roboti. Anterior discutasem ideea cu el, ca sa ma asigur ca n-o va respinge din alte motive decat cele pur literare, si apoi am scris „Rationament”, in care un robot imbratiseaza religia, ca sa zic asa.

Campbell a cumparat-o pe 22 noiembrie 1940 si a publicat-o in numarul din aprilie 1941 al revistei sale. Era a treia povestire pe care i-o vandusem si prima pe care o acceptase ca atare, fara sa mai solicite rescrieri. Am fost atat de incantat, incat am scris repede a treia povestire cu roboti, pe care am intitulat-o „Minci­nosul”, iar Campbell a acceptat-o de asemenea si a publicat-o in Astounding din mai 1941. In doua numere consecutive ale revistei imi aparusera doua povestiri cu roboti.

Dupa aceea, n-am mai intentionat sa ma opresc. Pornisem deja un ciclu.

Lucrurile nu s-au oprit insa acolo. Pe 23 decembrie 1940, pe cand discutam cu Campbell ideea mea despre un robot telepat, am constatat ca incepusem sa vorbim despre regulile care ar trebui sa guverneze comportamentul tuturor robotilor. Eu consi­deram ca robotii erau automate in care erau incorporate meca­nisme de siguranta, de aceea noi doi am definit acele mecanisme de siguranta care au devenit „cele trei legi ale roboticii”.

Mai intai am definitivat aceste legi, apoi le-am utilizat explicit in a patra mea povestire cu roboti, „Fuga in cerc”, care a aparut in numarul din martie 1942 al revistei Astounding. Cele trei legi ale roboticii apar prima data la pagina 100 a numarului respectiv. Am cautat in mod special detaliul acesta, deoarece, dupa stiinta mea, este intaia consemnare pe plan mondial a termenului „robotica”.

In anii 1940 am scris alte patru povestiri cu roboti pentru Astounding: „Intai sa prindem iepurele”, „Evadare” (pe care Campbell a reintitulat-o „Evadarea paradoxala”, deoarece cu doi ani in urma mai publicase o povestire cu titlul „Evadare”), „Evidenta” si „Conflictul evitabil”. Ele au aparut in Astounding in numerele din februarie 1944, august 1945, septembrie 1946, respectiv iunie 1950.

Dupa 1950, edituri importante, mai ales Doubleday and Company, au inceput sa publice carti de science-fiction in editii cartonate. In ianuarie 1950, Doubleday mi-a publicat prima carte, romanul SF O piatra pe cer, iar eu lucram de zor la al doilea roman.

Fred Pohl, care in acea perioada mi-a fost, pentru scurt timp, agent literar, s-a gandit sa-mi stranga povestirile cu roboti intr-un volum. Doubleday nu era interesata pe vremea aceea de antologii de proza scurta, insa o editura foarte mica, Gnome Press, s-a aratat doritoare sa publice volumul.

Pe 8 iunie 1950, culegerea de povestiri a fost predata la Gnome Press. Propusesem titlul Minte si fier, dar editorul a clatinat din cap.

— Sa-i zicem Eu, robotul, mi-a sugerat.

— Nu se poate, am replicat. Acum zece ani, Eando Binder a scris o povestire cu acelasi titlu.

— Cui ii pasa? a pufnit editorul (desi aceasta este o versiune eufemistica a adevaratului sau comentariu), iar eu mi-am ingaduit, destul de stanjenit, sa ma las convins. A doua mea carte, Eu, robotul, a aparut cu putin inainte de sfarsitul anului 1950.

Volumul continea cele opt povestiri cu roboti publicate in Astounding, ordonate insa in mod diferit, nu cronologic, pentru a obtine o succesiune logica. In plus, am adaugat „Robbie”, prima mea povestire, deoarece imi placea, in ciuda faptului ca fusese respinsa de Campbell.

In anii 1940 scrisesem alte trei povestiri cu roboti, pe care Campbell fie ca le respinsese, fie ca nici macar nu le citise, dar ele nu se incadrau in succesiunea logica despre care am amintit, asa ca nu le-am inclus in volum. Atat ele, cat si alte povestiri cu roboti scrise in deceniile ce au urmat dupa Eu, robotul au fost incluse in culegeri ulterioare; toate, fara exceptie, au aparut in antologia Robotul complet (The Complete Robot) publicata de Doubleday in 1982.

Eu, robotul n-a reprezentat cine stie ce succes editorial in mo­mentul lansarii, dar s-a vandut constant, chiar daca lent, an dupa an. Peste cinci ani, culegerea fusese retiparita intr-o editie Armed Forces, intr-o editie cartonata mai ieftina, intr-o editie britanica si in una germana (prima mea carte tradusa in strainatate). In 1956 a cunoscut chiar o editie brosata, la New American Library.

Singurul necaz era ca Gnome Press de abia isi ducea existenta si n-a reusit niciodata sa-mi dea declaratii clare de incasari semestriale, si nici cine stie ce drepturi de retiparire. (Acelasi lucru s-a intamplat si cu primele mele trei carti din ciclul Fundatia, care au fost publicate tot de Gnome Press.)

In 1961, Doubleday si-a dat seama de problemele prin care trecea Gnome Press si a rascumparat drepturile pentru Eu, robotul (si pentru Fundatia). De fapt, Eu, robotul a fost reeditata permanent de la prima aparitie, ceea ce inseamna de treizeci si trei de ani, in momentul cand scriu aceste randuri. In 1981 i-au fost cumparate chiar si drepturile de ecranizare, desi inca nu s-a turnat nici un film. A aparut de asemenea tradusa in optsprezece limbi straine, dupa stiinta mea, inclusiv in ruseste si idis.

Dar asta inseamna sa ma indepartez prea mult de la subiect.

Sa revenim la anul 1952, an in care Eu, robotul era cunoscuta drept carte publicata de Gnome Press, iar eu nu aveam nici o indicatie asupra unui posibil succes viitor.

In perioada aceea fusesera lansate reviste noi de science-fiction, de calitate excelenta, iar domeniul cunostea una dintre „infloririle” sale periodice. The Magazine of Fantasy and Science Fiction aparuse in 1948, iar Galaxy Science Fiction in 1950, punand capat monopolului exercitat pana atunci de John Campbell si consemnand sfarsitul „Epocii de aur” a anilor 1940.

Am inceput sa-i plasez texte lui Horace Gold, redactorul-sef de la Galaxy, si m-am simtit realmente usurat. Timp de opt ani scrisesem exclusiv pentru Campbell si ajunsesem sa ma consider autorul unui singur redactor-sef, iar daca se intampla ceva cu acesta, cariera mea de scriitor ar fi fost terminata. Succesul pe care-l inregistrasem vanzandu-i texte lui Gold mi-a alungat neli­nistile in aceasta privinta. Gold mi-a serializat chiar al doilea roman, Pulbere de stele desi i-a modificat titlul in Tyrann, care mi se parea oribil.

Gold nu era insa singurul meu editor nou. I-am vandut o povestire cu roboti si lui Howard Browne, care a supervizat Amazing pentru o scurta perioada, cand aceasta a incercat sa fie o revista de calitate. Povestirea, intitulata „Satisfactie garantata”², a aparut in numarul din aprilie 1951 al lui Amazing.

Ea a reprezentat totusi o exceptie. In general, la momentul respectiv nu mai intentionam sa scriu alte povestiri cu roboti. Publicarea volumului Eu, robotul parea sa fi adus la un sfarsit firesc etapa aceea a carierei mele literare si voiam sa ma ocup de alte lucruri.

Gold insa, dupa ce-mi publicase un roman in serial, era foarte dispus sa continue cu altul, deoarece alt roman pe care-l scri­sesem, Curentii spatiului, fusese cumparat de Campbell pentru serializare.

Pe 19 aprilie 1952, Gold si cu mine am discutat despre un roman nou care sa apara ca serial in revista Galaxy. Gold mi-a propus un roman cu roboti, dar am clatinat cu fermitate din cap. Robotii mei aparusera doar in povestiri si nu eram deloc convins ca as putea scrie un roman intreg cu acest subiect.

— Ba ai putea, a insistat Gold. Ce-ai zice de o planeta suprapopulata, pe care robotii preiau slujbele oamenilor?

— Prea deprimant, am mormait. Nu-s sigur ca as dori sa ma ocup de un subiect cu implicatii sociologice profunde.

— Poti sa-l scrii in nota care-ti convine. Iti plac romanele politiste, nu? Introdu o crima in societatea aceasta si un detectiv care trebuie sa rezolve cazul alaturi de partenerul lui robot. Daca detectivul nu poate rezolva cazul, isi va pierde slujba in detri­mentul robotului.

Ideea mi-a starnit imaginatia. Campbell spunea adesea ca un text science-fiction politist este un paradox in sine - progresele tehnologice pot fi utilizate pentru a-i scoate din incurcatura pe detectivi in mod neloial si in felul acesta cititorii ar fi trasi pe sfoara.

M-am asezat la masa pentru a scrie un roman care sa se incadreze in regulile politiste clasice si, asadar, sa nu-l insele pe cititor dar in acelasi timp sa fie literatura science-fiction adeva­rata. Rezultatul a fost Cavernele de otel. A aparut in serial in Galaxy, in numerele din octombrie, noiembrie si decembrie 1953, iar in 1954 a fost publicat de Doubleday: a unsprezecea mea carte.

Fara doar si poate, Cavernele de otel a insemnat succesul meu cel mai de seama pana in momentul scrierii acestor randuri. S-a vandut mai bine decat oricare dintre cartile mele anterioare, a atras scrisori mai binevoitoare din partea cititorilor si (dovada cea mai buna dintre toate) Doubleday mi-a suras mai calduros ca oricand. Pana atunci, inainte de a incheia un contract, editura imi solicita planul general al intrigii si cateva capitole drept mostra, dar dupa aceea s-a grabit sa-mi puna contractul in fata imediat ce auzea ca as scrie inca o carte.

Cavernele de otel a repurtat de fapt un asemenea succes incat continuarea a fost inevitabila. Probabil ca m-as fi apucat s-o scriu imediat, daca nu as fi inceput intre timp sa ma dedic cartilor de popularizare stiintifica, descoperind o activitate care-mi facea nespus de multa placere. De abia in octombrie 1955 am inceput sa scriu Soarele gol.

O data inceputa insa, cartea a mers ca pe roate. Din multe puncte de vedere, a echilibrat romanul anterior. Actiunea din Cavernele de otel se desfasura pe Pamant, o planeta cu foarte multi oameni si putini roboti, pe cand in Soarele gol intriga era plasata pe Solaria, o planeta cu putini oameni si foarte multi roboti. In plus, desi cartile mele sunt, in general, lipsite de elemente romantice, in Soarele gol am introdus o idila discreta.

Am fost pe de-a intregul satisfacut de aceasta continuare si, in adancul inimii, am considerat-o chiar mai buna decat Cavernele de otel, dar ce puteam face cu ea? Intre timp ma cam indepar­tasem de Campbell, care devenise fascinat de o pseudostiinta bizara numita „dianetica” si era atras de OZN-uri, psionica si alte domenii dubioase. Pe de alta parte, ii eram extrem de indatorat si ma simteam oarecum vinovat ca trecusem aproape complet in tabara lui Gold, care-mi publicase in serial doua romane consecu­tive. Intrucat Gold nu avea insa nici o legatura cu conceptia Soarelui gol, puteam face cu romanul orice doream.

De aceea, i l-am oferit lui Campbell, care l-a acceptat fara sa clipeasca. A fost publicat in serial in Astounding in numerele din octombrie, noiembrie si decembrie 1956, si nici Campbell nu i-a modificat titlul. Doubleday l-a publicat in 1957, ca a douazecea carte a mea.

S-a vandut la fel de bine ca si Cavernele de otel, daca nu chiar mai bine, si Doubleday mi-a atras imediat atentia ca nu puteam lasa lucrurile asa. Trebuia sa scriu al treilea roman, pentru a avea o trilogie, similara trilogiei Fundatia.

Am fost cu totul de acord. Aveam o idee generala despre intriga din al treilea roman, si ma gandisem deja la titlu: Limitele infinitului.

In iulie 1958, am plecat cu familia intr-o vacanta de trei saptamani la o cabana de pe malul lacului Marshfield, in statul Massachusetts, intentionand ca acolo sa lucrez si sa scriu o portiune considerabila din noul meu roman. Actiunea urma sa aiba loc pe Aurora, unde balanta om/robot nu era inclinata nici spre oameni, ca in Cavernele de otel, nici spre roboti, ca in Soarele gol. In plus, voiam sa accentuez mai mult latura sentimentala.

Totul fusese pus la punct si in acelasi timp ceva scartaia. In anii 1950, devenisem foarte interesat de non-fictiune si pentru prima data incepeam un roman care nu declansa in mine frenezia imaginatiei. Dupa patru capitole, am cedat si am decis sa renunt, apreciind ca nu puteam aborda povestea de dragoste si nu puteam echilibra perfect combinatia oameni/roboti.

Vreme de douazeci si cinci de ani, lucrurile au ramas asa. Cavernele de otel si Soarele gol au fost mereu reeditate. Au fost publicate intr-un singur volum cu titlul Romanele robotilor (The Robot Novels), au fost publicate alaturi de un grup de povestiri in Restul robotilor (The Rest of the Robots) si au aparut in numeroase editii brosate.

Asadar, timp de douazeci si cinci de ani, cititorii le-au avut la dispozitie pentru a le citi si, presupun, a se bucura de ele. Drept urmare, multi mi-au adresat scrisori si mi-au cerut sa scriu al treilea roman. La conventiile anuale ale fanilor, mi s-a cerut direct. A devenit solicitarea cea mai regulata (cu exceptia solicitarii pentru al patrulea roman din ciclul Fundatia).

Si ori de cate ori am fost intrebat daca intentionam sa scriu al treilea roman cu roboti, am raspuns cu regularitate: „Da, intr-o buna zi asa ca rugati-va sa am o viata lunga”.

Cumva, simteam ca trebuia s-o fac, dar, pe masura ce anii treceau, am devenit tot mai convins ca, de fapt, nu puteam si tot mai intristat ca n-avea sa existe niciodata un al treilea roman.

Cu toate acestea, in martie 1983 m-am prezentat la Doubleday cu „mult-asteptatul” al treilea roman cu roboti. Nu avea nici o legatura cu tentativa esuata din 1958, iar titlul sau era Robotii de pe Aurora. Doubleday l-a publicat in octombrie 1983.

- Isaac Asimov

New York, 1983

1. Conversatie cu un comisar

Lije Baley tocmai ajunsese la biroul sau, cand isi dadu seama ca R. Sammy il privea rabdator. Trasaturile colturoase ale chipului sau prelung se inasprira.

— Ce vrei?

— Seful doreste sa te prezinti la el, Lije. Imediat cum sosesti.

— Bine.

R. Sammy ramase inexpresiv.

— Am zis „bine”, repeta Baley. Pleaca!

R. Sammy se rasuci pe calcaie si iesi sa-si vada de indatoriri. Iritat, Baley se intreba de ce aceleasi indatoriri nu puteau fi indeplinite de un om obisnuit.

Se opri sa-si examineze continutul tabacherei si sa faca o soco­teala rapida in gand. Cu doua pipe pline pe zi, putea face fata pana la urmatoarea ratie.

Dupa aceea iesi dinapoia balustradei sale (cu doi ani in urma obtinuse calificarea ce-i asigura dreptul la un colt ingradit) si traversa sala comuna.

Cand trecu pe langa Simpson, acesta ridica ochii dintr-un dosar cu unitate de mercur.

— Seful vrea sa te vada, Lije.

— Stiu. Mi-a spus R. Sammy.

O banda codata se derula din interiorul unitatii, pe masura ce instrumentul minuscul isi analiza „memoria” in cautarea infor­matiilor stocate in textura de vibratii infime ale suprafetei de mercur scanteietor dinauntru.

— I-as trage un sut in dos lui R. Sammy, daca nu mi-ar fi teama ca-mi rup piciorul, comenta Simpson. Ieri m-am intalnit cu Vince Barrett.

— Si?

— Voia sa-si recapete slujba. Sau orice alta slujba din Depar­tament. Pustiul e disperat, dar ce-i puteam spune? R. Sammy i-a preluat indatoririle, si cu asta basta! Pustiul trebuie sa munceasca acum la o banda de livrare, in fermele de enzime. Si era un tip istet Toti il placeau.

Baley stranse din umeri si replica pe un ton mai rigid decat ar fi intentionat, sau decat simtea:

— Cu totii trecem prin asta.

Seful avea clasificarea care-i oferea dreptul la un cabinet privat. Pe geamul mat al usii scria JULIUS ENDERBY cu litere elegante, iscusit gravate in sticla. Dedesubt se putea citi: COMI­SAR DE POLITIE, ORASUL NEW YORK.

Baley intra si rosti:

— Doreai sa vorbesti cu mine, comisare?

Enderby ridica privirea. Purta ochelari, deoarece avea globii oculari sensibili si nu putea suporta obisnuitele lentile de contact. Abia dupa ce te obisnuiai cu aspectul ochelarilor puteai sa observi si restul chipului, care era de-a dreptul banal. Baley il banuia pe comisar ca-si pretuia ochelarii pentru personalitatea pe care i-o confereau si suspecta ca, de fapt, globii sai oculari nu erau chiar atat de sensibili.

Comisarul parea in mod clar agitat. Isi trase mansetele camasii, aranjandu-le, se lasa pe spate in scaun si raspunse excesiv de cordial:

— Ia loc, Lije, ia loc!

Baley se aseza teapan si astepta.

— Ce face Jessie? se interesa Enderby. Dar baiatul?

— Sunt bine, replica sec Baley. Foarte bine. Si familia ta?

— Bine, repeta comisarul, foarte bine.

Fusese un start ratat.

„Ceva e-n neregula cu expresia lui”, isi spuse Baley, apoi vorbi cu glas tare:

— Comisare, as fi preferat sa nu-l fi trimis pe R. Sammy dupa mine.

— Lije, stii bine ce pareri am in privinta asta A fost insa repartizat aici si trebuie sa-l folosesc la ceva.

— E iritant, comisare. Ma anunta sa ma prezint la tine, apoi ramane locului. Stii la ce ma refer Daca nu-i spui sa plece, incremeneste acolo.

— Ah, asta-i vina mea, Lije. I-am comunicat mesajul pe care trebuie sa-l transmita si am uitat sa-i precizez ca dupa aceea sa revina la sarcinile lui.

Baley suspina si cutele fine din colturile ochilor sai caprui se adancira.

— Oricum, doreai sa vorbesti cu mine

— Da, Lije, dar nu-i deloc usor.

Comisarul se scula, se intoarse si se apropie de peretele dinapoia biroului. Atinse un comutator camuflat si o sectiune a peretelui deveni transparenta.

Baley clipi repede in fata revarsarii neasteptate de lumina cenusie.

— Am instalat-o in mod special anul trecut, zambi Enderby. Nu aed ca ti-am aratat-o pana acum. Vino aici si uita-te. Pe timpuri, toate incaperile aveau asa ceva. Se numeau „ferestre”. Stiai?

Baley o stia prea bine, din multele romane istorice vizionate.

— Am auzit de ele.

— Vino aici.

Detectivul se foi putin, dar facu asa cum i se ceruse. Era ceva indecent in a expune intimitatea unei odai spre lumea exterioara. Cateodata comisarul impingea la limite prostesti afectiunea lui fata de medievalism.

„La fel ca in cazul ochelarilor”, gandi Baley.

Asta era! Din cauza aceea parea schimbat!

— Scuza-ma, comisare, rosti Baley, dar porti ochelari noi, nu-i asa?

Enderby il privi usor surprins, isi scoase ochelarii, ii examina, apoi se uita la Baley. In absenta lentilelor, chipul sau rotund parea si mai rotund, iar barbia mai pronuntata. Parea de asemenea nesigur pe sine, deoarece privirea nu i se orienta corect.

— Da, incuviinta el.

Repuse ochelarii pe nas si continua furios:

— Acum trei zile, i-am spart pe cei vechi, dar cu atatea probleme pe cap n-am reusit sa-i inlocuiesc decat azi dimineata. Iti spun, Lije, astea trei zile au fost un iad!

— Din cauza ochelarilor?

— Nu numai din cauza lor O sa ajung si la subiectul respec­tiv

Reveni spre fereastra; Baley privi si el si observa, usor socat, ca ploua. Timp de un minut ramase absorbit de privelistea apei care se revarsa din cer, in vreme ce comisarul degaja un aer de mandrie, ca si cum fenomenul ar fi fost regizat de el.

— Este a treia oara luna asta ca vad cum ploua. E spectaculos, nu crezi?

Fara sa vrea, Baley trebui sa admita ca era impresionant. La cei patruzeci si doi de ani ai sai vazuse rareori ploaia si, de fapt, orice alt fenomen natural.

— Mi s-a parut mereu, spuse el, o risipa ca toata apa asta sa cada peste Oras. Ar trebui sa fie restrictionata la rezervoare.

— Lije, rosti comisarul, tu esti un modernist, asta-i necazul cu tine. In timpurile medievale, oamenii traiau sub cerul liber si nu ma refer numai la ferme, ci si la orase. Chiar si in New York. Atunci cand ploua, ei nu considerau fenomenul ca o risipa, ci se bucurau de el. Traiam mai aproape de natura, iar asta era mai sanatos, era mai bine. Problemele epocii moderne provin din separarea de natura. Daca ai timp, citeste despre Secolul Carbunelui.

Baley citise deja. Ii auzise pe multi plangandu-se de inventarea reactoarelor nucleare. El insusi se plangea, atunci cand lucrurile mergeau prost, sau cand il ajungea oboseala. Tanguiala era o caracteristica innascuta a naturii umane. In Secolul Carbunelui, oamenii se plansesera de inventarea motorului cu aburi. Intr-una dintre piesele lui Shakespeare, un personaj se plangea de inven­tarea prafului de pusca. Peste o mie de ani aveau sa se planga de inventarea creierului pozitronic.

„La naiba cu toate!”

Pe un ton posac, vorbi:

— Uite ce-i, Julius (nu-i statea in obicei sa se tutuiasca cu comisarul la birou, desi Enderby o facea in mod curent, dar in cazul acesta simtea nevoia de ceva special), vorbesti despre o multime de chestii, dar nu si despre motivul pentru care m-ai chemat, iar asta ma nelinisteste. Care-i treaba?

— O sa ajung si acolo, Lije. Lasa-ma s-o fac in felul meu. Este vorba despre ce sa mai zic, necazuri!

— Evident, ce altceva poate fi pe planeta asta? Necazuri mai mari decat R-ii?

— Intr-un fel, da. Stau si ma-ntreb cate necazuri mai poate suporta batranul nostru Pamant. Cand am instalat fereastra asta, n-am lasat doar cerul sa patrunda la rastimpuri aici, ci intregul Oras. Ma uit la el si ma-ntreb ce va deveni peste inca un secol

Baley se simti dezgustat de sentimentalismul celuilalt, totusi constata ca privea afara fascinat. In ciuda ploii care-l camufla, Orasul era coplesitor. Departamentul politiei se afla la nivelurile superioare ale Primariei, iar Primaria se ridica sus de tot. De la fereastra comisarului, blocurile-turn vecine pareau pitice si aco­perisurile li se distingeau clar, aidoma a nenumarate degete atintite in sus. Zidurile lor erau oarbe, lipsite de detalii, simple carapace exterioare ale stupilor umani.

— Pe de o parte, urma Enderby, imi pare rau ca ploua. Nu putem vedea Orasul Spatial.

Baley privi spre vest, dar comisarul avea dreptate. Orizontul se apropiase. Turnurile Orasului New York se incetosau treptat si dispareau in fundalul alburiu.

— Stiu cum arata Orasul Spatial, zise el.

— Imi place cum se vede de aici, preciza comisarul. De abia se distinge in spatiul ingust dintre cele doua sectoare Brunswick. Domurile joase care se intind in departare Asta-i deosebirea dintre noi si spatiali. Noi ne ridicam si ne inghesuim, pe cand la ei fiecare familie are domul propriu. O familie - o locuinta. Iar intre domuri, teren Lije, tu ai vorbit vreodata cu un spatial?

— De cateva ori, raspunse Baley rabdator. Acum o luna am vorbit cu unul chiar aici, de la intercomul tau.

— Da, imi aduc aminte. Se pare ca alunec pe panta filosofiei. Noi si ei Feluri diferite de viata

Baley incepu sa simta un nod in stomac. Cu cat abordarea lui Enderby era mai ocolita, cu atat mai teribil avea sa fie finalul.

— Perfect, spuse el, dar ce-i asa surprinzator in asta? Pe Pamant nu poti adaposti opt miliarde de oameni in domuri. Pe planetele lor, spatialii au loc destul, asa ca n-au decat sa traiasca asa cum le este felul.

Comisarul se apropie de scaun si se aseza. Ochii lui il privira pe Baley fara sa clipeasca, usor micsorati de lentilele concave ale ochelarilor.

— Nu toti oamenii, zise, sunt asa toleranti in privinta diferen­telor intre societatile noastre. Ma refer atat la pamanteni, cat si la spatiali.

— Asa-i. Si ce daca?

— Acum trei zile a murit un spatial.

Incepuse! Colturile buzelor subtiri ale lui Baley se ridicara putin, dar pe chipul sau lung si trist efectul nu era sesizabil.

— Regretabil, comenta el. Sper c-a fost ceva contagios. Un virus, poate o gripa.

Comisarul il privi surprins.

— Ce tot spui acolo?

Baley nu se obosi sa-i explice. Precizia cu care spatialii elimina­sera bolile din societatile lor era binecunoscuta. Grija cu care evitau, pe cat posibil, contactul cu pamantenii macinati de boli era chiar si mai notorie. Comisarul insa nu sesizase sarcasmul.

— Vorbeam si eu, murmura Baley. Din ce cauza a murit?

Reveni cu privirea spre fereastra.

— Din cauza ca i-a fost distrus pieptul. Cineva a tras cu blasterul in el.

Tinuta detectivului deveni rigida. Fara sa intoarca ochii, intreba:

— La ce te referi?

— Ma refer la crima, raspunse incetisor Enderby. Esti detectiv si stii ce-nseamna o crima.

Baley se rasuci brusc:

— Dar este vorba despre un spatial! Acum trei zile?

— Da.

— Cine-i criminalul? Cum a procedat?

— Spatialii spun ca a fost un pamantean.

— Nu se poate!

— De ce nu? Tie nu-ti plac spatialii. Mie nu-mi plac. Carui pamantean ii plac? Cuiva nu i-au placut ceva mai mult, asta-i tot.

— Da, dar

— Ai uitat incendiul de la uzinele Los Angeles? Distrugerea R-ilor in Berlin? Rascoalele din Shanghai?

— Asa-i.

— Totul indica o escaladare a nemultumirii. Poate fi vorba chiar despre un fel de organizatie.

— Comisare, facu Baley, nu-nteleg ceva. Ma testezi in vreun scop anume?

— Poftim? il privi realmente derutat Enderby.

Baley il examina atent.

— Acum trei zile un spatial a fost ucis, iar spatialii cred ca asasinul este un pamantean. Pana acum - batu el cu varful degetului in birou - nu s-a intamplat nimic. Asa-i? Comisare, e de necrezut! Sfinte Iosafat, asa ceva ar fi ras Orasul New York de pe fata planetei, daca s-ar fi intamplat intr-adevar.

— Nu-i chiar asa simplu, clatina celalalt din cap. Lije, de trei zile sunt pe drumuri. Am discutat cu primarul. Am fost in Orasul Spatial. Am fost in Washington si am stat de vorba cu cei de la Biroul de Investigatii Terestre.

— Da? Ei ce spun?

— Ca-i cazul nostru. S-a petrecut in interiorul Orasului Spatial, care se afla in jurisdictia Orasului New York.

— Dar cu drepturi extrateritoriale.

— Stiu. Ajung si acolo.

Ochii comisarului se indepartara stingheriti de privirea impie­trita a lui Baley. Parea sa se comporte ca si cum, brusc, ar fi fost retrogradat ca inferior al detectivului, iar acesta reactiona de parca ar fi acceptat faptul.

— Spatialii pot ancheta cazul, zise Baley.

— Stai o clipa, Lije, insista comisarul. Nu ma zori. Incerc sa discutam ca intre prieteni. Vreau sa-mi cunosti pozitia. Am fost acolo cand s-a descoperit crima. Aveam programata o intalnire cu el cu Roj Nemennuh Sarton.

— Victima?

— Victima, gemu comisarul. Inca cinci minute si as fi desco­perit eu insumi cadavrul. Ce soc ar fi fost! Si asa a fost brutal, foarte brutal. Ma asteptau si mi-au spus apoi a inceput un cosmar de trei zile. Asta pe langa faptul ca vedeam totul ca prin ceata si n-am avut timp sa-mi inlocuiesc ochelarii. Cel putin lucrul acesta nu se va mai repeta. Mi-am comandat trei perechi de rezerva.

Baley isi imagina episodul asa cum si-l inchipuia el. Putea zari siluetele inalte ale spatialilor blonzi apropiindu-se de comisar cu vestea asasinatului si comunicand-o in modul lor direct si impa­sibil. Julius isi scosese pesemne ochelarii pentru a-i lustrui. Inevitabil, sub impactul aflarii crimei, ii scapase, apoi privise cioburile cu un tremur al buzelor sale plinute si moi. Baley era aproape sigur ca, vreme de vreo cinci minute, comisarul fusese mai tulburat de cele intamplate cu ochelarii sai, decat de crima.

— Este o situatie teribila, continua Enderby. Dupa cum ai spus si tu, spatialii au drepturi extrateritoriale. Ei pot insista asupra propriei lor anchete, trimitand orice raport doresc la guvernele de pe planetele de origine. Lumile Exterioare s-ar putea folosi de ocazie ca sa solicite despagubiri. Stii bine cum ar suna asa ceva pentru populatie

— Acceptul de a se conforma ar echivala cu o sinucidere pentru Casa Alba.

— Iar refuzul ar insemna alt tip de sinucidere.

— Nu-i nevoie sa-mi descrii totul, se stramba Baley.

Fusese copil atunci cand crucisatoarele spatiale scanteietoare decantasera pentru ultima data trupe in Washington, New York si Moscova, ca sa preia ceea ce pretindeau ca le-ar apartine.

— Atunci iti dai seama. Vom avea necazuri, indiferent daca platim sau nu despagubirile. Singura salvare este sa-l des­coperim noi pe asasin si sa-l predam spatialilor. Depinde numai de noi.

— De ce nu lasam cazul in seama BIT-ului? Chiar daca din punct de vedere legal este jurisdictia noastra, se ridica problema relatiilor interstelare

— BIT-ul nici nu vrea sa se atinga de caz. Este o castana prea fierbinte si e-n mana noastra. (Ridica fruntea si-si privi patrun­zator subordonatul.) Lije, trebuie sa-ti spun ca auspiciile sunt cu totul nefavorabile. Ne paste pe toti posibilitatea de a ramane fara slujba.

— Vrei sa zici ca ne pot inlocui pe toti? Prostii! Nu exista oameni instruiti pentru meseria asta.

— Exista insa R-ii, ii atrase atentia comisarul.

— Poftim?!

— R. Sammy nu-i decat un inceput, un simplu furier. Altii pot efectua operatiuni de patrulare in expresuri. La naiba, ii cunosc pe spatiali mai bine decat tine si stiu ce au realizat. Exista R-i care pot face treburile tale si ale mele. Putem fi declasificati. Sa nu crezi altceva! Iar la varsta noastra, sa ajungem la biroul de plasare a fortelor de munca

— Am inteles, mormai Baley posac.

Comisarul paru stanjenit.

— Scuza-ma, Lije.

Baley incuviinta din cap si se stradui sa nu se gandeasca la tatal lui. Bineinteles, Enderby stia povestea.

— Cand a aparut afacerea asta cu inlocuirile? intreba Baley.

— Lije, nu fi naiv! A existat mereu, incepand de acum douazeci si cinci de ani, de cand au sosit spatialii. O stii prea bine. Atat doar ca acum incepe sa se amplifice. Daca o dam in bara cu cazul asta, am facut un pas mare catre momentul din care ne putem astepta sa primim carnetelele de pensionari. Pe de alta parte, daca-l solutionam cu brio, putem impinge momentul acela hat departe, in viitor. Si ar fi un lucru important, mai ales pentru tine.

— Pentru mine? repeta Baley.

— Tu vei conduce ancheta pe teren, Lije.

— Nu am clasificarea necesara, comisare. Nu sunt decat C-5.

— Iti doresti sa ajungi C-6, nu?

Isi dorea oare? Baley stia care erau privilegiile asociate clasifi­carii C-6. Un loc rezervat in expres la orele de varf, nu doar intre 10 si 16. O pozitie mai avansata pe lista optiunilor din cantinele Sectiunii. Poate chiar posibilitatea unui apartament mai bun si ratie de bilete la nivelurile cu Solarii pentru Jessie.

— Imi doresc, incuviinta el, sigur ca da. De ce nu mi-as dori? Dar cu ce ma aleg daca nu dau de capat cazului?

— De ce sa nu-i dai de capat, Lije? il lingusi comisarul. Esti un detectiv bun, unul dintre cei mai buni pe care-i avem.

— In sectiunea mea de Departament exista sase detectivi cu clasificare superioara. De ce s-a trecut peste ei?

Baley n-o afirmase explicit, dar postura lui sugera apasat ca Enderby nu obisnuia sa incalce protocolul in aceasta privinta decat in cazurile de necesitate si urgenta absoluta.

Comisarul isi incrucisa degetele.

— Din doua motive. Pentru mine, tu nu esti un simplu detectiv, Lije. Suntem si prieteni. N-am uitat ca am urmat scoala impreuna. Uneori poate ca ai impresia ca am uitat, dar asta-i din vina sistemului de clasificari. Eu sunt comisar si stii ce-nseamna asta.

Am ramas totusi prietenul tau si aceasta este o ocazie extraordinara pentru un individ priceput. Vreau ca tu sa preiei cazul.

— Asta-i unul dintre motive, observa Baley cu raceala.

— Al doilea motiv este ca te consider prietenul meu si de aceea iti cer o favoare.

— Ce fel de favoare?

— Vreau sa accepti pentru ancheta un partener spatial. Aceasta a fost conditia pe care au pus-o spatialii. Au acceptat sa nu raporteze evenimentul si sa lase cazul pe mana noastra, dar au insistat ca unul dintre agentii lor sa participe la ancheta si sa fie implicat complet.

— S-ar parea ca n-au pe de-a intregul incredere in noi.

— Sunt convins ca le intelegi atitudinea. Daca ancheta va fi condusa prost, multi dintre ei vor avea probleme cu propriile lor guverne. Le acord circumstante atenuante, Lije. Doresc sa cred ca ne vor binele.

— Sunt sigur de asta, comisare. Asta-i necazul cu ei.

Enderby se abtinu sa comenteze replica si continua:

— Lije, esti de acord cu un partener spatial?

— Imi ceri asta ca pe o favoare?

— Da, te rog sa accepti cazul cu toate conditiile impuse de spatiali.

— Bine, comisare, accept un partener spatial.

— Multumesc, Lije. Va trebui sa locuiasca la tine.

— Fii serios!

— Stiu, stiu, dar tu ai un apartament mare. Trei camere si un singur copil. Il poti gazdui si pe el. N-o sa-ti faca necazuri. Absolut nici unul. Si este necesar.

— Lui Jessie n-o sa-i placa. Stiu asta sigur.

— Spune-i lui Jessie - comisarul era sincer, atat de sincer incat ochii sai pareau ca sfredelesc gauri prin discurile de sticla ce-i acopereau - ca daca faci asta pentru mine, o sa trag toate sforile posibile ca, dupa ce totul se va sfarsi, sa te salt o gradatie in plus. C-7, Lije. C-7!

— Bine, comisare, ne-am inteles.

Baley se ridica pe jumatate din scaun, observa expresia de pe chipul celuilalt si se aseza la loc.

— Mai este ceva?

Comisarul incuviinta lent din cap.

— Mai este un lucru.

— Care anume?

— Numele partenerului tau.

— Ce importanta are?

— Spatialii, zise Enderby, au obiceiuri bizare. Partenerul pe care l-au oferit nu este nu este

Ochii lui Baley se largira brusc.

— Ia stai asa!

— Trebuie, Lije. Trebuie s-o faci. Nu exista alternativa.

— Sa locuiasca in apartamentul meu? O asemenea creatura?

— Te rog, in calitate de prieten!

— Nu. Nu!

— Lije, in cazul acesta nu pot avea incredere in nimeni altcineva. Trebuie sa-ti detaliez chiar totul? Trebuie sa lucram cu spatialii. Trebuie sa rezolvam cazul cu succes, daca dorim sa tinem departe de Pamant navele pentru despagubiri. Totusi nu putem reusi oricum. Partenerul tau va fi unul dintre R-ii lor. Daca el rezolva cazul, daca va raporta ca esti incompetent, vom fi oricum distrusi. Noi, ca Departament. Intelegi asta, nu? De aceea, te confrunti cu o problema delicata. Trebuie sa lucrezi impreuna cu el, dar sa ai grija ca tu sa rezolvi cazul, nu el. Clar?

— Adica sa cooperez cu el suta la suta, dar sa-i iau gatul? Sa-l bat pe spate, tinand un cutit in mana?

— Ce altceva putem face? Nu exista alta solutie. Baley ramase nehotarat.

— Nu stiu ce va zice Jessie

— Daca vrei, stau eu de vorba cu ea.

— Nu, comisare. Detectivul inspira adanc si ofta: Cum se nu­meste partenerul meu?

— R. Daneel Olivaw.

— Nu-i momentul pentru eufemisme, comisare, rosti trist Baley. Accept cazul, asa ca-i putem utiliza numele complet. Robot Daneel Olivaw.

2. Calatorie in expres

In expres era obisnuita aglomeratie, perfect normala: calatorii in picioare de pe nivelul inferior si cei cu locuri rezervate la nivelul de sus. Un flux continuu de oameni iesea din expres, peste benzile de decelerare, indreptandu-se catre benzile locale sau catre stationarele ce duceau pe sub arcade ori peste poduri in labirinturile interminabile ale Sectiunilor Orasului. Un alt flux, la fel de constant, se deplasa in sens contrar, venind din partea opusa, peste benzile de accelerare, pentru a sui in expres.

Luminile erau omniprezente: peretii si plafoanele luminoase ce pareau sa picure o fosforescenta rece si egala, reclamele palpaitoare care cautau sa atraga atentia cu orice pret, stralucirea violenta si continua a „serpilor luminosi” care directionau: SPRE SECTIUNILE JERSEY, URMATI SAGETILE SPRE NAVETA EAST RIVER, NIVELUL SUPERIOR PENTRU TOATE RUTELE SPRE SEC­TIUNILE LONG ISLAND.

Cu adevarat impresionant era insa vacarmul, care nu putea fi separat de viata insasi: milioane de oameni care vorbeau, radeau, tuseau, strigau, fredonau, rasuflau.

„Nicaieri nu exista nici un indicator spre Orasul Spatial”, gandi Baley.

Pasi de pe o banda pe alta cu usurinta practicii de o viata. Copiii jucau „sotronul pe benzi” imediat ce invatau sa umble. Baley de abia simti smucitura acceleratiei, pe masura ce viteza lui crescu cu fiecare pas. Nu era nici macar constient de faptul ca se apleca usor inainte, impotrivindu-se inertiei. Peste treizeci de secunde ajunse la ultima banda, cea cu viteza de 95 km/h, si putu sa paseasca la bordul expresului - platforma miscatoare cu balus­trade si pereti de sticla.

„Nici un indicator spre Orasul Spatial”, isi repeta el.

Nu era nevoie de indicatoare. Daca aveai treaba acolo, Cunosteai drumul. Daca nu Cunosteai drumul, n-aveai treaba acolo. Cu douazeci si cinci de ani in urma, cand Orasul Spatial fusese construit, existase tendinta evidenta de a-l transforma intr-un loc de pelerinaj. Hoardele din Oras se inghesuisera intr-acolo.

Spatialii pusesera capat obiceiului. Politicos (erau intotdeauna politicosi), dar fara sa recurga la compromisuri cu delicatetea, instalasera o bariera de forta intre ei si Orasul New York, apoi stabilisera o combinatie de birou vamal si serviciu de imigrari. Daca aveai afaceri cu ei, te identificai, te lasai perchezitionat si investigat medical, dupa care erai supus unei dezinfectari de rutina.

Masura trezise nemultumiri. Evident. Mai multe nemultumiri decat merita. Suficiente pentru a baga bete serioase in rotile programului de modernizare. Baley isi amintea de Revoltele Barierei. El insusi facuse parte din gloata care se agatase de balustradele expresului, se inghesuise pe scaune, ignorand privi­legiile clasificarii, alergase in sus si in jos pe benzi, riscand in orice clipa sa se aleaga cu fracturi, si ramasese imediat in exteriorul Orasului Spatial, scandand lozinci si distrugand bunurile Orasului New York, pur si simplu din frustrare.

Daca se straduia, Baley isi mai putea reaminti unele dintre cantecelele de pe atunci. De pilda „Omul s-a nascut pe Pamant, s-aude?”, care se canta pe melodia unui vechi cantec folk, al carui refren stupid era: „Hinchi-dinchi-parlei-vu”.

Omul pe Pamant s-a nascut,

s-aude

Pe Pamant a fost facut,

s-aude

Spatiali, carati-va de pe Pamant,

in spatiul care va este mormant.

Spatiali murdari, s-aude?”

Existau sute de strofe, cateva inteligente, majoritatea idioate, multe obscene. Toate se sfarseau insa cu refrenul „Spatiali murdari, s-aude?”. „Murdar” era o inutila azvarlire a insultei pe care paman­tenii o resimteau cel mai acut: insistenta spatialilor de a-i consi­dera pe nativii Terrei ca dezgustator de bolnavi.

Bineinteles, spatialii nu plecasera. Nu fusese nici macar nevoie sa-si utilizeze vreuna dintre armele lor teribile. Invechita flota spa­tiala a Pamantului invatase de mult ca aventurarea in preajma unei nave a Lumilor Exterioare ar fi insemnat un act sinucigas. Avioanele terestre care survolasera zona Orasului Spatial in primele zile dupa construirea acestuia disparusera pur si simplu. In cazul cel mai fericit, cate un varf rupt dintr-o aripa mai cazuse pe sol.

Si nici o gloata nu putuse fi atat de innebunita incat sa uite efectul disruptoarelor subeterice manuale utilizate asupra paman­tenilor in razboaiele de la care trecuse un secol.

Drept urmare, spatialii ramasesera indaratul barierei, ea insasi produsul stiintei lor avansate, pe care n-o putea strapunge nici o metoda cunoscuta pe Pamant. Asteptasera impasibili de cealalta parte a barierei, pana ce autoritatile Orasului New York potolisera gloata cu somno-vapori si gaze vomitive. Penitencia­rele de la nivelul inferior fusesera ticsite dupa aceea cu condu­catorii de bande, nemultumitii si pietonii care fusesera arestati pur si simplu fiindca se aflasera in preajma. Dupa un timp, toti fusesera pusi in libertate.

Dupa trecerea unei perioade pe care o apreciasera drept corespunzatoare, spatialii isi slabisera restrictiile. Bariera fusese indepartata, Politia urbana preluase protectia izolarii Orasului Spatial si, lucrul cel mai important dintre toate, examinarea medicala devenise mult mai discreta.

„Acum”, gandi Baley, „situatia poate cunoaste o rasturnare cu o suta optzeci de grade.” Daca spatialii credeau realmente ca un pamantean patrunsese in Orasul Spatial si comisese o crima, bariera putea sa se ridice din nou. N-ar fi fost deloc bine.

Sui pe platforma expresului si se strecura printre calatorii in picioare, spre rampa spirala stransa ce ducea la nivelul superior, unde se aseza. Nu-si afisa biletul de clasificare decat dupa ce trecu de ultima dintre sectiunile Hudson. La est de Hudson si la vest de Long Island, un C-5 nu avea dreptul la scaun si, chiar daca in clipa aceea ar fi fost destule locuri libere, unul dintre paznicii expresului l-ar fi ridicat imediat. Oamenii erau tot mai nemultumiti de privilegiile clasificarii si, cu toata onestitatea, Baley li se alatura.

Curentul de aer scotea tiuitul specific, datorat frictiunii cu parbrizele paravant montate pe spatarele scaunelor. Zgomotul perturba serios tentativele de conversatie, dar nu te impiedica sa te gandesti, atunci cand te obisnuisesi cu el.

Intr-un fel sau altul, cei mai multi pamanteni erau medievalisti. Nu era deloc greu sa fie asa, fiindca asta insemna glorificarea unei epoci in care Pamantul fusese singura lume, nu doar una dintre cele cincizeci de planete populate. Ba mai exact, oaia neagra a turmei. Baley intoarse brusc capul spre dreapta, auzind un tipat. O femeie isi scapase poseta si detectivul o zari fugar - o pata roz-pastelat profilata pe cenusiul mat al benzilor. Probabil ca un pasager care coborase grabit din expres o lovise fara sa vrea cu piciorul in directia decelerarii si acum geanta se indeparta rapid de proprietara ei.

Un colt al gurii ii zvacni usor. Femeia ar fi putut s-o ajunga din urma, daca era indeajuns de inteligenta ca sa se grabeasca pe o banda care se deplasa mai lent, si daca poseta nu era lovita accidental si de alte picioare. Baley insa n-avea sa stie niciodata cum se incheiase episodul. Scena ramasese deja cu aproape un kilometru inapoia lui.

Exista o probabilitate insemnata ca femeia sa nu reuseasca recuperarea posetei. Se calculase ca, in medie, la fiecare trei minute un locuitor al Orasului scapa pe benzi un obiect pe care nu-l mai putea ajunge. Departamentul Obiecte Gasite ramanea doar o utopie complexa, inca una dintre complicatiile vietii moderne.

„Era mai simplu candva”, gandi Baley. „Totul era mai simplu. Din cauza asta au aparut medievalistii.”

Medievalismul cunostea diverse forme. Pentru Julius Enderby cel lipsit de imaginatie, insemna adoptarea arhaismelor. Ochelari! Ferestre!

Pentru Baley, insemna studiul istoriei si in mod special studiul obiceiurilor si comportarilor traditionale.

De exemplu, Orasul! New York, in care traia si muncea el, era mai intins decat oricare alt Oras, exceptie facand Los Angeles. Mai populat decat oricare, in afara de Shanghai. Iar varsta sa de abia atingea trei sute de ani.

Desigur, in aceeasi zona geografica existase ceva si inainte - o asezare care purtase numele New York. Respectiva aglomerare primitiva de populatie avusese vechimea de trei mii de ani, nu doar de trei sute, insa nu fusese un Oras.

In timpurile stravechi nu existasera Orase, ci doar ingramadiri de locuinte, mari si mici, aflate direct sub cerul liber, care semanau intrucatva cu domurile spatialilor, desi, evident, fusesera mult diferite. Asemenea aglomerari (dintre care cea mai mare de abia atinsese o populatie de zece milioane, iar majoritatea nu ajunsese niciodata la un milion) existasera cu miile pe Pamant. Conform criteriilor moderne, ele fusesera complet ineficiente din punct de vedere economic.

Eficienta ii fusese impusa Pamantului de explozia demo­grafica. Doua, trei, ba chiar si cinci miliarde de oameni puteau fi suportate de planeta, prin reducerea progresiva a standardului de trai, dar atunci cand populatia ajunge la opt miliarde, cvasi-ina­nitia devine cat se poate de reala. O transformare radicala trebuia sa aiba loc in societatea umana, mai ales dupa ce se dovedise ca Lumile Exterioare (care cu un mileniu in urma fusesera simple colonii ale Pamantului) tratau cu foarte multa seriozitate restric­tiile impuse imigrarii.

Transformarea radicala fusese formarea treptata a Oraselor pe parcursul unui mileniu terestru. Eficienta implica enormitate, aspect care fusese perceput, poate subconstient, chiar si in epoca medievala. Atelierele mestesugaresti lasasera loc uzinelor, iar uzinele disparusera in fata industriilor continentale.

O suta de mii de locuinte pentru o suta de mii de familii erau complet ineficiente prin comparatie cu o Sectiune care avea o suta de mii de unitati de locuit; o colectie de carti-film in fiecare casa era complet ineficienta prin comparatie cu centralizarea filmelor in Sectiune, iar un aparat video pentru fiecare familie era complet ineficient prin comparatie cu videosistemele globale!

Ce sa mai spui apoi despre nebunia absoluta a nesfarsitei duplicari a bucatariilor si bailor, comparativ cu cantinele si salile de baie realmente eficiente care devenisera posibile gratie socie­tatii Oraselor.

Tot mai multe dintre satele, asezarile si „orasele” Pamantului disparusera, fiind inghitite de Orase. Nici chiar amenintarile tim­purii ale razboiului nuclear nu incetinisera tendinta. Prin inven­tarea campului de forta, respectiva tendinta devenise o cursa impetuoasa.

Societatea Orasului insemna distribuirea optima a hranei, utili­zarea extinsa a fermelor de enzime si a culturilor hidroponice. Orasul New York se intindea pe o suprafata de peste 5 000 de kilometri patrati, iar la ultimul recensamant populatia lui depasise binisor douazeci de milioane de oameni. Pe Pamant existau aproape opt sute de Orase care aveau o populatie medie de zece milioane de suflete.

Fiecare Oras devenise o unitate semiautonoma, independenta din punct de vedere economic. Isi putea ridica un acoperis deasupra, se putea inconjura de pereti, se putea ingropa ca intr-un adapost subteran. Devenise o caverna de otel si beton, gigantica si autonoma.

Se putea organiza perfect stiintific. In centru se gasea enor­mul complex al birourilor administrative. Sectiunile rezidentiale uriase, ordonate cu atentie una fata de cealalta si toate fata de ansamblul general, se conectau reciproc prin benzi locale si expresuri. La periferie se aflau fabricile, uzinele hidroponice, cuvele in care se cultivau enzime si centralele energetice. In toata aglomerarea aceea existau conducte de apa si canalizare, scoli, inchisori si magazine, cabluri de inalta tensiune si fascicule pentru comunicatii.

Nu exista nici cea mai mica indoiala: Orasul reprezenta apogeul triumfului omenirii asupra mediului ambiant. Orasul - nu zborul spatial sau cele cincizeci de planete colonizate, care intre timp isi proclamasera trufas independenta.

Practic nici unul dintre locuitorii Pamantului nu traia in exte­riorul Oraselor. In exteriorul acestora se afla salbaticia, cerul liber pe care putini oameni il puteau suporta cu calm. Desigur, spatiile deschise aveau utilitatea lor. Acolo se gaseau intinderile de apa absolut necesara existentei, carbunii si lemnul ce constituiau materii prime de baza pentru materialele plastice si enzimele care cresteau vesnic. (Rezervele de petrol secatuisera de mult, insa speciile de enzime bogate in uleiuri reprezentau un substituent adecvat.) Terenurile dintre Orase continuau sa fie exploatate in subteran, dar si la suprafata, chiar intr-o masura mai extinsa decat banuia majoritatea oamenilor, pentru cultivarea recoltelor si cres­terea animalelor. Activitatile respective aveau o eficienta redusa, dar carnea de porc si de vita, ca si cerealele isi gaseau intotdeauna desfacere pe piata produselor de lux si puteau fi, de asemenea, exportate.

Totusi, putini oameni erau necesari pentru a lucra in mine si ferme, pentru a exploata culturile sau a asigura distribuirea apei, iar respectivii se limitau la supravegherea de la distanta. Robotii munceau mai bine si aveau mai putine doleante.

Robotii! Aceasta era cea mai mare ironie a sortii. Creierul pozi­tronic fusese inventat pe Pamant si tot pe Pamant robotii fusesera utilizati intaia data in scopuri productive.

Nu pe Lumile Exterioare, desi, bineinteles, ele se comporta­sera dintotdeauna ca si cum robotii ar fi fost produsele culturii lor.

Nu se putea desigur nega faptul ca, dintr-un punct de vedere, apogeul economiei bazate pe roboti se consemnase pe Lumile Exterioare. Pe Pamant utilizarea robotilor fusese mereu limitata la minerit si agricultura. De abia in ultimul sfert de secol, sub imbol­durile spatialilor, robotii patrunsesera lent in Orase.

Orasele erau perfecte. Toti oamenii, mai putin medievalistii, stiau ca nu exista un substituent al lor, cel putin nu unul de calitate. Singura problema era ca nu aveau sa ramana de-a pururi perfecte. Populatia Pamantului continua sa creasca si, intr-o buna zi, in ciuda eforturilor Oraselor, numarul de calorii disponibile pe cap de locuitor avea pur si simplu sa coboare sub nivelul de subzistenta.

Situatia era cu atat mai neplacuta cu cat se tinea seama de existenta spatialilor, urmasii primilor emigranti de pe Pamant, care traiau in huzur pe planetele lor slab populate, dar abun­dand in roboti. Spatialii erau decisi sa-si pastreze confortul rezultat din subpopulare si din acest motiv mentineau o rata sca­zuta a natalitatii si nu acceptau imigranti din furnicarul Paman­tului. Iar asta

Se apropia Orasul Spatial!

Subconstientul lui Baley ii dadu un ghiont, avertizandu-l ca ajunsese langa sectiunea Newark. Daca mai intarzia mult, avea sa se trezeasca gonind spre sud-vest, catre sectiunea Trenton, aba­tandu-se de la destinatie, prin inima tinutului cald si cu izuri grele al fermelor de enzime.

Totul era o chestiune de sincronizare. Coborarea pe rampa, strecurarea printre calatorii in picioare, care mormaiau nemul­tumiti, apoi drumul in lungul balustradei pana la cea mai apro­piata iesire, si in sfarsit trecerile rapide pe benzile deceleratoare.

Cand termina, Baley se afla exact la ramificatia spre stationara corecta. Nu-si supraveghease nici macar o clipa pasii, ci lasase totul in seama subconstientului. Probabil ca daca ar fi incercat sa-si calculeze fiecare miscare, ar fi nimerit cu totul in alta parte.

Detectivul se pomeni intr-o semi-izolare neobisnuita. Doar un politist se gasea cu el in stationara si, cu exceptia zumzetului expresului, domnea o liniste aproape inconfortabila.

Politistul se apropie si Baley isi arata legitimatia cu un gest scurt, nerabdator. Politistul ridica bratul si-i permise sa treaca.

Coridorul se ingusta si coti de trei-patru ori, sub unghiuri stranse intr-o configuratie evident deliberata. Gloatele de paman­teni nu se puteau inghesui cu succes pe aici, iar asaltul direct devenea imposibil.

Baley se simti recunoscator pentru faptul ca intalnirea cu partenerul sau fusese stabilita in partea aceasta a Orasului Spatial. Nu-l incanta defel ideea unei examinari medicale, in ciuda reputatei politeti cu care se desfasura aceasta.

Un spatial astepta in locul in care mai multe usi duceau spre cerul liber si domurile Orasului Spatial. Era imbracat conform modei pamantene, cu pantaloni stransi pe talie, largi la glezne si cu vipusti colorate. Purta o camasa Textron obisnuita, cu fermoar, avea gulerul descheiat si manecile suflecate, dar era un spatial. Ceva anume din postura sa, tinuta capului, trasaturile calme si lipsite de emotie ale chipului cu pometi inalti, parul aramiu tuns scurt, perfect aranjat, pieptanat peste cap si fara carare, il deose­beau imediat de pamantenii nativi.

Baley se apropie rigid si rosti cu glas inexpresiv:

— Sunt detectiv Elijah Baley, Departamentul politie, Orasul New York, clasificare C-5.

Isi arata legitimatia si continua:

— Am fost instruit sa ma prezint la poarta de acces in Orasul Spatial pentru a ma intalni cu R. Daneel Olivaw. (Isi privi ceasul.) Am ajuns mai devreme. Pot cere sa-mi fie anuntata sosirea?

Incerca un fior launtric. Dupa o vreme, se obisnuise cu modelele terestre de roboti, dar cele spatiale aveau sa fie diferite. Nu vazuse nici unul deocamdata, insa pe Pamant erau la ordinea zilei povesti teribile, transmise in soapta, despre roboti formida­bili si inspaimantatori care actionau cu forte supraumane pe indepartatele si scanteietoarele Lumi Exterioare. Fara sa vrea, inclesta dintii.

Spatialul il asculta politicos si raspunse:

— Nu va fi necesar. Te asteptam.

Baley ridica automat mana, apoi o lasa sa cada. Maxilarul inferior ii cazu de asemenea, alungindu-i si mai mult chipul. Nu izbuti sa pronunte nici un cuvant. Gandurile ii incremenisera in minte.

— Permite-mi sa ma prezint, urma spatialul. Sunt R. Daneel Olivaw.

— Da? Gresesc cu ceva? Crezusem ca prima initiala

— Perfect adevarat. Sunt un robot. Nu ai fost anuntat?

— Ba da (Baley isi ridica palma transpirata spre par si il netezi in mod inutil. Dupa aceea intinse mana.) imi cer scuze, domnule Olivaw. Nu stiu ce mi-am imaginat. Buna ziua. Sunt Elijah Baley, partenerul dumitale.

— Perfect. (Palma robotului o stranse pe a sa cu o forta ce spori lent, atingand un maximum confortabil si prietenos, apoi se reduse treptat.) Par totusi sa detectez o anumita tulburare. Pot sa te rog sa fii deschis cu mine? intr-o relatie ca a noastra, este cel mai bine sa ne impartasim toate faptele relevante. De asemenea, pe planeta mea se obisnuieste ca partenerii sa se tutuiasca. Sper ca nu este contrar obiceiurilor voastre.

— Atat doar, stii, facu Baley disperat, nu semeni cu un robot.

— Asta este ceea ce te tulbura?

— Cred ca n-ar trebui. Da Daneel. Pe planeta ta, toti sunt ca tine?

— Ca si in cazul oamenilor, Elijah, exista anumite diferente individuale.

— Robotii nostri Ei bine, in cazul lor iti dai seama imediat ca sunt roboti. Tu insa semeni cu un spatial.

— Am inteles. Te asteptai la un model primitiv si ai fost surprins. Este insa logic ca in acest caz sa fie utilizat un robot cu caracteristici umanoide pronuntate, daca se doreste evitarea ne­placerilor. Nu este adevarat?

Avea perfecta dreptate. Prezenta in Oras unui robot cu evi­dente caracteristici mecanice ar fi atras rapid necazuri.

— Asa-i, incuviinta Baley.

— Atunci, sa pornim, Elijah.

Revenira spre expres. R. Daneel intelese imediat scopul ben­zilor acceleratoare si le parcurse iute si abil. Baley, care incepuse prin a-si micsora viteza, se pomeni grabindu-se iritat.

Robotul ii imita ritmul fara sa tradeze vreo urma de dificultate si Baley se intreba daca nu cumva R. Daneel se misca in mod deliberat mai lent decat ar fi putut. Ajunse la sirul nesfarsit de vagoane ce formau expresul si sui intr-unui, de-a dreptul impru­dent. Robotul il urma cu usurinta.

Baley era rosu la fata. Inghiti doua noduri si spuse:

— O sa raman cu tine, aici, jos.

— Aici? Aparent indiferent atat la zgomot, cat si la leganarea ritmica a platformei, robotul urma: Sa fi fost informat gresit? Mi s-a spus ca, in anumite circumstante, o persoana care detine clasifi­carea C-5 are dreptul la un loc pe nivelul superior.

— Asa este. Eu pot urca acolo, dar tu nu poti.

— De ce nu te pot insoti?

— Trebuie sa fii C-5, Daneel.

— Stiu asta.

— Tu nu esti un C-5.

Conversatia era dificila. Tiuitul produs de frecarea cu aerul era mai puternic la nivelul inferior, mai putin ecranat, si in mod evident detectivul dorea sa pastreze un ton scazut.

— De ce n-as putea fi un C-5? intreba R. Daneel. Sunt partenerul tau si, ca atare, am acelasi rang. Mi s-a dat acest ID.

Dintr-un buzunar interior al camasii, scoase un card de le­gitimare dreptunghiular, absolut original, pe care figura numele Daneel Olivaw, fara initiala „R” cea extrem de importanta. Clasifi­carea era C-5.

— Haide sus, rosti rigid Baley.

Dupa ce se aseza, detectivul ramase cu privirea atintita drept inainte, furios pe sine si extrem de constient de robotul care statea alaturi. Se lasase surprins de doua ori. In primul rand, nu-si daduse seama ca R. Daneel era robot, iar in al doilea rand nu ghicise logica fireasca ce impunea ca robotului sa i se acorde clasificarea C-5.

Desigur, necazul real provenea din faptul ca Baley nu era detectivul din legendele indragite, individul care nu putea fi surprins nicicand, cu trasaturi imperturbabile, adaptabilitate infi­nita si deductii fulgeratoare. El nu presupusese niciodata ca ar fi un asemenea erou arhetipal, dar pana atunci nici nu regretase acest lucru.

Ceea ce-l facea sa-l regrete acum era faptul ca, dupa toate aparentele, R. Daneel Olivaw reprezenta intruparea acelui perso­naj de legenda.

Asa si trebuia sa fie. El era un robot.

Baley incepu sa-si gaseasca scuze. Era obisnuit cu roboti ca R. Sammy, de la birou. Se asteptase la o creatura cu epiderma din plastic dur si lucios, avand aproape albeata cadavrelor. Crezuse ca va zari o expresie faciala fixata la un nivel ireal de buna dispozitie prosteasca. Anticipase gesturi sacadate, vag nesigure.

R. Daneel nu corespundea nici uneia dintre acele ipoteze.

Detectivul trase scurt cu coada ochiului spre robot. R. Daneel se rasuci in aceeasi clipa, il privi in ochi si incuviinta cu gravitate din cap. Buzele i se miscasera natural, atunci cand vorbise si nu ramasesera pur si simplu intredeschise precum cele ale robotilor pamanteni. Se intrezarise chiar si o limba articulata.

„De ce oare”, se intreba Baley, „trebuie sa stea atat de calm? Toate astea trebuie sa fie complet inedite pentru el Zgomotele, luminile, multimile!”

Se ridica, trecu pe langa R. Daneel si rosti:

— Urmeaza-ma!

Coborara din expres, apoi pe benzile deceleratoare.

„Dumnezeule”, gandi detectivul, „ce-o sa-i zic lui Jessie?”

Intalnirea cu robotul ii alungase din minte intrebarea aceea, care revenea cu o insistenta ingrozitoare acum, cand se indreptau spre banda locala ce ducea in adancurile sectiunii Lower Bronx.

— Stii, Daneel, zise Baley, toata aceasta este o singura cladire - tot ceea ce vezi, intregul Oras. In el locuiesc douazeci de milioane de oameni. Expresul functioneaza continuu, zi si noapte, cu viteza de aproape 100 km/h. Lungimea lui totala este de 400 de kilometri, la care se adauga sutele de kilometri ale benzilor locale.

„Dintr-o clipa in alta”, se gandi el „o sa incep sa recit cate tone de produse pe baza de enzime se consuma zilnic in New York, cati metri cubi de apa bem si cati megawati pe ora livreaza cen­tralele atomo-electrice.”

— In informarea primita, raspunse Daneel, mi s-au adus la cunostinta aceste date si altele similare.

„Ei bine”, isi spuse detectivul, „banuiesc ca datele similare se refera la hrana, bautura si energie. De ce as incerca sa impre­sionez un robot?”

Ajunsesera la East 182nd Street si peste nici doua sute de metri aveau sa fie in fata bateriei de ascensoare care alimenta nivelurile de otel si beton ce adaposteau apartamente identice cu al sau.

Baley tocmai se pregatea sa spuna „Pe aici”, cand se opri, zarind un palc de oameni adunat inaintea usii de camp puternic luminata a unuia dintre multele magazine insiruite la parterul Sectiunii.

Pe un ton automat de autoritate, se adresa celei mai apropiate persoane:

— Ce se-ntampla aici?

— Habar n-am, replica barbatul respectiv, care se ridicase pe varful picioarelor ca sa poata vedea mai bine. De-abia am sosit.

Altcineva raspunse atatat:

— Aici lucreaza R-ii aia nenorociti. Poate c-o sa-i arunce afara. Maiculita, ce mi-ar placea sa-i fac bucati!

Baley privi nervos spre Daneel, insa daca partenerul sau intelesese semnificatia cuvintelor sau macar le auzise, nu trada lucrul acesta prin nici o reactie exterioara.

Detectivul se napusti in multime:

— Lasati-ma sa trec! Lasati-ma sa trec! Politia!

Oamenii se dadura in laturi si Baley auzi cuvintele din urma lui:

— .. .bucati-bucatele. Surub cu surub. Sa-i despic incetisor pe-mbinari

Altcineva chicoti rautacios.

Baley simti ca-l trece un fior. Orasul reprezenta apogeul efi­cientei, dar in acelasi timp impunea restrictii locuitorilor sai. Le cerea sa traiasca conform unei rutine rigide si sa-si ordoneze vietile dupa un control strict si stiintific. Ocazional, acumularea inhibarilor determina rabufniri.

Isi reaminti Revoltele Barierei.

Motive pentru revolte antiroboti existau cu siguranta. Oamenii care, dupa o jumatate de viata de truda, se trezeau confruntati cu posibilitatea minimumului necesar existentei pe care o determina declasificarea nu puteau decide obiectiv ca vina nu apartinea robotilor individuali. Cel putin in roboti puteai lovi cu pumnul sau piciorul.

Pe de alta parte, nu puteai lovi in notiunea abstracta de „politica administrativa” sau intr-o lozinca de genul „Productii superioare prin munca robotizata!”.

Guvernantii le considerau „suferinte inevitabile”. Clatinau cu tristete din capete si ofereau asigurari ca dupa o inevitabila perioada de ajustari, pe toti ii va astepta o viata noua, mai buna.

Miscarea medievalista sporea insa o data cu procesul de declasificare. Oamenii deveneau disperati si frontiera dintre frus­trarea amara si distrugerea salbatica era uneori incalcata cu usurinta.

In clipa aceea, doar cateva minute puteau separa ostilitatea inabusita a multimii de o baie de sange dublata de vandalisme.

Baley isi croi drum cu disperare spre usa de forta.

3. Incident intr-un magazin de pantofi

Interiorul magazinului era mai gol decat strada. Dand dovada de o intuitie remarcabila, directorul activase usa de forta aproape din capul locului, oprind intrarea unor potentiali zurbagii. In acelasi timp, usa ii impiedica pe cei dinauntru sa paraseasca magazinul, dar acesta era un amanunt minor.

Utilizandu-si neutralizatorul din dotare, Baley trecu prin usa de forta si constata cu surprindere ca R. Daneel il insotise. Robotul strecura in buzunar propriul sau neutralizator, mai mic, mai ingust si mai compact decat modelul standard al politiei.

Directorul se indrepta imediat spre ei, rostind cu glas tare:

— Domnilor politisti, vanzatorii mi-au fost repartizati de Oras. Totul este perfect legal.

In partea din spate a magazinului se zareau trei roboti nemis­cati. Langa usa de forta se aflau sase femei.

— Liniste! ceru Baley cu severitate. Ce se-ntampla aici? De ce este agitatie?

— Am intrat sa cumpar pantofi, incepu cu glas ascutit o femeie. De ce nu pot fi servita de un vanzator ca lumea? Nu sunt o persoana respectabila?

Hainele, si indeosebi palaria, ii erau suficient de extravagante pentru ca intrebarea sa nu fie doar retorica. Roseata furioasa care-i acoperea chipul deghiza imperfect machiajul excesiv.

— Domnule politist, zise directorul, daca este necesar, o pot servi chiar eu, totusi nu pot servi toate clientele. Nu este nimic in neregula cu oamenii mei, sunt inregistrati cu calificarea de vanzator. Am aici specificatiile si certificatele lor de garantie

— Specificatiile! zbiera femeia si izbucni intr-un ras isteric, intorcandu-se spre celelalte cliente. L-ati auzit? Le spune „oameni”! Ce-i cu voi? Astia nu-s oameni. Sunt ro-boti! Si in caz ca nu stiti, o sa va zic eu ce fac ro-bo-tii astia. Fura slujbele oamenilor. De-aia guvernantii ii protejeaza mereu. Muncesc pe gratis si din cauza asta familii intregi trebuie sa locuiasca in baraci si sa manance terci de enzime. Familii decente, care au trudit din greu. Daca as fi eu la putere, am distruge toti ro-bo-tii, va zic!

Celelalte femei murmurau intre ele, derutate, iar dinapoia usii de forta sporea vacarmul multimii.

Baley constientiza cu acuitate prezenta lui R. Daneel imediat langa el. Ii privi pe vanzatori. Erau produsi pe Pamant si, chiar tinand seama de acest amendament, erau modele relativ ieftine. Pur si simplu, roboti fabricati pentru a cunoaste cateva lucruri elementare. Stiau toate modelele de pantofi existente in magazin, preturile lor si marimile disponibile in depozit. Puteau tine evidenta fluctuatiilor stocurilor, probabil mai bine decat un om, deoarece nu aveau preocupari externe slujbei. Puteau calcula comenzile necesare pentru saptamana urmatoare. Puteau deter­mina cu precizie marimea potrivita pentru orice client.

In sine, perfect inofensivi. Ca grup insa, incredibil de peri­culosi.

Baley era de acord cu clienta galagioasa intr-o masura mai mare decat ar fi crezut posibil cu o zi in urma. Ba nu, cu numai doua ore in urma. Il percepea pe R. Daneel in apropiere si se intreba daca acesta n-ar fi putut inlocui un detectiv C-5. Cand se gandi la asta, isi reaminti baracile si simti gustul terciului de enzime. Si-l aminti pe tatal sau.

Tatal lui Baley fusese specialist in fizica nucleara, avand o clasi­ficare ce-l situa in primele zece procente ale locuitorilor Orasului. Apoi insa in centrala electrica se petrecuse un accident, tatal sau fusese gasit vinovat si urmase declasificarea. Baley nu cunostea detaliile, deoarece totul se intamplase pe cand el avea doar un an.

Isi amintea insa baracile copilariei sale, traiul in comun dur, la limita suportabilului. Pe mama sa nu si-o amintea deloc - ea nu rezistase mult timp. Il tinea minte pe tatal lui, un barbat abrutizat, morocanos si pierdut in lumea sa interioara, vorbind uneori despre trecut in propozitii ragusite, neterminate.

Tatal murise, tot declasificat, cand Lije avea opt ani. Micul Baley si cele doua surori mai mari ale sale fusesera transferati in orfelinatul Sectiunii, „Nivelul Copiilor”, cum il numeau ei. Fratele mamei sale, unchiul Boris, era el insusi prea sarac pentru a-i ajuta.

De aceea, viata impovaratoare continuase. Scoala fusese de asemenea grea, lipsita de privilegiile derivate din statutul unui tata, care sa-i netezeasca drumul.

Iar acum trebuia sa stea in mijlocul unei posibile razmerite si sa descurajeze barbati si femei care, la urma urmelor, se temeau doar de declasificare pentru ei si pentru cei pe care-i iubeau, la fel cum se temea el insusi.

— Nu creati probleme, doamna, se adresa el inexpresiv clientei revoltate. Vanzatorii nu va fac nici un rau.

— Sigur ca nu-mi fac nici un rau, replica femeia pe acelasi ton strident. Nici n-au cum! Crezi c-o sa le las degetele alea reci si pline de vaselina sa m-atinga? Am intrat aici, asteptandu-ma sa fiu tratata ca o fiinta umana. Sunt cetatean al Orasului. Am dreptul sa fiu servita de un om. Si inca ceva - am doi copii care m-asteapta sa ajung la cina. Fara mine nu pot merge la cantina Sectiunii, ca niste orfani. Trebuie sa ies imediat.

— Ei bine, facu Baley simtind ca incepe sa-si piarda cumpatul, daca v-ati fi lasat servita, ati fi fost deja acasa. Pur si simplu faceti din tantar armasar. Va rog sa va calmati.

— Ia te uita! exclama socata femeia. Poate crezi ca vorbesti c-un gunoi! Poate c-ar fi timpul ca guvernantii sa-si dea seama ca robotii nu sunt singurele creaturi de pe Pamant. Sunt o munci­toare care-si cunoaste drepturile!

Continua intruna pe aceeasi tema.

Baley se simtea iritat si nesigur pe sine. Situatia ii scapase de sub control. Chiar daca femeia ar fi acceptat sa fie servita, multimea de afara parea suficient de periculoasa.

Imediat dincolo de vitrina se inghesuiau probabil o suta de oameni. In cele cateva minute de cand politistii intrasera in magazin, numarul privitorilor se dublase.

— Care este procedura uzuala intr-un asemenea caz? intreba pe neasteptate R. Daneel Olivaw.

Baley tresari, luat prin surprindere.

— In primul rand, raspunse el, acesta este un caz neobisnuit.

— Ce spune legea?

— R-ii au fost alocati aici in mod legal. Sunt vanzatori inregis­trati. Nu s-a petrecut nici o incalcare a legii.

Vorbeau in soapta. Baley se straduia sa para oficial si ame­nintator, in timp ce fata lui Olivaw era, ca intotdeauna, lipsita de expresie.

— Atunci, spuse R. Daneel, ordona-i femeii ori sa accepte sa fie servita, ori sa paraseasca magazinul.

Detectivul ridica scurt un colt al gurii.

— In cazul de fata, avem de-a face cu o gloata, nu doar cu femeia asta. Nu exista alternativa, decat sa apelez o echipa antirevolta.

— Cetatenii nu ar trebui sa necesite mai mult de un politist care sa spuna ce trebuie facut, zise R. Daneel.

Isi intoarse chipul lataret spre directorul magazinului:

— Dezactivati usa de forta, domnule.

Bratul lui Baley se repezi brusc inainte, pentru a-l prinde pe R. Daneel de umar si a-l intoarce spre el. Isi opri gestul la jumatate. Daca in clipa aceea, doi politisti s-ar fi certat in vazul tuturor, ar fi insemnat sfarsitul oricarei sanse pentru o solutie pasnica.

Directorul protesta si privi catre Baley, insa detectivul isi feri ochii.

— Va ordon, in numele legii, rosti inexpresiv R. Daneel.

— O s-acuz Orasul pentru orice distrugeri, smiorcai directo­rul. Atrag atentia ca fac asta numai pentru ca mi s-a ordonat.

Bariera se dezactiva, iar femeile si barbatii se napustira ina­untru, urland fericiti. Simteau gustul victoriei.

Baley auzise despre cazuri de revolta similare, ba chiar asistase la unul. Vazuse roboti ridicati de o duzina de brate, cu trupurile grele si inerte trecute din mana in mana. Barbatii trasesera si rasucisera imitatiile metalice de oameni. Utilizasera ciocane, cu­tite de forta si arme cu ace, reducand finalmente bietele masinarii la mormane din bucati de metal si sarme. Creierele pozitronice costisitoare, cele mai complexe creatii ale mintii umane, fusesera sutate de la unul la altul, aidoma unor mingi de fotbal, si distruse in foarte scurt timp.

Pentru ca dupa aceea, animate de geniul eliberat al distrugerii, gloatele sa-si indrepte atentia asupra oricarui lucru ce putea fi facut praf.

Poate ca vanzatorii roboti nu aveau habar de toate acestea, totusi piuira cand gloata se revarsa de afara si ridicara bratele inaintea fetelor, parca intr-un efort primitiv de aparare. Inspai­mantata cand vazu cum incidentul creste brusc si mult peste ceea ce se asteptase, femeia care-l declansase icni:

— Ia, stati Ia, stati

Cineva ii trase palaria peste fata si glasul ii ramase doar o stridenta lipsita de inteles.

— Opreste-i, domnule politist! tipa directorul. Opreste-i!

R. Daneel vorbi. Fara nici un efort aparent, vocea lui capata pe neasteptate mai multi decibeli decat ar fi avut dreptul o voce de om. „Bineinteles”, gandi Baley pentru a zecea oara, „el nu-i”

— Primul care se clinteste, rosti R. Daneel, va fi impuscat.

— Radeti-l! urla cineva din spate.

Totusi pentru o clipa nu se misca nimeni.

R. Daneel sui agil pe un scaun, si de acolo pe o tejghea cu vitrina din transtex. Fluorescenta colorata ce sclipea prin fantele peliculei moleculare polarizate ii transforma chipul neted si indiferent in ceva nepamantean.

„Nepamantean”, reflecta Baley.

Tabloul ramase incremenit in vreme ce R. Daneel astepta - un individ tacut, dar cu o prezenta formidabila.

— In sinea voastra, spuse el sec, ganditi asa: „Barbatul acesta are un bici neuronic sau un paralizator. Daca ne vom napusti cu totii asupra lui, il vom dobori si cel mult unul sau doi dintre noi vor pati ceva, dar si ei isi vor reveni in cele din urma. Intre timp, noi vom face ceea ce dorim, iar legea si ordinea pot sa se duca in spatiu!”

Glasul lui nu era nici aspru, nici manios, insa detinea auto­ritate. Avea tonul cuiva sigur pe el si obisnuit sa porunceasca. Continua:

— Va inselati! Obiectul din mana mea nu este nici bici neuronic, nici paralizator. Este un blaster, o arma mortala. O voi utiliza si nu voi trage in aer. Voi ucide multi dintre voi inainte de a ma dobori - poate mai mult de jumatate din numarul vostru. Vorbesc cat se poate de serios. Vi se pare ca nu arat a persoana care vorbeste serios?

La marginile gloatei se intrezareau miscari, dar multimea nu mai crestea. Numarul nou-venitilor care se opreau sa caste gura era egal cu cel al carora se indepartau in graba. Cei mai apropiati de R. Daneel isi tineau rasuflarea, straduindu-se cu disperare sa nu inainteze sub presiunea masei de trupuri dinapoia lor.

Clienta cu palarie rupse vraja. Printre icnete si gafaituri, zbiera:

— O sa ne-omoare pe toti. N-am facut nimic! Lasati-ma sa ies!

Se rasuci, dar se trezi in fata unui zid neclintit de femei si barbati inghesuiti unii in altii. Cazu in genunchi. Miscarea spre inapoi a multimii tacute se accentua.

R. Daneel sari de pe tejghea si spuse:

— Pornesc spre usa si voi impusca orice barbat sau femeie care ma atinge. Cand ajung la usa, voi impusca orice barbat sau femeie care nu pleaca pentru a-si vedea de treburile lui. Femeia aceasta

— Nu, nu, tipa femeia cu palarie. N-am facut nimic! N-am vrut nici un rau. Nu vreau pantofi. Vreau acasa!

— Femeia aceasta, continua R. Daneel, va ramane si va fi servita.

Facu un pas inainte.

Gloata il infrunta in tacere. Baley inchise ochii. „N-a fost vina mea”, gandi el disperat. „Se vor inregistra morti si un incident diplomatic ingrozitor, dar spatialii m-au obligat sa am un robot drept partener. Ei i-au acordat statut egal.”

Zadarnic. Nu se putea autoconvinge. Ar fi trebuit sa-l opreasca pe R. Daneel din capul locului, ar fi trebuit sa cheme o echipa specializata in tulburari ale maselor, dar in loc sa procedeze asa, il lasase pe R. Daneel sa-si asume responsabilitatea si simtise o usurare lasa. Cand incerca sa-si spuna ca personalitatea lui R. Daneel dominase pur si simplu situatia, fu cuprins de o profunda scarba de sine. Un robot care sa domine

Nu se auzi nici un sunet neobisnuit, nici un strigat sau injuratura, nici un mormait sau racnet. Detectivul deschise ochii.

Oamenii se imprastiau.

Directorul magazinului se linistea, aranjandu-si haina botita, murmurand amenintari furioase in urma multimii care se risipea.

Suieratul lin si discret al unei masini de politie se auzi brusc in fata magazinului. „Normal”, isi spuse Baley. „Dupa ce s-a terminat totul”

Directorul il trase de maneca.

— Domnule politist, n-are rost sa mai cream probleme

— Nu va fi nici o problema, replica Baley.

Fu usor sa scape de echipaj. Politistii venisera in urma unei sesizari referitoare la multimea stransa pe strada. Nu cunosteau detalii si vazusera cu ochii lor ca strada era pustie. R. Daneel se trase intr-o parte si nu dovedi nici un semn de interes, in timp ce Baley le explica ce se intamplase, minimalizand incidentul si ascunzand complet rolul jucat de R. Daneel.

Dupa aceea pleca cu robotul si se opri langa unul dintre zidurile de beton si otel ale puturilor pentru ascensoare.

— Uite ce-i, ii spuse, sa stii ca nu-ncerc sa ma impaunez cu meritele tale.

— Sa te „impaunezi”? Este o expresie pamanteana?

— Nu am raportat rolul pe care l-ai jucat tu.

— Nu va cunosc toate obiceiurile. Pe planeta mea se obisnu­ieste un raport complet, dar poate ca aici lucrurile stau altfel. In orice caz, a fost evitata o razmerita civila. Asta este important, nu?

— Da? Fii atent! (Baley se stradui sa aiba un ton cat mai apasat, sarcina ingreunata de faptul ca trebuia sa se limiteze la soapte furioase.) Sa nu mai faci asta niciodata!

— Sa nu mai insist niciodata pentru respectarea legii? Daca nu voi proceda in felul acesta, care mai este atunci menirea mea?

— Sa nu mai ameninti niciodata un om cu un blaster!

— Elijah, dupa cum stii prea bine, nu as fi tras, indiferent de circumstante. Sunt incapabil de a pricinui vreun rau unui om. Dar, dupa cum ai vazut, nu a fost nevoie sa trag cu arma. Nici nu m-am asteptat sa fie nevoie.

— Ai avut un noroc absolut chior ca n-a trebuit sa tragi. Sa nu-ti mai asumi niciodata riscul asta. As fi putut eu insumi sa fac cascadoria ta

— „Cascadorie”? Aceasta ce mai este?

— Nu conteaza! Retine ce-ti spun: as fi putut si eu sa amenint multimea cu un blaster, dar nu-i genul de risc pe care sa mi-l asum justificat si asta-i valabil si pentru tine. Ar fi fost mai sigur sa solicitam ajutorul unor echipaje de politie, decat sa incercam acte de eroism pe cont propriu.

R. Daneel cazu pe ganduri, apoi clatina din cap.

— Cred ca gresesti, partenere Elijah. Informarea pe care am primit-o despre caracteristicile pamantenilor include printre altele detaliul potrivit caruia, spre deosebire de locuitorii Lumilor Exte­rioare, ei sunt educati din copilarie sa accepte autoritatea. Se pare ca acesta este rezultatul modului vostru de viata. Este de ajuns un singur om care sa reprezinte autoritatea cu suficienta fermitate, asa cum am demonstrat-o. Dorinta ta pentru sprijinul unui echipaj a fost, in realitate, doar expresia dorintei tale aproape instinctive pentru o autoritate superioara care sa te scuteasca de responsa­bilitati. Recunosc: modul in care am procedat ar fi fost cu totul nejustificat pe planeta mea.

Chipul prelung al lui Baley era stacojiu de furie.

— Daca te-ar fi recunoscut ca esti robot

— Am fost sigur ca nu ma vor recunoaste.

— Oricum, tine minte ca esti un robot. Nimic altceva, doar un robot. La fel ca vanzatorii aceia din magazin.

— Este evident.

— Si nu esti om.

Fara sa vrea, Baley se simtea impins spre cruzime.

R. Daneel paru sa se gandeasca la spusele detectivului, apoi rosti:

— Poate ca diferenta dintre om si robot nu este la fel de semnificativa precum cea dintre inteligenta si non-inteligenta.

— Asta o fi valabil pe planeta voastra, dar nu pe Pamant.

Baley isi privi ceasul si abia atunci isi dadu seama ca intarziase cu o ora si un sfert. Isi simtea gatlejul uscat si dureros, gandindu-se ca R. Daneel castigase prima runda, in vreme ce el statuse nea­jutorat.

Se gandi la Vince Barrett, pustiul pe care-l inlocuise R. Sammy. Si la el insusi, Elijah Baley, pe care R. Daneel l-ar fi putut inlocui. Sfinte Iosafat, cel putin tatal lui fusese dat afara din cauza unui accident care produsese avarii, care ucisese oameni! Poate ca fusese intr-adevar vina lui - Baley nu stia adevarul -, dar daca fusese eliminat pentru a face loc unui robot fizician? Pur si simplu pentru asta, fara nici un alt motiv. Oricum, el nu mai putea face nimic de acum.

— Sa-i dam drumul, vorbi sec. Trebuie sa te duc la mine acasa.

— Intelegi, urma R. Daneel, nu se cuvine sa examinam alte diferente, de importanta mai redusa, decat faptul ca inteli

— Bine, ridica glasul Baley, am inchis subiectul. Jessie ne asteapta. (Porni in directia celui mai apropiat tub de comunicare intre Sectiuni.) Ar fi mai bine s-o sun si sa-i spun ca suntem pe drum.

— „Jessie”?

— Sotia mea.

„Sfinte Iosafat”, gandi Baley, „sunt intr-o forma excelenta pentru a da ochii cu Jessie!”

4. Prezentarea unei familii

Initial pe Elijah Baley il atrasese la Jessie numele fetei. O cunoscuse in '02, la petrecerea de Craciun a Sectiunii, in fata unui bol imens cu punci. El de abia terminase scoala, se angajase in Orasul New York si se mutase recent in Sectiunea respectiva. Locuia intr-una dintre nisele burlacilor din Sala Comuna 122A. Nu tocmai rau pentru o nisa de burlac.

Ea distribuia punci.

— Eu sunt Jessie, ii spusese. Jessie Navodny. Nu te cunosc.

— Ma numesc Baley, ii raspunsese el. Lije Baley. De abia m-am mutat in Sectiune.

Luase paharul de punci si ii zambise automat. Fata ii lasase impresia unei persoane vesele si prietenoase, asa ca ramasese in preajma ei. Era nou-venit si incerca binecunoscutul sentiment de stanjeneala de a participa la o petrecere si a urmari cum se formeaza grupulete carora nu le apartinea. Mai tarziu, cand gatlejurile aveau sa fie imbibate cu suficient alcool, situatia se putea imbunatati.

Deocamdata ramasese in apropierea bolului cu punci, sorbind ganditor si privindu-i pe oamenii care veneau si plecau.

— Si eu am ajutat la prepararea punciului, rostise fata intreru­pandu-i reveria. Pot baga mana in foc pentru el. Mai vrei?

Baley isi daduse seama ca paharutul ii era gol. Zambise si incuviintase din cap.

— Da.

Fata avea un chip oval, nu deosebit de frumos, in principal din cauza nasului nitel cam mare. Purta o rochie modesta, iar parul castaniu-deschis ii cobora in bucle pe frunte.

I se alaturase la urmatorul pahar si Baley se simtise ceva mai bine.

— Jessie, rostise el si plescaise din limba ca si cum i-ar fi degustat prenumele. Este un nume dragut. Te superi daca-ti spun Jessie?

— Catusi de putin, daca-ti face placere. Este diminutivul de la ia sa vad daca ghicesti!

— Jessica?

— N-o sa ghicesti niciodata.

— Altceva nu-mi vine-n minte.

Ea chicotise si anuntase cu superioritate:

— Prenumele meu este Jezebel.

In clipa aceea, interesul barbatului crescuse brusc. Pusese pe masa paharul de punci si intrebase preocupat:

— Vorbesti serios?

— Pe cuvant, nu glumesc! Jezebel, asta-i numele meu asa cum apare in toate actele. Parintilor mei le-a placut cum suna.

Era destul de mandra de asta, desi probabil ca in lume nu exista o Jezebel mai improbabila.

— Prenumele meu, zisese Baley serios, este Elijah. Lije este doar un diminutiv.

Fata ramasese nedumerita, asa ca el continuase:

— Elijah a fost cel mai mare dusman al lui Jezebel.

— Chiar asa?

— Sigur ca da. In Biblie[1].

— Da? Nu stiusem Asta chiar ca-i amuzant. Sper ca nu-nseamna ca va trebui sa-mi fii dusman in realitate.

Din capul locului, nici nu se pusese problema respectiva. Coincidenta dintre numele lor facuse din Jessie mai mult decat o fetiscana placuta in spatele unui bol cu punci, iar cu timpul Baley descoperise ca era o persoana voioasa, cu inima buna si, in cele din urma, chiar draguta. Ii apreciase mai cu seama buna dispo­zitie. Propria sa viziune, caustica, asupra vietii avea nevoie de un antidot.

Jessie nu parea totusi sa fie niciodata deranjata de chipul lui lung si grav.

— Ce naiba, spusese ea, ce daca arati ca si cum ai fi inghitit o lamaie intreaga? Stiu ca lucrurile nu stau de fapt asa si banuiesc ca dac-ai fi tot timpul cu zambetul pe buze, asa ca mine, probabil ca am exploda daca am sta impreuna. Ramai asa cum esti, Lije, si opreste-ma sa nu ma pierd cu capul printre nori.

Pe de alta parte, ea il oprea pe Baley sa se afunde prea mult. Barbatul facuse o cerere pentru un apartament micut in zona Cupluri si obtinuse o autorizatie conditionata, pana la casatorie. I-o aratase lui Jessie si-i zisese:

— Vrei sa-l aranjezi, ca sa pot pleca de la Burlaci? Nu-mi place acolo.

Poate ca nu fusese cea mai romantica cerere de casatorie cu putinta, dar lui Jessie ii placuse.

Baley isi putea reaminti un singur episod in care obisnuita ei veselie o parasise complet, iar ocazia aceea implicase numele femeii. Era in primul lor an de casatorie, iar copilul inca nu apa­ruse. De fapt, fusese chiar luna cand il concepusera pe Bentley. (Clasificarea lor CI[2], statutul valorilor genetice si pozitia barbatului in Departament ii dadeau dreptul la doi urmasi, dintre care primul putea fi conceput in primul an de casatorie.) Poate ca, asa cum se gandise Baley retrospectiv, sarcina incipienta ar fi putut explica partial neobisnuita nervozitate a lui Jessie.

Femeia fusese nitel nemultumita din cauza faptului ca Baley intarzia mult peste orele de program.

— Este jenant, ii spusese, sa cinez singura la cantina in fiecare seara.

Baley se simtea obosit si indispus.

— De ce? replicase el. Cu ocazia asta poti cunoaste diversi celibatari foarte simpatici.

Desigur, ea replicase imediat:

— Ce crezi, Lije Baley, ca nu i-as putea atrage sa-mi faca curte? Poate ca motivul fusese oboseala lui, sau poate faptul ca Julius Enderby, un fost coleg de scoala, urcase inca o treapta pe scara C a clasificarilor, in vreme ce el ramasese pe loc Sau poate ca motivul fusese pur si simplu plictiseala de a o vedea pe Jessie straduindu-se sa se comporte ca personajul biblic al carui nume il purta, in ciuda faptului ca avea cu totul alt caracter, pe care nu si l-ar fi putut schimba niciodata.

In tot cazul, Baley raspunsese muscator:

— Cred ca ai putea, dar nu cred ca vei incerca. As prefera sa-ti dai uitarii numele si sa fii tu insuti.

— O sa fiu asa cum imi place!

— A incerca sa fii Jezebel nu-ti va aduce nici un castig. Si daca vrei sa stii adevarul, numele nu inseamna deloc ceea ce pari sa crezi. Izabela din Biblie a fost o sotie credincioasa si virtuoasa. Nu se stie sa fi avut amanti, nu participa la orgii si nici nu incalca morala epocii.

Jessie il privise furioasa.

— Nu-i adevarat! Am auzit expresia „o Izabela sulemenita”[3] si stiu prea bine Ce-nseamna.

— Poate ca asa crezi tu, dar ar fi mai bine sa m-asculti. Dupa ce sotul Izabelei, regele Ahab, a murit, fiul lor, Ioram, a devenit rege. Una dintre capeteniile ostirii sale, Iehu, s-a revoltat impo­triva lui si l-a asasinat. Dupa aceea, Iehu a mers la Izreel, unde locuia batrana regina-mama, Izabela. Izabela a auzit de venirea lui si stia ca voia s-o ucida. Mandra si curajoasa, s-a fardat si s-a imbracat cu hainele cele mai bune, pentru ca sa-l poata intam­pina ca o regina sfidatoare si aroganta. Iehu a poruncit sa fie azvarlita de la fereastra palatului si omorata, dar, dupa parerea mea, ea si-a intampinat moartea cu demnitate. De aceea oamenii folosesc expresia „o Izabela sulemenita”, chiar daca nu stiu la ce se refera.

In seara urmatoare, Jessie il interpelase cu glas scazut:

— Am citit Biblia, Lije.

— Poftim?

Pentru o clipa, Baley fusese cu adevarat surprins.

— Partile legate de Izabela.

— Ah Jessie, iarta-ma daca te-am jignit. M-am comportat ca un copil.

— Nu, nu. (Ea impinsese bratul cu care barbatul vrusese sa-i cuprinda talia si se asezase pe canapea, batoasa si severa, pastrand un spatiu evident intre ei.) Am dorit sa stiu adevarul. Nu vreau sa fiu pacalita fiindca nu-l stiu. De aceea am citit despre Izabela. A fost o femeie rea, Lije.

— Ei bine, capitolele acelea au fost scrise de inamicii ei. Nu cunoastem si reversul medaliei.

— I-a ucis pe toti proorocii Domnului pe care i-a putut gasi.

— Asa sustin ei

Baley isi pipaise buzunarele in cautarea unei lame de guma de mestecat. In ultima vreme abandonase obiceiul acela, deoarece Jessie ii spusese ca, asociat fetei lui prelungi si ochilor caprui si tristi, il facea sa semene cu un cal batran care se inecase cu un smoc de iarba pe care nu-l putea nici inghiti, nici scuipa afara.

— Daca vrei sa auzi pozitia apararii, urmase el, iti pot oferi unele argumente. Izabela pretuia religia stramosilor ei, care se stabilisera in regiunea aceea cu mult inainte de sosirea evreilor. Evreii aveau propriul lor Dumnezeu, care era o divinitate exclu­siva. Ei nu se multumeau sa-L venereze, ci voiau ca toti din jur sa faca la fel.

Izabela era conservatoare si sustinea vechile traditii in fata celor noi. Noile credinte aveau un continut moral superior, dar cele vechi erau mai satisfacatoare din punct de vedere afectiv. Faptul ca a ucis preoti nu dovedeste decat ca apartinea epocii ei. Pe atunci, aceea era metoda obisnuita de a face prozeliti. Daca ai citit Cartea Regilor, iti amintesti ca Ilie (cel care are acelasi nume cu al meu) s-a intrecut cu 850 de prooroci ai lui Baal, pentru a vedea care poate sa pogoare foc din ceruri. Ilie a castigat si imediat a poruncit multimii de privitori sa-i ucida pe cei 850 de baaliti. Ceea ce s-a si intamplat.

Jessie isi muscase usor buza inferioara si replicase:

— Dar ce parere ai despre via lui Nabot, Lije? Nabot nu supara pe nimeni, dar a refuzat sa-si vanda via regelui. Atunci Izabela a pus martori sa jure stramb si sa sustina ca Nabot a comis blasfemie sau asa ceva.

— I-a „hulit pe Dumnezeu si pe rege”, cita Baley.

— Da. Asa ca l-au executat si i-au confiscat via.

— A fost un lucru rau. Desigur, in epoca moderna, cazul lui Nabot ar fi fost solutionat mult mai simplu. Daca Orasul i-ar fi dorit proprietatea, sau chiar daca vreuna dintre natiunile medie­vale i-ar fi dorit-o, tribunalul ar fi decis evacuarea lui, cu forta daca ar fi fost necesar, platindu-i pretul pe care l-ar fi considerat de cuviinta. Regele Ahab nu detinea asemenea solutii, totusi varianta Izabelei n-a fost corecta. Singura ei scuza poate fi ca Ahab era furios si nefericit din cauza situatiei, iar ea a considerat ca dragostea fata de sot era mai presus de bunastarea lui Nabot. Iti repet, a fost arhetipul sotiei credincioa

Jessie se trasese si mai departe de el, invapaiata la fata si manioasa.

— Esti rau si rautacios!

Barbatul o privise de-a dreptul stupefiat.

— Ce-am facut? Ce-i cu tine?

Ea parasise apartamentul fara sa-i raspunda si-si petrecuse seara si jumatate din noapte la nivelurile video subeterice, trecand bosumflata de la un spectacol la altul si utilizandu-si ratiile pe doua luni (plus pe a sotului ei, numai ca sa-i faca in ciuda).

Cand revenise in apartament, Lije nu dormea, insa ea nu-i adresase nici un cuvant.

Tarziu, mult mai tarziu, Baley isi daduse seama ca el distrusese complet o parte importanta din viata lui Jessie. Numele Izabela semnificase pentru femeie ceva atatator de imoral, constituind o contrabalansare minunata pentru trecutul ei puritan si mai mult decat respectabil. Ii conferea un parfum de licentiozitate pe care-l adora.

Acum insa senzatia aceea fusese spulberata. Jessie nu-si mai pomenise niciodata prenumele real fata de Lije, fata de prietenii ei si, poate, din cate stia Baley, nici fata de ea insasi. Se numea Jessie si se iscalea ca atare.

O data cu trecerea zilelor, reincepuse sa-i vorbeasca, iar dupa vreo saptamana relatia lor redevenise normala si, in ciuda inevita­bilelor dezacorduri ce mai aparusera ocazional, nimic nu mai atin­sese vreodata intensitatea aceea neplacuta.

O singura data existase o referire indirecta la incidentul respectiv, pe cand Jessie era insarcinata in luna a opta. Isi parasise postul de asistenta dietetician la cantina A-23 a Sectiunii si, beneficiind de mult timp liber, si-l umplea cu speculatii si prega­tiri pentru nasterea copilului.

Intr-o seara se adresase sotului ei:

— Ce parere ai despre Bentley?

— Scuza-ma, n-am fost atent, raspunsese Baley ridicand ochii de la teancul de documente pe care il luase ca sa lucreze acasa.

Era nevoit sa munceasca suplimentar, deoarece in curand avea sa mai existe o gura de hranit, salariul lui Jessie nu mai exista, iar propria lui promovare la nivelurile de non-functionar parea la fel de indepartata ca si pana atunci.

— Ce parere ai despre numele „Bentley”, daca vom avea un baiat?

Baley isi curbase in jos colturile gurii.

— Bentley Baley? Nu crezi ca numele si prenumele sunt cam asemanatoare?

— Nu stiu Mie mi se pare ca au un ritm In plus, isi va putea alege singur al treilea nume, care sa-i convina, cand va fi mai mare.

— Din partea mea, n-am nimic impotriva.

— Esti sigur? Vreau sa zic Poate ca voiai sa-i spui tot Elijah.

— Ca sa fie numit Junior? Nu cred ca-i o idee prea grozava. Daca va dori, poate sa-si numeasca fiul Elijah.

— Mai este ceva, incepuse Jessie, apoi amutise.

Dupa un timp, Baley ridicase ochii.

— Ce anume?

Fara sa-l priveasca in ochi, ea rostise destul de apasat:

— Bentley nu este un nume biblic, asa-i?

— Nu este, sunt sigur in privinta asta.

— Atunci este bine. Nu mai vreau nume biblice.

Aceea fusese singura aluzie la incidentul din trecut, pana in ziua cand Baley veni acasa cu robotul Daneel Olivaw. La mo­mentul acela, erau casatoriti de peste optsprezece ani, iar fiul lor Bentley Baley (inca nu-si alesese un al treilea nume) implinise deja saisprezece ani.

Baley se opri in fata usii duble mari pe care sclipea cu majuscule PERSONAL-BARBATI. Tot cu majuscule, dar ceva mai mici, se preciza: SUBSECTIUNILE 1A-1E. In sfarsit, cu litere si mai mici, imediat deasupra fantei pentru cheie, exista anuntul: „In caz de pierdere a cheii, contactati imediat 27-101-51.”

Un barbat trecu pe langa ei, introduse un card dreptunghiular micut de aluminiu in fanta cheii si intra. Inchise usa dupa el, neincercand s-o tina deschisa pentru Baley. Daca ar fi procedat asa, detectivul ar fi fost grav ofensat. Conform traditiei impa­mantenite, barbatii se ignorau complet atat in interiorul, cat si in exteriorul Personalelor. Baley isi amintea ca una dintre cele mai interesante confidente conjugale fusese sa afle de la Jessie ca situatia diferea complet in Personalele pentru femei.

Ea spunea mereu „M-am intalnit cu Josephine Greely in Personal si zicea ca”.

Unul dintre dezavantajele avansarii civice fusese ca viata sociala a lui Jessie suferise atunci cand familiei Baley i se acordase permisiunea de a-si activa chiuveta micuta din dormitor.

Fara a-si masca pe deplin stanjeneala, Baley spuse:

— Te rog sa astepti aici, Daneel.

— Intentionezi sa te speli? intreba R. Daneel.

Baley se foi, blestemandu-l in gand. „Daca l-au informat despre tot ce se petrece sub otel, de ce nu l-au invatat si care sunt manierele? Eu voi fi raspunzator, daca mai zice asa ceva si altora.”

— O sa-mi fac un dus, ii raspunse. Spre seara se aglomereaza si pierd timp. Daca fac dus acum, vom putea profita de toata seara.

Chipul lui R. Daneel isi mentinu inexpresivitatea.

— Eticheta sociala cere ca eu sa astept afara? Stanjeneala lui Baley se accentua.

— De ce sa intri daca n-ai nici un motiv?

— Aha, am inteles. Da, desigur. Totusi, Elijah, si eu ma murdaresc pe maini si trebuie sa mi le spal.

Isi ridica palmele in fata detectivului. Erau trandafirii si plinute, cu toate liniile normale ce brazdeaza palmele unei fiinte umane. Purtau marca unei lucraturi excelente si meticuloase, si erau suficient de curate.

— Avem o chiuveta in apartament, spuse Baley pe un ton indiferent intelegand ca snobismul nu-l putea impresiona pe un robot.

— Multumesc pentru amabilitate, dar cred ca ar fi preferabil sa folosesc locul acesta. Daca va trebui sa traiesc printre voi, pamantenii, este mai bine sa adopt cat mai multe dintre obice­iurile si atitudinile voastre.

— Atunci, haide inauntru.

Interiorul luminos si vesel contrasta evident cu utilitarismul oficial din majoritatea Orasului, dar de data aceasta efectul nu mai fu inregistrat de Baley.

— S-ar putea sa dureze vreo jumatate de ora, ii sopti lui Daneel. Asteapta-ma.

Porni, apoi reveni langa robot si adauga:

— Fii atent, nu vorbi cu nimeni si nu privi spre nimeni. Nici un cuvant, nici o uitatura! Este o eticheta sociala.

Privi iute in jur, ca sa se asigure ca propria sa discutie concisa nu fusese remarcata si nu i se aruncau cautaturi socate. Din fericire, nimeni nu se gasea in antecoridor si la urma urmelor era de abia antecoridorul.

Il strabatu grabit, simtindu-se vag murdar, trecu pe langa salile comune si se indrepta catre cabinele private. Trecusera cinci ani de cand fusese rasplatit cu o asemenea cabina - indeajuns de mare ca sa contina un dus, o masina de spalat si alte utilitati. Exista chiar si un miniproiector, care putea fi programat pentru filmele noi.

„Un camin departe de camin”, glumise el cand ii fusese acordata facilitatea. Acum insa se intreba frecvent cum avea sa suporte revenirea la existenta mai spartana a salilor comune, daca privilegiile cabinei i-ar fi fost anulate vreodata.

Apasa butonul care activa masina de spalat si cadranul lucios al contorului se aprinse.

Cand reveni proaspat spalat, cu lenjeria si camasa curate, si, in general, cu un sentiment mult mai placut de confort, Baley il gasi pe R. Daneel asteptandu-l rabdator.

— Nici o problema? intreba el dupa ce se indepartasera suficient de usa si puteau vorbi.

— Nici una, Elijah.

Jessie le deschise, surazand nervos. Baley o saruta.

— Jessie, mormai el, fa cunostinta cu noul meu partener, Daneel Olivaw.

Femeia intinse mana, iar R. Daneel i-o stranse scurt. Ea se intoarse catre Baley, apoi privi timid la R. Daneel.

— Nu vrei sa iei loc, domnule Olivaw? spuse ea. Trebuie sa discut cu sotul meu cateva probleme de familie. Va dura cel mult un minut. Sper ca nu te superi.

Il prinse pe Baley de maneca si barbatul o urma in camera alaturata.

— N-ai patit nimic? sopti ea grabita. Mi-am facut o multime de griji dupa comunicat.

— Care comunicat?

— Acum vreo ora a fost difuzat un comunicat despre raz­merita de la un magazin de pantofi. Au spus ca a fost stopata de doi detectivi civili. Stiam ca vii acasa cu un partener si ca magazinul este in subsectiunea noastra, si tocmai cand te intor­ceai tu, si m-am gandit ca n-au spus totul, ca de fapt ai fost

— Te rog, Jessie! Dupa cum vezi, n-am nici o zgarietura. Femeia se stapani cu un efort vizibil. Rosti cu glas tremurat:

— Partenerul tau nu-i din divizia voastra, asa-i?

— Nu, raspunse Baley nefericit. Este complet strain.

— Cum sa-l tratez?

— Ca pe toti ceilalti. Este pur si simplu partenerul meu, atat si nimic mai mult.

Vorbise pe un ton atat de neconvingator, incat Jessie miji imediat ochii.

— Ce s-a-ntamplat?

— Nimic. Haide inapoi in sufragerie, altfel va parea cam ciudat.

Baley se simtea acum oarecum nesigur in privinta apartamen­tului. Pana in clipa aceea nu avusese nici un fel de griji, ba chiar fusese intotdeauna mandru de el. Se compunea din trei camere spatioase; sufrageria, de exemplu, avea nu mai putin de treizeci de metri patrati. In fiecare odaie exista un dulap mare ingropat in perete, deasupra caruia trecea una dintre principalele conducte de ventilatie. Aceasta insemna cate un vuiet ocazional, dar, pe de alta parte, asigura controlul perfect al temperaturii si un aer conditionat de calitate. In plus, nu era situat departe de nici unul dintre Personale, ceea ce reprezenta un atu real.

Acum insa, cand in mijlocul sau se afla o creatura venita de pe planete indepartate, Baley nu mai era la fel de sigur. Aparta­mentul i se parea saracacios si stramt.

Cu o veselie usor artificiala, Jessie intreba:

— Tu si domnul Olivaw ati mancat, Lije?

— De fapt, replica iute Baley, Daneel n-o sa manance cu noi. Mie insa mi-e foame.

Jessie accepta situatia ca atare. Alimentele fiind controlate si rationalizate mai strict ca oricand, era un gest de politete sa refuzi ospitalitatea altuia.

— Sper ca n-o sa te deranjeze ca mancam, domnule Olivaw, zise ea. In general, Lije, Bentley si eu cinam la cantina comuna. Este mult mai convenabil, exista mai multa varietate si, intre noi fie vorba, portiile sunt mai mari. Totusi Lije si eu avem permisiunea de a manca in apartament de trei ori pe saptamana, daca o dorim - Lije este bine privit la serviciu si avem un statut bunicel -, si ma gandisem ca, doar cu ocazia aceasta, daca doresti sa ni te alaturi, am putea avea o cina intima, desi eu cred ca persoanele care exa­gereaza cu privilegiile lor de intimitate sunt nitel antisociale, stii

R. Daneel asculta politicos.

— Jessie, interveni Baley fluturandu-si discret degetele pentru a-i cere sotiei sa taca, mi-este foame.

— Doamna Baley, spuse R. Daneel, incalc o eticheta daca te tutuiesc?

— Nu, nici vorba. (Jessie deplie masa din perete si cupla incalzitorul in cavitatea centrala a tabliei acesteia.) Da-i drumul si spune-mi Jessie, daca asa doresti aaa Daneel.

Izbucni in ras.

Baley simtea ca-si iesea din sarite. Situatia devenea rapid gro­tesca: Jessie credea ca R. Daneel era om si ar fi avut in felul acesta un subiect despre care sa se laude in Personalul femeilor. R. Daneel era aratos, desi destul de teapan in miscari, iar pe Jessie o incanta politetea lui. Oricine putea sa vada asta.

Detectivul se intreba ce credea R. Daneel despre sotia sa. Jessie nu se schimbase prea mult in cei optsprezece ani de cand erau casatoriti, cel putin nu in ochii lui Baley. Desigur, se mai implinise la trup, iar chipul isi pierduse din vigoarea tineretii. In colturile gurii ii aparusera cute si pometii ii devenisera mai masivi. Adoptase o coafura clasica, iar castaniul parului se decolorase.

„Toate astea sunt insa lipsite de importanta”, gandi Baley. Pe Lumile Exterioare, femeile erau inalte, zvelte si aveau aceeasi tinuta regala ca barbatii. Cel putin asa le prezentau cartile-film si probabil acela era genul de femei cu care se obisnuise R. Daneel.

Robotul parea insa netulburat de conversatia lui Jessie, de aspectul ei sau de faptul ca il tutuia.

— Nu comit o impolitete? intreba el. Jessie mi se pare un diminutiv. Poate ca utilizarea lui este restrictionata la membrii familiei si de aceea ar fi mai cuvenit sa iti folosesc prenumele complet.

Femeia, care tocmai desfacea ambalajul izolator al ratiilor pentru cina, pleca fruntea, brusc concentrata.

— Jessie e foarte bine, raspunse ea cu glas incordat. Toti imi spun asa. Nu folosesc alt nume.

— Perfect, Jessie.

Usa se deschise si un baiat intra precaut. Ochii sai il desco­perira aproape imediat pe R. Daneel.

— Tata? rosti baiatul nesigur.

— Acesta este fiul meu, Bentley, facu prezentarile Baley cu glas scazut. Ben, dansul este domnul Olivaw.

— Este partenerul tau, nu, tata? Buna seara, domnule Olivaw, spuse Ben si ochii i se largira, scanteind. Tata, ce s-a-ntamplat la magazinul de pantofi? Buletinul de stiri

— Fara intrebari acum, Ben, i-o reteza Baley.

Baiatul se bosumfla si privi spre mama sa, care-i facu semn sa se aseze.

— Ai facut ce te-am rugat? il intreba ea dupa aceea.

Il mangaie usor pe parul negru ca al tatalui sau; avea sa fie de aceeasi inaltime ca Baley, dar acelea erau singurele asemanari dintre cei doi. Bentley mostenise de la Jessie chipul oval, ochii caprui si atitudinea vesela fata de viata.

— Sigur ca da, raspunse Bentley aplecandu-se putin ca sa priveasca in recipientul dublu din care incepusera sa se inalte aburi aromati. Ce-avem de mancare? Sper ca nu iarasi zimovitel, mama! Mama?

— Zimovitelul este foarte bun, replica ea strangand din buze. Te rog sa mananci ce ti se pune in farfurie, fara alte comentarii!

Era evident ca aveau zimovitel.

Baley se aseza pe scaunul sau. El insusi ar fi preferat altceva decat zimovitel, cu izul patrunzator si gustul ce persista mult timp pe limba, dar Jessie ii explicase de mult cum stateau lucrurile.

— Pur si simplu, nu se poate, Lije, spusese ea. Eu stau toata ziua aici, la nivelurile astea si nu-mi pot face dusmani, altfel viata mi-ar fi insuportabila. Se stie foarte bine ca am fost asistenta dieteticiana si daca as lua saptamanal cotlete sau pui, cand la nivelul asta nu stiu daca mai exista cineva care sa aiba privilegiul de a manca in intimitate, nici chiar duminica, s-ar zice ca am influenta sau prieteni in bucatarii. S-ar duce vorba de colo-colo si n-as putea nici macar sa mai scot capul pe usa, ori sa ma duc linistita la Personal. Asa cum sunt, zimovitelul si protolegumele sunt foarte bune. Reprezinta o alimentatie echilibrata, fara risipa si, de fapt, contin toate vitaminele, mineralele si celelalte ele­mente de care avem nevoie. Daca dorim pui, putem manca oricat vrem atunci cand ne ducem la cantina, in zilele de marti cu pui.

Baley cedase fara multe comentarii. Lucrurile stateau asa cum le prezentase Jessie; prima problema de convietuire era redu­cerea la maximum a frictiunilor cu multimile care te inconjurau din toate partile. Bentley fusese ceva mai greu de convins.

— Ce naiba, mama, exclama baiatul, de ce nu pot folosi tichetul tatei si sa cinez singur la cantina? Prefer mancarea de acolo, decat asa ceva.

— Ma surprinzi, Bentley, clatina Jessie nemultumita din cap. Ce-ar zice oamenii daca te-ar vedea ca mananci singur, de parca propria ta familie n-ar fi de nasul tau, sau de parca te-ar fi dat afara din apartament?

— Pai la urma urmelor, nu-i treaba lor.

— Bentley, rosti Baley cu o unda de iritare in voce, fa cum iti spune mama!

Baiatul stranse din umeri, nefericit.

Pe neasteptate, din cealalta parte a incaperii, se auzi glasul lui R. Daneel:

— Am permisiunea familiei de a viziona aceste carti-film, in timp ce mancati?

— Sigur ca da, incuviinta Bentley si se ridica de la masa cu o ex­presie de interes brusc. Sunt ale mele. Le-am luat de la biblioteca, cu autorizatia speciala a scolii. Sa va aduc lectorul meu. E destul de bun. L-am primit cadou de la tata, la ultima mea aniversare.

Il aduse, apoi il intreba pe R. Daneel:

— Va intereseaza robotii, domnule Olivaw?

Baley scapa lingura din mana si se apleca s-o ridice.

— Da, Bentley, spuse R. Daneel, ma intereseaza destul de mult.

— Atunci o sa va placa astea. Toate sunt despre roboti. Trebuie sa scriu despre ei o lucrare pentru scoala, asa ca ma documentez. Este un subiect destul de complicat, se impauna baiatul. Si eu sunt impotriva lor.

— Stai jos, Bentley, facu Baley disperat, si nu-l mai deranja pe domnul Olivaw.

— Nu ma deranjeaza, Elijah. Mi-ar placea sa discut cu tine despre problema aceasta, Bentley, dar alta data. Tatal tau si cu mine vom fi foarte ocupati in noaptea aceasta.

— Multumesc, domnule Olivaw.

Bentley se aseza la masa si, aruncand o privire nemultumita spre Jessie, rupse cu furculita o bucata din zimovitelul roz si sfaramicios.

„Ocupati in noaptea aceasta”? se intreba Baley.

Apoi, cu un soc real, isi aminti de cazul sau. Isi reaminti de crima din Orasul Spatial si-si dadu seama ca de cateva ore bune fusese atat de implicat in propriile sale probleme incat uitase de realitatea teribila a asasinatului.

5. Analiza unei crime

Purtand o palariuta sobra si o jachetica din cheratofibre, Jessie isi lua ramas bun de la ei.

— Te rog sa ma scuzi, domnule Olivaw, spuse ea. Stiu ca ai multe de discutat cu Lije.

Deschise usa si-si impinse fiul inaintea ei.

— Cand va-ntoarceti? se interesa Baley. Femeia se opri.

— Cand vrei sa ne-ntoarcem?

— Pai, n-are rost sa stati noaptea pe-afara. Veniti ca de obicei, pe la miezul noptii.

Detectivul privi ingandurat spre R. Daneel. Robotul incuviinta din cap si rosti:

— Regret ca din cauza mea plecati de acasa.

— Nu-ti face probleme din asta, domnule Olivaw. Nu plecam catusi de putin din cauza ta. Oricum era seara pe care mi-o petreceam cu fetele. Haide, Ben!

Baiatul traversa o etapa de razvratire.

— De ce mai trebuie sa vin si eu? N-o sa-i deranjez. Ce prostie!

— Faci cum iti spun!

— De ce nu pot veni la eterice cu tine?

— Fiindca eu merg cu niste prietene, iar tu ai altele de fa Usa se inchise inapoia lor.

Sosise momentul pe care Baley il amanase pana atunci. Isi spusese: „Mai intai, sa ma-ntalnesc cu robotul si sa vad ce-i cu el.” Dupa aceea: „Sa-l aduc la mine acasa.” Iar dupa aceea: „Sa mancam.”

Acum insa tergiversarile apartineau trecutului si nu mai putea amana lucrurile. Ajunsese, in sfarsit, la cazul crimei, al compli­catiilor interstelare, al posibilei promovari in clasificare sau al posibilei dizgratieri. Iar el nu avea nici macar o pista de inceput, ci trebuia sa apeleze la robot pentru ajutor.

Degetele i se miscara fara tinta pe masa care nu fusese pliata inapoi in perete.

— Este sigur ca nu putem fi auziti? intreba R. Daneel. Baley ridica ochii, surprins.

— Nimeni n-ar asculta ce se petrece in apartamentul altuia.

— Nu sta in obiceiul vostru sa trageti cu urechea?

— Asa ceva pur si simplu nu se face, Daneel. La fel de bine ai putea presupune despre vecini ca nu stiu ca s-ar uita in farfuria ta, in timp ce mananci.

— Sau ca ar comite o crima?

— Poftim?

— Nu sta in obiceiul vostru sa comiteti crime, nu este asa, Elijah?

Baley simti cum ii creste mania.

— Uite care-i treaba, daca vom fi parteneri, nu-ncerca sa imiti aroganta spatialilor. Nu-i pentru tine, R. Daneel, apasa el deliberat pe „R” .

— Imi cer scuze, daca ti-am ranit sentimentele, Elijah. Intentia mea a fost doar sa precizez ca, deoarece fiintele omenesti sunt ocazional capabile de crima in ciuda obiceiurilor lor, pot fi de asemenea capabile sa incalce obiceiurile pentru delictul minor al tragerii cu urechea.

— Apartamentul este fonoizolat corespunzator, raspunse Baley, tot incruntat. N-ai auzit nici un sunet din apartamentele vecine, asa-i? Ei bine, nici vecinii nu ne vor auzi pe noi. In plus, de ce ar crede cineva ca aici s-ar intampla ceva important?

— Sa nu subestimam inamicul.

Baley stranse din umeri.

— Sa-i dam drumul! Informatiile mele sunt extrem de putine, asa ca le pot pune pe masa imediat. Stiu ca Roj Nemennuh Sarton, cetatean al planetei Aurora si rezident in Orasul Spatial, a fost ucis de una sau mai multe persoane necunoscute. Am inteles ca spatialii opineaza ca n-ar fi vorba despre un incident izolat. Am dreptate?

— Ai destula dreptate, Elijah.

— Ei asociaza crima tentativelor recente de sabotare a proiec­tului pe care il sustin si care vizeaza transformarea noastra intr-o societate oameni/roboti integrata, dupa modelul Lumilor Exte­rioare, si considera ca asasinatul este opera unui grup terorist bine organizat.

— Da.

— Perfect. Atunci, prima intrebare: ipoteza spatialilor este inevitabila? Nu este posibil ca asasinatul sa fi fost comis de un fanatic solitar? Pe Pamant, sentimentele antiroboti sunt puternice, totusi nu exista nici o organizatie care sa propovaduiasca violenta in aceasta directie.

— Mai exact, nu exista nici o organizatie legala de acest fel.

— Chiar si o organizatie clandestina dedicata distrugerii robo­tilor si fabricilor de roboti ar avea inteligenta elementara de a intelege ca lucrul cel mai prost pe care l-ar putea face ar fi sa ucida un spatial. Pare mult mai probabil ca asasinatul sa fi fost opera unei minti dezechilibrate.

R. Daneel asculta cu atentie, apoi spuse:

— Cred ca teoria probabilitatilor nu sustine ipoteza „fana­ticului”. Persoana ucisa a fost prea atent aleasa, iar momentul crimei a fost prea exact pentru a putea fi vorba despre altceva decat un plan premeditat din partea unui grup bine organizat.

— In cazul asta, detii mai multe informatii decat mine. Varsa-le!

— Exprimarea ta este neclara, dar cred ca am inteles subtex­tul. Mai intai, va trebui sa iti explic tabloul general. Elijah, Orasul Spatial nu considera satisfacatoare relatiile cu Pamantul.

— Ce sa-ti zic, mormai detectivul.

— Mi s-a spus ca, la momentul construirii Orasului Spatial, s-a considerat de la sine inteles de catre majoritatea oamenilor nostri ca Pamantul va fi de acord sa adopte societatea integrata care functioneaza atat de bine pe Lumile Exterioare. Chiar si dupa primele razmerite, am crezut ca va fi numai o chestiune de timp pana ce pamantenii vor trece peste socul noutatii. S-a dovedit insa ca lucrurile nu stau asa. In ciuda cooperarii guvernului terestru si a majoritatii conducerilor Oraselor, rezistenta a fost permanenta si progresul foarte lent. Evident, aceasta i-a ingrijorat mult pe oamenii nostri.

— Din cauza altruismului, presupun, facu Baley.

— Nu in totalitate, raspunse R. Daneel, desi este amabil din partea ta sa le atribui motive onorabile. Convingerea noastra comuna este ca un Pamant sanatos si modernizat va insemna un beneficiu de seama pentru toata Galaxia. Cel putin aceasta este opinia impartasita de oamenii nostri din Orasul Spatial. Trebuie sa recunosc ca pe Lumile Exterioare exista destui care li se opun in mod energic.

— Ce vrei sa spui - ca intre spatiali exista dezacorduri?

— Evident. Unii sunt de parere ca un Pamant modernizat va fi imperialist si periculos. Opinia aceasta este raspandita mai ales in randul locuitorilor planetelor mai vechi, care sunt mai apropiate de Pamant si au motive suplimentare sa isi reaminteasca primele secole de calatorii interstelare, cand societatile lor erau controlate, politic si economic, de Pamant.

— Istorie antica, suspina Baley. Sunt realmente ingrijorati? Ne mai poarta pica pentru evenimente care s-au intamplat acum o mie de ani?

— Oamenii, spuse R. Daneel, au felul lor aparte de a fi. Din multe puncte de vedere, nu sunt la fel de rationali ca noi, robotii, deoarece circuitele lor nu sunt anteprogramate la fel. Mi s-a spus ca aspectul acesta ar prezenta totusi avantaje.

— Poate ca da, comenta sec Baley.

— Tu esti mai in masura sa o spui. In tot cazul, perpetuarea nereusitelor de pe Pamant a consolidat partidele nationaliste de pe Lumile Exterioare, care sustin ca este evident ca pamantenii difera de spatiali si nu pot fi incadrati in aceeasi structura. Ele mai afirma ca daca am impune robotii cu forta pe Pamant, nu am face decat sa dezlantuim distrugerea in Galaxie. Ele nu uita niciodata faptul ca populatia Pamantului numara opt miliarde de oameni, in timp ce populatia totala de pe cele cincizeci de Lumi Exterioare abia ajunge la cinci miliarde si jumatate. Oamenii nostri de aici, in mod special dr. Sarton

— Era medic?

— Nu, ci doctor in sociologie, specialist in roboti si un om de o inteligenta sclipitoare.

— Am inteles. Continua.

— Dr. Sarton si ceilalti au inteles ca Orasul Spatial si tot ce semnifica el nu va mai dainui mult timp, daca sentimentele amintite de pe Lumile Exterioare vor fi lasate sa se dezvolte, alimentate de esecurile noastre repetate. Dr. Sarton considera ca a sosit momentul sa facem un efort suprem pentru a intelege psihologia pamantenilor. Este usor de afirmat ca pamantenii sunt conservatori innascuti si de repetat expresii ca „Pamantul imua­bil” si „inscrutabila minte terestra”, dar aceasta nu inseamna decat ocolirea problemei reale. Dr. Sarton a spus ca sunt opiniile ignorantei si ca nu putem trata superficial pamantenii, cu pro­verbe sau bromura. A mai declarat ca spatialii care incearca sa recreeze Pamantul trebuie sa abandoneze izolarea Orasului Spatial si sa se amestece printre pamanteni. Trebuie sa traiasca, sa gandeasca si sa fie ca pamantenii.

— Spatialii? facu Baley. Imposibil!

— Ai perfecta dreptate, incuviinta R. Daneel. In ciuda opi­niilor sale, dr. Sarton insusi nu a fost capabil sa intre in nici unul dintre Orase, si o stia prea bine. Nu ar fi putut suporta dimen­siunile gigantice si multimile. Chiar daca ar fi fost silit sa intre sub amenintarea cu blasterul, factorii externi l-ar fi apasat intr-o asemenea masura incat nu ar fi putut descifra niciodata adeva­rurile ascunse pe care le cauta.

— Ca sa nu mai amintesc despre modul in care spatialii isi fac mereu griji in legatura cu bolile, aminti detectivul. Nu uita de asta! Numai din motivul asta si nu cred ca vreunul dintre ei ar risca sa intre intr-un Oras.

— Mai este desigur si acest aspect. Bolile, in sensul paman­tean al cuvantului, nu sunt cunoscute pe Lumile Exterioare, iar teama de necunoscut este intotdeauna morbida. Dr. Sarton recu­nostea toate acestea, insa continua sa insiste asupra necesitatii de a-i cunoaste in mod intim pe pamanteni si traiul lor.

— Pare sa fie un cerc vicios.

— Nu tocmai. Obiectiile fata de intrarea in Orasul New York sunt valabile pentru spatialii umani. Spatialii roboti reprezinta cu totul altceva.

„Uit mereu asta, fir-ar a naibii”, isi spuse Baley.

— Chiar asa? facu el cu glas tare.

— Chiar asa, incuviinta R. Daneel. In mod firesc, noi suntem mai flexibili, cel putin in aceasta privinta. Putem fi proiectati pentru adaptarea la o viata terestra. Avand din constructie un aspect exterior foarte similar celui uman, am putea fi acceptati ca pamanteni, obtinand in modul acesta o imagine de aproape asupra vietii lor.

— Tu insuti, incepu Baley intelegand brusc.

— Sunt un astfel de robot. Vreme de un an, dr. Sarton a lucrat la proiectarea si construirea de roboti precum cei descrisi ante­rior. Eu am fost primul dintre robotii lui si, pana acum, singurul. Din nefericire, instruirea mea nu este inca terminata. Ca rezultat al acestei crime, am fost nevoit sa imi intru prematur in rol.

— Prin urmare, nu toti robotii spatiali sunt ca tine? Vreau sa zic, unii arata mai mult ca niste masini si mai putin ca oamenii. Asa-i?

— Bineinteles. Aspectul exterior depinde de functia robo­tului. Propria mea functie necesita un aspect foarte asemanator omului, dar alti roboti sunt diferiti, desi toti sunt umanoizi. In tot cazul, sunt mult mai umanoizi decat modelele deplorabil de primitive pe care le-am vazut in magazinul de pantofi. Asa arata toti robotii vostri?

— Mai mult sau mai putin. Nu-ti plac?

— Bineinteles ca nu imi plac. Este dificil sa accept ca egala intelectual o parodie grosolana a formei umane. Fabricile voastre nu pot realiza modele mai bune?

— Sunt sigur ca pot, Daneel, dar cred ca pur si simplu noi preferam sa stim cand avem de-a face cu un robot, si cand nu.

Rostind cuvintele acelea, privi direct in ochii robotului. Erau luminosi si umezi, la fel ca ai oricarei fiinte umane, totusi lui Baley i se paru ca uitatura lor era constanta si nu oscila usor de la un punct la altul, ca la oameni.

— Sper ca in timp, vorbi R. Daneel, voi ajunge sa inteleg punctul acesta de vedere.

Pentru o clipa lui Baley i se paru ca detecteaza sarcasm in propozitia aceea, apoi alunga posibilitatea respectiva.

— In tot cazul, urma R. Daneel, dr. Sarton a vazut limpede faptul ca era un caz C/Fe.

— „Ce fe”? Ce-i asta?

— Simbolurile chimice pentru elementele carbon si fier, Elijah. Carbonul reprezinta baza vietii omului, iar fierul este baza exis­tentei robotilor. Expresia C/Fe se utilizeaza atunci cand doresti sa te referi la o societate care combina cele mai bune” caracteristici ale ambelor culturi, privite ca egale, totusi paralele.

— „Ce fe” O scrieti cu o cratima, sau cum?

— Nu, Elijah. Modalitatea acceptata este cu o liniuta diago­nala intre cele doua simboluri. Nu reprezinta pe nici una, ci o combinatie a lor, fara existenta vreunei prioritati.

Fara sa vrea, Baley se trezi interesat. Pe Pamant, educatia oficiala nu includea practic nici o informatie despre istoria sau sociologia Lumilor Exterioare, dupa momentul Marii Rebeliuni care le adusese independenta fata de planeta-mama. Desigur, in cele mai populare carti-film de dragoste apareau personaje de pe Lumile Exterioare: magnatul coleric si excentric aflat in vizita pe Pamant, mostenitoarea frumoasa, invariabil cucerita de farmecul pamanteanului si al carei dispret era in cele din urma inecat de iubire, si arogantul rival spatial, ticalos si invins cu regularitate. Erau insa filme lipsite de orice valoare, deoarece negau pana si cele mai elementare si binecu­noscute adevaruri: ca spatialii nu intrau niciodata in Orase si ca femeile spatiale nu vizitau practic niciodata Pamantul.

Pentru prima data in viata, Baley fu starnit de o curiozitate stranie. Cum era, de fapt, viata spatialilor?

Se stradui sa-si readuca gandurile la subiectul curent.

— Cred, rosti el, ca inteleg unde vrei s-ajungi. Sarton a atacat problema convertirii Pamantului la C/Fe dintr-un unghi nou si promitator. Grupurile noastre conservatoare, medieva­listii, cum isi spun ei, au intrat in panica si s-au temut ca el ar putea avea succes. De aceea l-au ucis. Aceasta este motivatia care face sa fie un complot organizat, nu un simplu act izolat de violenta. Corect?

— Da, Elijah, cam asa as fi descris si eu situatia.

Baley suiera ganditor in barba. Rapai usor pe tablia mesei cu degetele sale prelungi, apoi clatina din cap.

— Nu tine. Nu tine deloc.

— Scuza-ma, dar nu te inteleg.

— Incerc sa-mi imaginez tabloul general. Un pamantean intra in Orasul Spatial, se duce la Sarton, il impusca si pleaca. Pur si simplu, nu vad cum ar reusi s-o faca. Poarta de acces in Orasul Spatial este in mod sigur pazita.

R. Daneel incuviinta din cap.

— Cred ca putem afirma fara teama de a gresi ca nici un pamantean nu ar fi putut trece in mod ilegal prin ea.

— Si atunci, unde ajungi in felul asta?

— Daca poarta de acces ar fi singura modalitate de a patrunde in Orasul Spatial din Orasul New York, Elijah, am ajunge intr-o situatie confuza.

Detectivul isi privi ganditor partenerul.

— Nu ma prind ce vrei sa zici. Este singura legatura intre cele doua.

— Singura legatura directa, da. R. Daneel astepta o clipa, dupa care continua: Nu intelegi ce spun, asa este?

— Asa-i, nu te-nteleg defel.

— Ei bine, daca nu te va ofensa, voi incerca sa iti explic. Poti sa imi dai o foaie de hartie si ceva de scris? Multumesc. Uite, partenere Elijah, voi desena un cerc mare si il voi numi „Orasul New York”. Dupa aceea, tangent cu el, voi desena un cerc mai mic si il voi numi „Orasul Spatial”. Aici, in punctul de tangenta, desenez o sageata si o numesc „Bariera”. Vezi alta legatura intre ele?

— Evident ca nu vad, replica Baley. Nici nu exista.

— Dintr-un punct de vedere, spuse robotul, ma bucur sa te aud spunand aceasta. Concorda cu ceea ce am fost invatat despre modurile de gandire terestra. Bariera este singura conexiune directa. Dar atat Orasul New York, cat si Orasul Spatial sunt deschise in toate directiile spre tinutul din jurul lor. Este posibil ca un pamantean sa paraseasca Orasul New York prin una dintre numeroasele sale iesiri si sa strabata tinutul exterior spre Orasul Spatial, unde nu il va opri nici o bariera.

Varful limbii lui Baley atinse buza superioara si ramase acolo pentru o clipa. Dupa aceea, detectivul repeta:

— Sa strabata tinutul exterior?

— Da.

— Tinutul exterior! Singur?

— De ce nu?

— Pe jos?

— Fara indoiala. Mersul pe jos ar oferi sanse maxime de a nu fi detectat. Crima a avut loc in zorii zilei si calatoria a fost neindoios intreprinsa in orele dinaintea rasaritului.

— Imposibil! in tot Orasul nu exista nici un om care s-o faca. Sa paraseasca Orasul? Singur?

— Da, sunt de acord, in circumstante obisnuite, ar parea improbabil. Noi, spatialii, stim asta si de aceea pazim doar poarta de acces. Chiar si in timpul Marii Revolte, oamenii vostri au atacat numai bariera care proteja poarta. Nici unul nu a parasit Orasul New York.

— Si atunci?

— Acum insa avem de a face cu o situatie iesita din comun. Nu este vorba despre asaltul orbesc al unei gloate ce urmeaza linia minimei rezistente, ci de tentativa organizata a unui grup restrans de a lovi in mod deliberat in punctul neprotejat. Astfel se explica modul in care, asa cum spui tu, un pamantean a putut sa intre in Orasul Spatial, sa se apropie de victima sa, sa o ucida si sa plece. A atacat printr-o pata complet oarba a defensivei noastre.

— Mi se pare improbabil, clatina Baley din cap. Ati facut ceva pentru a verifica ipoteza asta?

— Da. Comisarul vostru a fost prezent aproape imediat dupa crima

— Stiu. Mi-a spus.

— Detaliul acesta, Elijah, constituie un alt exemplu al alegerii momentului crimei. Comisarul vostru cooperase in trecut cu dr. Sarton si era pamanteanul cu care dr. Sarton planuia sa faca primele aranjamente referitoare la infiltrarea de R-i ca mine in Orasele voastre. Intalnirea din dimineata aceea fusese stabilita tocmai in scopul respectiv. Bineinteles, crima a stopat planurile, cel putin temporar, iar faptul ca ea s-a petrecut tocmai cand comisarul vostru se afla in Orasul Spatial a facut incidentul mai dificil si mai stanjenitor pentru Pamant si pentru oamenii vostri. Incepusem insa sa spun altceva. I-am spus comisarului vostru: „Asasinul a traversat probabil tinutul exterior.” Aidoma tie, el a replicat „Imposibil”, sau poate „Inimaginabil”. Desigur, era foarte tulburat si poate ca din acest motiv i-a venit greu sa inteleaga ideea esentiala. I-am cerut totusi sa inceapa aproape imediat sa verifice aceasta ipoteza.

Baley se gandi la ochelarii sparti ai comisarului si, in ciuda gandurilor sumbre, un colt al gurii ii tresari. Bietul Julius! Avusese toate motivele sa fie tulburat. Enderby nu beneficiase de nici o mo­dalitate prin care sa explice situatia spatialilor superiori, care pri­veau incapacitatile fizice ca fiind atribute specifice si dezgusta­toare ale pamantenilor nemodificati genetic. Cel putin nu putuse s-o faca fara sa-si piarda din prestanta, iar prestanta era vitala pentru comisarul de politie Julius Enderby. Ei bine, pamantenii trebuiau sa se sustina in unele privinte. Robotul n-avea sa afle niciodata de la Baley despre miopia lui Enderby.

— Una cate una, urma R. Daneel, au fost investigate diversele iesiri din Oras. Stii cate sunt, Elijah?

Baley clatina din cap, apoi hazarda un raspuns:

— Douazeci?

— Cinci sute doua.

— Cate?!

— Initial au fost si mai multe, dar numai cinci sute doua au ramas functionale. Orasul New York a crescut lent, Elijah. Candva s-a gasit sub cerul liber si oamenii ieseau frecvent in tinuturile din jur.

— Sigur ca da, stiu asta.

— Ei bine, cand Orasul a fost inchis prima data, au ramas multe iesiri. Cinci sute doua dintre ele mai exista si azi. Restul au fost blocate, sau Orasul s-a extins pur si simplu peste ele. Nu punem la socoteala punctele de acces pentru vehiculele aeriene.

— Bun ce s-a aflat de la iesiri?

— Investigatiile au fost zadarnice. Iesirile nu sunt pazite. Nu am putut gasi nici o persoana oficiala care sa raspunda de ele, sau care sa le considere jurisdictia sa. Se pare ca nimeni nu stia nici macar despre existenta lor. Orice om ar fi putut iesi prin oricare dintre ele, oricand, pentru ca sa revina tot pe acolo, dupa bunul sau plac. Nu ar fi fost detectat niciodata.

— Altceva? Presupun ca arma a disparut.

— Da.

— Indicii de orice fel?

— Nici unul. Am cercetat cu atentie imprejurimile Orasului Spatial. Robotii de la ferme au fost aproape inutili ca potentiali martori. Ei sunt cu putin mai mult decat simple masinarii agricole automatizate, rareori umanoide. In plus, la ferme nu exista oameni.

— Mda Ce-i de facut in continuare?

— Intrucat am esuat, deocamdata, la un capat al firului, respec­tiv Orasul Spatial, vom actiona in celalalt capat - Orasul New York.

Sarcina noastra va fi sa depistam toate gruparile posibil subversive, sa trecem prin sita toate organizatiile dizidente

— Cat timp intentionezi sa anchetezi? il intrerupse Baley.

— Cat mai putin posibil, cat de mult va fi necesar.

— Ei bine, reflecta detectivul ganditor, as fi preferat sa fi avut alt partener.

— Eu nu, raspunse R. Daneel. Comisarul ti-a laudat loialitatea si capacitatile.

— Frumos din partea lui, marai sardonic Baley.

„Bietul Julius”, isi spuse in gand. „Ii apas constiinta si se straduieste din rasputeri.”

— Nu ne-am bizuit exclusiv pe spusele sale, zise R. Daneel. Am verificat propriile noastre arhive. Te-ai exprimat deschis impotriva utilizarii robotilor in Departamentul tau.

— Ai ceva de obiectat?

— Absolut nimic. In mod evident, dreptul la opinie iti apar­tine. A fost totusi necesar sa iti verificam cu atentie profilul psiho­logic. Stim ca, desi ii detesti intens pe R-i, vei lucra alaturi de unul, daca apreciezi ca este de datoria ta sa o faci. Detii un coeficient extraordinar de mare al loialitatii si respectului fata de autoritatile legale. Este exact ceea ce ne trebuie noua. Comisarul Enderby te-a apreciat corect.

— Nu ai resentimente personale din cauza sentimentelor mele antiroboti?

— In ce fel pot ele juca vreun rol, daca nu te impiedica sa lucrezi cu mine si sa ma ajuti in finalizarea anchetei?

Baley se simti blocat si riposta beligerant:

— Ei bine, atunci, daca eu am trecut testul, ce se poate spune despre tine? Ce face din tine un detectiv?

— Nu te inteleg.

— Ai fost conceput ca masina colectoare de informatii. O imitatie a omului care sa inregistreze evenimentele din viata pamantenilor pentru a fi analizate de spatiali.

— A fi o masina colectoare de informatii reprezinta un ince­put bun pentru un investigator, nu este asa?

— Un inceput, poate, dar in nici un caz asta nu-i totul.

— Desigur, circuitele mele au mai suferit o ajustare finala.

— As fi curios sa aflu detalii in privinta asta, Daneel.

— Nimic mai simplu. In bancile mele motivationale a fost introdus un factor de impulsionare extrem de puternic: dorinta justitiara.

— Justitiara striga Baley.

Ironia i se destrama de pe chip, fiind inlocuita de o expresie de vadita neincredere.

R. Daneel se rasucise insa iute in scaun si privea spre usa.

— Este cineva acolo, anunta el.

Era intr-adevar cineva. Usa se deschise si Jessie, palida si cu buzele stranse intr-o linie subtire, intra in apartament.

Baley fu surprins.

— Jessie? se incrunta el. S-a-ntamplat ceva?

Femeia ramase locului, fara sa-l priveasca in ochi.

— Imi pare rau c-a trebuit sa, incepu ea, apoi se opri.

— Unde-i Bentley?

— Va ramane peste noapte in Sala Tinerilor.

— De ce? Nu ti-am spus sa faci asa ceva.

— Am inteles ca partenerul tau va ramane peste noapte si m-am gandit ca va avea nevoie de camera lui Bentley.

— Nu era necesar, Jessie, rosti R. Daneel.

Ea ridica ochii spre chipul lui R. Daneel, privindu-l deschis.

Baley isi examina varfurile degetelor, ingrozit de ceea ce putea sa urmeze, dar cumva incapabil sa intervina. Tacerea ii apasa greu pe timpane, iar apoi, parca prin nenumarate straturi de plastex, auzi glasul sotiei sale:

— Daneel, cred ca esti un robot.

Si R. Daneel raspunse cu aceeasi voce calma dintotdeauna:

— Da, sunt.

6. Soapte intr-un dormitor

La nivelurile din varful unora dintre cele mai bogate subsectiuni ale Orasului se aflau Solariile naturale, unde sicane din cuart cu obloane metalice amovibile opreau patrunderea aerului din exterior, dar permiteau trecerea luminii solare. Acolo se puteau bronza nevestele si fiicele principalilor administratori si executivi ai Orasu­lui. Tot acolo, in fiecare seara se intampla un fenomen unic.

Se lasa noaptea.

In restul Orasului (incluzand Solariile-UV, unde, in confor­mitate cu timpul care le fusese alocat, milioane de locuitori se puteau expune ocazional lungimilor de unda artificiale emise de lampile cu arc) existau doar ciclurile temporale arbitrare.

Activitatile Orasului ar fi putut continua cu usurinta in trei schimburi de cate opt ore sau in patru schimburi de cate sase ore, „zi” si „noapte” deopotriva. Lumina si munca s-ar fi putut foarte simplu succeda intruna, la nesfarsit. Dintotdeauna existasera reformatori civici care, periodic, sugerasera posibilitatea aceasta in interesul economiei si eficientei.

Transpunerea in practica nu fusese niciodata acceptata.

Multe dintre obiceiurile anterioare ale societatii terestre fuse­sera abandonate in acelasi interes al economiei si eficientei: spatiul, intimitatea, ba chiar o mare parte a liberului arbitru. Totusi acelea erau produse ale civilizatiei si nu aveau o vechime mai mare de zece mii de ani.

Pe de alta parte, adaptarea la ciclul nocturn de somn avea varsta omului: un milion de ani. Obiceiul respectiv era greu de abandonat. Desi inserarea nu era vizibila, luminile din aparta­mente se stingeau o data cu trecerea orelor noptii si pulsul Orasului se diminua. Desi pe bulevardele acoperite ale Orasului nimeni n-ar fi putut deosebi amiaza de miezul noptii sau de orice alt fenomen cosmic, omenirea urma deplasarile mute ale arata­toarelor ceasornicelor.

Expresurile se goleau, vacarmul vietii se diminua, gloata care furnica pe arterele colosale se destrama; Orasul New York se afla in umbra neobservata a Pamantului si populatia lui dormea.

Elijah Baley nu dormea. Zacea intins in pat, in apartamentul sau nu ardea nici o lumina, dar orice legatura cu somnul se oprea aici.

Jessie era intinsa langa el, nemiscata in bezna. Barbatul nici n-o auzise, nici n-o simtise miscandu-se.

De cealalta parte a peretelui, R. Daneel Olivaw statea in picioare, asezat sau intins (Baley se intreba cum anume).

— Jessie! sopti detectivul. Jessie!

Silueta intunecata de alaturi se foi usor sub patura.

— Ce vrei?

— Jessie, te rog, nu-mi ingreuna si mai mult situatia.

— Puteai sa-mi fi spus.

— Cum s-o fi facut? Intentionam, dar n-aveam deocamdata nici un plan. Sfinte Iosafat, Jessie

— S-s-s!

Vocea barbatului redeveni o soapta.

— Cum ai aflat? Nu vrei sa-mi spui?

Jessie se rasuci spre el si Baley ii simti ochii atintiti asupra sa prin intuneric.

— Lije (Glasul era de abia o adiere prin aerul nemiscat al dormitorului.) Ne poate auzi? Creatura aceea?

— Nu, daca vorbim in soapta.

— De unde stii? Poate ca are urechi speciale, ca sa detecteze sunetele cele mai slabe. Robotii spatiali pot face tot felul de chestii.

Baley stia asta. Propaganda pro-roboti sublinia permanent ca­racteristicile miraculoase ale robotilor spatiali, anduranta lor, simtu­rile suplimentare, serviciile aduse omenirii intr-o suta de modalitati noi. El considera abordarea respectiva complet gresita - paman­tenii ii urau cu atat mai mult pe roboti pentru superioritatea lor.

— Nu si Daneel, raspunse incetisor. Pe el l-au construit in mod deliberat asemanator omului. Voiau sa fie acceptat ca fiinta omeneasca, asa ca trebuia sa aiba numai simturi omenesti.

— De unde stii?

— Daca ar fi avut simturi suplimentare, ar fi existat pericolul sa se tradeze in mod accidental ca fiind non-uman. Ar fi facut prea multe si ar fi stiut prea multe.

— Poate, sa zicem Se lasa din nou tacere.

Dupa un minut, Baley incerca din nou:

— Jessie, daca ai ignora pur si simplu situatia, pana pana Uite ce-i, scumpo, nu-i corect din partea ta sa fii furioasa.

— Furioasa? Lije, esti un prost si jumatate, nu sunt furioasa. Sunt speriata, speriata de moarte.

Inghiti un nod si-l prinse de gat. O vreme se tinura strans in brate, iar sentimentul de jignire al lui Baley disparu ca prin farmec, inlocuit de ingrijorare.

— De ce? N-ai nici un motiv. Este inofensiv, iti dau cuvantul meu.

— Nu poti scapa de el?

— Stii bine ca nu pot. Este misiunea Departamentului. Cum sa pot?

— Ce fel de misiune, Lije? Spune-mi.

— Jessie, ma surprinde realmente cum te comporti.

Prin intuneric, o mangaie pe obraz. Era umed. Folosindu-si maneca pijamalei, ii sterse cu atentie lacrimile.

— Chiar ca esti o fetita prostuta, vorbi el cu tandrete.

— Spune-le celor din Departament sa repartizeze misiunea altuia, indiferent despre ce ar fi vorba. Te rog, Lije!

Baley isi inaspri putin glasul.

— Jessie, esti sotie de politist de suficient timp ca sa stii ca o misiune nu-i ceva de joaca.

— De ce a trebuit sa ti-o dea tocmai tie?

— Julius Enderby

O simti incordandu-se in bratele sale.

— Trebuia sa-mi fi dat seama! De ce nu-i poti spune lui Julius Enderby ca macar o data sa-i rezolve altcineva cazurile murdare? Suporti prea multe, Lije, iar asta-i chiar

— Gata, gata, spuse el alinator. Femeia tacu, tremurand din tot corpul. „N-o sa inteleaga niciodata”, isi spuse Baley.

Comisarul fusese un mar al discordiei intre ei inca de la logodna. Enderby era cu doi ani mai mare decat Baley, dar amandoi urmasera Scoala de Studii Administrative din Oras si se imprietenisera. Dupa ce Baley isi sustinuse setul de teste vocatio­nale si neuroanaliza, fusese repartizat in politie, unde il gasise pe Enderby, care promovase deja in divizia detectivilor civili.

Baley il urmase, dar la o distanta care sporise continuu. Nu fusese totusi vina nimanui. Baley era indeajuns de capabil si eficient, dar ii lipsea abilitatea lui Enderby, care se potrivea la perfectiune in masinaria administrativa. Era una dintre acele persoane nascute pentru sistemul ierarhic, care se simtea confor­tabil in mod firesc intr-o birocratie.

Comisarul nu se caracteriza printr-o inteligenta iesita din comun, iar Baley o stia. Avea ciudateniile sale copilaresti, de pilda crizele intermitente de medievalism ostentativ. In exterior insa se comporta fara cusur, nu jignea pe nimeni, accepta ordinele cu eleganta si comanda la randul sau cu o combinatie perfecta de blandete si fermitate. Se intelegea pana si cu spatialii. Poate ca era excesiv de servil fata de acestia (Baley n-ar fi putut sa se descurce cu ei pentru mai mult de jumatate de zi fara sa dea in clocot; era sigur in privinta asta, desi, de fapt, nu vorbise niciodata cu un spatial altfel decat la telefon), dar spatialii aveau incredere in el si astfel Enderby devenise foarte util Orasului.

In felul acesta, intr-un serviciu civil in care sociabilitatea si diplomatia erau mai utile decat competenta individuala, Enderby promovase rapid si ajunsese la rangul de comisar, in vreme ce Baley nu era decat C-5. Baley nu-i purta ranchiuna pentru diferenta dintre ei, in ciuda faptului ca, om fiind, nu putea sa nu incerce regrete. Enderby nu uitase vechea lor prietenie si, in felul sau, incerca sa-l ajute cum putea.

Parteneriatul cu R. Daneel constituia un exemplu in aceasta privinta. Era dur si neplacut, dar, indiscutabil, continea samburele unei avansari spectaculoase. Comisarul ar fi putut acorda sansa alt­cuiva. Propriile sale cuvinte, spuse in cursul diminetii, despre ruga­mintea pentru o favoare, camuflasera realitatea fara s-o ascunda.

Jessie nu vedea niciodata lucrurile in felul acela. In ocazii similare din trecut, ea comentase: „Asta-i indicele tau idiot de loialitate. Mi s-a acrit sa-i aud pe toti laudandu-te pentru simtul datoriei. Din cand in cand, ar trebui sa te mai gandesti si la tine. Am observat ca cei din varf nu sufla o vorba despre indicele lor de loialitate.”

Baley ramase intins, intr-o stare de veghe incordata, lasand-o pe Jessie sa se calmeze. El trebuia sa gandeasca. Trebuia sa fie sigur pe banuielile sale. Detaliile se inlantuira si se potrivira laolalta in mintea lui. Lent, se aranjara intr-un sablon.

Simti salteaua miscandu-se, cand Jessie se clinti.

— Lije?

Buzele femeii ii atingeau urechea.

— Ce este?

— De ce nu demisionezi?

— Termina cu prostiile!

— De ce n-o faci? (Jessie devenise aproape entuziasta.) Asa ai putea scapa de robotul asta oribil. Pur si simplu, te duci la Enderby si-i spui ca ai terminat.

— Nu pot demisiona in mijlocul unui caz important, replica rece Baley. Nu pot arunca totul la tubul de deseuri de fiecare data cand imi vine s-o fac. Asa ceva ar insemna declasificare legala.

— Si ce daca? Dupa aceea, ai putea promova din nou. Poti s-o faci, Lije! in Serviciu exista o duzina de posturi conforme cu aptitudinile tale.

— Serviciul Civil nu angajeaza persoane care au fost declasificate legal. As putea fi doar muncitor necalificat, iar tu la fel. Bentley ar pierde tot statutul mostenit. La naiba, Jessie, tu nu stii ce-nseamna asa ceva!

— Am citit despre asta si nu mi-e teama, murmura ea.

— Esti nebuna! Ai innebunit de tot!

Baley simtea ca-l apucase tremuratul. In minte ii licari imaginea familiara a tatalui sau, ruinandu-se treptat in drum spre moarte.

Jessie ofta adanc.

Mintea barbatului se indeparta cu furie de ea si reveni cu disperare la tabloul pe care-l construia.

— Jessie, rosti el incordat, trebuie sa-mi spui! Cum ai aflat ca Daneel este robot? Ce te-a facut sa tragi concluzia asta?

— Ei bine, incepu ea apoi amuti.

Era pentru a treia oara cand incercase s-o convinga sa-i spuna, fara sa reuseasca.

Baley o stranse cu putere de mana, implorand cerul sa continue.

— Te rog, Jessie! Ce anume te sperie?

— Pur si simplu am banuit ca era robot, raspunse femeia.

— Nu aveai absolut nici un motiv s-o banuiesti. Inainte de a pleca, nu credeai ca este robot, asa-i?

— Nu dar m-am gandit

— Haide, Jessie! Ce te-a facut s-o crezi?

— Pai Uite cum a stat treaba. Fetele flecareau in Personal Stii cum sunt ele, palavragesc despre orice.

„Femei!” isi spuse Baley.

— Oricum, urma Jessie, zvonul circula in tot Orasul. Era clar.

— In tot Orasul?

Baley simti un fior scurt si energic de triumf, sau foarte asema­nator triumfului. Alta piesa isi gasise locul!

— Din spusele lor, asa se parea. Ziceau ca se vorbeste despre un robot spatial care umbla prin Oras. Se spunea ca arata exact ca un om si ca lucreaza cu politia. M-au intrebat pana si pe mine despre asta. Au ras si au zis: „Lije al tau nu stie nimic despre asta, Jessie?”, iar eu am ras si-am raspuns „Terminati cu prostiile!”. Dupa aceea am plecat la eterice si am inceput sa ma gandesc la noul tau partener. Mai tii minte fotografiile acelea pe care le-ai adus acasa, pe care Julius Enderby le-a facut in Orasul Spatial, ca sa-mi arate cum sunt spatialii? Ei bine, am ajuns la concluzia ca asa arata si partenerul tau. Mi-am dat seama brusc de asta si mi-am zis „Dumnezeule, cineva trebuie sa-l fi recunoscut in magazinul de pantofi, iar el este cu Lije!” M-am scuzat ca am o migrena si-am fugit

— Gata, Jessie, facu Baley, opreste-te, calmeaza-te. Te intreb acum, de ce ti-e frica? Nu te temi de Daneel in sine. L-ai abordat direct, cand ai ajuns acasa. Te-ai comportat minunat. Atunci

Se opri pe neasteptate. Se scula in capul oaselor, cu ochii larg deschisi, fara sa zareasca nimic in bezna dormitorului.

Isi simti sotia foindu-se langa el. Intinse iute mana, ii gasi buzele si apasa un deget peste ele. Jessie se impotrivi stransorii, prinzandu-l de incheietura si zbatandu-se, dar barbatul o stranse si mai tare.

Apoi, pe neasteptate, o elibera. Ea scanci.

— Iarta-ma, sopti Baley ragusit, ascultam Cobori din pat, incaltandu-si plastofilmele calde.

— Lije, unde pleci? Nu ma lasa!

— Stai linistita. Merg doar pana la usa.

Plastofilmele scoasera sunete moi, inabusite, in vreme ce Baley ocoli patul. Intredeschise usa spre sufragerie si ramase in asteptare.

Nimic nu se auzi timp indelungat. Era atata liniste incat putea sa auda dinspre patul lor suieratul subtire al respiratiei lui Jessie. Isi auzea propriile batai ale inimii, sunandu-i infundat in urechi.

Mana lui Baley se strecura prin deschizatura usii, intinzandu-se spre punctul pe care il putea gasi si cu ochii inchisi. Degetele ii cuprinsera butonul potentiometru care regla intensitatea plafo­nierei. Exercita o apasare aproape insesizabila si tavanul sclipi vag, atat de slab incat jumatatea inferioara a sufrageriei ramase in semiintuneric.

Vazu insa destul. Usa principala era inchisa, iar sufrageria nemiscata si cufundata in tacere.

Readuse butonul la pozitia inchis si reveni in pat.

Fusese exact ce-i lipsea. Piesele se potriveau. Puzzle-ul era completat.

— Lije, insista Jessie, ce s-a-ntamplat?

— Nimic, nu s-a-ntamplat nimic. Totu-i in regula. El nu-i aici.

— Robotul? Adica a plecat? Pentru totdeauna?

— Nu, nu. Se va intoarce. Si inainte sa revina, raspunde-mi la intrebare.

— Ce intrebare?

— De ce te temi? Jessie tacu.

— Ai spus ca esti speriata de moarte, ii reaminti Baley.

— El ma sperie.

— Am mai discutat chestia asta si nu-i adevarat. Nu te-ai temut de el si, in plus, stii foarte bine ca un robot nu poate pricinui vreun rau omului.

— M-am gandit, incepu ea fara tragere de inima, ca daca toti vor afla ca-i robot, s-ar putea declansa o razmerita. Ne-ar fi omorat.

— De ce sa ne omoare?

— Stii si tu cum sunt razmeritele

— Nu se stie nici macar unde anume se afla robotul.

— Se poate afla.

— Deci de asta te temi tu, de o posibila revolta?

— Pai

— S-s-s! suiera el.

O apasa pe Jessie, silind-o sa revina cu capul pe perna, apoi isi apropie buzele de urechea ei.

— S-a-ntors. Asculta-ma si nu scoate nici un cuvant. Totul e-n regula. Maine dimineata va pleca si n-o sa se-ntoarca. Nu va fi nici o razmerita, absolut nimic!

Era aproape multumit cand spuse cuvintele acelea, aproape complet multumit. Simtea ca acum putea sa adoarma.

Se gandi din nou: „Nici o razmerita, absolut nimic. Si nici declasificare.”

Cu o clipa inainte sa alunece realmente in somn, se gandi: „Nici macar o ancheta pentru crima. Nici macar asta. Totul s-a re­zolvat”

Adormi.

7. Calatorie in Orasul Spatial

Comisarul de politie Julius Enderby isi lustrui cu grija ochelarii si-i aseza pe nas.

„Nu-i rau trucul”, isi spuse Baley. „Te face sa pari preocupat in timp ce te gandesti ce sa raspunzi si nici nu te costa vreun ban, asa cum se intampla cand iti aprinzi pipa.”

Si pentru ca tot isi amintise de asta, scoase pipa si-si deschise tabachera. Tutunul constituia unul dintre putinele produse de lux care mai erau cultivate pe Pamant, dar sfarsitul epocii lui se apropia in mod vizibil. Preturile crescusera intruna si nu scazu­sera niciodata, de cand isi amintea detectivul, iar ratiile scazusera intruna si nu crescusera niciodata.

Dupa ce-si aranja ochelarii, Enderby se intinse spre comanda din capatul biroului sau si comuta pentru o clipa usa in modul de transparenta unidirectionala.

— El unde-i acum?

— Mi-a spus ca vrea sa viziteze Departamentul si l-am lasat pe Jack Tobin sa faca pe ghidul.

Baley isi aprinse pipa si reduse cu atentie diafragma filtrului. Ca majoritatea puritanilor, comisarul nu agrea fumul de pipa.

— Sper ca nu i-ai spus ca Daneel este robot.

— Bineinteles ca nu.

Comisarul nu se relaxa. Se juca absent cu calendarul automat de pe birou.

— Cum merge? intreba el fara sa-l priveasca pe Baley.

— Suficient de greu.

— Imi pare rau, Lije.

— M-ai fi putut avertiza, spuse apasat Baley, ca are un aspect complet uman.

— Nu ti-am spus? paru surprins Enderby, apoi continua brusc iritat: Ce naiba, ar fi trebuit sa-ti dai seama! Doar nu ti-as fi cerut sa-l gazduiesti la tine, daca ar fi aratat ca R. Sammy. Zi si tu daca nu-i asa?

— Asa este, comisare, dar eu nu vazusem in viata mea un robot ca el, pe cand tu ai mai intalnit astfel de creaturi. Nici macar nu stiusem ca asa ceva este posibil. Pur si simplu, ti-as fi fost recunoscator daca ai fi facut-o, asta-i tot.

— Ai dreptate, Lije - ar fi trebuit sa te avertizez si-mi cer scuze ca n-am facut-o. Adevarul este insa ca misiunea asta, intregul caz, ma streseaza in asemenea hal incat aproape tot timpul ma rastesc fara motiv la oameni. El - vreau sa spun R. Daneel - este un tip nou de robot. Nu-i deocamdata decat un prototip, o etapa expe­rimentala.

— Mi-a explicat el insusi totul.

— Ah, da? Atunci, asta-i situatia.

Baley se incorda putin. Deci asta era situatia Strangand intre dinti mustiucul pipei, rosti inexpresiv:

— R. Daneel mi-a obtinut permisiunea unei vizite in Orasul Spatial.

— In Orasul Spatial?! il privi brusc indignat Enderby.

— Da, este urmatoarea actiune logica, comisare. Vreau sa vad locul crimei, sa pun niste intrebari

Enderby clatina din cap cu fermitate.

— Lije, nu cred ca-i o idee buna. Noi am cercetat terenul si ma-ndoiesc ca ai putea afla lucruri noi. In plus, spatialii sunt indivizi ciudati. Trebuie tratati cu toata grija, cu manusi, iar tu nu ai experienta in privinta asta.

Ridica palma dolofana spre frunte si adauga cu o intensitate neasteptata:

— Ii urasc!

Baley isi strecura un ton de ostilitate in voce:

— La naiba, robotul a venit aici, iar eu trebuie sa merg acolo. Si-asa e destul de neplacut ca trebuie sa stau alaturi de un robot - nu-mi convine deloc sa stau pe bancheta din spate. Desigur insa daca nu ma consideri capabil sa conduc ancheta

— Nici vorba despre asa ceva, Lije. Problema n-o reprezinti tu, ci spatialii. Habar nu ai cum sunt ei.

— In cazul acesta, comisare, se incrunta si mai mult detecti­vul, ce-ar fi sa vii si tu?

In acelasi timp, fara sa fie vazut de seful sau, inclesta pumnii in mod instinctiv, tinandu-si rasuflarea in asteptarea raspunsului. Ochii comisarului se largira.

— Nu, Lije, eu nu intru acolo. Sa nu mi-o ceri!

In mod vizibil, paru ca se straduieste sa-si controleze cuvintele care ii ieseau de pe buze fara voia sa. Surazand neconvingator, adauga ceva mai calm:

— Nu-mi vad capul de treaba aici. Am ramas cu cateva zile in urma.

Baley il scruta ganditor.

— Atunci, uite ce-ti propun. De ce sa nu intri, mai tarziu, prin trimensiune? Doar temporar, intelegi? in caz ca am nevoie de o mana de ajutor.

— Da, cred ca asta se poate, aproba Enderby fara entuziasm.

— Perfect. (Baley se uita la ceasul mural, incuviinta din cap si se scula in picioare.) Tinem legatura, atunci.

In clipa cand iesi din birou, intarzie o fractiune de secunda in prag si privi iute in urma. Zari fruntea comisarului incepand sa coboare spre antebratul pe care-l tinea pe birou. Detectivul fu aproape convins ca auzise un icnet.

„Sfinte Iosafat!” gandi el realmente socat.

Se opri in sala comuna si se aseza pe coltul unui birou din apropiere, ignorandu-l pe ocupantul acestuia, care ridica ochii, murmura un salut scurt si reveni la munca sa.

Baley demonta filtrul pipei si sufla in el. Rasturna pipa deasupra miniaspiratorului de pe birou si lasa sa dispara scrumul alb si fin de tutun. Privi cu regret spre pipa goala, monta filtrul la loc si strecura instrumentul in buzunar. Alta doza disparuta pe vecie!

Rederula in minte conversatia purtata cu Enderby. Dintr-un punct de vedere, comisarul nu-l surprinsese. Se asteptase la impotrivire fata de orice tentativa din partea sa de a intra in Orasul Spatial, deoarece il auzise vorbind adesea despre dificulta­tile relatiilor cu spatialii, despre pericolul de a permite altor persoane decat unor negociatori experimentati sa intre in legatura cu acestia, chiar si in privinta unor chestiuni minore.

Pe de alta parte, nu se asteptase ca Enderby sa cedeze atat de usor. Banuise ca va insista cel putin pentru a-l insoti pe Baley. Toate celelalte cazuri erau neinsemnate in comparatie cu acesta.

Iar Baley nu dorise asa ceva, ci dorise exact ceea ce obtinuse. Voise ca Enderby sa fie prezent gratie receptorului trimensional, pentru a fi martor la discutii dintr-o pozitie sigura si protejata.

Siguranta era elementul principal aici. Baley avea nevoie de un martor care sa nu poata fi scos imediat din joc. Acesta constituia o garantie minima a propriei sale sigurante.

In privinta respectiva, comisarul isi daduse acordul fara sova­iala. Baley isi aminti de icnetul pe care-l surprinsese din prag si se gandi: „Sfinte Iosafat, este realmente afectat!”

Un glas voios, dar neclar, se auzi inapoia sa, si detectivul tresari fara sa vrea.

— Ce dracu' vrei? se rasti el iritat.

Zambetul de pe chipul lui R. Sammy ramase afisat natang.

— Jack spune sa te anunt ca Daneel este gata, Lije.

— Bine. Acum, sterge-o de-aici!

Se incrunta spre spinarea robotului care se indeparta. Nimic mai iritant decat o masinarie metalica si stangace care sa te tutuiasca senin. Se plansese in sensul acesta, inca de la aparitia lui R. Sammy, dar comisarul ridicase din umeri si replicase:

— Asta-i situatia, Lije. Publicul insista ca robotii Orasului sa aiba incorporat un circuit puternic de atitudine prietenoasa. Perfect, asa s-a facut. El este atras de tine si te tutuieste, pentru ca utilizarea prenumelui este un act de prietenie.

„Circuit de atitudine prietenoasa!” Nici un robot, indiferent de model, nu putea pricinui vreun rau unei fiinte umane. Aceea era insasi prima lege fundamentala a roboticii:

„Robotul n-are voie sa pricinuiasca vreun rau omului sau sa ingaduie, prin neinterventie, sa i se intample ceva vreunei fiinte umane.”

Nu fusese construit nici un creier pozitronic care sa nu aiba instructiunea aceasta introdusa la un nivel atat de fundamental al circuitelor sale de baza incat sa nu poata fi anulata de nici o defec­tiune imaginabila. Ca atare, nu erau necesare circuite specializate de atitudine prietenoasa.

In acelasi timp, comisarul avusese dreptate. Neincrederea pamantenilor fata de roboti era un sentiment irational si circuitele de atitudine prietenoasa trebuia sa fie incorporate, la fel cum toti robotii trebuia sa poarte zambete pe chipuri. Cel putin asa stateau lucrurile pe Pamant. . Pe de alta parte, R. Daneel nu zambea niciodata.

Oftand, Baley se ridica de pe birou. „Urmatoarea escala”, isi spuse el, „sau poate ultima: Orasul Spatial!”

Fortele de politie ale Orasului si anumiti factori de conducere puteau inca utiliza automobile individuale prin coridoarele Ora­sului, ba chiar si pe stravechile autostrazi subterane care erau interzise traficului pietonal. Liberalii solicitau intruna ca auto­strazile sa fie transformate in terenuri de joaca pentru copii, in noi zone comerciale, ori in extensii ale expresurilor sau benzilor locale.

De fiecare data insa invocarea energica a sigurantei civile anula orice interpelare. In cazurile unor incendii prea mari pentru a fi rezolvate de echipamentele locale, in cazurile de avarii majore ale sistemelor de ventilatie sau de alimentare cu energie electrica, dar in primul rand in cazurile unor tulburari civile grave, trebuia sa existe modalitati prin care fortele Orasului sa fie mobilizate in cel mai scurt timp posibil in locatia afectata. Pentru autostrazi nu exista si nici nu putea exista alternativa.

Baley calatorise de cateva ori pana atunci pe autostrazi si fusese de fiecare data deprimat de pustietatea lor indecenta. Pareau situate la milioane de kilometri departare de pulsatia vie si calda a Orasului. Acum, conducand masina de politie, autostrada se intindea in fata ochilor sai aidoma interiorului unui vierme orb si cav, deschizandu-se permanent in alte sectiuni, cu fiecare curba pe care o descria lin. Fara sa se uite, Baley stia ca in urma lui un alt vierme orb si cav se contracta si inchidea. Autostrada era excelent ilumi­nata, dar luminile erau lipsite de sens in pustietate si tacere.

R. Daneel nu contribuia cu nimic la intreruperea tacerii sau la umplerea golului aceluia. Privea drept inainte, neimpresionat de autostrada pustie, la fel cum fusese neimpresionat de expresul supraaglomerat.

Apoi, brusc, insotiti de suierul ascutit al sirenei, iesira de pe autostrada si patrunsera pe banda de vehicule a unui coridor din Oras.

Din respect pentru trecut, benzile de vehicule continuau sa fie marcate pe fiecare coridor important, desi in prezent nu se putea vorbi despre alte vehicule decat masinile de politie si pompieri si despre camioanele de aprovizionare, pietonii circuland perfect linistiti pe benzile respective. Acum se imprastiara, fugind indig­nati, dinaintea sirenei lui Baley.

Detectivul insusi rasufla mai destins, cand vacarmul multimii se abatu asupra sa, dar usurarea fu doar temporara. Dupa mai putin de doua sute de metri, cotira pe alte coridoare mute, care duceau la poarta de acces in Orasul Spatial.

Erau asteptati. In mod evident, gardienii il cunosteau pe R. Daneel din vedere si, desi ei insisi oameni, incuviintara din capete fara sovaiala spre el.

Unul dintre gardieni se apropie de Baley si-l saluta cu politete militara perfecta, chiar daca inghetata. Era inalt si grav, desi nu un exponent perfect al fizicului spatial pe care-l reprezenta R. Daneel.

— Cardul dumneavoastra de identitate, domnule, va rog, rosti el.

Ii cerceta rapid, dar meticulos, documentul. Baley observa ca gardianul purta manusi de culoarea pielii si filtre nazale abia sesizabile.

Il saluta din nou si-i restitui cardul.

— Daca doriti sa faceti un dus, urma el, aici exista un Personal pentru barbati pe care il puteti utiliza.

Baley dori sa raspunda ca nu era necesar, dar R. Daneel il trase usor de maneca, imediat ce gardianul isi relua postul.

— Partenere Elijah, spuse robotul, locuitorii Orasului New York obisnuiesc sa faca dus inainte de a patrunde in Orasul Spatial. Iti spun lucrul acesta deoarece stiu ca nu doresti ca, din cauza lipsei de informatii in aceasta privinta, sa te pui pe tine sau pe noi intr-o situatie inconfortabila. Te sfatuiesc, de asemenea, sa te ingrijesti de orice necesitati fiziologice pe care le consideri cuvenite. In interiorul Orasului Spatial nu vor exista facilitati de asemenea natura.

— Nu vor exista facilitati de asemenea natura?! Imposibil!

— Ma refer, desigur, raspunse Daneel, la cele care pot fi utilizate de locuitorii Orasului New York.

Pe chipul detectivului aparu o expresie de uimire evident ostila.

— Regret situatia, continua R. Daneel, dar este vorba despre obiceiurile spatiale.

Fara un cuvant, Baley intra in Personal. Il simti, mai degraba decat il vazu, pe Daneel urmandu-i.

„Ma controleaza?” se intreba el. „Se asigura daca spal de pe mine praful Orasului?”

Pentru un moment se simti furios si fu de-a dreptul incantat de socul pe care-l pregatea Orasului Spatial. Pe neasteptate i se parea lipsit de importanta ca, practic, indrepta un blaster spre propriul sau piept.

Incinta Personalului era micuta, dar bine echipata si de-a dreptul antiseptica din punctul de vedere al curateniei. In aer se simtea un iz piscator. Baley inspira atent, derutat pentru moment.

„Ozon!” intelese el brusc. „Incinta este scaldata in radiatii ultra­violete.”

Un indicator luminos micut clipi de cateva ori, apoi ramase aprins, afisand textul: „Vizitatorul este rugat sa-si scoata toate hainele si pantofii si sa le depuna in recipientul de dedesubt”.

Baley se conforma. Isi scoase blasterul si centura lui, pe care o fixa pe pielea goala. Simti arma grea si inconfortabila.

Recipientul se inchise si hainele sale disparura. Indicatorul se stinse, dar altul se aprinse ceva mai departe, anuntand: „Vizita­torul este rugat sa-si satisfaca necesitatile fiziologice si apoi sa utilizeze dusul indicat de sageata”.

Baley se simti aidoma unei piese modelate de la distanta de marginile campurilor de forta pe o linie de asamblare.

Primul sau gest dupa ce intra in cabina micuta pentru dus fu sa deplieze capacul impermeabil al tocului blasterului si sa-l fixeze atent. In conformitate cu testele si antrenamentele, stia ca-l putea scoate si utiliza in mai putin de cinci secunde.

In cabina nu exista nici un cuier sau o proeminenta de care sa-si agate blasterul. Nu se zarea nici macar stropitorul dusului. Aseza tocul armei in coltul opus usii cabinei.

Un alt indicator luminos se aprinse si-l instiinta: „Vizitatorul este rugat sa indeparteze bratele de corp si sa stea in cercul central, cu talpile in pozitia indicata”.

In clipa cand isi plasa talpile in adanciturile respective, indica­torul se stinse si, instantaneu, un spray efervescent si intepator il izbi pe barbat dinspre plafon, podea si cei patru pereti. Baley simti apa acoperindu-i labele picioarelor. Dusul dura un minut intreg; pielea barbatului se inrosi sub efectul combinat al presiunii si apei fierbinti, iar plamanii sai aspirara disperati aer in umiditatea calda. Urma apoi un minut de dus cu presiune si temperatura mai scazute si in cele din urma un minut cu jet de aer cald, lasandu-l uscat si inviorat.

Detectivul isi lua arma si observa ca si aceasta era calda si uscata. Isi prinse tocul la mijloc si iesi din cabina la timp pentru a-l vedea pe R. Daneel parasind dusul vecin. Evident! R. Daneel nu era locuitor al Orasului New York, dar acumulase praf in decursul vizitei sale.

In mod reflex, Baley isi feri ochii. Apoi, gandindu-se ca, la urma urmelor, obiceiurile lui R. Daneel nu erau cele din Oras, isi sili privirea sovaitoare sa se intoarca pentru o clipa. Buzele ii tresarira intr-un suras insesizabil. Asemanarea lui R. Daneel cu oamenii nu se limita la chip si palme, ci fusese mentinuta cu o acuratete meticuloasa pe intregul trup.

Baley avansa dupa aceea in directia pe care o urmase din clipa intrarii in Personal. Isi gasi hainele asteptandu-l, impaturite ordo­nat. Degajau un iz caldut de curatenie.

Un indicator anunta: „Vizitatorul este rugat sa se imbrace si sa-si aseze mana in adancitura indicata”.

Pamanteanul urma indicatia si, cand plasa palma pe suprafata laptoasa, simti o intepatura scurta in buricul degetului mijlociu. Ridica brusc mana si zari o picatura micuta de sange, prelin­gandu-se. Chiar pe cand privea, sangerarea se opri.

Sterse picatura de palma, apoi stranse locul intepaturii cu doua degete de la cealalta mana. Nici asa nu mai aparu vreun strop de sange.

In mod evident, era vorba despre o analiza sanguina. Baley simti un fior evident de anxietate. Era convins ca examinarea anuala de rutina efectuata de medicii Departamentului nu detinea meticulozitatea sau, poate, cunostintele acestor fauritori glaciali de roboti din exteriorul Pamantului. Nu era sigur ca dorea o examinare prea amanuntita a starii sanatatii sale.

Asteptarea i se paru lunga, dar cand indicatorul se aprinse din nou, anunta simplu: „Vizitatorul este rugat sa continue”.

Baley rasufla adanc, usurat. Avansa si trecu pe sub o arcada. Doua brate metalice coborara in fata lui si in aer aparu un mesaj luminos: „Vizitatorul este avertizat sa nu mai inainteze”.

— Ce dracu', incepu Baley uitand in furia sa ca inca nu iesise din Personal.

Imediat dinapoia lui se auzi glasul lui R. Daneel.

— Banuiesc ca detectoarele au depistat o sursa energetica. Ai asupra ta blasterul, Elijah?

Baley se intoarse brusc, stacojiu la fata. Dupa doua tentative nereusite, izbuti sa articuleze:

— Politistul poarta permanent blasterul asupra sa, ori il are in imediata vecinatate, atat in misiune, cat si in afara acesteia.

De la varsta de zece ani, acum era prima data ca vorbea intr-un Personal. Atunci o facuse in prezenta unchiului Boris, cand, de fapt, se plansese in mod reflex pentru ca se lovise la degetul de la picior. Unchiul Boris ii aplicase o corectie severa acasa si-i tinuse o predica indelungata asupra necesitatii comportamentului decent in public.

— Nici un vizitator nu poate sa poarte arme, zise R. Daneel. Acesta este obiceiul nostru, Daneel. Pana si comisarul vostru isi lasa blasterul la intrare, cand ne viziteaza.

In aproape orice alte circumstante, Baley s-ar fi rasucit pe calcaie si ar fi plecat imediat, abandonand Orasul Spatial si pe robot. Acum insa era aproape innebunit de dorinta de a-si urma planul si de a-si duce razbunarea la capat.

„Asta”, gandi el „este examinarea medicala discreta, care a inlocuit-o pe cea mai amanuntita din primele zile.” Prin insusi clocotul sau interior putea intelege foarte bine indignarea si mania care dusesera la Revoltele Barierei din tineretea lui.

Intunecat la fata, isi descheie centura blasterului. R. Daneel i-o lua si o aseza intr-o nisa din perete. Un oblon metalic subtire glisa peste ea.

— Pune degetul mare in adancitura, spuse R. Daneel, si numai amprenta ta va mai deschide compartimentul acesta.

Baley se simtea parca dezbracat, ba chiar intr-o masura mai mare decat fusese sub dus. Trecu de punctul in care accesul ii fusese barat de bratele metalice si iesi finalmente din Personal.

Se afla tot intr-un coridor, dar acesta parea cumva straniu. Lumina ce se intrevedea in departare detinea o caracteristica nefamiliara. Simti un curent de aer pe obraz si, in mod reflex, se gandi ca trecuse o masina de politie.

Probabil ca robotul ii descifrase nesiguranta de pe chip, deoarece explica:

— Practic, acum te gasesti in aer liber, Elijah. Coridorul nu mai este climatizat.

Detectivul simti ca-l apuca ameteala. Cum puteau spatialii sa fie atat de exigenti fata de un trup omenesc, numai pentru ca venea din Oras, pentru ca dupa aceea sa respire aerul impur al spatiilor deschise? ingusta narile, de parca, apropiindu-le mai mult, ar fi putut filtra mai eficient aerul inspirat.

— Sunt sigur, urma R. Daneel, ca vei constata ca aerul liber nu este daunator sanatatii omului.

— Bine, sopti slab Baley.

Curentii de aer ii atingeau iritant chipul. Fara sa fie puternici, erau aleatorii si asta il deranja.

Lucrurile neplacute nu se oprira acolo. Coridorul se termina printr-o lumina albastra care, pe masura ce se apropiau de ea, era inlocuita treptat de o lumina alba foarte intensa. Baley vazuse lumina soarelui. Fusese odata intr-un Solariu, in interes de servi­ciu, dar acolo locul era inconjurat de sticla protectoare si imagi­nea Soarelui in sine fusese refractata intr-o stralucire generala. Aici, totul era deschis.

In mod automat, privi spre Soare, apoi intoarse capul. Lacrima si clipi repede din ochii orbiti.

Un spatial se apropie si Baley incerca o unda de suspiciune.

R. Daneel inainta pentru a-l saluta pe barbat, strangandu-i mana. Spatialul privi spre Baley si spuse:

— Vreti sa ma urmati, domnule? Sunt dr. Han Fastolfe.

Situatia era incomparabil mai buna in interiorul unui dom. Baley se trezi holbandu-se la dimensiunile incaperilor si la modul neglijent de alocare a spatiului, dar fu recunoscator senzatiei de aer conditionat.

Fastolfe se aseza, incrucisandu-si picioarele lungi, si spuse:

— Presupun ca preferati climatizarea in locul adierilor din exterior.

Parea destul de prietenos. Fruntea ii era brazdata de cute fine, iar pielea de sub ochi si barbie incepuse sa atarne in pungi. Parul i se rarea, dar nu se zareau fire grizonate. Urechile mari erau clapauge, ceea ce-i conferea o infatisare amuzanta si modesta, care-l linistea pe Baley.

In decursul diminetii, detectivul privise din nou fotografiile facute de Enderby in Orasul Spatial. R. Daneel tocmai aranjase intalnirea aceasta si Baley se pregatea psihic pentru ideea de a-i intalni pe spatiali in carne si oase. Cumva, situatia diferea considerabil de conversatiile purtate cu ei prin intermediul kilometrilor de linii telefonice, asa cum se intamplase in cateva randuri.

In general, spatialii din fotografii semanau cu aceia prezentati ocazional in cartile-film: inalti, roscovani, gravi si chipesi intr-un mod distant. Ca R. Daneel, de exemplu.

Robotul ii aratase pe spatiali lui Baley, iar la un moment dat pamanteanul il aratase brusc pe unul si rostise:

— Asta esti tu, nu-i asa?

— Nu, Elijah, raspunsese R. Daneel, acesta este dr. Sarton, cel care m-a proiectat.

Glasul lui nu tradase nici cea mai mica unda de emotie.

— Ai fost construit dupa chipul si asemanarea creatorului tau? intrebase Baley sarcastic, dar nu i se raspunsese si, de fapt, nici nu se asteptase la o replica.

Din cate stia, Biblia era extrem de putin cunoscuta pe Lumile Exterioare.

Acum detectivul il privea pe Han Fastolfe, un barbat care se abatea considerabil de la normele infatisarii spatialilor, si pentru aceasta ii era extrem de recunoscator.

— Doriti sa mancati ceva? intreba Fastolfe si indica masa care-i despartea pe el si R. Daneel de pamantean.

Pe masa se afla doar un bol cu sferoide multicolore si Baley se simti usor surprins. Crezuse ca erau ornamente.

— Sunt fructele unor plante naturale care cresc pe Aurora, explica R. Daneel. Iti sugerez sa il incerci pe cel din specia aceasta. Se numeste „mar” si are reputatia unui gust placut.

— Desigur, zambi Fastolfe, R. Daneel nu stie lucrul acesta din experienta proprie, insa are dreptate.

Baley lua un mar si-l duse la gura. Suprafata fructului era rosie si verde. O simtea racoroasa in palma si avea un miros slab, dar placut. Cu un efort, musca din el si neasteptatul gust acrisor al continutului carnos ii strepezi limba.

Mesteca incet, cu grija. Bineinteles, locuitorii Orasului consu­mau alimente naturale, ori de cate ori le-o permiteau ratiile. El insusi mancase deseori carne naturala si paine, totusi intotdeauna alimentele respective fusesera prelucrate intr-un mod sau altul -gatite, macinate, amestecate sau combinate. Cat despre fructe, acestea existau numai sub forma de bulion sau marmelada. Ceea ce tinea el acum in mana provenea probabil direct de pe solul murdar al unei planete.

„Sper ca macar l-au spalat”, isi spuse in gand si se mira din nou de modul bizar in care percepeau spatialii igiena.

— Permiteti-mi sa ma prezint mai complet, continua Fastolfe. Sunt insarcinat cu anchetarea mortii doctorului Sarton din partea Orasului Spatial, avand o pozitie similara cu cea a comisarului Enderby in Orasul New York. Daca va pot ajuta in vreun fel, sunt gata s-o fac. Suntem la fel de doritori ca si dumneavoastra, cei din Orasul New York, pentru o solutionare discreta a cazului si preve­nirea unor incidente viitoare de aceeasi natura.

— Va multumesc, dr. Fastolfe, replica Baley, si va apreciez atitudinea.

„Cam atata”, isi spuse el „cu politeturile.” Musca din miezul marului si simti in gura niste ovoide dure. Le scuipa in mod automat. Ovoidele, mici si inchise la culoare, zburara in toate partile si aterizara pe podea, unul fiind cat pe ce sa loveasca piciorul lui Fastolfe, daca spatialul nu l-ar fi retras grabit.

Baley se inrosi la fata si se apleca sa le culeaga.

— Nu-i nimic, domnule Baley, spuse politicos Fastolfe. Lasa­ti-le, va rog.

Detectivul se indrepta in scaun si aseza cu grija marul pe masa. Avea senzatia inconfortabila ca, dupa plecarea sa, micutele ovoide pierdute vor fi cautate si absorbite prin suctiune, ca bolul cu fructe va fi incinerat sau inlaturat din Orasul Spatial si chiar odaia in care se aflau ei va fi dezinfectata cu virusocid.

Isi camufla stanjeneala prin bruschete.

— As dori permisiunea ca discutiei noastre sa i se alature comisarul Enderby, prin prezenta trimensionala, rosti el.

Fastolfe ridica din sprancene.

— Evident, daca asta doriti. Daneel, vrei sa faci legatura?

Baley ramase tacut, intr-un inconfort evident, pana ce supra­fata sclipitoare a paralelipipedului mare din coltul incaperii disparu, prezentandu-l pe comisarul Julius Enderby si o parte a biroului sau. In clipa aceea, inconfortul disparu si Baley simti pur si simplu dragoste pentru figura familiara, dublata de dorinta de a reveni in siguranta, in cabinetul acela sau, de fapt, oriunde in Oras. Chiar si in zona cel mai putin atragatoare a districtelor Jersey, unde se cultivau enzimele.

Acum, cand avea martorul dorit, Baley nu mai vedea nici un motiv pentru a mai taragana lucrurile.

— Cred, zise el, ca am solutionat misterul mortii lui Sarton.

Cu coada ochiului, il zari pe Enderby sarind in picioare si prinzandu-si disperat (dar cu succes) ochelarii care-i zburasera de pe nas. Deoarece statea in picioare, capul ii iesea din limitele receptorului trimensionial si comisarul fu nevoit sa se reaseze, rosu la fata si incapabil sa articuleze un cuvant.

Cu capul inclinat spre un umar, Fastolfe parea si el surprins, desi nu se manifestase atat de vadit. Numai R. Daneel ramasese neclintit.

— Vreti sa spuneti, intreba spatialul, ca stiti cine a comis crima?

— Nu, raspunse Baley, vreau sa spun ca n-a existat nici o crima.

— Ce?! racni Enderby.

— O clipa, comisare Enderby, interveni Fastolfe ridicand o mana. Privindu-l fix pe Baley, intreba: Vreti sa spuneti ca dr. Sarton este viu?

— Da, dr. Fastolfe, si cred ca stiu unde este.

— Unde?

— Chiar aici, spuse Baley si indica ferm spre R. Daneel Olivaw.

8. Dezbatere asupra unui robot

In clipa aceea, Baley constientiza cel mai acut bubuiturile propriei sale inimi. I se parea ca traieste intr-o clipa incremenita in afara timpului. Ca intotdeauna, chipul lui R. Daneel era imobil. Han Fastolfe afisa o expresie de uimire binecrescuta si nimic mai mult.

Baley era insa cel mai ingrijorat de reactia lui Julius Enderby. Receptorul trimensional din care se holba fata acestuia nu ingaduia o reproducere perfecta; exista un palpait permanent, desi discret, iar rezolutia nu era chiar ideala. Din cauza acelor imperfectiuni si a ochelarilor comisarului, ochii lui ramaneau indescifrabili.

„Nu-ti pierde cumpatul acum, Julius”, gandi Baley. „Am nevoie de tine.”

De fapt, nu credea ca Fastolfe va actiona in pripa sau manat de un impuls emotional. Candva, citise undeva ca spatialii nu aveau religie, ci o substituisera cu un intelectualism detasat si flegmatic, ridicat la rang de filosofie. Credea acest lucru si se bizuia pe el. Ei actionau fara graba si intotdeauna pe temeiul ratiunii.

Era convins ca daca ar fi fost singur printre ei si ar fi facut aceeasi afirmatie, n-ar mai fi revenit niciodata in Oras. Ratiunea nemiloasa ar fi dictat disparitia lui. Planurile spatialilor erau pentru ei mult mai importante decat viata unui locuitor al Ora­sului. Julius Enderby ar fi primit scuzele de rigoare. Poate ca spatialii i-ar fi predat comisarului pana si cadavrul lui Baley, clatinand din capete si referindu-se la noul atentat al conspiratiei pamantene. Comisarul i-ar fi crezut - asa era firea lui. Daca-i ura intr-adevar pe spatiali, ura lui se baza pe teama. N-ar fi cutezat sa le puna afirmatia sub semnul intrebarii.

Din aceste considerente, Baley avea nevoie de un martor al evenimentelor, ba mai mult, de un martor care sa nu poata fi atins de masurile de siguranta calculate ale spatialilor.

Comisarul vorbi, aproape inecandu-se:

— Lije, gresesti! Am vazut cu ochii mei cadavrul doctorului Sarton.

— Ai vazut niste ramasite carbonizate despre care ti s-a spus ca ar fi cadavrul lui Sarton, replica indraznet Baley.

Se gandi la ochelarii sparti ai comisarului. Reprezentasera o sansa neasteptata pentru spatiali.

— Nu, nu, Lije! L-am cunoscut bine pe dr. Sarton, iar capul ii ramasese neatins. El a fost!

Comisarul ridica nesigur mana spre ochelari, de parca isi reamintise abia acum cele intamplate atunci, apoi adauga:

— L-am privit de aproape, foarte de aproape.

— Ce crezi insa despre el, comisare? intreba Baley aratand din nou spre R. Daneel. Nu seamana cu Sarton?

— Ba da, in acelasi mod in care un om ar semana cu o statuie.

— Comisare, nu-i greu sa adopti o tinuta inexpresiva. Sa presupunem ca ai vazut de fapt un robot care fusese distrus cu blasterul. Ai afirmat ca l-ai privit de aproape. L-ai privit de suficient de aproape ca sa-ti dai seama daca suprafata carbonizata a marginilor ranii era intr-adevar tesut organic descompus, sau doar un strat de carbon aplicat peste metalul topit?

Comisarul paru revoltat.

— Esti ridicol! exclama el.

— Dr. Fastolfe, se rasuci Baley spre spatial, sunteti de acord cu exhumarea corpului in vederea examinarii?

— Domnule Baley, surase Fastolfe, in circumstante normale nu as avea nici o obiectie, dar ma tem ca noi nu ne ingropam mortii, ci obisnuim sa-i incineram.

— Foarte convenabil, murmura detectivul.

— Spuneti-mi, domnule Baley, urma Fastolfe, cum ati ajuns la aceasta concluzie extraordinara?

„Nu cedeaza”, gandi pamanteanul. „Daca va putea, va nega totul fara sovaiala.”

— N-a fost greu, raspunse el cu glas tare. Imitarea unui robot este mai complexa decat simpla abordare a unei expresii incre­menite si a unei vorbiri excesiv de corecte. Problema dumnea­voastra, a celor de pe Lumile Exterioare, este ca sunteti prea obisnuiti cu robotii. Ati ajuns sa-i acceptati aproape ca pe niste fiinte omenesti si nu mai distingeti diferentele. Pe Pamant, lucrurile stau altfel. Noi suntem foarte constienti de ceea ce inseamna un robot. In primul rand, R. Daneel este prea uman ca sa fie un robot. Prima mea impresie despre el a fost ca este un spatial. A fost necesar un efort real ca sa ma adaptez declaratiei sale potrivit careia ar fi robot. Desigur, motivul real a fost faptul ca este un spatial, nu un robot.

R. Daneel il intrerupse, fara sa dea vreun semn ca ar fi fost el insusi subiectul dezbaterii.

— Dupa cum ti-am spus, partenere Elijah, am fost proiectat pentru a ocupa, temporar, un loc intr-o societate omeneasca. Asemanarea cu oamenii a fost deliberata.

— Ajungand chiar la duplicarea minutioasa a acelor portiuni ale corpului care, in decursul unor evenimente normale, ar fi acoperite de haine? intreba Baley. Ajungand chiar la duplicarea unor organe care, la un robot, n-ar avea nici o functie ima­ginabila?

— Cum ai aflat asta? interveni pe neasteptate Enderby.

Baley se inrosi la fata.

— N-am putut sa nu remarc in In Personal.

Comisarul paru socat.

— Sunt sigur ca intelegeti, rosti Fastolfe, ca o asemanare nu poate fi utila daca nu este completa. Pentru scopurile noastre, jumatatile de masura ar fi fost echivalente cu absenta oricaror masuri.

— Pot fuma? intreba brusc Baley.

Trei pipe in aceeasi zi insemna o extravaganta ridicola, dar era purtat pe un talaz rostogolitor de nechibzuinta si simtea nevoia eli­berarii pe care i-o aducea tutunul. La urma urmelor, ii contrazicea pe spatiali, avea de gand sa le indese pe gat propriile lor minciuni.

— Imi pare rau, facu Fastolfe, dar as prefera sa nu fumati. „Preferinta” avea forta unui ordin si Baley o simti. Puse in buzunar pipa pe care o luase deja in mana, anticipand acordul automat.

„Bineinteles ca nu pot fuma”, gandi el amar. „Enderby nu m-a avertizat, deoarece el insusi nu fumeaza, dar este evident. Totul se leaga. Pe igienicele lor Lumi Exterioare, spatialii nu fumeaza, nu beau si nu nici alte vicii umane. Nu-i de mirare ca accepta roboti in blestemata lor de societate - cum a numit-o R. Daneel? -C/Fe. Nu-i de mirare ca R. Daneel poate juca atat de bine rolul unui robot. Acolo toti sunt roboti.”

— Asemanarea completa, vorbi el, este numai unul dintre multele indicii. In Sectiunea mea a fost cat pe ce sa izbucneasca o revolta, cand l-am dus pe el acasa. (Fu nevoit sa indice cu degetul. Ii venea imposibil sa pronunte „R. Daneel” sau „Sarton”.) El a stopat-o, si a facut-o indreptand un blaster spre potentialii rasculati.

— Dumnezeule! exclama Enderby. In raport se afirma ca tu ai fi

— Stiu, comisare, replica Baley. Raportul a fost intocmit pe baza informatiilor oferite de mine. Nu doream sa ramana consem­nat undeva ca un robot a amenintat oameni cu blasterul.

— Nu, nu, sigur ca nu

In mod evident, Enderby era de-a dreptul oripilat. Se apleca putin in fata ca sa examineze ceva aflat in exteriorul limitelor receptorului trimensional.

Detectivul banui despre ce era vorba. Comisarul verifica nivelul energetic, pentru a vedea daca transmisia nu era interceptata.

— Acesta este un punct al argumentatiei dumneavoastra? intreba Fastolfe.

— Bineinteles! Prima lege a roboticii afirma ca un robot n-are voie sa pricinuiasca vreun rau omului.

— Dar R. Daneel n-a pricinuit nici un rau.

— Perfect adevarat. Ba chiar, ulterior, el a declarat ca n-ar fi tras, indiferent de circumstante. Totusi n-am auzit despre nici un robot care sa fi putut viola spiritul legii 1, ajungand sa ameninte oameni cu impuscarea, chiar daca in realitate nu avea nici o intentie sa procedeze in acest fel.

— Am inteles. Sunteti un expert in robotica, domnule Baley?

— Nu, dr. Fastolfe, dar am urmat un curs de robotica generala si analiza pozitronica. Nu sunt chiar un ignorant.

— Ma bucur, incuviinta curtenitor spatialul, insa eu sunt expert in robotica si va asigur ca esenta mintii robotilor consta intr-o interpretare complet literala a Universului. Ea nu recu­noaste spiritul legii 1, ci numai litera acesteia. Este posibil ca modelele simple pe care le aveti pe Pamant sa detina elemente de securitate suplimentare adaugate legii 1, astfel incat sa se garan­teze ca nu vor fi capabile sa ameninte un om. Pe de alta parte, un model avansat ca R. Daneel reprezinta cu totul altceva. Daca am inteles corect situatia, amenintarea lui Daneel a fost necesara pentru impiedicarea unei revolte. Prin urmare, ea a avut scopul de a impiedica pricinuirea vreunui rau oamenilor. El asculta de Legea 1, nu o incalca.

Baley incerca un fior de stinghereala, dar isi mentinu masca exterioara de calm impasibil. Va fi greu, insa ii va face fata spatialului pe propriul sau teren.

— Puteti contracara toate punctele argumentatiei, atacandu-le individual, spuse el, totusi efectul lor cumulat ramane acelasi. Aseara, discutand despre asa-zisa crima, acest presupus robot a sustinut ca a fost transformat in detectiv prin instalarea unui factor de impulsionare nou in circuitele sale pozitronice. Un factor de impulsionare, daca-i pot spune asa, justitiar.

— Pot depune marturie in aceasta privinta, zise Fastolfe. Ope­ratiunea a avut loc acum trei zile sub propria mea supraveghere.

— Un factor de impulsionare justitiar? Justitia, dr. Fastolfe, este un termen abstract. Numai un om il poate utiliza.

— Daca definiti „justitia” ca pe o abstractie, daca afirmati ca inseamna a-i acorda fiecarui om ceea ce i se cuvine, sau a adera la echitate, sau orice altceva de felul acesta, sunt de acord cu dumneavoastra, domnule Baley. In starea prezenta a cunoasterii noastre, intelegerea umana a abstractiilor nu poate fi incorporata intr-un creier pozitronic.

— Asadar recunoasteti asta ca expert in robotica?

— Evident! intrebarea este ce a vrut sa spuna R. Daneel prin folosirea termenului „justitie”.

— Din contextul conversatiei noastre, el s-a referit la ceea ce am intelege eu, dumneavoastra si orice alt om, dar ce n-ar putea intelege nici un robot.

— Domnule Baley, de ce nu-i cereti sa defineasca termenul?

Baley simti ca siguranta incepea sa i se destrame. Se intoarse spre R. Daneel.

— Ei bine?

— Da, Elijah?

— Cum definesti tu justitia?

— Justitia, Elijah, este ceea ce exista cand toate legile sunt aplicate.

— O definitie buna pentru un robot, incuviinta Fastolfe din cap. Dorinta de a urmari aplicarea tuturor legilor a fost recent incorporata in Daneel. Pentru el, justitia este un termen foarte concret, deoarece se bazeaza pe aplicarea legii, care la randul ei se bazeaza pe existenta unor legi specifice si definite. Nu este vorba de nimic abstract. Un om poate recunoaste faptul ca, pe baza unui cod moral abstract, unele legi pot fi proaste, iar aplicarea lor injusta. Ce parere ai, R. Daneel?

— O lege injusta, raspunse egal R. Daneel, este o contradictie in termeni.

— Asa stau lucrurile pentru un robot, domnule Baley. Din acest motiv, nu trebuie sa confundati justitia dumneavoastra cu cea a lui R. Daneel.

Detectivul se intoarse brusc spre R. Daneel si rosti:

— Azi-noapte ai parasit apartamentul meu.

— Asa este. Regret daca iesirea mea ti-a tulburat odihna.

— Unde te-ai dus?

— La Personalul pentru barbati.

Pentru o clipa, Baley ezita. Era raspunsul despre care decisese deja ca reprezenta adevarul, dar nu se asteptase sa-l primeasca din partea lui R. Daneel. Desi tot mai multe dintre certitudini ii erau spulberate, se mentinu ferm pe pozitie. Comisarul privea atent, deplasand ochii inapoia lentilelor, de la un vorbitor la celalalt. Baley nu mai putea sa bata in retragere acum, indiferent ce sofisme ar fi fost utilizate impotriva sa. Trebuia sa-si sustina argumentatia.

— Ajungand in Sectiunea mea, spuse detectivul, el a insistat sa intre in Personal o data cu mine. Pretextul folosit a fost mai degraba pueril. In timpul noptii a parasit apartamentul pentru a merge din nou la Personal, asa cum tocmai a recunoscut. Daca ar fi fost om, as fi spus ca avea toate motivele si drepturile s-o faca. Evident. Ca robot insa, vizitarea Personalului a fost lipsita de logica. Concluzia poate fi doar ca el este om.

Fastolfe aproba din cap, totusi nu paru deloc dezarmat.

— Foarte interesant, spuse el. Poate ca ar fi bine sa-l intrebam pe Daneel de ce a vizitat Personalul azi-noapte.

Enderby se apleca putin in fata.

— Va rog, dr. Fastolfe, murmura el, nu este cuvenit sa

— Nu trebuie sa va faceti griji, domnule comisar, raspunse Fastolfe si buzele sale subtiri se curbara in ceva ce semana cu un zambet, fara sa fie tocmai un zambet. Sunt convins ca raspunsul lui Daneel nu va jigni susceptibilitatile dumneavoastra si nici pe ale domnului Baley. Vrei sa ne spui, Daneel?

— Jessie, sotia lui Elijah, vorbi R. Daneel, a parasit aseara apartamentul dovedind sentimente amicale fata de mine. In mod evident, nu avea nici un motiv pentru a considera ca nu as fi om, totusi cand s-a intors in apartament stia ca eram robot. Concluzia evidenta este ca informatia respectiva exista undeva in exteriorul apartamentului. Am dedus ca discutia mea cu Elijah din cursul serii fusese auzita. Nu exista nici o alta modalitate prin care putea fi cunoscut secretul adevaratei mele naturi.

Elijah imi spusese ca apartamentele sunt perfect izolate fonic, iar noi am conversat cu glas scazut. Nu ar fi fost posibila o banala tragere cu urechea. Pe de alta parte, se stie ca Elijah este politist.

Daca in Orasul New York exista o conspiratie suficient de bine orga­nizata pentru ca sa fi planuit asasinarea doctorului Sarton, este po­sibil ca membrii ei sa stie ca Elijah a primit misiunea anchetarii cri­mei. Ar fi atunci perfect posibil, ba chiar probabil, ca apartamentul lui sa fi fost ascultat prin intermediul unui fascicul de interceptare.

Dupa ce Elijah si Jessie s-au dus la culcare, am investigat apartamentul cat am putut de bine, dar nu am gasit nici un emitator. Aceasta complica problema. Un fascicul dublu focalizat ar fi putut suplini emitatorul, insa ar fi necesitat un echipament destul de complicat.

Analiza situatiei a dus la urmatoarea concluzie: singurul loc unde un locuitor al Orasului New York poate intreprinde aproape orice fara sa fie deranjat sau chestionat este in interiorul Personalului. Acolo ar putea instala chiar si un fascicul dublu. Intimitatea absoluta in Personal este un obicei respectat cu strictete si nici un barbat n-ar privi, macar cu coada ochiului, spre alt barbat. Personalul Sectiunii se afla destul de aproape de apartamentul lui Elijah, astfel ca factorul distanta nu intra in calcul. Putea fi utilizat un model portabil. M-am dus in Personal, ca sa cercetez.

— Si ce ai gasit? intreba Baley repede.

— Nimic, Elijah. Nici urma de fascicul dublu.

— Ei bine, domnule Baley, spuse Fastolfe, vi se pare o explicatie rezonabila?

Nesiguranta lui Baley pierise acum complet.

— Rezonabila, poate, dar nici pe departe perfecta. Ceea ce nu stie el este ca sotia mea mi-a spus de unde si cand capatase informatia. Aflase ca era robot la scurt timp dupa ce parasise apartamentul. Chiar de atunci, zvonul circula de cateva ore bune. Prin urmare, faptul ca era un robot nu putea sa fi fost aflat prin interceptarea discutiei noastre de aseara.

— Cu toate acestea, observa Fastolfe, explicatia incursiunii nocturne in Personal mi se pare valida.

— Nu a explicat insa altceva, replica Baley infierbantat. Cand, unde si cum s-a produs scurgerea de informatii? Cum s-a aflat ca in Orasul New York exista un robot spatial? Din cate stiu eu, numai doi locuitori ai Orasului cunosc cazul - eu si comisarul Enderby, iar noi n-am suflat o vorba Comisare, mai stie altcineva din Departament?

— Nu, raspunse tulburat Enderby, nici chiar primarul. Doar noi doi si dr. Fastolfe.

— Si el, arata Baley.

— Eu? facu R. Daneel.

— De ce nu?

— Te-am insotit permanent, Elijah.

— Nu, rosti apasat detectivul. Inainte de a merge in aparta­mentul meu, am stat in Personal o jumatate de ora sau chiar mai mult. In acest timp, noi doi am fost complet separati. Atunci a fost momentul in care ai intrat in contact cu grupul tau din Oras.

— Care grup? intreba Fastolfe.

Aceeasi intrebare fu pusa aproape simultan de Enderby. Baley se ridica din scaun si se intoarse spre receptorul trimen­sional.

— Comisare, doresc sa asculti cu multa atentie si sa-mi spui daca nu ti se pare ca totul urmeaza un sablon clar. Este raportata o crima si, printr-o coincidenta stranie, ea are loc exact in momen­tul in care intrai in Orasul Spatial ca sa te intalnesti cu persoana ucisa. Ti se arata un cadavru despre care se afirma ca ar fi al unui om, dar dupa aceea cadavrul dispare si nu mai este disponibil pentru o investigare detaliata.

Spatialii insista ca asasinul a fost un pamantean, desi singura baza a acuzatiei este ipoteza ca un locuitor al Orasului New York ar fi iesit din Oras si ar fi traversat singur in timpul noptii tinutul exterior din jur pentru a intra in Orasul Spatial. Stii prea bine cat de improbabila este o asemenea actiune.

Dupa aceea, spatialii trimit un asa-zis robot in Oras - mai mult chiar, insista sa-l trimita. Prima actiune intreprinsa de robot este sa ameninte cu blasterul o multime de oameni. A doua sa actiune este sa lanseze zvonul ca in Oras exista un robot spatial. Nu doar atat, ci zvonul este foarte specific - Jessie mi-a spus ca se stia ca robotul colaboreaza cu politia. Asta inseamna ca nu peste mult timp se va sti ca robotul a fost cel care a scos blasterul. Poate chiar acum in tinutul fermelor de enzime si in uzinele hidroponice Long Island se raspandeste zvonul ca un robot ucigas se afla in libertate.

— Asa ceva e imposibil, gemu Enderby. Imposibil!

— Nu, nu-i imposibil, ci exact asta s-a intamplat. Nu pricepi? intr-adevar, in Orasul New York exista o conspiratie, dar ea este condusa din Orasul Spatial! Spatialii doresc sa poata raporta o crima, doresc razmerite, doresc un asalt asupra Orasului Spatial. Cu cat situatia se inrautateste, cu atat incidentul este mai impor­tant iar navele spatiale coboara si ocupa Orasele terestre.

— Un pretext pentru asa ceva, observa Fastolfe cu blandete, l-am avut acum douazeci si cinci de ani, cu ocazia Revoltelor Barierei.

— Atunci nu erati pregatiti, dar acum sunteti.

Inima lui Baley bubuia nebuneste.

— Domnule Baley, acest complot pe care ni-l atribuiti suna destul de complicat. Daca am fi dorit sa ocupam Pamantul, am fi putut s-o facem intr-un mod mult mai simplu.

— Poate ca nu-i chiar asa, dr. Fastolfe. Asa-zisul dumnea­voastra robot mi-a spus ca pe Lumile Exterioare opinia publica in privinta Pamantului nu este deloc unanima si cred ca in momen­tul acela mi-a spus adevarul. Poate ca ocuparea directa a Paman­tului n-ar fi bine primita de concetatenii dumneavoastra. Poate ca un incident reprezinta o necesitate absoluta. Un incident suficient de socant

— De felul unei crime, nu? Asa este? Sunteti insa de acord ca ar trebui sa fie inscenarea unei crime? Sper ca nu sugerati ca, de dragul unui incident, am ucide realmente unul dintre oamenii nostri?

— Ati construit un robot care sa semene cu Sarton, I-ati distrus cu blasterul si ati aratat comisarului Enderby ramasitele sale.

— Iar apoi, il intrerupse Fastolfe, dupa ce l-am pus pe R. Daneel sa joace rolul doctorului Sarton in falsa crima, ar fi trebuit sa-l punem pe dr. Sarton sa joace rolul lui R. Daneel in falsa ancheta a falsei crime.

— Exact! Afirm toate acestea in prezenta unui martor care nu este prezent fizic aici si pe care, de aceea, nu-l puteti face sa dispara. El are o functie destul de importanta pentru a i se da crezare de conducerea Orasului New York si chiar de guvernul de la Washington, asa ca vom fi pregatiti si va cunoastem intentiile.

Daca va fi necesar, guvernul nostru se va adresa direct conceta­tenilor dumneavoastra, demascand adevarata situatie. Ma indo­iesc profund ca genul acesta de viol interstelar va fi tolerat! Fastolfe clatina din cap.

— Va rog, domnule Baley, exagerati! Realmente, ideile dum­neavoastra sunt uluitoare. Sa presupunem - doar sa presupunem! - ca R. Daneel ar fi intr-adevar R. Daneel. Sa mai presupunem ca el ar fi intr-adevar un robot. Nu ar fi atunci logic ca trupul pe care l-a vazut comisarul Enderby sa fi fost realmente al doctorului Sarton? Ar fi greu de crezut ca acel trup ar fi apartinut altui robot. Comisarul Enderby a fost martor la constructia lui R. Daneel si poate recunoaste ca a existat un singur asemenea robot.

— Comisarul nu este expert in robotica, se incapatana Baley. Este perfect posibil sa aveti o duzina de roboti similari.

— Sa revenim la ipoteza mea, domnule Baley. Ce s-ar in­tampla daca R. Daneel ar fi intr-adevar R. Daneel? in cazul acesta, nu s-ar narui intregul dumneavoastra esafodaj logic? Ati mai avea alta baza pentru credinta in acest complot interstelar melodra­matic si improbabil pe care l-ati construit?

— Daca este robot! Eu afirm ca este om.

— Totusi nu ati investigat aspectul acesta, domnule Baley. Pentru a face diferenta dintre un robot, chiar unul cu aspect foarte umanoid, si un om nu este necesar sa construiti deductii com­plexe si nesigure, pornind de la cuvintele si actiunile sale. Ati incercat, de exemplu, sa-l intepati cu acul pe R. Daneel?

— Poftim?!

— Este un experiment simplu. Exista si altele, poate nu chiar la fel de simple. Pielea si parul sau par reale, dar ati incercat sa le priviti cu un dispozitiv de marire corespunzator? De asemenea, el pare sa rasufle, mai ales atunci cand foloseste aerul pentru a vorbi, insa ati sesizat ca respiratia nu ii este regulata si ca pot trece minute intregi in care pare sa nu respire deloc? Puteati sa fi captat un esantion din aerul expirat de el si sa-i fi masurat continutul in bioxid de carbon. Ati fi putut incerca sa-i recoltati o mostra de sange. Ati fi putut incerca sa-i detectati pulsul pe incheietura mainii sau bataile inimii sub camasa. Intelegeti ce vreau sa spun, domnule Baley?

— Astea-s vorbe, replica pamanteanul nesigur. Nu ma las pacalit de o cacealma. As fi putut incerca oricare dintre expe­rimentele sugerate, dar credeti ca acest asa-zis robot mi-ar fi ingaduit sa ma apropii de el cu o seringa, un stetoscop sau un microscop?

— Desigur. Va inteleg punctul de vedere, incuviinta Fastolfe. Privi spre R. Daneel si facu un gest scurt.

R. Daneel isi atinse manseta manecii drepte a camasii si tighelul diamagnetic se desfacu pe toata lungimea sa. Aparu un brat neted, musculos si aparent complet omenesc. Firisoarele de par, scurte si roscate, erau exact ceea ce te-ai fi asteptat de la un barbat, atat ca distributie, cat si ca numar.

— Si ce-i cu asta? facu Baley.

R. Daneel prinse buricul degetului mijlociu drept intre degetul mare si aratatorul mainii stangi. Baley nu putu distinge detaliile exacte ale miscarilor care urmara.

Insa, la fel cum tesatura manecii se desfacuse atunci cand campul diamagnetic al cusaturii sale fusese intrerupt, acum bratul in sine se desfacu in doua.

Sub un strat subtire de material similar carnii, se vedea al­bastru-cenusiul matuit al tijelor, cablurilor si articulatiilor din otel inoxidabil.

— Vreti sa examinati mai indeaproape componentele lui Daneel, domnule Baley? intreba politicos Fastolfe.

Baley de abia putu sa-l auda, asurzit de zumzetul din urechi si de explozia brusca de ras ascutit si isteric a comisarului.

9. Elucidare din partea unui spatial

Minutele trecura si zumzetul se inteti, acoperind rasetele. Domul si mobilierul dinauntru tremurara, incetosandu-se, si per­ceptia lui Baley asupra timpului se incetosa de asemenea.

In cele din urma isi reveni si descoperi ca statea in aceeasi pozitie, dar cu sentimentul clar al unui interval de timp din care nu-si reamintea nimic. Comisarul disparuse, receptorul trimen­sional redevenise opac si laptos, iar R. Daneel se afla langa el, intepandu-i pielea dezgolita a antebratului. Baley putea sa vada, imediat sub epiderma, umbra micuta si subtire a unei aschii subcutanate. Disparu chiar in timp ce o privea, dizolvandu-se si imprastiindu-se in fluidul intercelular si de acolo in fluxul sanguin si celulele vecine, apoi mai departe in toate celulele corpului sau.

Perceptia asupra realitatii i se consolida.

— Te simti mai bine, partenere Elijah? intreba R. Daneel.

Baley se simtea intr-adevar mai bine. Isi smuci bratul si robotul ii ingadui sa-l indeparteze. Dupa aceea, isi cobori maneca si privi in jur. Fastolfe se gasea pe acelasi scaun, cu un suras indulcindu-i chipul prea putin atragator.

— Am lesinat? intreba Baley.

— Intr-un fel, raspunse Fastolfe. Ma tem ca ati suferit un soc considerabil.

Baley isi reaminti totul clar in clipa aceea. Prinse iute bratul cel mai apropiat al lui R. Daneel si-i ridica maneca, dezvelindu-i incheietura. Pielea robotului se simtea moale, dar dedesubt putea percepe o duritate mai mare decat cea a osului.

R. Daneel isi lasa bratul nemiscat in stransoarea detectivului. Baley se holba la el si ciupi pielea in lungul unei imaginare linii mediane. Distingea oare o imbinare fina?

Desigur, in mod logic o imbinare trebuia sa existe. Un robot cu epiderma artificiala, al carui aspect exterior il imita perfect pe al omului, nu putea fi reparat in mod obisnuit. Nu putea sa aiba un panou pectoral care sa fie demontat din nituri sau suruburi, nici un craniu care sa fie basculat spre inapoi. Diversele parti ale corpului mecanic trebuiau asamblate in lungul unei linii de campuri micromagnetice. Bratele, capul, intregul corp trebuia sa se poata desface in doua la o anumita manevra, pentru ca apoi sa se uneasca la comanda inversa.

Baley ridica privirea si, simtindu-si obrajii arzand de rusine, murmura:

— Unde este comisarul?

— Probleme urgente, raspunse Fastolfe. Ma tem ca eu l-am incurajat sa ne paraseasca. L-am asigurat ca vom avea grija de dumneavoastra.

— Multumesc, ati avut grija perfecta, rosti rigid pamanteanul. Cred ca intalnirea noastra a luat sfarsit.

Se scula teapan, pe articulatii obosite. Pe neasteptate, se simtea foarte batran. Prea batran ca s-o mai ia de la inceput. Nu-i trebuia cine stie ce intuitie ca sa descifreze viitorul.

Comisarul va fi pe jumatate ingrozit si pe jumatate furios. Il va primi pe Baley, palid la fata, scotandu-si ochelarii pentru a-i sterge la fiecare cincisprezece secunde. Glasul sau moale (Julius Enderby nu striga aproape niciodata) i-ar fi explicat cu grija ca spatialii fusesera jigniti de moarte.

— Nu poti sa vorbesti asa cu spatialii, Lije, ei nu accepta asa ceva. (Baley isi putea imagina perfect vocea lui Enderby, pana la cele mai neinsemnate intonatii.) Te-am avertizat! Nu mai spun ce probleme ai provocat. Sigur ca da, eu te-am inteles. Am inteles ce voiai sa faci. Daca ar fi fost pamanteni, lucrurile ar fi stat cu totul altfel. As fi zis: de acord, da-i drumul! Risca! Da-i in vileag! Dar pe spatiali?!. Ai fi putut sa-mi spui, Lije. Ai fi putut sa ma consulti. Eu ii cunosc. Ii cunosc ca pe propriile mele buzunare.

Si ce ar fi putut replica Baley? Ca Enderby era exact genul de om caruia nu i-ar fi putut spune? Ca ideea lui era teribil de riscanta, iar comisarul era o persoana teribil de prudenta? Ca Enderby insusi fusese cel care sublimase pericolele deosebite, atat ale esecului evident, cat si ale unui succes necorespunzator? Ca singura modalitate de a scapa de declasificare era de a dovedi ca vinovatii se gaseau chiar in Orasul Spatial?

Enderby ar fi spus:

— Va trebui sa intocmesc un raport in cazul acesta, Lije. Vor urma tot soiul de repercusiuni. Eu ii cunosc pe spatiali. Vor cere sa fii indepartat de la ancheta si va trebui sa ma conformez. Ma intelegi, Lije, nu? Voi incerca sa-ti fie cat mai usor. Te poti bizui pe mine. O sa te protejez cat pot de mult.

Baley stia ca adevarul avea sa fie exact asa. Comisarul il va proteja, dar numai cat putea, nu atat incat, de pilda, sa infurie si mai mult un primar manios.

Il putea auzi si pe primar:

— La dracu', Enderby, ce-a fost asta? De ce n-am fost con­sultat? Cine conduce Orasul asta? De ce s-a permis accesul in Oras al unui robot neautorizat? Si ce dracu' a facut Baley asta

Daca se ajungea la o alegere intre viitorul lui Baley si viitorul comisarului in Departament, la ce rezultat posibil s-ar fi putut astepta detectivul? Baley nu gasea absolut nici o modalitate rezonabila prin care sa-l invinuiasca pe Enderby.

Urmarea cea mai fericita la care se putea astepta ar fi fost retrogradarea, care in sine era suficient de teribila. Simpla aparte­nenta la un Oras modern asigura necesarul minim de existenta, chiar si pentru cei complet declasificati. Cat de minim era necesa­rul respectiv, detectivul o stia prea bine.

Statutul suplimentar era cel care asigura detaliile importante -un loc mai confortabil aici, o portie de carne mai buna acolo, o coada mai scurta dincolo. Pentru o minte dedicata filosofiei, asemenea amanunte ar fi parut prea putin pretioase si nemeritand eforturi prea mari pentru a fi dobandite.

Nimeni insa, oricat de filosof ar fi fost, nu putea renunta fara o strangere de inima la privilegiile acelea, dupa ce le dobandise. Acesta era principalul.

Ce anexa frivola la confortul apartamentului insemnase activa­rea chiuvetei, deoarece drumul la Personal fusese reflex si practic nebagat in seama in cei treizeci de ani scursi pana atunci! Cat de inutila era, chiar ca facilitate menita sa ofere „statut”, deoarece afisarea „statutului” era considerata o culme a proastelor maniere! Pe de alta parte, in cazul in care chiuveta ar fi trebuit dezactivata, cat de umilitor si insuportabil ar fi fost fiecare drum suplimentar la Personal! Cat de atragatoare si nostalgica ar fi fost amintirea barbieritului in dormitor! Cat de profund ar fi fost sentimentul unui lux pierdut!

Printre autorii politici contemporani era la moda dezaprobarea multumita de sine a „fiscalismului” epocii medievale, o perioada a istoriei omenirii cand economia se bazase pe bani. Lupta concu­rentiala pentru existenta, afirmau ei, era brutala. Nici o societate cu adevarat complexa n-ar fi putut rezista, din cauza tensiunilor introduse de permanenta „lupta pentru malai”. (Savantii ofereau diverse interpretari ale cuvantului „malai”, dar nu existau contra­dictii asupra intelesului expresiei generale.)

Prin contrast, „civismul” modern era ridicat in slavi ca eficient si luminat.

Poate ca asa era. Existau romane istorice care combinau romantismul cu aventurile senzationale, iar medievalistii consi­derau ca „fiscalismul” generase reactii de felul individualismului si initiativei.

Baley nu intentiona sa se pronunte, dar acum se intreba indispus daca existase vreo epoca in care omul se luptase mai disperat pentru „malaiul” acela, indiferent ce ar fi fost el, sau ii simtise mai profund pierderea, decat un locuitor al Orasului care se lupta sa nu-si piarda optiunea cinei de duminica pentru un copan de pasare -un copan adevarat, de la o pasare candva vie.

„Nu atat pentru mine”, gandi el, „cat pentru Jessie si Ben.”

Fu smuls din reverie de glasul lui Fastolfe:

— Domnule Baley, ma auziti?

— Da? clipi detectivul din ochi.

De cat timp statea inlemnit, ca un idiot?

— Nu vreti sa luati loc? Dupa ce am rezolvat problema care va preocupa, s-ar putea sa fiti interesat de pelicula filmata la scena crimei, cuprinzand si evenimentele imediat urmatoare.

— Nu, multumesc. Am treburi in Oras.

— Cred totusi ca ancheta privind asasinarea doctorului Sarton are prioritate.

— Nu si pentru mine. Banuiesc ca mi s-a luat deja cazul. Brusc, izbucni: La naiba, daca puteati dovedi ca R. Daneel era robot, de ce n-ati facut-o din capul locului? De ce a fost nevoie sa transformati totul intr-o farsa?

— Stimate domnule Baley, am fost foarte interesat de deduc­tiile dumneavoastra. In plus ma indoiesc ca vi s-ar fi luat cazul inainte de plecarea comisarului, i-am solicitat in mod special sa va continuati ancheta. Cred ca va fi cooperant.

Baley se aseza, desi nu doar din propria sa vointa.

— De ce? intreba el taios.

Fastolfe incrucisa picioarele si ofta.

— Domnule Baley, in general am intalnit doua tipuri de locuitori ai Orasului New York: scandalagii si politicieni. Comisa­rul dumneavoastra ne este util, dar este un politician. El ne spune ce dorim sa auzim. Ne canta in struna, daca intelegeti la ce ma refer. Acum ati aparut dumneavoastra, care ne-ati acuzat, plin de curaj, de niste delicte majore si ati cautat sa va sustineti afirmatiile. Am apreciat episodul. L-am considerat un progres datator de sperante.

— Cat de multe sperante? pufni Baley sarcastic.

— Destul de multe. Sunteti o persoana cu care pot trata deschis. Azi-noapte, domnule Baley, R. Daneel mi-a raportat prin intermediul subeterului ecranat. Cateva lucruri pe care mi le-a spus despre dumneavoastra m-au interesat foarte mult. De pilda, natura cartilor-film pe care le aveti in apartament.

— Ce-i cu ele?

— Multe tratau subiecte istorice si arheologice. Se pare ca va intereseaza societatea umana si ca stiti ceva despre evolutia ei.

— Chiar si politistii isi pot petrece timpul liber cu carti-film, daca o doresc.

— Evident. Ma bucura optiunea dumneavoastra in aceasta pri­vinta, mai ales pentru ca ma va ajuta in ceea ce incerc sa fac. In primul rand, doresc sa explic, sau sa incerc sa explic, exclusivismul celor de pe Lumile Exterioare. Aici noi locuim in Orasul Spatial - nu patrundem in Orasul New York si nu ne amestecam cu locui­torii lui decat intr-un mod strict restrictionat. Respiram aerul liber, dar purtam filtre nazale. Chiar acum am filtre nazale si manusi si sunt ferm decis sa nu ma apropii de dumneavoastra mai mult decat este neaparat necesar. De ce credeti ca stau asa lucrurile?

— N-are nici un rost sa-mi dau cu presupusul, raspunse Baley gandindu-se „Acum n-are decat sa vorbeasca el”.

— Daca ati fi incercat, asa cum fac unii, ati fi zis ca situatia se datoreaza faptului ca noi i-am dispretuit pe pamanteni si am refu­zat sa ne pierdem statutul social, ingaduind ca umbra lor sa se abata asupra noastra. Situatia nu-i chiar asa. Adevarul este de fapt destul de evident. Examinarea medicala careia ati fost supus si procedurile de dezinfectare nu sunt ritualuri, ci sunt dictate de necesitati.

— Boli?

— Exact! Stimate domn Baley, pamantenii care au colonizat Lumile Exterioare s-au trezit pe planete complet lipsite de bacterii si virusi terestri. Desigur, au adus bacteriile si virusii lor, dar in acelasi timp au adus si cele mai moderne tehnici medicale si microbiologice. S-au confruntat cu o comunitate redusa de micro­organisme si lipsita de gazde intermediare. Nu existau tantari care sa propage malaria, nici melci care sa raspandeasca schisto­somiaza. Vectorii maladiilor au fost distrusi si s-a permis dezvol­tarea bacteriilor simbiotice. Treptat, Lumile Exterioare au scapat de orice boli. Desigur, o data cu trecerea timpului, conditiile de acceptare a imigrantilor de pe Pamant au devenit tot mai stricte, fiindca Lumile Exterioare au putut intr-o masura tot mai mica sa suporte introducerea bolilor.

— N-ati fost niciodata bolnav, dr. Fastolfe?

— Nu am suferit de boli cauzate de paraziti, domnule Baley. Desigur, noi, cei de pe Lumile Exterioare, suntem predispusi la maladii degenerative, cum este ateroscleroza, dar n-am avut niciodata ceea ce voi numiti guturai. Daca as contracta un guturai, as putea muri din cauza lui. Nu detin nici un fel de mecanisme imunitare dezvoltate. Aceasta este problema cu care ne confrun­tam in Orasul Spatial. Cei dintre noi care vin aici se supun unui risc evident. Pamantul abunda in boli fata de care nu avem protectie ma refer la protectie naturala. Chiar dumneavoastra purtati germeni ai aproape tuturor bolilor cunoscute. Nu sunteti constient de aceasta, deoarece ii mentineti pe toti sub control, aproape permanent, prin intermediul anticorpilor pe care corpul si i-a dezvoltat de-a lungul anilor, dar eu nu am anticorpi. Va mai mira atunci ca nu ma apropii de dumneavoastra? Credeti-ma, domnule Baley, pastrez distanta numai din considerente de autoaparare.

— In cazul acesta, intreba Baley, de ce faptul nu este adus la cunostinta pamantenilor? De ce nu le spuneti ca nu-i vorba de dezgust din partea dumneavoastra, ci de aparare impotriva unui pericol fizic real?

Spatialul clatina din cap.

— Suntem putini, domnule Baley, si oricum detestati, fiind straini. Ne pastram securitatea pe baza unui prestigiu, mai de­graba precar, de clasa superioara. Nu ne putem permite sa-l pierdem, recunoscand ca ne temem sa ne apropiem de un pamantean. N-o putem face, cel putin pana nu exista o intelegere de nivel superior intre pamanteni si spatiali.

— In termenii actuali, asa ceva nu va exista. Noi ei va urasc tocmai pentru presupusa superioritate.

— Asadar, un cerc vicios. Nu credeti ca il constientizam?

— Comisarul stie toate astea?

— Nu i-am explicat niciodata direct, asa cum tocmai am facut cu dumneavoastra, dar poate deduce si singur adevarul. Este un ins destul de inteligent.

— Daca l-ar fi dedus, mi-ar fi pomenit de el, reflecta Baley.

— Intr-un asemenea caz, arcui sprancenele Fastolfe, nu ati mai fi considerat posibilitatea ca R. Daneel sa fie un spatial uman. Corect?

Detectivul ridica scurt din umeri, preferand sa ignore intrebarea. Fastolfe insista:

— Sa stiti ca asa este. Lasand deoparte dificultatile psihologice - efectul teribil pe care il au asupra noastra vacarmul si multimile -, ramane realitatea faptului ca patrunderea in Orasul New York echivaleaza pentru noi cu o condamnare la moarte. De aceea dr. Sarton a initiat proiectul sau cu roboti umanoizi. Ei erau inlocui­tori ai oamenilor, meniti sa patrunda in Oras in locul nostru

— Da, R. Daneel mi-a explicat asta.

— Dezaprobati starea de lucruri?

— Uitati ce-i, zise Baley, daca tot discutam atat de deschis, dati-mi voie sa va pun o intrebare simpla. De fapt, de ce au venit spatialii pe Pamant? De ce nu ne lasati in pace?

Vadit surprins, Fastolfe intreba:

— Sunteti satisfacuti de viata pe care o duceti pe Pamant?

— Ne descurcam.

— Perfect, insa cat va mai continua asa? Populatia Pamantului creste continuu, iar caloriile disponibile sunt asigurate numai gratie unor eforturi care sporesc de la an la an. Pamantul este o fundatura!

— Ne descurcam, repeta Baley incapatanat.

— La limita. Un Oras ca New York trebuie sa-si dedice toate eforturile pentru aducerea apei si evacuarea deseurilor. Functio­narea centralelor atomoelectrice este mentinuta gratie uraniului care se obtine tot mai greu, chiar si de pe alte planete ale sistemului, iar consumul de uraniu creste constant. Viata Orasului depinde in fiecare clipa de sosirea pastei celulozice pentru fermele de enzime si a mineralelor pentru uzinele hidroponice. Aerul trebuie circulat permanent. Balanta este foarte delicata in sute de privinte si fragilitatea ei creste cu fiecare an. Ce se va intampla cu Orasul New York daca fluxul imens de intrari si iesiri ar fi intrerupt, fie si numai pentru o singura ora?

— Asta nu s-a intamplat niciodata.

— Ceea ce nu inseamna o siguranta mai mare pentru viitor. In epocile primitive, centrele demografice individuale erau practic autonome, bazandu-se pe produsele fermelor de la periferia lor. Nu puteau fi afectate decat de calamitati naturale, de tipul inun­datiilor, de maladii ale septelurilor sau de compromiterea recol­telor. Pe masura ce acele centre au crescut, iar tehnologia s-a imbunatatit, dezastrele locale au putut fi depasite prin apelarea la alte centre, ceea ce determina insa ca zone tot mai intinse sa devina interdependente. In epocile medievale, orasele deschise, chiar si cele mai mari, puteau supravietui minimum o saptamana pe baza rezervelor alimentare si energetice de tot felul. Cand New York a devenit Oras, ar fi putut supravietui pe cont propriu doar o singura zi. Acum n-o poate face nici macar pentru o ora. Un dezastru, care cu zece mii de ani in urma ar fi fost neplacut, cu un mileniu in urma ar fi fost serios, si cu o suta de ani in urma ar fi fost acut, acum ar fi cu siguranta fatal.

Baley se foi in scaun.

— Am mai auzit toate argumentele astea. Medievalistii do­resc sa se puna capat Oraselor, sa revenim la sol si la agri­cultura naturala. Ei bine, sunt nebuni - n-o putem face! Suntem prea multi si nu te poti intoarce in istorie, poti doar sa inaintezi. Desigur, daca emigrarea pe Lumile Exterioare n-ar fi restric­tionata

— Cunoasteti motivele restrictionarii.

— Atunci ce-i de facut? Este un cerc vicios.

— Ce parere aveti despre emigrarea pe alte planete? in Galaxie exista o suta de miliarde de stele. Se estimeaza ca o suta de milioane de plante sunt locuibile sau pot fi terraformate pentru a fi locuibile.

— Ridicol!

— De ce? exclama vehement Fastolfe. De ce vi se pare o sugestie ridicola? in trecut, pamantenii au colonizat planete. Mai mult de treizeci dintre cele cincizeci de Lumi Exterioare, inclusiv planeta mea de origine, Aurora, au fost colonizate direct de pamanteni. Nu mai este posibila colonizarea?

— Pai

— Nu-mi puteti oferi un raspuns? Poate ca nu mai este posibila tocmai din cauza dezvoltarii culturii Oraselor. Inainte de existenta Oraselor, viata oamenilor pe Pamant nu era atat de specializata incat ei sa nu se poata desprinde si s-o ia de la inceput pe alta planeta. Au si facut-o - de treizeci de ori. Acum insa pamantenii sunt atat de cocolositi, atat de protejati in cavernele de otel care-i intemniteaza, incat sunt legati pe vecie de Terra. Dumneavoastra, domnule Baley, nu puteti nici macar sa credeti ca un locuitor al Orasului New York poate fi capabil sa traverseze un teren aflat sub cerul liber pentru a ajunge in Orasul Spatial. In cazul acesta, traversarea spatiului cosmic pentru a ajunge la alta planeta trebuie sa reprezinte o imposibilitate ridicata la patrat. Civismul distruge Pamantul!

— Si ce daca? riposta furios detectivul. In ce fel va priveste asta pe dumneavoastra? Este problema noastra. O vom solutiona. Daca nu, este drumul pe care ni l-am ales spre Iad.

— Preferati „drumul pe care vi l-ati ales spre Iad”, drumului ales de altii spre Rai, asa este? Banuiesc ce simtiti. Nu-i placut sa asculti predicile unui strain. Cu toate acestea, imi doresc ca si dumneavoastra sa ne puteti predica, deoarece noi insine ne confruntam cu o problema, destul de analoaga.

— Suprapopulare? ranji Baley.

— Am zis „analoaga”, nu „identica”. Problema noastra este subpopularea. Ce varsta credeti ca am?

Pamanteanul cazu o clipa pe ganduri, apoi, in mod deliberat, rosti o varsta mai mare decat estimase:

— As zice saizeci de ani.

— Ar fi trebuit sa ziceti o suta saizeci.

— Poftim?!

— Mai exact, voi implini o suta saizeci si trei de ani. Nu este vorba de nici o neintelegere - folosesc ca unitate de masura anul terestru standard. Daca am noroc, daca ma ingrijesc si, in primul rand, daca nu contactez nici o boala terestra, as putea dubla varsta aceasta. Pe Aurora exista cazuri de oameni care au trait peste trei sute cincizeci de ani, iar speranta de viata continua sa creasca.

Baley privi spre R. Daneel (care pe toata durata conversatiei ascultase in tacere indiferenta), ca si cum ar fi cautat o con­firmare.

— Cum este posibil asa ceva? intreba el.

— Intr-o societate subpopulata, este practic sa-ti concentrezi cercetarile asupra gerontologiei, asupra procesului de imbatranire si problemelor batranetii. Pe o planeta ca a dumneavoastra, prelungirea sperantei de viata ar insemna un dezastru. Nu v-ati putea permite cresterea populatiei care ar rezulta de aici. Pe Aurora exista loc pentru tricentenari. Apoi, desigur, o viata lunga devine de doua si de trei ori mai valoroasa.

Daca dumneavoastra ati muri acum, ati pierde poate patruzeci de ani de viata probabil mai putin. Daca eu as muri, as pierde o suta cincizeci de ani, probabil mai mult. Intr-o societate ca a noastra, viata individului joaca rolul principal. Rata natalitatii este scazuta si cresterea populatiei strict controlata. Mentinem un raport oameni/roboti fix, conceput pentru a asigura confortul individual maxim. In mod logic, pruncii aflati in dezvoltare sunt examinati cu atentie pentru depistarea eventualelor defecte fizice si mentale, inainte de a li se permite sa se maturizeze.

— Vreti sa spuneti, il intrerupse Baley, ca-i omorati daca nu?

— Daca nu corespund criteriilor. Absolut fara nici o suferinta, va asigur. Ideea va socheaza, in aceeasi masura in care pe noi ne socheaza inmultirea necontrolata a pamantenilor.

— Exista si la noi un control demografic, dr. Fastolfe. Unei familii nu i se permite decat un anumit numar de copii.

Spatialul surase tolerant.

— Un anumit numar de copii in general, dar nu un anumit numar de copii sanatosi. Chiar si asa, exista destule ilegalitati si populatia Pamantului creste.

— Cine poate sa judece care dintre copii trebuie sa traiasca?

— Problema este destul de complicata si nu-i pot raspunde printr-o singura fraza. Intr-o buna zi, vom discuta in detaliu despre ea.

— Atunci care este necazul dumneavoastra? Pareti multumit de societatea pe care o aveti.

— Este stabila si tocmai acesta e necazul. Este prea stabila.

— Nimic nu va convine, observa Baley. Dupa cum afirmati, civilizatia noastra este pe marginea haosului, iar a dumneavoastra e prea stabila.

— Mai exact, este posibil sa fie prea stabila. De doua secole si jumatate, nici o Lume Exterioara n-a mai colonizat o planeta noua, iar pe viitor nu se anticipeaza posibilitati de colonizare. Vietile noastre pe Lumile Exterioare sunt prea lungi pentru a ni le risca si prea confortabile pentru a ni le tulbura.

— Nu sunt sigur in privinta asta, dr. Fastolfe. Dumneavoastra ati venit pe Pamant, riscand sa va imbolnaviti.

— Asa este, domnule Baley, si printre noi exista indivizi care apreciaza ca viitorul rasei umane merita chiar si posibila pierdere a unei existente indelungate. Cu regret, trebuie sa recunosc ca suntem prea putini.

— Perfect, sa revenim la problema noastra. In ce fel ne ajuta Orasul Spatial?

— Incercand sa introducem roboti pe Pamant, noi ne stra­duim sa dezechilibram balanta economiei Oraselor.

— Asta intelegeti prin ajutor? (Lui Baley incepura sa-i tremure buzele.) Vreti sa spuneti ca, in mod premeditat, actionati pentru formarea unui segment tot mai mare de oameni declasificati si destituiti?

— Va rog sa ma credeti ca nu o facem din cruzime sau din insensibilitate. Un segment de oameni destituiti, asa cum i-ati numit, reprezinta exact ceea ce ne trebuie ca nucleu pentru colonizare. America voastra straveche a fost descoperita de corabii ai caror mateloti proveneau din inchisori. Nu vedeti ca sistemul Oraselor nu-i ajuta pe indivizii destituiti? Daca parasesc Pamantul, ei n-au nimic de pierdut - dar au planete intregi de castigat!

— Totusi planul dumneavoastra nu da roade.

— Nu, incuviinta Fastolfe cu tristete. Ceva nu merge. Resenti­mentele pamantenilor fata de roboti blocheaza totul. Desi aceiasi roboti i-ar putea insoti pe oameni, netezind dificultatile adaptarii initiale la o planeta primitiva si facand practic procesul de colonizare.

— Ce se va obtine in felul acesta? Alte Lumi Exterioare?

— Nu. Lumile Exterioare au fost colonizate inainte ca Orasele si civismul sa se fi raspandit pe Pamant. Noile colonii vor fi construite de oameni care detin fondul specific Oraselor plus inceputurile unei societati C/Fe. Va fi o sinteza, o imperechere incrucisata. Asa cum stau lucrurile actualmente, structura terestra va colapsa in viitorul apropiat, Lumile Exterioare vor degenera lent si vor decadea intr-un viitor ceva mai indepartat, dar noile colonii vor constitui o tulpina noua si sanatoasa, combinand elementele cele mai bune din ambele societati. Prin reactia colo­niilor fata de vechile planete, inclusiv fata de Pamant, noi insine putem capata un suflu nou.

— Nu stiu Mi se pare destul de nebulos, dr. Fastolfe.

— Este un vis, de acord, dar ganditi-va la el. (Brusc, spatialul se ridica in picioare.) Am petrecut cu dumneavoastra mai mult timp decat intentionasem, ba chiar, de fapt, mai mult timp decat ne permit regulamentele de sanatate. Va rog sa ma scuzati.

Cand Baley si R. Daneel parasira domul, razele soarelui se revarsara din nou asupra lor, dar sub alt unghi si cumva mai galbui. Baley se intreba intr-o doara daca nu cumva lumina solara putea sa aiba un aspect diferit pe alta planeta. Poate mai putin aspra si insolenta. Mai acceptabila

Alta planeta? Spatialul urat cu urechi clapauge ii umpluse mintea cu fantezii bizare. Oare medicii de pe Aurora privisera candva pruncul Fastolfe si se intrebasera daca trebuia sa i se acorde sansa maturizarii? Nu era prea urat? Sau criteriile lor nu includeau si aspectul fizic? Cand devenise uratenia o diformitate, si ce diformitati

Cand insa lumina naturala disparu si intrara pe prima usa care ducea spre Personal, gandurile respective incepura sa se des­trame.

Baley scutura din cap exasperat. Totul era ridicol. A-i sili pe pamanteni sa emigreze, sa infiinteze o noua societate, era un nonsens! De fapt, ce doreau spatialii?

In ciuda stradaniilor, nu ajunse la nici o concluzie.

Lent, automobilul lor intra pe banda de vehicule. Realitatea reveni imprejurul lui Baley. Blasterul il apasa cald si linistitor pe sold. Viata vibranta si zgomotoasa a Orasului era la fel de calda si confortabila ca intotdeauna.

Pentru o clipa, imediat dupa ce patrunse in Oras, nasul ii furnica, percepand un iz vag si efemer.

„Orasul miroase”, isi spuse el uluit.

Se gandi la cele douazeci de milioane de oameni inghesuite intre peretii de otel ai cavernei gigantice si, pentru prima data in viata sa, le simti mirosul prin narile care-i fusesera purificate de aerul din exterior.

„Pe o alta planeta s-ar putea sa fie altfel?” se intreba detectivul. „Pe o planeta cu mai putini oameni si mai mult aer curat?”

Vacarmul dupa-amiezii Orasului il invalui insa din toate partile, izul slabi si disparu, iar Baley se simti usor rusinat.

Apasa lent maneta de propulsie si accesa un volum energetic mai mare. Masina de politie accelera brusc, cand patrunse pe autostrada pustie.

— Daneel, spuse Baley.

— Da, Elijah?

— De ce mi-a spus Fastolfe toate lucrurile acelea?

— Banuiesc ca a dorit sa iti accentueze importanta anchetei. Nu ne aflam aici doar pentru a rezolva misterul unei crime, ci pentru a salva Orasul Spatial si, o data cu el, viitorul rasei umane.

— Cred ca ar fi fost mai bine, rosti Baley sec, daca mi-ar fi permis sa vad scena crimei si sa discut cu cei care au descoperit cadavrul.

— Ma indoiesc ca ai fi putut descoperi ceva inedit, Elijah. Am fost destul de meticulosi.

— Chiar asa? Pana acum n-ati obtinut nimic. Nici un indiciu. Nici un suspect.

— Ai dreptate in privinta aceasta. Raspunsul trebuie sa se gaseasca in Orasul New York. Pentru a fi totusi exacti, exista un suspect.

— Poftim?! Pana acum, n-ai pomenit nimic despre asa ceva.

— Nu mi s-a parut necesar. Cu siguranta, iti dai seama ca un suspect a existat din capul locului.

— Cine? Pentru Dumnezeu, despre cine-i vorba?

— Despre singurul pamantean prezent la locul crimei. Comi­sarul Julius Enderby.

10. Dupa-amiaza unui detectiv

Automobilul incetini, trase pe o parte a autostrazii si se opri langa peretele orb de beton. Dupa ce zumzetul motorului se opri, linistea ii cuprinse densa si apasatoare.

Baley il privi pe robotul de langa el si intreba cu glas absurd de stins:

— Cine?

Secundele trecura in vreme ce detectivul astepta raspunsul. O vibratie slaba si izolata crescu in intensitate, atinse un varf minor, apoi se stinse. Fusese vreun alt echipaj de politie, care trecuse spre o misiune necunoscuta, la un kilometru si jumatate departare de ei. Sau poate o masina de pompieri, gonind spre un incendiu.

O portiune detasata a mintii lui Baley se intreba daca exista vreun om care sa cunoasca toate autostrazile ce serpuiau prin maruntaiele Orasului. Nu exista nici un moment din zi ori din noapte in care intregul sistem de autostrazi sa fie complet pustiu, totusi existau probabil pasaje individuale in care nimeni nu mai patrunsese de ani de zile. Brusc, cu o claritate devastatoare, detectivul isi aminti o povestire pe care o vizionase in tinerete.

Implica autostrazile Orasului Londra si incepea, destul de banal, cu o crima. Asasinul fugise spre o ascunzatoare pregatita din vreme in ungherul unei autostrazi, in al carui colb pasii sai erau singurele urme lasate in ultimul secol. In locul acela abandonat, el putea astepta in siguranta deplina incheierea cautarii.

Ucigasul cotise insa gresit, pe alt coridor, si, in tacerea si singuratatea tunelurilor intortocheate, jurase - juramant dement si blasfemiator - ca in ciuda Sfintei Treimi si a tuturor sfintilor, va ajunge in refugiul sau.

Din momentul acela, nici unul dintre coridoarele pe care pornise nu fusese cel corect. Ratacise printr-un labirint nesfarsit, de la sectorul Brighton pana la Canalul Manecii si de la Coventry la Canterbury. Se afundase de-a pururi sub uriasul Oras Londra, de la un capat la celalalt al acestuia, strabatand coltul sud-estic al Angliei medievale. Hainele i se transformasera in zdrente si pantofii i se scalciasera, puterile i se vlaguisera, totusi nu-l para­sisera. Era obosit, epuizat, insa incapabil sa se opreasca. Putea doar sa continue, intruna, dar de fiecare data cotea pe coridorul gresit.

Uneori auzea zgomot de automobile, dar intotdeauna acestea se aflau pe coridorul vecin si, oricat de tare s-ar fi grabit (pentru ca de acum ajunsese sa doreasca sa se predea politiei), cand ajungea in locul respectiv tunelul era pustiu. Cateodata intrezarea o iesire foarte indepartata, care ar fi dus spre viata si tumultul Orasului, insa de fiecare data aceasta se indeparta cu fiecare pas al sau, pana ce trebuia sa coteasca si atunci iesirea pierea.

Ocazional, londonezii aflati in misiune oficiala prin subteran intalneau o silueta cetoasa care schiopata neauzita spre ei, un brat semitransparent care se inalta rugator, o gura ce se deschidea si se inchidea fara sa emita vreun sunet. Pe masura ce se apropia de ei, se destrama si disparea.

Era o poveste care pierduse atributele fictiunii obisnuite si intrase in taramul folclorului. „Londonezul ratacitor” devenise o expresie familiara in toata lumea.

In adancurile Orasului New York, Baley isi reaminti legenda si se foi nelinistit.

R. Daneel vorbi si glasul sau rasuna slab in linistea din jur.

— Putem fi auziti, spuse el.

— Aici, in subteran? Nici o sansa! Spune ce-i cu comisarul?

— A fost la locul crimei, Elijah. Este un locuitor al Orasului New York. In mod inevitabil, a fost suspectat.

— „A fost”? Nu mai este suspectat?

— Nu. Nevinovatia lui a fost stabilita rapid. In primul rand, nu purta blasterul asupra sa. Nici nu avea cum sa il poarte. Intrase in Orasul Spatial in mod oficial - asta este sigur - si, dupa cum stii, blasterele sunt oprite in Personal.

— Apropo, arma crimei a fost gasita pana la urma?

— Nu, Elijah. Au fost verificate toate blasterele din Orasul Spatial, dar cu nici unul nu se trasese de cateva saptamani. Examinarea camerelor de radiatie a fost concludenta.

— In cazul acesta, asasinul fie ca a ascuns arma atat de bine, fie

— Nu a putut fi ascunsa nicaieri in Orasul Spatial. Am fost cat se poate de meticulosi.

— Incerc sa trec in revista toate posibilitatile, facu Baley iritat. Fie ca a fost ascunsa, fie ca a fost luata de ucigas atunci cand a plecat.

— Exact.

— Iar daca admiti doar a doua posibilitate, atunci comisarul este scos din cauza.

— Asa este. Desigur, ca o precautie suplimentara, comisarul Enderby a fost cerebro-analizat.

— Ce anume?

— Cerebro-analiza este interpretarea campurilor electromag­netice emise de celulele cerebrale.

— Aha, incuviinta Baley fara sa fi inteles mare lucru. Si ce va spune cerebro-analiza?

— Ne ofera informatii despre caracteristicile temperamentale si emotionale ale unei persoane. In cazul comisarului Enderby, ne-a confirmat ca era incapabil sa il ucida pe dr. Sarton. Real­mente incapabil.

— Asa-i, fu de acord Baley. Nu-i genul de ucigas. Asta puteam sa v-o spun si eu.

— Este mai bine sa avem informatii obiective. Evident, toti oamenii nostri din Orasul Spatial au acceptat de asemenea sa fie cerebro-analizati.

— Banuiesc ca la toti s-a descoperit aceeasi incapacitate de crima.

— Firesc De aceea stim ca asasinul trebuie sa fie un locuitor al Orasului New York.

— In cazul asta, nu ne ramane de facut decat sa trecem tot Orasul prin procedeul vostru dragalas.

— Nu ar fi foarte practic, Elijah. Este posibil ca milioane de locuitori ai Orasului sa fie capabili de crima, din punct de vedere temperamental.

— Milioane, mormai Baley gandindu-se la multimile din ziua aceea indepartata care racnisera spre spatialii murdari si la gloata amenintatoare si doritoare sa actioneze din fata magazi­nului de pantofi, cu numai o seara in urma.

„Bietul Julius”, se gandi. „Suspect de crima!”

Putea auzi vocea comisarului descriindu-i descoperirea cada­vrului: „brutal, foarte brutal”. Nu era de mirare ca-si sparsese ochelarii, socat si uluit. Nu era de mirare ca nu mai dorea sa revina in Orasul Spatial. „Ii urasc”, maraise el printre dinti.

Bietul Julius Omul care le putea canta in struna spatialilor. Omul a carui principala valoare pentru Oras consta in abilitatea lui de a se intelege cu spatialii. In ce masura contribuise lucrul acesta la promovarile lui rapide?

Nu era de mirare ca dorise ca Baley sa preia cazul. Bunul, credinciosul si discretul Baley. Colegi de scoala! Avea sa pas­treze tacerea, daca afla despre incidentul acela minor. Baley se intreba in ce fel se desfasura cerebro-analiza. Isi imagina elec­trozi gigantici, pantografe grabite trasand grafice pe hartie milimetrica, mecanisme cu rotite dintate auto-ajustandu-se si clicaind la rastimpuri.

Bietul Julius Daca groaza ii era pe atat de mare pe cat aproape ca avea dreptul sa fie, poate ca se si vedea deja la sfarsitul carierei, primind direct din mana primarului scrisoarea de demisie.

Masina de politie incepu sa urce in subnivelurile primariei.

Cand Baley reveni la biroul sau, era ora 14:30. Comisarul lipsea. Zambitor, R. Sammy il anunta ca nu stia unde se afla Enderby.

Baley ramase o vreme, gandindu-se, fara sa bage in seama foamea care incepuse sa-i dea ghes.

La 15:20, R. Sammy se apropie de biroul sau si rosti:

— Comisarul s-a intors, Lije.

— Multumesc, incuviinta Baley.

Pentru prima data il ascultase pe R. Sammy fara sa se simta iritat. La urma urmelor, robotul era cumva inrudit cu R. Daneel si, in mod evident, R. Daneel nu era o persoana - sau, mai degraba, creatura - care sa te irite. Detectivul se intreba cum ar fi fost viata pe o planeta noua, cu oameni si roboti care sa porneasca de pe pozitii de egalitate intr-o societate de tip Oras. Analiza situatia destul de impartial.

Cand Baley intra in cabinet, comisarul examina niste docu­mente, oprindu-se la rastimpuri, pentru a face adnotari.

— Gafa ta din Orasul Spatial, ii spuse fara sa-l priveasca, a fost de proportii.

Amintirea duelului verbal cu Fastolfe reveni acut in mintea lui Baley si fata sa prelunga adopta o expresie lugubra de stan­jeneala.

— Recunosc, comisare. Imi pare rau.

Enderby ridica fruntea de deasupra hartiilor. Prin ochelari privirea ii era intensa si, in general, arata mult mai bine decat in ultimele treizeci de ore.

— Nu conteaza, zise el. Fastolfe n-a parut deranjat, asa ca vom da uitarii incidentul. Spatialii astia sunt cu totul im­previzibili. Ai avut un noroc extraordinar, Lije, totusi, data viitoare sa discuti cu mine inainte de a te comporta ca un erou de subeter.

Baley incuviinta din cap. Intreaga povara i se ridica de pe umeri. Incercase o lovitura de maestru si esuase. Si ce daca? Se simtea nitel surprins de propria sa nepasare, dar asta era situatia.

— Comisare, incepu detectivul, pe durata anchetei doresc alocarea unei garsoniere pentru mine si Daneel. In seara asta nu-l mai duc la mine.

— Ce vrei sa spui?

— In caz ca ai uitat, el este robot. Mai tii minte? Poate ca nu se va intampla nimic, dar daca se isca o razmerita, nu vreau sa-mi fie implicata familia.

— Prostii, Lije! Am verificat, iar in Oras nu exista nici un zvon despre aparitia unui robot spatial.

— Comisare, Jessie a auzit zvonul de undeva.

— Ei bine, nu-i vorba despre un zvon organizat. Nimic pericu­los. Am verificat din clipa in care am parasit trimensionalul din domul lui Fastolfe. De aceea am plecat. A trebuit sa investighez, evident, si s-o fac rapid. Oricum, uite rapoartele. Consulta-le si singur. Acesta provine de la Doris Gillid, care a fost intr-o duzina de Personale pentru femei din Sectiuni diferite ale Orasului. O stii pe Doris, e o fata competenta. Ei bine, n-a dat peste nimic. Nicaieri, absolut nimic.

— Atunci de unde a auzit Jessie zvonul?

— Pot sa-ti ofer o explicatie. In magazinul de pantofi, R. Daneel s-a dat in spectacol. A scos realmente blasterul, Lije, sau ai mai inflorit si tu povestea?

— L-a scos din toc, ba chiar l-a indreptat spre oameni. Enderby clatina din cap.

— Bine Cineva l-a recunoscut. Ca robot, vreau sa spun.

— Stai asa! il opri Baley indignat. Nu-l poti deosebi de un om.

— De ce nu?

— Tu ai putut? Eu n-am putut.

— Si ce dovedeste asta? Noi nu suntem experti. Sa presupu­nem ca in multime s-ar fi aflat un tehnician de la uzinele de roboti Westchester, un profesionist, un om care si-a petrecut toata viata proiectand si construind roboti. El a sesizat ceva straniu la R. Daneel - poate felul in care vorbeste sau se misca - si a cazut pe ganduri. Poate ca i-a spus sotiei sale, iar ea le-a spus catorva prietene, dupa care zvonul s-a stins. Era prea improbabil. Oamenii nu puteau crede asa ceva. Atat doar ca zvonul a ajuns la Jessie inainte sa se fi stins.

— Poate, facu Baley neincrezator, totusi ce spui despre alo­carea unei garsoniere pentru doua persoane?

Comisarul stranse din umeri si comuta intercomul. Dupa ce vorbi cateva clipe, anunta:

— Sectiunea Q-27 este tot ce pot aranja. Nu-i un cartier foarte grozav.

— Merge, incuviinta Baley.

— Apropo, unde-i R. Daneel acum?

— Ne examineaza arhiva. Incearca sa culeaga informatii despre agitatorii medievalisti.

— Dumnezeule, sunt milioane!

— Stiu, dar asta isi doreste.

Baley porni spre usa, apoi se intoarse, pe jumatate manat de instinct, si intreba:

— Comisare, Sarton ti-a vorbit vreodata despre programul Orasului Spatial? Ma refer la introducerea culturii C/Fe.

— La ce?!

— La introducerea robotilor.

— Ocazional.

Tonul lui Enderby nu era foarte interesat.

— Ti-a explicat vreodata planul Orasului Spatial?

— Da, o sanatate mai buna, ridicarea nivelului de trai Chestiile obisnuite, nu m-au impresionat. Bineinteles, i-am dat dreptate. Am incuviintat din cap si asa mai departe. Ce puteam face? Totul este sa-i bine dispui si sa speri ca notiunile lor se pastreaza in limita ratiunii. Poate ca-ntr-o buna zi

Baley astepta, dar comisarul nu mai spuse ce se putea in­tampla intr-o buna zi.

— A pomenit ceva si despre emigrare? se interesa detectivul.

— Despre emigrare? Niciodata! A-i permite unui pamantean accesul pe o Lume Exterioara este ca si cum ai gasi un asteroid de diamante in inelele lui Saturn.

— Ma referam la emigrarea pe planete necolonizate. Enderby ii raspunse doar printr-o privire de incredulitate.

Baley astepta cateva clipe, dupa care intreba direct:

— Ce este cerebro-analiza, comisare? Ai auzit vreodata despre ea?

Fata rotunda a celuilalt nu-si schimba expresia; nici macar nu clipi din ochi.

— Nu, raspunse el cu glas egal, ce-ar trebui sa fie?

— Nimic, doar un termen pe care l-am auzit.

Parasi cabinetul si reveni la biroul sau, cufundandu-se in ganduri. In mod clar, comisarul nu putea fi un actor atat de bun. Iar in cazul acesta

La 16:05, Baley o suna pe Jessie ca s-o anunte ca nu va veni seara acasa si probabil nici in serile urmatoare. Dupa aceea, de abia mai putu sa scape de ea.

— Ai probleme, Lije? Esti in pericol?

Un politist se afla permanent intr-un anumit grad de pericol, ii explica el relaxat, dar n-o multumi.

— Unde vei locui?

Baley nu-i destainui adresa.

— Daca va simtiti singuri la noapte, ii spuse, mergeti la mama ta.

Intrerupse legatura brusc, ceea ce poate ca a fost mai bine.

La 16:20, Baley telefona la Washington. Trecu destul de mult timp pana-l gasi pe barbatul cautat si aproape la fel de mult pana il convinse ca ar trebui sa vina la New York in ziua urmatoare. Pana la 16:40, reusise s-o faca.

La 16:55, comisarul parasi serviciul, trecand pe langa Baley cu un suras nesigur. Aproape imediat dupa aceea pleca tot perso­nalul din schimbul de dimineata. Putinii politisti care lucrau in tura de dupa-amiaza aparura pe rand, salutandu-l pe detectiv cu tonuri variate de surpriza.

R. Daneel veni cu un teanc de hartii.

— Ce sunt astea? intreba Baley.

— O lista cu persoanele care ar putea apartine unei organi­zatii medievaliste.

— Cate sunt?

— Pe lista sunt un milion, dar nu reprezinta decat o parte.

— Intentionezi sa le verifici pe toate?

— In mod evident, asa ceva ar fi imposibil.

— Vezi tu, Daneel, aproape toti pamantenii sunt medievalisti, intr-un fel sau altul. Comisarul, Jessie, eu insumi Sa-l luam de pilda pe comisar. I-ai vazut

Fusese gata sa spuna „ochelarii”, apoi isi amintise ca paman­tenii trebuia sa se apere reciproc si ca fata comisarului trebuia protejata si la figurat, nu numai la sensul propriu. De aceea sfarsi jalnic:

— podoabele oculare?

— Da, le-am observat, incuviinta R. Daneel, dar am consi­derat ca poate nu ar fi politicos sa ma refer la ele. Nu am mai zarit asemenea podoabe la alti locuitori din Orasul New York.

— Sunt niste obiecte care se utilizau foarte demult.

— Au vreun scop?

— Cum ai obtinut lista? schimba brusc vorba Baley.

— Folosindu-ma de o masina. Ajunge sa ii specifici delictul care te intereseaza si ea face totul. I-am cerut sa scaneze toate cazurile de tulburare a ordinii publice care au implicat roboti in ultimii douazeci si cinci de ani. Alta masina a scanat toate ziarele Orasului New York in aceeasi perioada, cautand numele celor implicati in declaratii nefavorabile la adresa robotilor sau locui­torilor Lumilor Exterioare. Este uluitor cate au putut face in trei ore. Dupa aceea, tot masinile au eliminat de pe lista numele celor care nu mai sunt in viata.

— Te surprinde? Crezusem ca si pe Lumile Exterioare exista calculatoare.

— Exista, desigur, si inca de multe feluri. Foarte avansate, totusi nici unul atat de masiv si complex precum cele de aici. Bineinteles, nu trebuie sa uiti faptul ca nici cea mai mare dintre Lumile Exterioare nu are macar populatia unuia dintre Orasele voastre si de aceea nu este necesara o complexitate de aceasta natura.

— Tu ai fost vreodata pe Aurora? intreba detectivul.

— Nu, am fost asamblat aici, pe Pamant.

— Atunci de unde stii despre calculatoarele de pe Lumile Exterioare?

— Mi se pare evident, partenere Elijah. Baza mea de date s-a fundamentat pe cea a raposatului dr. Sarton. Te pot asigura ca detin o multime de materiale curente despre Lumile Exterioare.

— Am inteles. Tu poti manca, Daneel?

— Sunt actionat de energie atomica. Crezusem ca stiai asta.

— N-am uitat nici o clipa, te asigur, dar nu te-am intrebat daca trebuie sa te hranesti, ci daca poti sa mananci. Daca poti sa introduci mancare in gura, s-o mesteci si s-o inghiti. Mi se pare un amanunt important in tentativa de a semana cu un om.

— Ti-am inteles observatia. Da, pot sa efectuez operatiile mecanice de masticare si ingerare. Desigur capacitatea mea este relativ limitata si, mai devreme sau mai tarziu, trebuie sa evacuez materialul ingerat din ceea ce ai putea numi „sto­macul” meu.

— Perfect. Poti regurgita, sau orice alta metoda utilizezi, diseara, in linistea garsonierei noastre. Ideea este ca mi-e foame. Am scapat pranzul, fir-ar al naibii, si vreau sa fii cu mine cand mananc, dar nu poti sa stai si sa nu mananci, fara sa nu atragi atentia. Daca insa poti manca, totul e-n regula. Sa mergem!

Cantinele Sectiunilor erau identice in tot Orasul New York. In plus, Baley fusese in Washington, Toronto, Los Angeles, Londra si Budapesta in interes de serviciu, iar cantinele de acolo erau absolut la fel. Poate ca situatia fusese alta in epocile medievale, cand limbile diferisera, ca si alimentatia, dar, in ziua de azi, produsele pe baza de enzime erau aceleasi de la Shanghai la Taskent si de la Winnipeg la Buenos Aires. Poate ca engleza nu semana cu cea vorbita pe timpul lui Shakespeare ori Churchill, dar era melanjul utilizat pe toate continentele si, cu unele modificari, pe Lumile Exterioare.

Ignorand insa limba si alimentatia, existau similitudini si mai profunde. Peste tot exista izul specific, indefinibil, dar complet caracteristic, de „cantina”. Coada tripla de asteptare, care avansa lent, pentru a converge la usa si a se diviza din nou in dreapta, stanga si centru Vacarmul oamenilor care vorbeau si se miscau, dublat de zanganitul specific al veselei din plastic Stralucirea lemnului artificial, extrem de lustruit, plafonierele din sticla aflate la inaltime, mesele lungi, mirosul de aburi calzi

Baley avansa treptat, o data cu coada (in ciuda intervalului relativ larg al orelor intre care puteai lua masa, o asteptare de zece minute era aproape inevitabila) si se adresa lui R. Daneel manat de o curiozitate brusca:

— Poti sa zambesti?

— Scuza-ma, Elijah, vrei sa repeti? zise R. Daneel, care privea absorbit, desi detasat, interiorul cantinei.

— Ma intrebam daca poti sa zambesti, sopti detectivul.

R. Daneel zambi. Gestul fu neasteptat si surprinzator. Buzele i se arcuira si pielea de deasupra colturilor gurii se cuta. Totusi numai gura fusese cea care surasese. Restul fetei robotului ramasese nemiscat.

Baley clatina din cap.

— Nu te obosi s-o faci, Daneel. Nu te ajuta cu nimic.

Se aflau la intrare. Pe rand, persoanele de la coada isi introduceau cardurile alimentare in fanta cuvenita si asteptau sa fie scanate. Clic clic clic

Candva, cineva calculase ca o cantina care functiona perfect putea admite doua sute de persoane pe minut, toate cardurile fiind scanate complet pentru a impiedica schimbarea cantinei, sarirea meselor si diluarea ratiilor. Se calculase de asemenea cat de lunga trebuia sa fie coada de asteptare pentru o eficienta maxima si cat timp se pierdea cand o persoana necesita tratament special.

Din acest motiv era intotdeauna o calamitate sa intrerupi clicurile acelea regulate prin trecerea la ghiseul manual, asa cum facura Baley si R. Daneel, pentru a obtine un card special de la sefa de tura.

Jessie, care fusese asistenta dietetician, ii explicase candva lui Baley:

— Da totul peste cap. Anuleaza estimarile de consum si in­ventar. Determina verificari speciale. Trebuie sa confrunti situatia cu toate cantinele Sectiunii, pentru a te asigura ca dezechilibrul bilantului nu este prea mare. Saptamanal se alcatuieste un bilant separat si daca s-a intamplat o neregula si esti excedentar, intot­deauna va fi vina ta, niciodata a conducerii Orasului, pentru ca a eliberat carduri speciale in stanga si-n dreapta. Ah, nu! Iar cand anunti ca pentru masa respectiva s-a anulat optiunea alegerii, ce-ti mai aud urechile de la oamenii de la coada! intotdeauna vinovatii sunt cei de la tejghea

Baley auzise povestea completa, asa ca intelegea privirea rece si veninoasa pe care o primi din partea femeii aflate inapoia ghiseului. Ea completa rapid cateva detalii - Sectiunea de domi­ciliu, ocupatia, motivul pentru care lua masa in alta cantina („probleme de serviciu”, un motiv cu adevarat iritant, dar impo­sibil de contestat). Dupa aceea, impaturi hartia cu miscari ferme ale degetelor si o impinse intr-o fanta. Un calculator o receptiona, ii devora continutul si digera informatia.

Femeia se intoarse apoi spre R. Daneel.

Baley anunta partea cea mai neplacuta.

— Prietenul meu nu este din Oras, spuse el. Femeia il privi acum realmente si complet scandalizata.

— Orasul de resedinta, va rog, rosti ea.

— Toate inregistrarile vor fi trecute in creditul Departamen­tului politie, interveni din nou Baley. Detaliile nu sunt necesare. Probleme de serviciu.

Cu un gest scurt, femeia trase un chitantier de permise si completa datele necesare in cod masina, lovind tastele cu miscari experte ale primelor doua degete de la mana dreapta.

— Cat timp veti lua masa aici? intreba ea.

— Cat va fi necesar, raspunse Baley.

— Apasati degetele aici, indica femeia rasucind spre ei for­mularul.

Baley simti un mic fior de emotie, cand degetele perfect egale si cu unghii lustruite ale lui R. Daneel apasara in locul aratat. Spera din toata inima ca spatialii sa nu fi uitat sa-i prevada si amprente digitale.

Femeia lua formularul si-l introduse in masina atotprimitoare de langa ea. Aceasta nu raspunse prin nici o eructatie si Baley rasufla usurat.

Primira carduri metalice mici, de un rosu stralucitor, culoare care insemna „temporar”.

— Fara optiuni, ii anunta femeia. Saptamana asta avem pro­bleme. Masa DF.

Pornira spre DF.

— Am impresia, spuse R. Daneel, ca majoritatea oamenilor vostri mananca regulat in asemenea cantine.

— Da. Bineinteles, este destul de neplacut sa mananci intr-o cantina straina, pentru ca nu cunosti pe nimeni. In propria ta cantina, lucrurile stau altfel. Ai locul tau unde stai de fiecare data si esti cu familia si cu prietenii. Mai ales cand esti tanar, mesele reprezinta momentele cele mai luminoase ale zilei.

Baley surase, reamintindu-si propria tinerete.

Se parea ca masa DF se numara printre cele rezervate persoa­nelor aflate in tranzit. Indivizii deja asezati acolo isi priveau farfu­riile stanjeniti si nu discutau intre ei. Trageau cu coada ochiului, invidiosi, spre numerosii meseni care hohoteau la alte mese.

„Nimeni nu se simte mai inconfortabil”, gandi Baley, „decat cel care mananca in alta Sectiune decat a lui. Fie painea cat de rea -dupa cum zice vechiul proverb - tot mai buna-n cantina ta.” Oricati biochimisti alimentari ar fi jurat ca nu exista nici o deosebire fata de hrana servita oriunde altundeva, de pilda in Johannesburg, cea pe care o manca in cantina lui i se parea mult mai gustoasa.

Se aseza pe un taburet si R. Daneel lua loc langa el.

— Nu poti sa alegi intre feluri diferite de mancare, spuse detectivul, asa ca apasa comutatorul acela si asteapta.

Peste doua minute, un disc glisa in tablia mesei si de sub el se ridica un platou.

— Cartofi piure, sos de zimovitel si marmelada de caise. Asta e, facu Baley.

O furculita si doua felii de paine integrala din enzime aparura intr-o adancitura aflata imediat in fata grilajului scund ce urma linia mediana a mesei.

— Daca doresti, vorbi cu glas scazut R. Daneel, poti lua portia mea.

Pentru o clipa Baley fu scandalizat, apoi isi reaminti si mur­mura:

— Ar fi o incalcare a manierelor. Da-i drumul si mananca! Detectivul manca sarguincios, dar fara relaxarea ce permite o satisfactie deplina. Ocazional, trase prudent cu ochiul spre robot. R. Daneel mesteca prin miscari precise ale maxilarelor. De fapt, prea precise. Nu parea defel natural.

Ciudat! Acum cand Baley stia cu siguranta ca R. Daneel era robot, distingea limpede tot felul de detalii. De exemplu, cand R. Daneel inghitea, nu exista nici o miscare a marului lui Adam.

Pamanteanul nu se simtea totusi deranjat prea mult. Oare se obisnuise cu creatura? Presupunand ca oamenii ar fi colonizat o planeta noua (interesant cum ideea aceasta il obseda, de cand Fastolfe i-o strecurase in minte), presupunand ca Bentley, de exemplu, ar fi fost pe punctul de a parasi Pamantul, s-ar fi putut ca baiatului sa nu-i mai pese ca munceste si traieste alaturi de roboti? De ce nu? Spatialii insisi o faceau.

— Elijah, rosti R. Daneel, este nepoliticos sa te uiti la un om care mananca?

— Este nepoliticos sa te holbezi direct la el, desigur. Asta tine de bun simt, nu? Orice om are dreptul la intimitate. Conversatia obisnuita este posibila, totusi nu te zgaiesti la cineva cand inghite mancarea.

— Inteleg. In cazul acesta, de ce opt oameni ne privesc cu atentie - cu foarte multa atentie?

Baley lasa jos furculita si se uita in jur, ca si cum ar fi cautat solnita.

— Nu vad nimic iesit din comun.

Vorbise insa fara convingere. Pentru el, gloata de meseni nu era decat un vast conglomerat haotic. Iar cand R. Daneel il privi cu ochii sai caprui impersonali, Baley suspecta tulburat ca nu erau deloc ochi, ci scanere capabile sa sesizeze, cu acuratete foto­grafica si in fractiuni de secunda, intregul tablou.

— Sunt perfect sigur, zise calm R. Daneel.

— Bun, si ce-i cu asta? Este un comportament nepoliticos, dar ce dovedeste?

— Nu pot sa iti raspund la intrebare, Elijah, dar poate fi o coincidenta faptul ca sase dintre ei se aflau aseara in multimea din fata magazinului de pantofi?

11. Evadare pe benzi

Degetele lui Baley se inclestara convulsiv in jurul furculitei.

— Esti sigur? intreba el automat si in aceeasi clipa isi dadu seama de inutilitatea intrebarii.

Nu intrebi un calculator daca este sigur de raspunsul pe care-l afiseaza; nici macar un calculator cu brate si picioare.

— Destul de sigur, incuviinta R. Daneel.

— Sunt aproape de noi?

— Nu tocmai. Sunt risipiti prin sala.

— Bine.

Baley reveni asupra mancarii, cu furculita miscandu-se meca­nic. Inapoia incruntaturii de pe chipul sau prelung, gandurile ii goneau furioase.

Poate ca intr-adevar incidentul din seara trecuta fusese organi­zat de un grup de fanatici antiroboti si ca nu fusese o razmerita spontana, asa cum paruse. Un asemenea grup de agitatori putea include cu usurinta persoane care studiasera robotii cu fascinatia nascuta din ura profunda fata de acestia. Era posibil ca unul dintre ei sa-si fi dat seama ce era R. Daneel in realitate. (Cumva, comisarul sugerase ipoteza aceasta. La naiba, Enderby dovedea profunzimi neasteptate!)

Totul devenea atunci logic. Desi in actiunea din seara trecuta nu putusera actiona intr-o modalitate organizata, medievalistii ra­maneau capabili sa planuiasca pentru viitor. Daca puteau recu­noaste un robot ca R. Daneel, atunci cu siguranta isi puteau da seama ca Baley era politist. Iar un politist aflat in tovarasia neobisnuita a unui robot umanoid ar fi fost, fara doar si poate, unul de rang important. (Cu o intelepciune venita prea tarziu, Baley urma fara ezitare linia rationamentului.)

Prin urmare, niste indivizi care tineau sub observatie primaria (sau poate chiar niste agenti infiltrati in primarie) ii reperasera pe Baley, R. Daneel, ori pe amandoi, destul de repede dupa incident. Ca facusera asta la nici douazeci si patru de ore nu era deloc surprin­zator. Ar fi putut s-o faca in timp si mai scurt, daca Baley nu si-ar fi petrecut o parte atat de mare a zilei in Orasul Spatial si pe autostrazi.

R. Daneel terminase de mancat si acum astepta tacut, cu palmele sale perfecte sprijinite usor de marginea mesei.

— Nu ar fi mai bine sa actionam cumva? intreba el.

— Aici, in cantina, suntem in siguranta, raspunse Baley. Te rog, lasa totul in seama mea.

Privi in jur precaut si vazu parca pentru prima data in viata o cantina.

Oameni mii de oameni! Care era capacitatea medie a unei cantine? Vazuse candva cifrele respective. Parca era vorba despre doua sute de mii de oameni, iar cantina aceasta era mai mare decat una medie.

Daca, sa presupunem, cineva ar fi strigat „robot”? Daca ar fi fost azvarliti miilor de meseni ca niste

Nu avea nici un termen de comparatie, dar era lipsit de impor­tanta. Asa ceva n-avea sa se intample.

O razmerita spontana putea izbucni oriunde, in cantine la fel de usor ca si pe coridoare sau in ascensoare. Poate chiar mai usor. In timpul meselor exista o lipsa a inhibarii, o dispozitie generala spre glume de prost gust ce putea degenera in incidente mult mai serioase.

Pe de alta parte, o revolta planificata ar fi insemnat cu totul altceva. Aici, in cantina, conspiratorii ar fi fost ei insisi prinsi intr-o sala vasta si aglomerata. O data ce incepeau sa zboare farfuriile si sa se faca tandari mesele, nu avea sa mai existe o cale simpla de scapare. Cu siguranta, sute de oameni aveau sa moara si conspi­ratorii insisi se puteau numara cu usurinta printre victime.

Nu, o razmerita lipsita de asemenea riscuri trebuia planuita pe arterele Orasului, intr-un pasaj relativ ingust. Panica si isteria aveau sa se propage lent prin gatuitura respectiva, ingaduind o retragere rapida, pregatita din timp, intr-un coridor lateral, sau un pas nebagat in seama pe o banda rapida ascendenta, care sa-i poarte la alt nivel.

Baley se simtea prins in capcana. Probabil ca alti observatori asteptau afara. El si R. Daneel vor fi urmariti pana in locul adecvat, unde va fi activat focosul.

— De ce nu ii arestam? intreba R. Daneel.

— In felul asta, am grabi declansarea necazurilor. Le stii fetele, nu-i asa? N-o sa le uiti?

— Nu sunt capabil de uitare.

— Atunci o sa-i arestam altadata. Deocamdata sa iesim din plasa lor. Tine-te dupa mine si imita-ma intocmai.

Se scula si intoarse grijuliu farfuria cu fundul in sus, centrand-o pe discul miscator care o adusese pe masa. Dupa aceea, aseza furculita in adancitura cuvenita. Privindu-l, R. Daneel ii imita fiecare miscare. Vesela disparu din vedere.

— Si ei se ridica, anunta robotul.

— Perfect. Intuitia imi spune ca nu se vor apropia prea mult. In nici un caz in cantina.

Se asezara din nou la coada, indreptandu-se spre iesire, unde clicurile cardurilor sunau ca un ritual, fiecare clic inregistrand consumul unei ratii.

Baley privi indarat prin pacla de aburi si vacarm, si, cu o claritate lipsita de orice legatura cu situatia, isi aminti de o vizita facuta impreuna cu Ben la gradina zoologica, cu sase-sapte ani in urma. Ba nu, trecusera opt ani de atunci, deoarece Ben tocmai implinise opt ani. (Sfinte Iosafat! Cum zbura timpul!)

Fusese prima vizita a baiatului la gradina zoologica si fusese impresionat. La urma urmelor, pana atunci nu mai vazuse nicio­data caini sau pisici. Apoi ajunsesera la voliera! Baley insusi, care o mai vazuse de o duzina de ori, era fascinat de ea.

Prima impresie lasata de vederea unor creaturi care tasnesc prin vazduh trezeste un sentiment de uimire ce nu poate fi com­parat cu nimic altceva. In voliera vrabiilor era ora mesei si un ingrijitor turna ovaz decorticat intr-un alimentator cu jgheab lung (oamenii se obisnuisera cu substituentii din enzime, dar anima­lele, mai conservatoare in felul lor, insistau pentru grauntele reale).

Sute de vrabii se inghesuisera pe marginea jgheabului. Aripa langa aripa, ciripind de-a dreptul asurzitor, se insiruisera

Asta era! Aceasta era imaginea care aparu in mintea lui Baley, cand privi spre cantina in clipa iesirii. Vrabii stranse pe jgheabul cu hrana. Gandul ii inspira repulsie.

„Sfinte Iosafat”, se gandi, „trebuie sa existe si o cale mai buna.”

Dar care putea fi aceea? Ce era gresit la calea actuala? Pana acum nu-l mai deranjase niciodata.

— Esti gata, Daneel? se adresa el brusc robotului.

— Da, Elijah.

Parasira cantina si planul de a scapa de urmaritori era acum clar pentru Baley.

Adolescentii au un joc pe care-l numesc „alergare pe benzi”. Regulile sale variaza in privinte minore de la un Oras la altul, dar esenta ramane aceeasi. Un baiat din San Francisco se poate alatura fara probleme unui joc in Cairo.

Scopul jocului este de a ajunge din punctul A in punctul B utilizand sistemul de tranzit rapid al Orasului, astfel incat „vulpo­iul” sa se descotoroseasca de cat mai multi „copoi”. Vulpoiul care izbuteste sa ajunga singur la destinatie este cu adevarat iscusit, acelasi lucru putand fi afirmat si despre un copoi care nu-i pierde urma.

Jocul se desfasoara de obicei in perioada de varf a traficului serii, cand densitatea navetistilor ii mareste simultan gradul de risc si de complexitate. Vulpoiul porneste primul, deplasandu-se in sus si in jos pe benzile acceleratoare. El se straduieste din rasputeri sa actioneze cat mai imprevizibil, ramanand nemiscat pe o banda cat mai mult timp posibil, pentru ca dupa aceea sa sara brusc intr-o directie aleatorie. Va traversa apoi repede cateva benzi, pentru ca sa ramana din nou neclintit.

Vai de copoiul care, din neatentie, s-a abatut cu o banda prea departe! inainte de a-si fi dat seama de eroare, doar daca nu este extraordinar de agil, a trecut de vulpoi sau a ramas mult in urma lui. Un vulpoi inteligent ii va amplifica greseala, deplasandu-se rapid in directia opusa.

O regula destinata sa inzeceasca complexitatea urmaririi o constituie imbarcarea pe benzile locale sau chiar pe expresuri, pentru a cobori pe partea opusa. Evitarea lor completa este incorecta, dar si folosirea exagerata.

Atractia jocului este mai greu de inteles pentru un adult, in special pentru unul care n-a participat el insusi la joc in adoles­centa. Jucatorii sunt tratati cu asprime de calatorii obisnuiti, cu care se intersecteaza in mod inevitabil. Sunt persecutati de politisti si pedepsiti de parinti. Sunt infierati in scoli si subete­rice. Anual, patru-cinci adolescenti mor in timpul jocurilor, cateva zeci sunt raniti, iar multi pietoni inocenti sunt afectati in diverse grade.

Cu toate acestea, nu se poate intreprinde nimic pentru anihila­rea bandelor de jucatori. Cu cat pericolul este mai mare, cu atat jucatorii obtin premiul cel mai ravnit - stima din ochii concu­rentilor. Un invingator are dreptul sa se impauneze, iar un vulpoi celebru este privit cu admiratie.

Chiar si acum, Baley isi reamintea cu satisfactie ca el fusese, candva, alergator pe benzi. Odata, condusese un grup de doua­zeci de adolescenti din sectorul Concourse pana la granita cu Queens, traversand trei expresuri. Pe durata a doua ore, neobosit si neincetat, scapase de unii dintre cei mai agili copoi din Bronx si ajunsese singur la destinatie. Despre cursa aceea se vorbise luni de zile.

Desigur, acum detectivul trecuse de patruzeci de ani. Nu mai alergase pe benzi de douazeci de ani, dar nu uitase unele siretlicuri. Ceea ce pierduse in agilitate castigase in alte privinte. Era politist. Nimeni, decat un alt politist la fel de experimentat ca el, nu putea cunoaste Orasul la fel de bine, stiind unde incepeau si unde se terminau aproape toate stradutele cu pereti metalici.

Se indeparta de cantina cu pas vioi, dar nu foarte rapid. Dintr-o clipa in alta, se astepta sa auda inapoia sa strigatul: „Robot, robot!” Momentele acelea de inceput erau cele mai riscante. Practic isi numara pasii, pana simti sub talpi prima banda acceleratoare.

Se opri o clipa, in timp ce R. Daneel i se alatura cu o miscare lina.

— Mai sunt dupa noi? se interesa Baley in soapta.

— Da. Se apropie.

— Asta nu va dura, zise detectivul sigur pe sine.

Privi benzile ce se intindeau in ambele parti, cu incarcatura lor umana gonind in stanga tot mai rapid pe masura ce distanta fata de el crestea. Simtise benzile sub talpi de multe ori in fiecare zi a vietii sale, dar nu-si mai flexase genunchii, pregatindu-se sa alerge, de peste sapte mii de zile. Incerca vechiul fior familiar si respiratia i se accelera.

Aproape ca uitase singura ocazie in care-l prinsese pe Ben participand la joc. Ii facuse o morala teribila si indelungata, amenintand ca-l va pune sub supravegherea politiei.

Usor, iute, cu o viteza de doua ori mai mare decat cea „sigura”, sui de pe o banda pe alta, aplecandu-se mult inainte pentru a se impotrivi accelerarii. Banda locala zumzaia pe langa el. Pentru o clipa, paru ca avea sa treaca pe ea, dar, brusc, renunta, strecuran­du-se printre oameni, pe masura ce multimile se indeseau pe benzile mai lente.

Se opri si se lasa purtat cu numai 25 km/h.

— Cati ne mai urmaresc, Daneel?

— Numai unul, Elijah.

Robotul se afla langa el, imperturbabil si fara sa gafaie.

— Probabil ca a fost si el bun la vremea lui, dar nu va rezista.

Increzator in sine, Baley traia un sentiment pe jumatate amintit din zilele tineretii, compus din impresia apartenentei la un ritual mistic exclusivist, din senzatia pur fizica a curentului ce-i biciuia fata si din fiorul subtil de pericol.

— Asta se numeste „trasul pe sfoara lateral”, il anunta cu glas scazut pe R. Daneel.

Mergea cu pasi mari pe o banda, ocolindu-i cu minimum de efort pe calatorii care stationau pe ea. Continua sa avanseze, apropiindu-se mereu de marginea benzii, pana ce deplasarea permanenta a capului sau prin multime devenea hipnotica in miscarea ei constanta asa cum si intentiona.

Apoi, pastrand acelasi ritm, se deplasa cinci centimetri in lateral si trecu pe banda adiacenta. Simti muschii coapselor incordandu-se dureros, in stradania de a-si pastra echilibrul fara a se trada.

Traversa iute un grup de navetisti si ajunse pe banda de 72 km/h.

— Cum sta treaba? se interesa el.

— E tot dupa noi, sosi raspunsul calm.

Buzele lui Baley se subtiara. Nu-i mai ramanea decat sa se foloseasca de platformele miscatoare, ceea ce necesita o coor­donare cu adevarat deosebita; poate chiar mai mult decat mai pastrase el.

Privi in jur iute. Unde se gaseau acum? Strada B-22 trecu ca un fulger. Baley facu un calcul rapid si porni imediat. Urca pe benzile ramase, lin si fara sa se clatine, apoi sari pe platforma benzii locale.

Chipurile impersonale ale barbatilor si femeilor, blazate de plicti­seala drumului pe benzi, fura brusc trezite la indignare, cand Baley si R. Daneel se cocotara la bord, strecurandu-se printre balustrade.

— Alo! zbiera ascutit o femeie, prinzandu-si cu o mana palaria.

— Scuze, gafai Baley.

Se inghesui printre cei care stateau in picioare si, cu o ultima serpuire, ajunse in cealalta parte a platformei. In ultima clipa, un pasager imbrancit il inghionti zdravan in spate si Baley se impiedica.

Incerca disperat sa-si regaseasca echilibrul. Se impletici peste separatia dintre doua benzi si modificarea brusca de viteza il facu sa cada in genunchi si apoi intr-o parte.

Pentru o fractiune de secunda, isi imagina, panicat, oamenii ciocnindu-se de el si rasturnandu-se, un haos care se raspandea peste benzi, unul dintre acele detestate „ambuteiaje umane” ce duceau la spitalizarea a zeci de persoane, cu fracturi ale membrelor.

Insa bratul lui R. Daneel aparu imediat sub el si Baley se simti ridicat cu o forta ce o depasea mult pe cea a unui barbat obisnuit.

— Multumesc, icni detectivul dar nu avu timp pentru mai multe cuvinte.

Cobori iute pe benzile de decelerare, urmand un sablon complicat, astfel gandit incat talpile sale sa ajunga pe benzile articulate in V ale unui expres exact in punctul de traversare. Fara sa-si piarda ritmul, accelera din nou si traversa iarasi un expres.

— Ne mai urmareste, Daneel?

— Nu vad pe nimeni, Elijah.

— E-n regula. Sa stii ca ai fi fost un alergator pe benzi de mana-ntai! Hopa, repede, repede!

Trecura ca un vartej pe alta banda locala si coborara benzile, zanganind, pana la o usa mare, cu aspect oficial. Un paznic se ridica, intampinandu-i.

Baley isi arata scurt legitimatia.

— Probleme de serviciu!

Intrara.

— Este o centrala atomoelectrica, explica scurt Baley. In felul asta, ne-au pierdut complet urma.

Mai fusese in centrale atomoelectrice, ba chiar si in aceasta. Familiaritatea nu-i diminua sentimentul inconfortabil de vene­ratie, amplificat de amintirea obsedanta ca, odata, propriul sau tata ocupase o pozitie de varf in ierarhia unei asemenea uzine electrice. Asta inainte ca

Erau inconjurati de zumzetul generatoarelor gigantice ascunse in putul principal al centralei, de izul usor intepator al ozonului din aer si de amenintarea sumbra si tacuta a liniilor rosii ce marcau limitele dincolo de care nimeni nu putea sa treaca fara costum protector.

Undeva prin centrala (Baley nu stia locul precis) se consuma zilnic o jumatate de kilogram de material fisionabil. Tot zilnic, produsele fisiunii radioactive, asa-numitele „cenusi fierbinti”, erau propulsate de curenti de aer de inalta presiune, prin conducte din plumb, spre pesteri submarine aflate la cincisprezece kilometri departare si la aproape un kilometru sub fundul oceanului. Uneori Baley se intreba ce se va intampla cand pesterile acelea aveau sa fie umplute.

Pe un ton brusc grosolan, i se adresa lui R. Daneel:

— Stai departe de liniile rosii!

Dupa aceea, isi aduse aminte si adauga stingherit:

— Desi cred ca asta nu conteaza pentru tine.

— Este vorba despre radioactivitate?

— Da.

— Atunci conteaza si pentru mine. Radiatiile gamma distrug echilibrul delicat al unui creier pozitronic si ma vor afecta chiar mai repede decat te-ar afecta pe tine.

— Vrei sa spui ca te-ar ucide?

— As necesita un nou creier pozitronic. Deoarece nu exista doua creiere pozitronice identice, as fi un individ nou. Daneel cel cu care vorbesti acum ar fi, ca sa spun asa, mort.

Baley il cerceta neincrezator.

— Nu stiusem asta Pe-aici - suim pe rampele astea.

— Amanuntul nu a fost facut public. Orasul Spatial doreste sa ii convinga pe pamanteni de utilitatea celor ca mine, nu de slabiciunile noastre.

— Atunci mie de ce-mi spui?

R. Daneel se intoarse cu totul spre tovarasul sau.

— Tu esti partenerul meu, Elijah. Este bine sa imi cunosti slabiciunile si lipsurile.

Baley isi drese glasul si nu mai avu nimic de adaugat.

— Mergem in directia asta, explica el peste cateva momente, si iesim la patru sute de metri de garsoniera.

Era o garsoniera saracacioasa, pentru clasele inferioare. O camaruta si doua paturi. Doua scaune pliante si un dulap in perete. Un ecran subeteric incorporat, care nu permitea reglaje manuale si functiona numai la ore fixe, fara a putea fi oprit. Nu exista chiuveta, nici macar una neactivata, si nici facilitati pentru gatitul mancarii sau pentru fierberea apei. Intr-un colt al incaperii se afla o conducta mica pentru evacuarea deseurilor, un obiect strict functional, fara ornamente, de-a dreptul urat.

— Asta-i, stranse din umeri Baley. Cred c-o sa putem rezista.

R. Daneel se apropie de dispozitivul pentru evacuarea deseu­rilor. Camasa i se desfacu sub atingere, dezvaluind pieptul neted si aparent musculos.

— Ce faci? se interesa Baley.

— Elimin mancarea ingerata. Daca as tine-o prea mult, s-ar descompune si as deveni dezagreabil.

Robotul plasa doua degete cu atentie sub un mamelon si executa o serie de apasari. Pieptul i se desfacu longitudinal. R. Daneel introduse mana si, dintr-o masa de metal stralucitor, extrase un sac subtire, transparent, partial umplut. Il deschise, in timp ce Baley privea aproape oripilat.

R. Daneel ezita, apoi rosti:

— Mancarea este perfect curata. Eu nu salivez si nici nu mestec. A fost introdusa in esofag prin suctiune. Este comestibila.

— E-n regula, incuviinta Baley incetisor. Nu mi-e foame. Scapa de ea.

Detectivul aprecie ca sacul care juca rolul unui stomac pentru robot era fabricat din plastic fluorcarbon. Cel putin, mancarea nu se lipise de el. Iesea imediat si fu evacuata, putin cate putin, prin conducta. „Risipa de mancare buna”, nu putu el sa nu se gandeasca.

Se aseza pe unul dintre paturi, isi scoase camasa si spuse:

— Iti propun ca maine s-o incepem de dimineata.

— Exista un motiv anume?

— Cel putin deocamdata locatia acestei garsoniere nu este cunoscuta de „amicii” nostri, sau cel putin asa sper. Daca plecam devreme, suntem mai in siguranta. Dupa ce ajungem in primarie, trebuie sa decidem daca parteneriatul nostru mai este practic.

— Crezi ca s-ar putea sa nu mai fie?

Baley stranse din umeri si raspunse morocanos:

— Nu putem proceda zilnic asa.

— Mie mi se pare

R. Daneel fu intrerupt de ledul rosu-stralucitor al semnalului de apel de la usa.

Baley se scula fara zgomot si-si scoase blasterul. Semnalul clipi din nou.

Detectivul se apropie silentios de usa, puse degetul mare pe contactul armei si actiona comutatorul de activare a transparentei unidirectionale a vizorului. Nu era un vizor prea grozav, ci mic si cu efect de distorsiune, totusi suficient pentru a-si putea vedea fiul in fata usii.

Baley actiona rapid. Deschise usa, il prinse cu brutalitate pe Ben de incheietura, cand baiatul ridica mana ca sa sune pentru a treia oara, si-l trase inauntru.

Privirea de spaima si uimire disparu de abia treptat din ochii lui Ben, care ramase gafaind, sprijinit de peretele in care fusese propulsat. Isi freca incheietura mainii.

— Tata, rosti el pe un ton suparat, nu trebuia sa ma strangi asa tare!

Baley privea prin vizorul usii pe care o inchisese fulgerator. Din cate isi dadea seama, coridorul era pustiu.

— Ai vazut pe cineva pe-afara, Ben?

— Nu. Am venit doar ca sa vad daca n-ai patit ceva.

— De ce as fi patit?

— Nu stiu. Asa zicea mama. Plangea si zicea ca trebuie sa te gasesc. Daca nu veneam eu, voia sa vina chiar ea si atunci nu garanta ce o sa se-ntample. M-a obligat sa vin, tata.

— Cum m-ai gasit? intreba Baley. Mama stia unde sunt?

— Nu, nu stia. Am sunat la tine la serviciu.

— Si ti-au spus?

Ben paru surprins de tonul tatalui sau si raspunse nesigur:

— Sigur ca da. N-ar fi trebuit s-o faca?

Baley si Daneel schimbara priviri. Detectivul se ridica greoi.

— Unde-i mama acum? intreba el. In apartament?

— Nu, am mers la bunica la masa si am ramas acolo. Acum ar trebui sa ma-ntorc la ele. Asta daca n-ai patit nimic, tata

— O sa ramai aici. Daneel, ai retinut locatia comunicatorului de la nivelul asta?

— Da, incuviinta robotul. Intentionezi sa parasesti camera, ca sa il folosesti?

— Trebuie s-o fac. Trebuie neaparat sa vorbesc cu Jessie.

— Ti-as sugera ca ar fi mai logic sa il lasi pe Bentley sa o faca. Iti asumi un risc, iar el este mai putin valoros.

Baley se holba la el:

— Fir-ai

„Sfinte Iosafat”, se gandi, „de fapt, de ce ma enervez?” Conti­nua, mult mai calm:

— Nu intelegi, Daneel. La noi nu se obisnuieste ca un tata sa-si trimita fiul intr-un pericol posibil, chiar daca ar fi logic sa procedeze asa.

— Pericol?! chitai Ben cu un soi de incantare ingrozita. Ce se-ntampla, tata? Ce este, tata?

— Nimic, Ben, si oricum nu-i treaba ta. Ai inteles? Pregates­te-te de culcare. Cand ma-ntorc, vreau sa te culci. M-ai auzit?

— Haide, ce naiba! Mie poti sa-mi spui. N-o sa suflu nici un cuvant.

— In pat!

— Ce naiba

Cand se opri la comunicatorul nivelului, Baley isi dadu in laturi pulpana hainei, ca sa poata scoate cu usurinta blasterul. Rosti in microfon numarul sau personal de identificare si astepta in timp ce un calculator aflat la douazeci si cinci de kilometri departare verifica daca apelul era permis. Asteptarea fu foarte scurta, deoarece detectivii nu aveau limite in privinta apelurilor. Dupa aceea, Baley rosti numarul de cod al apartamentului soacrei sale.

Ecranul micut de la baza aparatului se aprinse si fata acesteia il privi.

— Mama, rosti Baley cu glas scazut, da-mi-o pe Jessie.

Probabil ca femeia asteptase s-o sune, deoarece aparu imediat. Baley ii privi chipul, apoi intuneca in mod deliberat ecranul.

— E-n regula, Jessie. Ben este aici. Care-i problema?

Ochii ii alergau intruna dintr-o parte in alta a coridorului, cer­cetand.

— Ai patit ceva? N-ai necazuri?

— Vezi bine ca n-am patit nimic. Termina cu chestiile astea!

— Lije, am fost foarte ingrijorata!

— De ce? intreba el incordat.

— Stii tu Prietenul tau

— Ce-i cu el?

— Ti-am zis azi-noapte. Vor fi necazuri.

— Astea-s prostii. Il opresc pe Ben la mine peste noapte, iar tu du-te la culcare. La revedere, scumpo.

Intrerupse legatura si astepta inca doua secunde inainte sa porneasca spre garsoniera. Era pamantiu la fata de teama si griji.

Cand intra, Ben statea in mijlocul odaii. Una dintre lentilele sale de contact era deja introdusa intr-o ventuza micuta, dar nu si-o scosese si pe cealalta.

— Ce naiba, tata, vorbi baiatul, aici nu exista pic de apa? Domnul Olivaw zice ca nu pot merge la Personal.

— Are dreptate. Nu poti merge. Pune-ti lentilele la loc. N-o sa patesti nimic daca dormi cu ele o noapte.

— Bine. (Ben isi fixa lentila de contact, lasa ventuza si sui in pat.) Mama, ce mai saltea!

— Cred ca nu te va deranja sa stai in picioare, se adresa Baley lui R. Daneel.

— Bineinteles ca nu. Apropo, ma intereseaza ceea ce poarta Bentley pe globii oculari. Toti pamantenii poarta asa ceva?

— Nu, numai unii, raspunse Baley absent. De pilda, eu nu port.

— Din ce motive sunt purtate?

Detectivul era prea absorbit de propriile sale ganduri pentru ca sa-i raspunda. Gandurile sale apasatoare

Luminile se stinsera.

Baley ramase treaz. Vag, simti rasuflarea lui Ben devenind adanca si regulata, apoi putin intretaiata. Cand intoarse capul, fu cumva constient de R. Daneel, care statea intr-un scaun, imobil si grav, cu fata spre usa.

Dupa aceea adormi si visa.

O visa pe Jessie care cadea in camera de fisiune a unei centrale atomoelectrice cadea si cadea intruna. Femeia intinsese bratele spre el, tipand, dar Baley ramasese incremenit imediat inapoia unei linii rosii si privea silueta ei deformata, rotindu-se in timpul caderii si micsorandu-se, pana ce se transforma intr-un punct indepartat.

In vis, putea doar s-o priveasca, stiind ca el insusi o imbrancise in gol.

12. Cuvinte din partea unui expert

Baley ridica ochii cand Enderby intra in sala si-l saluta obosit din cap.

Comisarul privi ceasul si mormai:

— Sa nu-mi zici c-ai stat aici toata noaptea!

— Nici vorba, replica Baley.

— Probleme azi-noapte? se interesa cu glas scazut comisarul. Baley clatina din cap.

— M-am gandit, urma Enderby, ca poate am minimalizat posibilitatea razmeritelor. Daca exista ceva care

— Pentru Dumnezeu, comisare, marai Baley, daca s-ar fi intamplat ceva, ti-as fi spus. N-a fost nici o problema de nici un fel.

— Bine.

Comisarul avansa, trecand dincolo de usa ce marca intimitatea aparte pe care i-o conferea statutul sau.

Privind dupa el, detectivul se gandi: „El cu siguranta a dormit azi-noapte.”

Se apleca dupa aceea asupra raportului de rutina pe care incerca sa-l redacteze ca acoperire pentru adevaratele sale activi­tati din ultimele doua zile, dar cuvintele ce apareau sub apasarea tastelor se incetosau si-i dansau sub ochi. Treptat, deveni con­stient de ceva aflat langa biroul sau.

Ridica fruntea.

— Ce vrei?

Era R. Sammy. „Servitorul particular al lui Julius”, gandi Baley. „Merita sa fii comisar”

Surazand prosteste, R. Sammy spuse:

— Comisarul doreste sa te vada, Lije. A spus „imediat”.

— Am vorbit deja cu el, flutura Baley din mana. Spune-i c-o sa vin mai tarziu.

— A spus „imediat”, repeta R. Sammy.

— Bine, bine. Pleaca!

Robotul se retrase, spunand:

— Comisarul doreste sa te vada, Lije. A spus „imediat”.

— Sfinte Iosafat, mormai Baley printre dinti. Ma duc, ma duc.

Se scula de la birou, porni spre cabinetul comisarului si R. Sammy amuti.

— La naiba, comisare, incepu detectivul de cum intra, te rog, nu mai trimite creatura aia la mine!

— Ia loc, Lije, se multumi sa spuna Enderby, ia loc.

Baley se aseza si-l privi mai atent. Poate ca-i facuse o nedrep­tate batranului Julius. Poate ca, la urma urmelor, nici el nu dormise prea mult in noaptea trecuta. Parea destul de daramat.

Comisarul lovi usor cu degetul in hartia din fata lui.

— Am aici inregistrarea unui apel facut de tine, prin fascicul protejat, catre Washington. O convorbire cu un anume dr. Gerrigel.

— Asa-i, comisare.

— Evident, inregistrarea convorbirii nu exista, deoarece a fost protejata. Despre ce-i vorba?

— Caut sa obtin niste informatii generale.

— Este robotician, nu?

— Exact.

Comisarul isi rasfranse buza inferioara si brusc paru aidoma unui copil gata sa izbucneasca in plans.

— Dar in ce scop? Ce fel de informatii cauti?

— Nu sunt sigur, comisare. Am pur si simplu presentimentul ca, intr-un astfel de caz, informatiile despre roboti imi pot fi de folos.

Baley se opri. Nu intentiona sa intre in detalii.

— In locul tau, Lije, n-as proceda asa. Catusi de putin. Nu cred ca-i intelept.

— Ce ai de obiectat, comisare?

— Este preferabil ca despre cazul acesta sa afle cat mai putini oameni.

— Evident, ii voi spune cat mai putine.

— Tot nu cred ca-i intelept

Baley se simtea suficient de obosit ca sa-si piarda rabdarea.

— Imi ordoni sa nu ma-ntalnesc cu el?

— Nu, nu. Procedeaza dupa cum crezi de cuviinta. Tu con­duci ancheta. Atat doar

— Atat doar ce?

— Nimic, clatina din cap comisarul. El unde este? Stii la cine ma refer

Baley stia.

— Daneel este tot in arhiva.

Comisarul tacu cateva clipe prelungi, apoi rosti:

— Stii ca n-am prea inaintat

— N-am inaintat deloc deocamdata, totusi situatia se poate schimba.

— E-n regula, atunci, zise Enderby fara ca expresia fetei lui sa para ca si-ar fi crezut realmente propriile cuvinte.

Cand reveni la biroul sau, Baley il gasi acolo pe R. Daneel.

— Ce-ai mai descoperit? se interesa el posac.

— Partenere Elijah, am terminat prima mea examinare, relativ superficiala, a dosarelor si am localizat doi dintre oamenii care au incercat sa ne urmareasca aseara si care, in plus, s-au aflat la magazinul de pantofi in decursul incidentului anterior.

— Ia sa vad.

R. Daneel puse in fata lui cardurile mici de dimensiunea unor marci postale, impestritate de punctuletele ce slujeau drept cod, apoi scoase un decodor portabil si introduse un card in fanta cuvenita. Punctele aveau proprietati de conductivitate electrica diferite de cele ale materialului cardului si de aceea campul electric care traversa cardul era distorsionat intr-o modalitate foarte specifica, determinand aparitia de cuvinte pe ecranul de 8 x 15 centimetri de deasupra decodorului. Cuvinte care, decodificate, ar fi acoperit cateva pagini standard. Cuvinte care, in plus, nu puteau fi descifrate fara un decodor oficial al politiei.

Baley citi impasibil informatiile de pe ecran. Prima persoana era Francis Clousarr, in varsta de 33 de ani la data arestarii, cu doi ani in urma. Motivul arestarii: incitare la revolta. Angajat in New York adresa parinti culoarea parului culoarea ochilor semne particulare studii experienta profesionala profil psihanalitic profil fizic alte date alte date si finalmente trimitere la fotografia tridimensionala din galeria infractorilor.

— Ai verificat fotografia? intreba Baley.

— Da, Elijah.

A doua persoana era Gerhard Paul. Detectivul citi informatiile de pe card si comenta:

— Toate astea nu ne ajuta cu nimic.

— Sunt sigur, spuse R. Daneel, ca situatia nu poate sa fie chiar asa. Daca exista o organizatie de pamanteni care sunt capabili sa fi comis asasinatul pe care il investigam, aceste persoane sunt membri ai ei. Nu este o probabilitate evidenta? in cazul acesta, nu ar trebui anchetati?

— N-o sa scoatem nimic de la ei.

— Amandoi au fost atat la magazinul de pantofi, cat si in cantina. Nu pot sa nege.

— Simpla lor prezenta acolo nu constituie un delict. In plus, pot sa nege. Pot pur si simplu sa afirme ca n-au fost acolo. Nimic mai usor. Cum putem noi sa dovedim ca ne mint?

— Au fost vazuti de mine.

— Asta nu-i o dovada, replica Baley iritat. Nici un tribunal, daca s-ar ajunge vreodata acolo, nu te-ar crede ca poti sa-ti amin­testi doua chipuri dintr-o multime de un milion de persoane.

— Este evident ca o pot face.

— Bineinteles, dar atunci trebuie sa le spui ce esti. Imediat ce o vei face, iti vei pierde calitatea de martor. Robotii nu au un nici un statut in tribunalele pamantene.

— Sa inteleg atunci ca te-ai razgandit?

— Ce vrei sa spui?

— Ieri, in cantina, ai afirmat ca nu era momentul sa ii arestam. Ai mai afirmat ca atata timp cat eu le-am retinut chipurile, ii putem aresta in orice moment.

— Ei bine, n-am analizat suficient situatia. Eram stresat. Nu putem face asta.

— Nici chiar din motive psihologice? Ei nu ar avea de unde sa stie ca nu detinem dovezi legale ale complicitatii lor in cons­piratie.

— Uite ce-i, rosti Baley incordat, peste jumatate de ora il astept pe dr. Gerrigel, care vine de la Washington. Te deranjeaza daca mai astepti pana termin cu el si pleaca? Te deranjeaza?

— Voi astepta, incuviinta R. Daneel.

Anthony Gerrigel era un barbat de inaltime medie, meticulos si foarte politicos, care nu parea nici pe departe unul dintre cei mai eruditi roboticieni de pe Pamant. Intarzie la intalnire cu aproape douazeci de minute si se pierdu in scuze. Palid de furia nascuta din teama, Baley ii accepta scuzele mai degraba nepoliti­cos. Isi verifica inca o data rezervarea pe care o facuse pentru sala de conferinte D, repeta instructiunea de a nu fi deranjati timp de o ora, indiferent de motiv, si-i conduse pe Gerrigel si R. Daneel pe coridor, apoi in susul unei rampe, pana la usa inapoia careia se afla una dintre incaperile protejate impotriva interceptarilor cu fascicul.

Inainte de a se aseza, detectivul examina cu atentie peretii, ascultand bazaitul slab al pulsometrului pe care-l tinea in mana si asteptand o diminuare cat de mica a sunetului constant, care ar fi indicat cea mai minuscula fisura in izolatia protectoare. Indrepta instrumentul spre plafon, podea si, cu o grija deosebita, spre usa. Nu exista nici o bresa.

Gerrigel surase vag. Arata ca un barbat care intotdeauna zambea cel mult vag. Era imbracat cu o precizie ce putea fi descrisa drept meticuloasa. Parul oteliu era pieptanat cu grija spre spate, iar fata rozalie era proaspat spalata. Se aseza, adoptand o postura de rigiditate afectata, ca si cum coloana vertebrala i-ar fi incremenit pentru totdeauna in urma repetatelor cicaleli materne din copilarie asupra unei tinute corecte.

— Va comportati ca si cum ar fi vorba despre ceva cu adevarat formidabil, se adresa el lui Baley.

— Este destul de important, dr. Gerrigel. Am nevoie de informatii despre roboti pe care numai dumneavoastra, poate, mi le puteti oferi. Desigur, tot ce vom discuta aici va ramane strict confidential, iar Orasul asteapta din partea dumneavoastra sa uitati totul la plecare.

Isi cerceta ceasul si urma de suras de pe fata roboticianului pieri.

— Sa va explic de ce am intarziat, spuse el. (Se parea ca problema il apasa realmente.) Am decis sa nu vin cu avionul. Am rau de avion.

— Regret, comenta Baley.

Lasa pulsometrul din mana dupa ce-i verificase parametrii standard, pentru a se asigura in ultima clipa ca instrumentul nu avea cumva vreo hiba, apoi se aseza.

— Mai precis, nu-i vorba chiar despre rau de avion, ci despre faptul ca ma incearca o stare de nervozitate. O agorafobie de dimensiuni reduse. Nimic realmente anormal, totusi sacaitor. Din acest motiv am luat expresul.

Baley simti un fior de interes brusc.

— Agorafobie?

— Poate ca suna mai rau decat este in realitate, raspunse imediat roboticianul, dar e vorba pur si simplu despre senti­mentul pe care il incerci in avion. Ati zburat vreodata cu avionul, domnule Baley?

— De cateva ori.

— Atunci stiti la ce ma refer, la senzatia aceea ca te inconjoara neantul, ca esti separat de de vid prin numai doi-trei centimetri de metal. Este extrem de inconfortabila.

— De aceea ati luat expresul?

— Exact.

— De la Washington la New York?

— Ah, dar n-a fost pentru prima data. De cand s-a construit tunelul Baltimore-Philadelphia, este destul de simplu.

Avea dreptate. Baley nu parcursese niciodata traseul respectiv, dar era perfect constient de existenta sa. In ultimele doua secole, Washington, Baltimore, Philadelphia si New York se extinsesera in asemenea masura incat aproape ca se atingeau. Intreaga intindere a coastei purta acum denumirea oficiala „Regiunea celor patru Orase” si un numar considerabil de locuitori sustineau consolidarea administrativa si formarea unui singur super-Oras. Baley nu era insa de aceeasi parere. In sine, Orasul New York era aproape prea extins ca sa fie condus de o administratie centrali­zata. Un Oras si mai mare, cu o populatie de peste cincizeci de milioane de locuitori ar fi colapsat sub propria sa greutate.

— Necazul, spunea Gerrigel, este ca am ratat o legatura in sectorul Chester din Philadelphia si astfel am pierdut timp. La aceasta s-a adaugat dificultatea de a obtine alocarea unei camere de tranzit, iar rezultatul inevitabil a fost intarzierea.

— Nu va faceti probleme, dr. Gerrigel. Ceea ce spuneti este insa interesant. Tinand seama de aversiunea dumneavoastra fata de avioane, ce parere aveti despre o plimbare pe jos in tinutul din exteriorul Orasului?

— In ce scop?

Brusc, barbatul paru surprins si destul de banuitor.

— A fost doar o intrebare retorica - nu va sugerez ca ar trebui s-o intreprindeti realmente. Doream numai sa stiu ce parere aveti despre o asemenea actiune.

— Mi se pare foarte neplacuta.

— Sa presupunem ca ati fi nevoit sa parasiti Orasul noaptea si sa parcurgeti aproximativ un kilometru in exterior

— Nu nu cred ca as putea fi convins s-o fac.

— Indiferent cat de importanta ar fi necesitatea?

— Poate ca as incerca, daca ar fi vorba despre supravietuirea mea sau a familiei mele (Gerrigel paru stanjenit.) Pot sa stiu in ce scop puneti aceste intrebari, domnule Baley?

— Va voi spune. S-a comis o crima - un asasinat cu urmari potentiale foarte serioase. Nu detin imputernicirea de a va oferi detalii. Exista totusi o teorie conform careia, pentru a comite crima, asasinul a procedat exact asa cum aminteam mai devreme - a strabatut singur, in timpul noptii, regiunea din exteriorul Orasului. De aceea, ma intrebam ce fel de om ar fi putut face asa ceva.

— Nici unul dintre cei pe care-i cunosc, se cutremura Gerrigel. Eu in nici un caz. Desigur insa printre atatea milioane este posibil sa gasiti cativa indivizi mai indrazneti.

— Asadar nu sunteti de parere ca ar fi o actiune foarte probabila pentru un om?

— Nu. Cu siguranta este improbabila.

— De fapt, daca nu se va gasi alta explicatie a crimei - ma refer la o explicatie posibila -, aceasta este ipoteza ce ar trebui luata in considerare.

Gerrigel parea mai stingherit ca oricand, perfect teapan, cu mainile bine ingrijite incrucisate perfect in poala.

— Aveti si alta ipoteza?

— Da. M-am gandit ca, de pilda, un robot n-ar avea absolut nici o dificultate in a strabate regiunea din exteriorul Orasului.

Roboticianul sari in picioare.

— Vai de mine, domnule Baley!

— Ce s-a intamplat?

— Vreti sa sugerati ca un robot ar fi comis crima?

— De ce nu?

— Adica ar fi ucis un om?

— Exact. Va rog, luati loc, dr. Gerrigel. Gerrigel se aseza, apoi spuse:

— Domnule Baley, dupa cum vad eu lucrurile, este vorba despre doua actiuni: o traversare a regiunii din exteriorul Orasu­lui si o crima. Un om ar fi putut comite cu usurinta crima, dar ar fi intampinat dificultati in privinta traversarii. Un robot ar fi efectuat traversarea fara probleme, insa i-ar fi fost complet imposibil sa comita crima. Daca intentionati sa substituiti o ipoteza improba­bila cu una imposibila

— „Imposibil” este un cuvant cam tare, dr. Gerrigel.

— Domnule Baley, ati auzit de prima lege a roboticii?

— Sigur ca da. Daca doriti, v-o pot reproduce: „Robotul n-are voie sa pricinuiasca vreun rau omului sau sa ingaduie, prin neinterventie, sa i se intample ceva unei fiinte umane”. Detectivul arata brusc cu degetul spre robotician si continua: Dar de ce nu s-ar putea construi un robot care sa nu aiba incorporata Legea 1? De ce este ea atat de sacra?

Gerrigel paru uluit, apoi chicoti:

— Vai de mine, domnule Baley!

— Va rog - care-i raspunsul?

— Domnule Baley, daca ati sti doar foarte putine lucruri despre robotica, tot ati cunoaste sarcina gigantica implicata, atat din punct de vedere matematic, cat si electronic, in construirea unui creier pozitronic.

— Stiu cate ceva, incuviinta detectivul.

Isi reamintea perfect vizita pe care o facuse candva la o fabrica de roboti, in interes de serviciu. Vazuse biblioteca de carti-film de acolo, fiecare dintre ele continand analiza matematica a unui singur creier pozitronic. La viteza standard de scanare, vizionarea unui astfel de film mediu dura mai mult de o ora, desi formulele erau condensate. Si nu existau doua creiere identice, chiar daca ar fi fost construite conform celor mai stricte specificatii. Aceasta, intelesese Baley, era consecinta principiului nedeterminarii, for­mulat de Heisenberg, si insemna ca toate cartile-film trebuia sa aiba anexe continand variatiile posibile.

Era, intr-adevar, o sarcina deosebit de complexa si nici prin gand nu-i trecea s-o nege.

— In cazul acesta, urma Gerrigel, trebuie sa intelegeti ca designul unui tip nou de creier pozitronic, chiar unul ce ar implica doar inovatii minore, nu poate fi rezolvat peste noapte. De obicei, implica intregul colectiv de cercetare al unei uzine de marime mijlocie si poate dura pana la un an. Nici chiar aceasta desfasurare masiva de forta de munca n-ar fi suficienta, daca teoria de baza a circuitelor pozitronice n-ar fi fost deja standardizata, putand fi utilizata ca fundament pentru dezvoltari ulterioare. Teoria standard de baza implica cele trei legi ale roboticii, dintre care ati citat-o deja pe prima. A doua lege afirma „Robotul trebuie sa asculte poruncile omului dar numai atunci cand ele nu contrazic Legea 1”, iar Legea 3 afirma „Robotul trebuie sa-si apere existenta, dar numai atunci cand grija de sine nu contrazice Legea 1 sau Legea 2”. Intelegeti?

R. Daneel care, aparent, urmarise discutia cu multa atentie, interveni:

—- Elijah, da-mi voie sa vad daca am inteles corect. Ceea ce implicati, dr. Gerrigel, este ca orice tentativa de a construi un robot al carui creier pozitronic sa nu aiba incorporate cele trei legi ar necesita in prealabil formularea unei teorii noi, ceea ce, la randul ei, ar dura multi ani.

Roboticianul paru extrem de incantat.

— Exact asta voiam sa spun, domnule

Baley astepta o clipa, apoi facu prezentarile cu multa grija:

— Acesta este Daneel Olivaw, iar dansul e dr. Gerrigel.

— Ma bucur de cunostinta, domnule Olivaw. Gerrigel intinse mana si o stranse pe a lui Daneel, apoi urma: Dupa estimarile mele, ar fi nevoie de cincizeci de ani pentru a dezvolta teoria de baza pentru un creier pozitronic non-Asenion - care sa ignore ipotezele fundamentale ale celor 3 legi - si pentru a o aduce in punctul in care ar putea fi construiti roboti similari modelelor moderne.

— Si asta nu s-a facut pana acum? intreba Baley. Dr. Gerrigel, noi construim roboti de cateva mii de ani. In tot acest timp, nimeni, o persoana sau un grup, nu a gasit cincizeci de ani pentru cercetare?

— Ba da, incuviinta roboticianul, insa nu este genul de cercetare care sa atraga pe cineva.

— Imi vine greu s-o cred. Curiozitatea omeneasca va invinge orice.

— Nu a reusit s-o faca in cazul robotului non-Asenion. Rasa umana, domnule Baley, are un puternic complex Frankenstein.

— Poftim?!

— „Frankenstein” este o denumire populara, provenita dintr-un roman medieval, ce descrie un robot care s-a intors impotriva creatorului sau. N-am citit romanul, dar asta-i lipsit de importanta. Vreau sa spun ca pur si simplu nu se construiesc roboti fara Legea 1 incorporata.

— Si nu exista nici macar teoria respectiva pentru asemenea roboti?

— Nu, dupa cunostintele mele, si - Gerrigel surase, sigur pe sine - am cunostinte destul de vaste.

— Iar un robot cu Legea 1 incorporata n-ar putea omori un om?

— Niciodata! Decat daca un asemenea omor ar fi complet accidental sau daca ar fi necesar pentru a salva vietile a doi sau mai multi oameni. Dar in oricare dintre aceste situatii, potentialul pozitronic acumulat ar distruge pur si simplu creierul, care nu si-ar putea reveni.

— In regula, zise Baley. Aceasta reprezinta situatia pe Pamant, asa este?

— Da, sigur ca da.

— Dar in privinta Lumilor Exterioare?

Siguranta lui Gerrigel paru ca se fisureaza.

— Stimate domnule Baley, nu detin toate cunostintele nece­sare pentru a ma pronunta cu fermitate, dar sunt sigur ca daca un creier pozitronic non-Asenion ar fi fost proiectat vreodata sau daca ar fi fost elaborata teoria matematica de baza, am fi auzit despre asa ceva.

— Credeti? in sfarsit, permiteti-mi sa dezvolt alta idee, dr. Gerrigel. Sper ca nu va deranjeaza

— Nu, absolut deloc. (Privi neajutorat spre Baley si apoi spre R. Daneel.) La urma urmelor, daca este atat de important pe cat spuneti, as fi fericit sa va ajut in masura in care pot.

— Va multumesc. Intrebarea mea este: de ce trebuie robotii sa fie umanoizi? in general am considerat de la sine inteles acest lucru, dar acum imi dau seama ca nu cunosc motivul. De ce trebuie ca robotul sa aiba cap si patru membre? De ce trebuie sa semene, intr-o masura mai mare sau mai mica, cu un om?

— Va intrebati de ce nu este construit functional, ca orice alta masinarie?

— Exact! De ce?

Gerrigel zambi scurt.

— Realmente, domnule Baley, v-ati nascut prea tarziu. Pri­mele carti de robotica contin o multime de deliberari privind acest subiect, iar polemicile la care s-a ajuns au fost de-a dreptul teribile. Daca doriti o carte de referinta foarte buna despre disputele dintre functionalisti si antifunctionalisti, va recomand Istoria roboticii de Hanford. Aparatul matematic este mentinut la minimum si cred c-o veti gasi interesanta.

— O voi cauta, incuviinta rabdator Baley. Pana atunci, imi puteti oferi dumneavoastra o sinteza?

— Decizia a fost luata pe baze economice. Domnule Baley, daca dumneavoastra ati superviza o ferma, v-ar interesa sa construiti un tractor cu un creier pozitronic, o seceratoare, o grapa, o mulgatoare, un automobil si asa mai departe, fiecare cu cate un creier pozitronic, sau ati prefera sa aveti masinarii obisnuite, care sa fie conduse toate de un singur robot pozitronic? Va atrag atentia asupra faptului ca a doua alternativa reprezinta doar o cincizecime sau o sutime din cheltuielile primei.

— Totusi, de ce s-a adoptat forma umana?

— Deoarece forma umana este cea mai generalizata din natura. Domnule Baley, noi nu suntem animale specializate, cu exceptia sistemului nervos si a altor catorva elemente. Daca doriti un design capabil sa realizeze multe actiuni variate, dintr-un domeniu larg, pe care sa le faca relativ bine, este preferabil sa imitati forma umana. In plus, intreaga noastra tehnologie se bazeaza pe aceasta forma. De exemplu, un automobil are comenzile astfel construite incat sa fie apucate si manipulate cel mai usor de palme si talpi omenesti, care au o anumita marime si forma, sunt atasate corpului prin intermediul unor membre de o anumita lungime si a unor articulatii de un anumit tip. Pana si obiecte simple ca scaunele si mesele, sau cutitele si furculitele, sunt concepute pentru a se conforma dimensiunilor si modului de lucru specifice oamenilor. Este mai usor ca robotii sa imite forma umana decat sa regandim radical insasi filosofia uneltelor noastre.

— Am inteles si mi se pare logic. Dr. Gerrigel, este adevarat ca roboticienii de pe Lumile Exterioare fabrica roboti mai umanoizi decat ai nostri?

— Cred ca da.

— Ar putea fabrica un robot cu aspect atat de umanoid incat, in conditii obisnuite, sa poata fi confundat cu un om?

Gerrigel arcui sprancenele si cazu pe ganduri.

— Banuiesc ca da, domnule Baley. Ar fi insa teribil de costisitor si ma indoiesc ca ar putea avea un profit.

— Credeti, urma Baley implacabil, ca ar putea fabrica un robot care sa va insele pe dumneavoastra sa-l confundati cu un om?

— Stimate domnule Baley, tatai roboticianul, in privinta aceasta ma indoiesc. Realmente, ma indoiesc. Robotul nu se limiteaza la aspectul

Gerrigel se opri brusc. Se rasuci lent spre R. Daneel si chipul sau trandafiriu pali.

— Vai de mine, sopti el. Vai de mine!

Intinse o mana si atinse cu delicatete obrazul lui R. Daneel. Acesta nu se clinti, ci-l privi calm.

— Vai de mine, repeta Gerrigel, tu chiar esti un robot.

— V-a trebuit destul de mult timp sa va dati seama, comenta sec Baley.

— Nu ma asteptam la asta. Nu am vazut niciodata unul ca el. A fost fabricat pe Lumile Exterioare?

— Da, incuviinta Baley.

— Este evident acum. Felul in care se misca Felul in care vorbeste Nu este o imitatie perfecta, domnule Baley.

— Totusi e destul de bun, nu?

— Oh, este extraordinar! Ma indoiesc ca cineva ar putea recu­noaste impostura la prima vedere. Va sunt extrem de recunos­cator fiindca m-ati adus in prezenta lui. Pot sa-l examinez?

Roboticianul se sculase nerabdator in picioare, dar Baley intinse bratul.

— Va rog, dr. Gerrigel. Nu inca. Mai intai, problema crimei.

— Este asadar reala? facu Gerrigel fara sa-si ascunda dezama­girea profunda. Crezusem ca a fost doar un pretext pentru a-mi abate atentia si a vedea cat timp as putea fi pacalit de

— Nu este un pretext. Spuneti-mi, dr. Gerrigel, in construirea unui robot la fel de umanoid ca acesta, in scopul deliberat de a-l face sa treaca drept om, nu este necesar ca si proprietatile creierului sau sa fie cat mai apropiate de cele ale creierului uman?

— Ba da, bineinteles.

— Perfect. Atunci, un asemenea creier umanoid n-ar putea sa fie lipsit de Legea 1? Poate ca a fost uitata accidental Ati afirmat ca nu se cunoaste o teorie si acest simplu fapt in sine inseamna ca niste constructori ar putea produce un creier lipsit de Legea 1. Ei nu ar sti ce sa evite.

Gerrigel clatina energic din cap.

— Nu, nu. Imposibil!

— Sunteti sigur? Bineinteles, putem testa Legea 2 Daneel, da-mi blasterul tau.

Ochii lui Baley nu se desprinsera nici o clipa de la robot. Propria lui mana stranse puternic patul armei sale.

— Poftim, Elijah, rosti calm R. Daneel si i-l intinse.

— Un politist, spuse Baley, nu trebuie sa se desparta nicio­data de blaster, dar un robot nu poate decat sa asculte porunca unui om.

— Exceptand cazul, ii reaminti Gerrigel, cand aceasta nu contrazice Legea 1.

— Dr. Gerrigel, stiati ca Daneel si-a indreptat blasterul asupra unui grup de oameni neinarmati si a amenintat ca va trage?

— Dar nu am tras, preciza Daneel.

— De acord, totusi amenintarea era neobisnuita in sine, nu credeti, dr. Gerrigel?

Roboticianul isi musca usor buza inferioara.

— Pentru a ma pronunta, ar trebui sa cunosc circumstantele exacte. Pare neobisnuit.

— Sa examinam atunci urmatoarea ipoteza. R. Daneel a fost prezent la scena crimei si daca omiteti posibilitatea unui paman­tean care sa fi traversat terenul deschis din exteriorul Orasului, purtand o arma cu el, numai Daneel dintre toate persoanele prezente la scena crimei ar fi putut ascunde arma.

— Sa ascunda arma? repeta Gerrigel.

— Permiteti-mi sa va explic. Blasterul cu care a fost comis asasinatul n-a fost gasit. Scena crimei a fost investigata amanuntit, dar fara succes. Totusi, nu se poate ca arma sa se fi volatilizat pur si simplu. Exista un singur loc unde putea sa fi fost, un singur loc unde ei nu s-ar fi gandit sa caute.

— Unde, Elijah? intreba R. Daneel.

Baley isi scoase propriul blaster si-l indrepta ferm spre robot.

— In sacul tau alimentar, rosti el. In sacul tau alimentar, Daneel!

13. Comutare asupra masinii

— Nu a fost asa, spuse R. Daneel fara graba.

— Serios? Sa-l lasam pe expert sa decida. Dr. Gerrigel?

— Da, domnule Baley.

Roboticianul, a carui privire se deplasase alert intre detectiv si robot, pe masura ce acestia vorbeau, se intoarse spre detectiv.

— V-am cerut sa veniti pentru ca sa analizati acest robot in calitate de expert. Va pot aranja sa folositi laboratorul Biroului de Standarde al Orasului. Daca aveti nevoie de un echipament care nu exista acolo, va voi face rost de el. Doresc insa un raspuns rapid si definitiv, pentru a pune capat cheltuielilor si necazurilor.

Baley se ridicase in picioare. Rostise cuvintele destul de calm, dar percepea cum inapoia lor crestea isteria. In clipa aceea simtea ca daca l-ar fi putut inhata pe Gerrigel de beregata, obtinand de la el declaratiile necesare, s-ar fi lipsit de toata stiinta.

— Ei bine, dr. Gerrigel? facu el.

Gerrigel tatai nervos si raspunse:

— Stimate domnule Baley, nu voi avea nevoie de un labo­rator.

— De ce? intreba Baley suspicios.

Statea nemiscat, cu muschii incordati, simtind cum se crispeaza.

— Legea 1 nu este dificil de testat. De fapt, eu unul n-am testat-o niciodata, dar principiul de lucru este destul de simplu.

Detectivul inspira adanc, expira lent, apoi rosti;

— Vreti sa-mi explicati ce vreti sa spuneti prin asta? Afirmati ca-l puteti testa aici?

— Da, sigur ca da. Sa va ofer o analogie, domnule Baley. Daca as fi medic si ar trebui sa testez glicemia unui pacient, as avea nevoie de un laborator chimic. Daca ar trebui sa-i deter­min viteza metabolica de baza, sa-i testez functia corticala, sau sa-i verific genele pentru a depista o disfunctie congenitala, as necesita echipamente complexe. Pe de alta parte, as putea verifica daca este orb trecandu-mi pur si simplu mana prin fata ochilor sai, sau as putea testa daca este mort doar luandu-i pulsul.

Cu cat o proprietate este mai importanta, mai fundamentala, cu atat echipamentul necesar testarii ei este mai simplu. Acelasi lucru este valabil si pentru roboti. Legea 1 este fundamentala. Ea afecteaza totul. Daca ar fi absenta, robotul n-ar putea reactiona corespunzator in vreo doua duzini de modalitati evidente.

In timp ce vorbea, scoase un obiect plat, negru, pe care-l deplie, obtinand un minilector pentru carti. Introduse in recipient o bobina destul de uzata, apoi lua un cronometru si cateva benzi de plastic alb pe care le monta laolalta, obtinand ceva similar unei rigle de calcul cu trei glisoare ce se puteau deplasa independent. Notatiile de pe acestea nu-i erau familiare lui Baley.

Gerrigel batu cu degetul in lector si surase scurt, de parca ideea unei activitati practice il binedispunea.

— Manualul de robotica de care nu ma despart niciodata. Face parte din uniforma mea.

Apropie ochii de ocularul lectorului si actiona delicat comen­zile. Ocularul bazai si se opri, bazai si se opri din nou.

— Index incorporat, anunta mandru roboticianul cu glasul usor inabusit din cauza felului in care ocularul ii acoperea gura. L-am realizat personal. Economiseste foarte mult timp. Dar nu acesta este subiectul, nu? Ia sa vedem Hm-m-m, vreti sa-ti tragi scaunul langa mine, Daneel?

R. Daneel se supuse. In timpul pregatirilor roboticianului, il privise atent si lipsit de emotii.

Baley il urmari cu teava blasterului.

Cele ce urmara il derutara si dezamagira pe detectiv. Gerrigel incepu sa-i puna intrebari lui R. Daneel si sa efectueze actiuni ce pareau lipsite de sens, punctate de consultari ale riglei triple si, ocazional, ale lectorului.

La un moment dat, intreba:

— Daca am doi veri intre care exista o diferenta de cinci ani si cel mai mic este o fata, care este sexul celui mai mare?

Daneel replica (firesc, dupa opinia lui Baley):

— Este imposibil de raspuns pe baza informatiilor capatate. Singurul raspuns al lui Gerrigel, exceptand consultarea cronometrului, fu de a-si intinde complet bratul drept si de a spune:

— Vrei sa-mi atingi varful degetului mijlociu cu varful celui de-al treilea deget al tau de la mana stanga?

Daneel se conforma, prompt si fara probleme.

In numai cincisprezece minute, Gerrigel terminase. Folosi rigla pentru o ultima determinare silentioasa, apoi o demonta, prin pocnete seci. Puse cronometrul in buzunar, extrase Manualul din lector si-l plie pe acesta din urma.

— Asta-i tot? se incrunta Baley.

— Da.

— E ridicol! Nu l-ati intrebat nimic referitor la Legea 1.

— Stimate domnule Baley, cand un medic va loveste genun­chiul cu un ciocanel de cauciuc si piciorul tresare, nu acceptati faptul ca gestul reflex ofera informatii referitoare la prezenta sau absenta unei boli nervoase degenerescente? Atunci cand se uita de aproape in ochii dumneavoastra si apreciaza reactia irisului fata de lumina, va surprinde ca va poate spune ceva despre o posibila dependenta fata de utilizarea unor alcaloide?

— Ei bine, si atunci care este decizia dumneavoastra?

— Daneel este complet echipat cu Legea 1, declara roboti­cianul incuviintand din cap cu un gest apasat.

— Nu se poate, rosti detectivul ragusit.

Baley nu ar fi crezut ca Gerrigel putea adopta o rigiditate chiar mai mare decat postura sa obisnuita. O facu insa si foarte vizibil. Ochii roboticianului se mijira si uitatura lui se inaspri.

— Ma invatati sa-mi fac meseria?

— Nu vreau sa spun ca sunteti incompetent, zise repede Baley ridicand mana in semn de impaciuire, dar nu s-ar putea sa va inselati? Ati spus chiar dumneavoastra ca nimeni nu stie nimic despre teoria robotilor non-Asenion. Un orb ar putea citi folosin­du-se de alfabetul Braille sau de un lector audio. Sa presupunem ca n-ati sti nimic despre existenta alfabetului Braille sau a lectorului audio. N-ati putea atunci sa afirmati, cu deplina onesti­tate, ca orbul vede, deoarece a demonstrat ca stie continutul unei anumite carti-film - si astfel sa va inselati?

— Da, incuviinta Gerrigel redevenind binevoitor, va inteleg ipoteza. Totusi, un orb n-ar putea citi prin folosirea propriilor sai ochi si acesta este aspectul pe care-l testez eu, daca imi permiteti sa va preiau analogia. Credeti-ma pe cuvant: indiferent ce ar putea sau nu sa faca un robot non-Asenion, este absolut sigur ca R. Daneel are incorporata Legea 1.

— N-ar fi putut falsifica raspunsurile?

Baley se agata de orice pai si o stia prea bine.

— Nici vorba! Aceasta este diferenta dintre robot si om. Creierul uman, sau al oricarui mamifer, nu poate fi complet analizat de nici o disciplina matematica cunoscuta in prezent si de aceea nici un raspuns nu poate fi considerat o certitudine. Creierul robotului este complet analizabil, deoarece altfel nu ar putea fi construit. Noi stim cu exactitate care trebuie sa fie raspunsurile la anumiti stimuli. Nici un robot nu poate falsifica raspunsurile. Ceea ce numiti „falsificare” pur si simplu nu exista in orizontul mental al robotului.

— Sa revenim atunci la cazurile concrete. R. Daneel a indreptat realmente blasterul spre o multime de oameni. Am vazut-o cu ochii mei, fiind prezent. Chiar daca n-a tras, Legea 1 ar fi trebuit sa-i determine un fel de nevroza. N-a fost insa vorba despre nimic de felul acesta, iar el s-a comportat perfect normal dupa aceea.

Roboticianul ridica mana sovaitor spre barbie.

— Asta este o anomalie.

— Catusi de putin, interveni R. Daneel pe neasteptate. Parte­nere Elijah, vrei sa te uiti la blasterul pe care l-ai luat de la mine?

Baley privi arma cu care ramasese in mana stanga.

— Deschide incarcatorul, il indemna R. Daneel, si inspec­teaza-l.

Baley isi cantari sansele, apoi puse incet propriul sau blaster pe masa de alaturi. Cu o miscare scurta, deschise blasterul robotului.

— Este gol, anunta el sec.

— Nu are incarcatura, incuviinta R. Daneel. Daca il vei examina mai atent, vei vedea ca nu a avut niciodata incarcatura. Blasterul nu are buton de contact si nu poate fi utilizat.

— Ai amenintat multimea cu un blaster descarcat? intreba Baley.

— Pentru a fi perfect real in rolul de detectiv, trebuia sa am blaster, zise R. Daneel. In acelasi timp, daca purtam asupra mea un blaster incarcat si functionabil, as fi putut rani un om in mod accidental, ceea ce este, desigur, de neconceput. Ti-as fi explicat toate acestea atunci, dar erai furios si nu vroiai sa ma asculti.

Baley privi mohorat spre blasterul inutil si rosti cu glas scazut:

— Cred ca asta-i tot, dr. Gerrigel. Va multumesc pentru ajutor.

Baley trimise sa-i fie adus pranzul, dar cand acesta sosi (prajitura cu nuca de enzime si o bucata imensa de pui fript cu pesmeti), ramase privindu-l.

Gandurile i se roteau intruna prin minte. Trasaturile chipului sau prelung erau sapate intr-o posomorare profunda.

Traia intr-o lume ireala, cruda si rasturnata cu susul in jos.

Cum se intamplase totul? Trecutul imediat se intindea in urma lui ca un vis incetosat si improbabil, incepand din clipa cand intrase in biroul lui Julius Enderby si se trezise pe neasteptate afundat intr-un cosmar de crime si robotica.

Sfinte Iosafat! Totul incepuse cu numai cincizeci de ore in urma.

In mod insistent, el cautase solutia in Orasul Spatial. In doua randuri il acuzase de crima pe R. Daneel, o data ca om deghizat, iar o data ca robot recunoscut si admis ca atare. In ambele randuri, acuzatiile fusesera demontate si anulate.

Era silit sa bata in retragere. In ciuda vointei sale, era silit sa-si indrepte gandurile spre Orasul New York, iar dupa noaptea ante­rioara nu mai indraznea s-o faca. Anumite intrebari ii asaltau constientul, insa nu voia sa le dea ascultare; simtea ca n-o poate face. Daca le asculta, n-ar fi putut decat sa le raspunda si -Dumnezeule! - nu voia sa afle raspunsurile.

— Lije! Lije!

O mana il zgaltai cu brutalitate.

Baley se foi si intreba:

— Ce-i, Phil?

Philip Norris, detectiv C-5, se aseza, isi puse palmele pe genunchi si se apleca spre Baley, privindu-l atent.

— Ce-i cu tine? Ai luat-o pe anestezic in ultima vreme? Stateai nemiscat, cu ochii holbati si, din cate-mi dadeam seama, puteai sa fii mort.

Isi trecu palma peste parul rar, blond spalacit, si ochii sai apropiati evaluara cu lacomie pranzul lui Baley, care se racise.

— Pui! exclama el. A ajuns de nu-l mai poti capata fara reteta de la medic.

— Serveste-te, facu Baley indiferent.

Buna cuviinta invinse si Norris spuse:

— Ah, nu, tocmai plecam si eu la masa. Pastreaza-l Auzi, care-i treaba cu comisarul?

— Poftim?

Norris adopta o atitudine nepasatoare, dar isi trada curiozitatea prin agitatia mainilor.

— Haide, haide, zise el. Stii bine la ce ma refer. De cand s-a-ntors, va consultati intruna. Care-i treaba? O avansare, ceva?

Baley se incrunta si simti realitatea revenind sub forma intrigi­lor de la birou. Norris avea aproximativ aceeasi vechime ca el si era firesc sa fie atent la orice semn de preferinta a superiorilor fata de Baley.

— Nu-i vorba de nici o avansare, crede-ma, raspunse Baley. Nu-i nimic, absolut nimic. Iar daca ti-l doresti pe comisar, imi pare rau ca nu ti-l pot face cadou. Sfinte Iosafat, ia-l tu!

— Nu ma-ntelege gresit, mormai celalalt. Nu-mi pasa daca te-avanseaza. Vreau doar sa zic ca dac-ai vreo influenta pe langa el, n-ar fi rau sa-i dai o mana de ajutor pustiului.

— Care pusti?

Norris nu mai fu nevoit sa raspunda. Vincent Barrett, tanarul care fusese eliberat din functie pentru a-i face loc lui R. Sammy, se apropia dintr-un colt al salii. Isi rasucea nervos sapca intre degete, iar pielea fetei intinsa peste pometii inalti tresarea inaintea tentativelor sale de zambet.

— Buna ziua, domnule Baley.

— Salut, Vince. Cum merge treaba?

— Nu prea grozav, domnule Baley.

Privea in jur cu un aer flamand si Baley se gandi: „Pare pierdut, pe jumatate mort declasificat”.

Apoi, brusc, aproape gata sa vorbeasca cu glas tare din cauza intensitatii sentimentelor, se intreba: „Ce vrea de la mine?”.

— Imi pare rau, pustiule, zise el nestiind ce altceva ar fi putut spune.

— Ma gandeam ca poate s-a ivit ceva

Norris se apropie de Baley si-i sopti la ureche:

— Cineva trebuie sa puna capat chestiei asteia. Acum o sa-l dea afara pe Chen-low.

— Cum?

— N-ai auzit?

— Nu, n-am auzit. La naiba, el e C-3. Are zece ani de experienta.

— Absolut de acord cu tine, dar o masina cu picioare poate sa faca tot ce face si el. Cine-i urmatorul?

Vince Barrett le auzise schimbul de replici si interveni:

— Domnule Baley?

— Da, Vince.

— Stiti ce se spune? Ca Lyrane Millane, dansatoarea de pe subeter, este de fapt un robot.

— Asta-i o prostie!

— Credeti? Se spune ca pot construi roboti care sa arate exact ca oamenii, cu pielea dintr-un fel de plastic special.

Baley se gandi vinovat la R. Daneel si constata ca nu-si mai gasea cuvintele. Se multumi sa clatine din cap.

— Credeti ca deranjeaza pe cineva daca ma plimb nitel pe-aici? intreba tanarul. Imi face bine sa mai vad locurile astea.

— Da-i drumul, pustiule.

Baiatul se indeparta, iar cei doi detectivi privira dupa el.

— Se pare ca medievalistii au dreptate, comenta Norris.

— La ce te referi? La intoarcerea la sol?

— Nu, ma refer la roboti. Inapoi la sol, ha! Bunul si batranul Pamant are un viitor nelimitat. Atat doar ca n-avem nevoie de roboti.

— Opt miliarde de locuitori, mormai Baley, si uraniul pe duca! Ce ti se pare nelimitat?

— Si ce daca uraniul se va termina? O sa-l importam. Sau vom descoperi alte procese nucleare. Lije, omenirea nu poate fi oprita. Trebuie sa fii optimist in privinta ei si sa ai incredere in bunul si batranul creier uman. Resursa noastra cea mai de pret este ingeniozitatea si ea nu se va termina niciodata!

Norris era de acum starnit si continua:

— In primul rand, putem utiliza energia solara, care nu se va termina miliarde de ani. Putem construi statii spatiale in interiorul orbitei lui Mercur, care sa actioneze ca acumulatori energetici, de unde energia sa fie transmisa spre Pamant prin fascicul direct.

Proiectul respectiv nu constituia o noutate pentru Baley. Zona speculativa a stiintei dezvoltase ideea aceasta de cel putin o suta cincizeci de ani, dar transpunerea ei in practica fusese oprita de imposibilitatea, cel putin deocamdata, de a obtine un fascicul suficient de ingust pentru a ajunge la o departare de optzeci de milioane de kilometri fara a se dispersa si risipi in mod inutil. Baley ii reaminti colegului sau acest lucru.

— Cand va fi nevoie, se va rezolva, zise Norris. De ce-ti faci griji?

Baley isi imagina un Pamant care ar fi beneficiat de energie nelimitata. Populatia ar fi putut continua sa sporeasca. Fermele de enzime s-ar fi extins, iar culturile hidroponice s-ar fi inten­sificat. Energia era singura resursa indispensabila. Minereurile puteau fi aduse din asteroizii nelocuiti ai Sistemului Solar, iar daca apa ar fi constituit vreodata o problema, putea fi trans­portata de la satelitii lui Jupiter. Ce naiba, chiar si oceanele terestre puteau fi inghetate si ridicate pe orbita ca sateliti de gheata! Acolo ar fi fost permanent la indemana, gata de utilizat, iar fostele platforme oceanice s-ar fi transformat in suprafete de uscat ce puteau fi exploatate si populate. Pana si carbonul si oxigenul puteau fi pastrate in concentratiile dorite pe Pamant, prin utilizarea atmosferei de metan a lui Titan[4] si a oxigenului inghetat de pe Umbriel[5].

Populatia Pamantului ar fi putut ajunge la un trilion sau doua de locuitori. De ce nu? intr-un timp, actuala cifra de opt miliarde fusese considerata o imposibilitate. Existase o vreme cand o populatie de numai un miliard ar fi fost considerata o imposi­bilitate. Dintotdeauna existasera profeti ai catastrofei malthusia­niste, in toate generatiile, incepand din epocile medievale, si de fiecare data se dovedise ca se inselasera.

Oare ce ar fi spus Fastolfe? O planeta cu un trilion de locuitori? Sigur ca da, poate sa existe, dar locuitorii ar fi dependenti de aerul si apa importate si de rezervele de energie din stocatoarele aflate la optzeci de milioane de kilometri departare. Cat de instabil ar fi fost totul! Pamantul ar fi fost si ar fi ramas la un fir de par de o catastrofa completa, ce putea fi declansata la cea mai mica defectiune a oricarei componente din mecanismul extins prin tot Sistemul Solar.

— Eu cred c-ar fi mai simplu ca o parte din surplusul de populatie sa emigreze, zise Baley.

Fusese mai degraba un raspuns la tabloul pe care si-l imagi­nase decat la spusele lui Norris.

— Cine ne-ar accepta? intreba Norris cu amaraciune.

— Orice planeta nelocuita.

Celalalt detectiv se ridica si-l batu pe Baley pe umar.

— Lije, mananca-ti puiul si revino-ti. Sunt sigur ca traiesti cu pilule.

Se indeparta, chicotind.

Baley il privi si se stramba fara chef. Norris va raspandi vestea si vor trece saptamani bune pana ce ironistii de la birou (in toate birourile exista cativa) vor inceta cu glumele la adresa lui. Cel putin scapase de subiectele tanarului Vince, robotilor sau declasificarii.

Suspina si impunse cu furculita in puiul rece si destul de atos.

Termina ultima firimitura de prajitura cu nuca de enzime si abia atunci R. Daneel isi parasi propriul birou (care ii fusese alocat in cursul diminetii) si se apropie de el.

— Care-i treaba? il privi stingherit Baley.

— Comisarul Enderby nu s-a inapoiat, il anunta R. Daneel, si nici nu se stie cand se va intoarce. I-am spus lui R. Sammy ca ne vom folosi de cabinetul lui si sa nu permita intrarea nimanui cu exceptia comisarului.

— Pentru ce-l vom folosi?

— Pentru confidentialitate. Sunt sigur ca esti de acord ca trebuie sa ne planuim urmatoarea miscare. La urma urmelor, nu intentionezi sa abandonezi ancheta, nu?

Era exact ceea ce Baley ar fi dorit cel mai mult sa faca, dar in mod evident n-o putea spune. Se ridica si porni spre cabinetul lui Enderby. Dupa ce intrara, vorbi:

— Ce s-a-ntamplat, Daneel?

— Partenere Elijah, incepu robotul, inca de aseara nu te mai comporti ca de obicei. Aura ta mentala a suferit o modificare evidenta.

Un gand ingrozitor inflori brusc in mintea lui Baley.

— Esti telepat? exclama el.

Era o posibilitate care, intr-un moment mai putin agitat, nici nu i-ar fi trecut prin minte.

— Nu, desigur, raspunse R. Daneel.

Panica lui Baley se risipi.

— Atunci ce naiba vrei sa spui prin referirea la aura mea mentala?

— Este o expresie pe care o utilizez pentru a descrie o senzatie pe care nu o impartasesti alaturi de mine.

— Ce senzatie?

— Este dificil de explicat, Elijah. Aminteste-ti ca, initial, am fost proiectat pentru a studia psihologia umana pentru oamenii nostri din Orasul Spatial.

— Da, stiu. Ai fost adaptat la munca detectivista prin simpla instalare a unui circuit de dorinta justitiara.

Baley nu se sinchisi sa-si ascunda sarcasmul din glas.

— Asa este, Elijah, dar designul meu ramane in esenta nemo­dificat. Am fost construit pentru cerebro-analiza.

— Pentru analizarea undelor cerebrale?

— Exact. Analiza se poate efectua prin masuratori ale cam­pului cerebral, fara necesitatea contactului direct cu electrozii, daca exista un receptor corespunzator. Mintea mea este un asemenea receptor. Principiul acesta nu se aplica pe Pamant?

Baley nu stia. Ignora intrebarea si intreba precaut:

— Ce obtii din masurarea campului cerebral?

— Nu citesc gandurile, Elijah, ci percep emotii si, in primul rand, pot analiza temperamentul, impulsurile de baza si atitudinile unui om. De exemplu, am stabilit incapabilitatea de a ucide a comisarului Enderby, tinand seama de circumstantele din momentul crimei.

— Si pe baza afirmatiei tale, spatialii au fost de acord sa-l elimine din randul suspectilor?

— Da. Era perfect sigur sa o faca. In aceasta privinta, sunt o masinarie foarte precisa.

Un alt gand il fulgera pe detectiv.

— Stai putin! Comisarul Enderby n-a stiut ca este cerebro-ana­lizat, asa-i?

— Nu era necesar sa ii fie ranite sentimentele.

— Vreau sa zic ai stat pur si simplu si l-ai privit, nu? Fara aparate, electrozi, ace sau grafice?

— Bineinteles. Sunt o masinarie autonoma.

Baley isi musca buza inferioara, furios si intristat. Fusese singura nepotrivire ramasa, unica ambiguitate prin care s-ar mai fi putut incerca o tentativa disperata de a atribui crima celor din Orasul Spatial.

R. Daneel afirmase despre comisar ca fusese cerebro-analizat, iar dupa o ora, Enderby insusi, aparent inocent, negase orice cunostinta despre termenul respectiv. In tot cazul, nici un om care trecuse prin experienta zguduitoare a unor encefalografii realizate cu electrozi si aparate inregistratoare sub banuiala de crima n-ar fi putut sa nu ramana cu o impresie clara despre cerebro-analiza.

Acum insa discrepanta respectiva se evaporase. Comisarul fusese cerebro-analizat si habar nu avusese. Atat R. Daneel cat si Enderby spusesera adevarul.

— Ei bine, rosti Baley, ce-ti spune cerebro-analiza despre mine?

— Faptul ca esti tulburat.

— Asta-i o mare descoperire, nu? Este firesc sa fiu tulburat.

— Se poate specifica totusi ca tulburarea ta se datoreaza unui conflict de motivatii interioare. Pe de o parte, devotamentul fata de principiile profesiunii te impulsioneaza sa examinezi cu aten­tie conspiratia pamantenilor care ne-au urmarit aseara. O alta motivatie, la fel de puternica, te impinge in directia opusa. Toate aceste sentimente sunt clar vizibile in campurile electrice ale celulelor tale cerebrale.

— La naiba cu celulele mele cerebrale! O sa-ti zic de ce n-are nici un rost sa investigam asa-zisa ta conspiratie. Pentru ca n-are nici o legatura cu crima. Am crezut ca s-ar putea sa aiba, recunosc asta. Ieri, in cantina, am crezut ca eram in primejdie. Dar ce s-a-ntamplat? Ne-au urmarit, i-am pierdut repede pe benzi si gata! N-a fost in nici un caz actiunea unor oameni bine organizati si disperati.

Propriul meu fiu a descoperit destul de usor unde innoptam. A sunat pur si simplu la Departament. N-a fost nevoie nici macar sa se identifice. Asa-zisii nostri conspiratori ar fi putut proceda la fel, daca ar fi dorit realmente sa ne faca rau.

— Si nu au procedat la fel?

— In mod evident, nu. Daca ar fi dorit razmerite, ar fi putut declansa una la magazinul de pantofi, totusi s-au retras cu coada intre picioare din fata unui om cu un blaster. De fapt, a unui robot cu un blaster, despre care ar fi trebuit sa stie ca-i incapabil sa-l utilizeze, dupa ce ti-ar fi recunoscut identitatea. Ei sunt medie­valisti, niste ticniti. Tu n-aveai de unde sa stii asta, dar eu trebuia sa-mi fi dat seama. Si ar fi trebuit sa-mi fi dat seama, daca intreaga situatie nu m-ar fi facut sa gandesc in termenii cei mai idiot de melodramatici.

Iti repet, eu cunosc genul de oameni care devin medie­valisti. Sunt indivizi slabi, visatori, care descopera ca viata este prea dura pentru ei si se pierd intr-o lume ideala a trecutului, care n-a existat, de fapt, niciodata. Daca ai putea sa cere­bro-analizezi o intreaga miscare asa cum faci cu un individ, ai descoperi ca, la fel ca Julius Enderby, nici medievalistii nu sunt capabili de crima.

— Nu pot accepta afirmatia ta, spuse fara graba R. Daneel.

— Ce vrei sa zici?

— Convertirea ta la aceasta ipoteza este prea brusca. In plus, exista anumite discrepante. Ai stabilit intalnirea cu dr. Gerrigel cu cateva ore inainte de cina. La momentul respectiv nu stiai despre sacul meu alimentar si nu m-ai fi putut suspecta ca asasin. Atunci, de ce ai apelat la el?

— Te suspectam de pe atunci.

— Iar in noaptea trecuta ai vorbit in somn.

Baley holba ochii.

— Ce-am spus?

— Doar un singur cuvant, Jessie”, pe care l-ai repetat de cateva ori. Banuiesc ca te refereai la sotia ta.

Baley isi lasa muschii incordati sa se relaxeze si murmura Zguduit:

— Am avut un cosmar. Stii ce-nseamna asta?

— Desigur nu pot sa stiu din experienta personala. Conform definitiei dictionarului, este un vis urat.

— Si stii ce-i un „vis”?

— Si in acest caz, cunosc numai definitia oferita de dictionar. Este o iluzie a realitatii care se petrece in timpul suspendarii temporare a gandirii constiente pe care o numiti „somn”.

— Bun, sunt de acord cu asta. O iluzie Uneori, iluziile pot parea al naibii de reale. Ei bine, am visat ca sotia mea se gasea in pericol. Este un gen de vis pe care oamenii il au frecvent. Am strigat-o in somn - lucru care se poate intampla in asemenea circumstante. In privinta asta, ma poti crede pe cuvant.

— Cu multa placere. Dar toate acestea ridica o intrebare: Cum a aflat Jessie ca sunt robot?

Detectivul simti ca-i asuda din nou fruntea.

— Vrei s-o luam iar de la capat? Zvonul

— Scuza-ma ca te intrerup, partenere Elijah, dar nu exista nici un zvon. Daca ar fi existat, azi intregul Oras New York ar fi fost prada agitatiei. Am verificat rapoartele sosite in Departament si nu este cazul de asa ceva. Practic, nu exista un asemenea zvon. Prin urmare, cum a descoperit sotia ta?

— Sfinte Iosafat! Ce vrei sa spui? Crezi ca nevasta-mea este membru al al

— Da, Elijah.

Baley isi inclesta mainile, strangandu-le cu putere.

— Ei bine, nu este, si nu vom mai discuta ipoteza asta.

— Reactia aceasta nu te caracterizeaza, Elijah. In cursul mi­siunii m-ai acuzat de doua ori de crima.

— Si asta-i modul prin care mi-o platesti acum?

— Nu sunt sigur ca inteleg ce anume vrei sa spui. Desigur, apreciez promptitudinea ta in a ma suspecta. Aveai motivele tale. Ele erau gresite, dar puteau foarte bine sa fi fost corecte. Dovezi la fel de puternice indica acum spre sotia ta.

— Ca ucigasa? Ce dracu', Jessie nu i-ar face rau nici dusma­nului ei celui mai mare. N-ar fi putut pune piciorul in exteriorul Orasului. N-ar fi Auzi, dac-ai fi fost facut din carne si oase, te-as fi

— Nu fac altceva decat sa afirm ca ea este membru al conspi­ratiei. Cred ca ar trebui anchetata.

— Nici nu poate fi vorba despre asa ceva! Asculta-ma cu atentie. Medievalistii nu vor sa ne faca felul. Ei nu-si rezolva pro­blemele in felul asta. Doresc totusi sa te scoata din Oras si asta-i evident. Si cauta s-o faca printr-un fel de atac psihologic. Cauta sa ne faca viata grea amandurora. Ar fi putut foarte usor sa descopere ca Jessie este sotia mea si ar fi fost o miscare evidenta din partea lor sa-i strecoare zvonul ca esti robot. Jessie este ca orice alt pamantean - nu-i plac robotii. N-ar fi dorit sa ma asociez cu un robot, mai ales daca ar fi apreciat ca asta implica pericole si implica, fara doar si poate. Iti spun ca medievalistii au avut succes. Ea m-a implorat toata noaptea sa abandonez cazul ori sa te scot cumva din Oras.

— Esti probabil animat, replica R. Daneel, de un impuls foarte puternic de a iti proteja sotia impotriva unui interogatoriu. Mi se pare evident ca ai construit aceasta argumentatie fara a crede realmente in ea.

— Cine dracu' te crezi? exploda Baley. Nu esti detectiv! Esti o masina de cerebro-analiza, ca encefalografele pe care le avem chiar in cladirea asta. Ai brate, picioare si cap, poti vorbi, dar nu esti cu nimic mai presus de o masina. Montarea unui nenorocit de circuit nu face din tine un detectiv, asa ca la ce te pricepi tu? Tine gura-nchisa si lasa-ma pe mine sa rationez.

— Cred ca ar fi mai bine sa cobori nivelul glasului, Elijah, rosti incet robotul. Recunosc ca nu sunt un detectiv in sensul in care esti tu, totusi as dori sa iti supun atentiei un mic amanunt.

— Nu ma intereseaza sa te-ascult.

— Te rog, fa-o! Daca gresesc, spune-mi si nu va fi nimic rau. Aseara ai plecat din garsoniera pentru a o suna pe Jessie de la telefonul din coridor. Am propus sa il lasi pe fiul tau sa telefoneze, dar mi-ai spus ca la pamanteni nu exista obiceiul ca tatal sa isi trimita fiul in pericol. Dar exista obiceiul ca mama sa o faca?

— Nu, binein., incepu Baley apoi se opri.

— Ai inteles ce vreau sa spun, continua R. Daneel. In mod normal, daca Jessie s-ar fi temut pentru siguranta ta si ar fi dorit sa te previna, si-ar fi riscat propria viata, nu si-ar fi trimis fiul. Faptul ca l-a trimis pe Bentley poate sa insemne doar ca a considerat ca el este in siguranta, insa ea nu este. Daca aceasta conspiratie ar fi fost alcatuita din persoane necunoscute pentru Jessie, situatia nu ar fi stat in felul acesta, sau cel putin Jessie nu ar fi avut nici un motiv sa creada asa ceva. Pe de alta parte, daca ea insasi ar fi fost un membru al conspiratiei, ar fi stiut ca va fi supravegheata si recunoscuta, pe cand Bentley ar fi putut trece neobservat.

— Asteapta, facu Baley strabatut de un fior neplacut, deductia este ingenios construita, dar

Asteptarea nu mai fu necesara. Semnalizatorul de pe biroul comisarului clipi violent. R. Daneel astepta ca Baley sa raspunda, dar pamanteanul il privea neajutorat. Robotul apasa tasta de contact.

— Ce este?

Glasul neclar al lui R. Sammy rosti:

— A venit o doamna care doreste sa-l vada pe Lije. I-am spus ca este ocupat, dar nu vrea sa plece. Spune ca se numeste Jessie.

— Da-i voie sa intre, replica R. Daneel calm si ochii sai caprui se inaltara lipsiti de emotie, intalnind privirea panicata a lui Baley.

14. Puterea unui nume

Baley ramase in picioare, catatonie de soc, cand Jessie alerga spre el, il prinse de umeri si se cuibari la piept.

— Bentley? soptira buzele lui palide.

Ea il privi si clatina din cap, iar parul castaniu ii undui in toate partile.

— N-a patit nimic.

— Atunci

Printr-un torent neasteptat de suspine, cu glas scazut care abia putea fi inteles, Jessie rosti:

— Nu mai pot, Lije. Nu mai pot! Nu mai pot dormi sau manca. Trebuie sa-ti spun!

— Nu-mi spune nimic, o opri chinuit barbatul. Pentru numele lui Dumnezeu, Jessie, nu acum!

— Trebuie Am facut un lucru ingrozitor de rau Ingrozitor! Lije

— Nu suntem singuri, zise disperat Baley.

Ea inalta ochii si se uita la R. Daneel, fara a da vreun semn de recunoastere. Poate ca lacrimile in care ii inotau ochii transfor­masera robotul intr-o ceata lipsita de trasaturi distinctive.

— Buna ziua, Jessie, rosti incet R. Daneel.

— Este este robotul? icni femeia.

Isi trecu dosul palmei peste ochi si iesi de sub bratul drept al lui Baley. Inspira adanc si, pentru o clipa, un zambet tremurator ii flutura pe buze.

— Tu esti, nu?

— Da, Jessie.

— Nu te deranjeaza sa ti se spuna robot?

— Nu, Jessie, deoarece sunt intr-adevar un robot.

— Atunci nici pe mine nu ma deranjeaza sa mi se spuna tampita, idioata si si agent subversiv, fiindca asta sunt.

— Jessie! icni Baley.

— N-are rost, Lije, urma ea. Daca-i partenerul tau, poate sa stie si el. Nu mai pot rezista. De ieri, este ingrozitor. Nu-mi pasa daca voi face inchisoare. Nu-mi pasa daca ma vor trimite la nivelurile cele mai de jos, lasandu-ma sa traiesc cu enzime brute si apa. Nu-mi pasa daca N-o sa-i lasi, nu-i asa, Lije? Sa nu-i lasi sa-mi faca ceva. Mi-e mi-e frica

Baley o batu usor cu palma pe umar si o lasa sa planga.

— Nu se simte bine, i se adresa lui R. Daneel. N-o putem tine aici. Ce ora este?

Fara sa consulte vreun ceas, R. Daneel raspunse:

— Paisprezece si patruzeci si cinci de minute.

— Comisarul se poate intoarce dintr-o clipa in alta. Comanda o masina si vom discuta pe autostrada.

— Pe autostrada? tresari Jessie. Nu, Lije!

Barbatul cauta sa vorbeasca pe un ton cat mai linistitor:

— Jessie, nu trebuie sa fii superstitioasa. Pe expres nu poti merge in halul in care esti acum. Fii fata cuminte si calmeaza-te, altfel nu vom putea traversa nici sala comuna. O sa-ti aduc niste apa.

Ea isi sterse fata cu o batista umeda si constata cu tristete:

— Vai, mi s-a luat tot fardul!

— Nu trebuie sa-ti faci griji in privinta asta, o linisti Baley. Daneel, ce s-aude cu masina?

— Ne asteapta, partenere Elijah.

— Haide, Jessie.

— Stai! Stai putin, Lije. Trebuie sa-mi aranjez cumva fata.

— Nu mai conteaza acum.

Ea insa se impotrivi.

— Te rog! Nu pot trece in felul asta prin sala comuna. Nu va dura nici o secunda.

Barbatul si robotul asteptara - Baley inclestand si desclestand convulsiv pumnii, iar R. Daneel impasibil.

Jessie isi rascoli prin poseta in cautarea instrumentelor nece­sare. (Candva, Baley declarase cu solemnitate ca daca exista vreun obiect care sa fi rezistat progresului tehnologic inca din timpurile medievale, acela nu putea fi decat poseta femeilor. Nici chiar inlocuirea cataramelor metalice cu inchizatori magne­tice nu avusese succes.) Jessie scoase o oglinjoara si cosme­titrusa argintie pe care Baley i-o cumparase la aniversarea ei, cu trei ani in urma.

Cosmetitrusa avea cateva orificii si femeia le folosi pe rand. Toate, cu exceptia sprayului final, erau invizibile. Le intrebuinta cu acea delicatete a controlului si finete a atingerii care pareau sa fie innascute la femei, chiar si in momentele de maxima tulburare.

Mai intai fondul de ten subtire si uniform, care camufla asperi­tatile si lucirile pielii, lasand in urma nuanta vag aurie despre care Jessie invatase din experienta indelungata ca era cea mai potrivita pentru culorile naturale ale parului si ochilor ei. Apoi o usoara atingere cu bronz pe frunte si barbie, putin rosu pe ambii obraji, estompandu-se treptat spre articulatia maxilarului, si albastru delicat pe pleoapele superioare si in lungul lobilor urechilor. In cele din urma, aplicarea de rosu-aprins si neted pe buze. Aceasta operatie implicase singurul spray vizibil - o ceata rozalie care sclipi fluid in aer, dar se usca si-si intensifica culoarea in contact cu buzele.

— Asa, facu Jessie atingandu-si cu miscari scurte parul si parand foarte satisfacuta, cred ca asta a fost tot.

Procesul durase mai mult decat secunda invocata, dar mai putin de cincisprezece secunde, totusi lui Baley i se paruse inter­minabil.

— Haide, spuse el.

Femeia de abia avu timp sa bage cosmetitrusa in poseta, inainte de a fi impinsa pe usa.

Linistea stranie a autostrazii se intindea apasatoare in ambele parti.

— Da-i drumul, Jessie, spuse Baley.

Impasibilitatea ce acoperise chipul femeii din clipa in care parasisera cabinetul comisarului arata primele fisuri. Se uita la sotul ei si apoi la Daneel intr-o tacere neajutorata.

— Povesteste, Jessie, urma Baley. Te rog! Ai comis vreo crima? O crima reala?

— O crima?

Scutura neintelegator din cap.

— Usurel. Fara istericale. Raspunde doar prin da sau nu. Ai - Baley ezita o clipa - ucis pe cineva?

Expresia de pe fata lui Jessie se transforma brusc in indignare.

— Lije!

— Da, sau nu, Jessie?

— Nu, sigur ca nu.

Ghemul apasator din stomacul lui Baley se relaxa considerabil.

— Ai furat ceva? Ai falsificat date despre ratii? Ai atacat pe cineva? Ai distrus proprietatea publica? Vorbeste, Jessie!

— N-am facut nimic nimic special. Nici nu m-am gandit la asa ceva. Privi peste umar: Lije, chiar trebuie sa stam aici?

— Nu ne vom clinti pana nu terminam. S-o luam de la inceput. Din ce motiv ai venit la birou?

Peste capul plecat al femeii, ochii detectivului ii intalnira pe ai lui R. Daneel.

Jessie incepu sa vorbeasca cu glas scazut, care castiga treptat in forta si siguranta.

— Este vorba despre medievalisti, tu stii, Lije. Ii auzi vorbind peste tot. Chiar si inainte era asa, pe cand eram asistenta dietetician. Ti-o amintesti pe Elizabeth Thornbowe? Era medievalista. Vorbea intruna despre faptul ca toate necazurile noastre se dato­reaza Orasului si ca lucrurile mergeau mai bine inainte sa fi aparut Orasul.

Eu o intrebam ce o facea sa fie asa de sigura, mai ales dupa ce ne-am cunoscut noi doi, Lije - mai tii minte cum obisnuiam sa stam de vorba? -, iar ea imi cita din pliantele-bobine peste care dai la tot pasul. Stii si tu, de exemplu Rusinea Oraselor de individul acela am uitat cum il cheama

— Ogrinsky, completa absent Baley.

— Asa numai ca, in majoritate, celelalte erau mult mai slabe. Dupa aceea, cand m-am maritat cu tine, Lizzy a devenit sarcastica si-mi zicea: „Acum, dupa ce-ai luat un politai, cred c-o sa fii o adevarata femeie de Oras”. Dupa aceea, treptat, n-a prea mai vorbit cu mine, eu am parasit slujba, si asta a fost tot. Cred ca multe dintre lucrurile pe care obisnuia sa mi le spuna erau doar ca sa ma socheze, sau ca s-o faca pe ea sa para un personaj misterios si romantic Era fata batrana, stii, nu voia sa se marite niciodata. Multi medievalisti nu-si gasesc locul, intr-un fel sau altul, in lumea noastra. Lije, mai tii minte cum ai spus tu, odata, ca uneori oamenii confunda lipsurile lor cu ale societatii si vor sa schimbe Orasul fiindca nu stiu cum sa se schimbe pe ei insisi?

Baley isi amintea, dar remarca aceea i se parea acum insolenta si superficiala.

— Revino la subiect, Jessie, spuse el cu blandete.

— Oricum, continua ea, Lizzy zicea mereu ca va veni o zi cand oamenii vor trebui sa actioneze uniti. Mai zicea ca vina apartine numai spatialilor, fiindca ei vor sa pastreze Pamantul slab si decadent. Asta era unul dintre cuvintele ei favorite: „decadent”. Se uita la meniurile pe care le pregateam pentru saptamana viitoare si pufnea: „Decadent, decadent”. Jane Myers obisnuia s-o imite in bucatarie si muream de ras. Elizabeth mai zicea ca intr-o buna zi vom evada din Orase, vom reveni la sol si vom rezolva afacerile cu spatialii, care incearca sa ne lege pe vecie de Orase, bagandu-ne robotii pe gat. Atat doar ca ea nu le spunea niciodata „roboti”, ci „masini monstruoase fara suflet” scuza-ma, Daneel.

— Nu cunosc semnificatia adjectivelor pe care le-ai utilizat, Jessie, dar oricum, te scuz. Te rog, continua.

Baley se foi nemultumit. Acela era felul de a fi al lui Jessie. Nici o urgenta, nici o criza n-o putea determina sa relateze o intam­plare altfel decat in modul ei ocolit.

— Elizabeth, urma Jessie, se exprima mereu de parca ar fi facut parte dintr-o organizatie foarte mare. Spunea: „La ultima intrunire”, apoi se oprea si ma privea cumva pe jumatate mandra si pe jumatate speriata, ca si cum pe de o parte ar fi vrut ca eu sa-i pun intrebari si in felul acesta sa para importanta, dar pe de alta parte se temea sa nu-i pricinuiesc necazuri. Desigur, n-am intrebat-o niciodata. Nu voiam sa-i ofer satisfactia asta. Oricum, Lije, dupa ce m-am maritat cu tine, totul s-a terminat, pana

Se opri.

— Continua, Jessie, zise Baley.

— Mai tii minte cearta pe care am avut-o? Ma refer la cea despre Izabela.

— Ce-i cu ea?

Detectivul avu nevoie de vreo doua secunde ca sa-si amin­teasca faptul ca acela era prenumele intreg al lui Jessie si ca nu constituia o referire la alta femeie.

Se intoarse spre R. Daneel, oferind in mod reflex si justificativ o explicatie.

— Numele intreg al lui Jessie este Jezebel, dar ei nu-i place si nu-l foloseste.

R. Daneel incuviinta cu gravitate din cap si Baley se gandi: „Sfinte Iosafat, de ce trebuie sa-mi fac griji despre el?”

— Pe mine m-a tulburat mult, Lije, spuse Jessie. Realmente m-a tulburat. Cred ca era o prostie din partea mea, dar ma gandeam intruna la cuvintele tale. Mai tii minte? Ca Izabela era de fapt o femeie conservatoare, care lupta pentru traditiile stramosilor ei, impotrivindu-se obiceiurilor stranii aduse de noii veniti. La urma urmelor, eu insami eram Izabela si din­totdeauna

Tacu, cautandu-si cuvintele, iar Baley o ajuta:

— Te-ai identificat cu ea?

— Da, aproba femeia apoi clatina din cap aproape imediat si-si feri ochii. Desigur, nu complet si nici literal, ci, mai degraba, asa cum credeam ca a fost ea. De fapt, eu nu eram asa.

— Stiu toate astea, Jessie, nu fi prostuta.

— Ma gandeam totusi mult la ea si, cumva, am ajuns sa-mi spun ca situatia din prezent este la fel ca pe timpuri. Vreau sa zic ca noi, pamantenii, avem traditiile noastre vechi, pe cand spatialii vin cu tot soiul de chestii noi si incearca sa le incurajeze pe cele pe care ne chinuim sa le implementam, asa ca poate ca medievalistii aveau dreptate. Poate ca ar fi trebuit sa revenim la traditiile noastre vechi si bune. De aceea am cautat-o pe Elizabeth.

— Continua.

— Ea mi-a zis ca habar n-avea despre ce vorbeam si, in plus, eram sotie de politai. I-am replicat ca n-avea nici o legatura cu asta si in cele din urma a spus ca, bine, va discuta cu cineva, iar peste o luna a venit la mine si mi-a zis ca era in regula, iar de atunci m-am alaturat lor si am participat la intruniri.

— Si nu mi-ai spus niciodata, o privi trist Baley. Glasul lui Jessie tremura:

— Imi pare rau, Lije.

— Faptul ca-ti pare rau nu rezolva cu nimic lucrurile. Vreau sa stiu insa despre intruniri. In primul rand, unde se tineau?

Detectivul era cuprins de un val de detasare, un fel de amortire a emotiilor. Acum era limpede ca tot ce incercase sa nu creada era perfect adevarat. Dintr-un anumit punct de vedere, se simtea usurat ca nesiguranta ii pierise.

— Aici, jos, raspunse Jessie.

— „Aici, jos”? Adica, in locul asta? Ce vrei sa spui?

— Nu chiar in locul asta, dar pe autostrazi. De aceea n-am vrut sa coboram acum. Era un loc excelent pentru intalniri. Ne adunam

— Cati?

— Nu stiu exact. Saizeci-saptezeci Eram doar un fel de filiala locala. Aveam scaune pliante, bufet, si cineva tinea un discurs, de cele mai multe ori despre viata minunata din trecut si despre felul in care vom scapa de monstri, adica de roboti si de spatiali. De fapt, discursurile erau cam plictisitoare, fiindca spu­neau toate cam aceleasi lucruri. Pur si simplu, trebuia sa le induram. Cel mai important insa era sentimentul placut de a ne aduna laolalta si a ne simti importanti. Faceam juraminte si aveam semnale secrete, cu care sa ne salutam in locurile publice.

— N-ati fost niciodata intrerupti? N-a trecut nici o masina de politie sau de pompieri?

— Nu. Niciodata.

— Nu este ceva neobisnuit, Elijah? interveni R. Daneel.

— Poate ca nu, raspunse Baley ganditor. Exista unele pasaje laterale care practic nu sunt utilizate niciodata, dar nu-i deloc simplu sa le gasesti. Asta-i tot ce faceati la intruniri, Jessie? Tineati discursuri si va jucati de-a conspiratorii?

— Da, asta era tot. Uneori mai si cantam. Si, bineinteles, man ­cam. Nu mare lucru. De obicei, aveam sandvisuri si sucuri.

— In cazul asta, spuse aproape brutal Baley, ce te neli­nisteste?

Jessie se infiora.

— Esti furios.

— Te rog, facu barbatul cu o rabdare de fier, raspunde-mi la intrebare. Daca totul a fost atat de inofensiv pe cat il prezinti, de ce ai fost atat de panicata in ultimele treizeci si sase de ore?

— Am crezut ca-ti vor face rau, Lije. Pentru numele lui Dumnezeu, de ce te comporti ca si cum n-ai intelege? Ti-am explicat doar!

— Nu, nu mi-ai explicat. Nu inca. Mi-ai povestit ca faci parte dintr-o mica societate secreta, inofensiva, unde se servesc praji­turele si cafea. N-ati facut niciodata demonstratii fatise? N-ati distrus roboti? N-ati declansat razmerite? N-ati ucis oameni?

— Niciodata Lije, n-as fi facut nimic din toate astea. N-as fi ramas cu ei, daca ar fi incercat asa ceva.

— Ei bine, atunci de ce ai spus ca ai facut ceva ingrozitor? De ce te astepti sa fii trimisa la inchisoare?

— Pai Pai, ei obisnuiau sa vorbeasca despre ziua cand vor supune guvernantii la presiuni. Deocamdata, ne organizam si dupa aceea aveau sa urmeze greve generale si incetari ale lucrului. Puteam sili conducerea sa interzica toti robotii si sa-i faca pe spatiali sa plece acolo de unde venisera. Mie mi se parea ca sunt numai vorbe in vant, pana cand a inceput chestia asta - ma refer la tine si Daneel. Atunci s-a declarat: „Acum vom intra in actiune” si „Vom oferi un exemplu prin intermediul lor si vom stopa imediat invazia robotilor”. Se discuta despre asta chiar in Personal, fara sa se stie despre cine era vorba. Eu insa am stiut ca-i vorba despre tine. Imediat am stiut.

Glasul i se franse. Baley se inmuie.

— Haide, Jessie. N-a fost, de fapt, nimic. Doar vorbe. Vezi si singura ca nu s-a intamplat nimic.

— Am fost atat de spe spe speriata. Si m-am gandit ca si eu fac parte din asta. Daca vor urma crime si distrugeri, tu ai putea fi ucis, si Bentley, si, cumva, ar fi fost vi vina mea, pentru c-am participat la asa ceva si ar trebui sa fiu trimisa la inchisoare.

Detectivul astepta sa-si potoleasca suspinele. O cuprinse cu bratul dupa umeri si se uita cu buzele stranse spre R. Daneel, care-l privea calm.

— Jessie, spuse Baley, vreau acum sa te gandesti cu atentie si sa-mi spui cine conducea grupul vostru.

Femeia se mai linistise si-si tampona colturile ochilor cu batista.

— Seful era un barbat, Joseph Klemin, dar presupun ca el nu era de fapt vioara intai. N-avea mai mult de 1,62 m inaltime si cred ca era realmente tinut sub papuc la el acasa. Nu cred c-ar putea face rau cuiva. N-o sa-l arestezi, nu-i asa, Lije? N-o sa-l arestezi, pentru ca l-am deconspirat eu?

Jessie parea nelinistita de propria ei vinovatie.

— Deocamdata n-o sa arestez pe nimeni. Klemin cum isi primea instructiunile?

— Nu stiu.

— La intalnirile voastre nu participau si straini? intelegi la ce ma refer - barosani din Cartierul General Central?

— Uneori veneau straini, ca sa tina discursuri, dar nu prea des, de cel mult doua ori pe an.

— Iti mai amintesti vreun nume?

— Nu. Intotdeauna erau prezentati ca „unul dintre noi” sau „un prieten din Jackson Heights”, ori altfel.

— Am inteles. Daneel?

— Da, Elijah.

— Descrie persoanele pe care crezi ca le-ai identificat. Vom vedea daca Jessie le poate recunoaste.

R. Daneel parcurse lista cu o exactitate riguroasa. Jessie asculta cu o expresie uluita pe masura ce categoriile de caracteristici fizice se prelungeau si clatina din cap tot mai ferma.

— Zadarnic, zadarnic! planse ea. Cum sa-mi amintesc? Nu-mi pot aminti pe nici unul dintre ei. Nu pot

Se opri si cazu pe ganduri, apoi intreba:

— Ai spus ca unul dintre ei este fermier de enzime?

— Francis Clousarr, raspunse R. Daneel, lucreaza la „New York Enzime”.

— Imi aduc aminte ca, odata, cand a vorbit un invitat, eu am stat intamplator in primul rand si, ocazional, dinspre el venea un iz - dar nu mai mult de un iz - de enzime brute. Intelegi ce vreau sa spun? Singurul motiv pentru care-mi amintesc este ca in ziua aceea nu ma simteam prea bine cu stomacul si mirosul ma deranja destul de tare. A trebuit sa ma ridic si sa ma mut mai in spate si, desigur, n-am putut sa explic despre ce era vorba. A fost foarte stanjenitor. Poate ca el este barbatul la care va referiti. La urma urmelor, cand lucrezi toata ziua cu enzime, mirosul ajunge sa-ti intre in haine.

Stramba din nas.

— Nu mai tii minte cum arata? intreba Baley.

— Nu, raspunse ea ferm.

— In regula, atunci. Uite cum sta treaba, Jessie. O sa te duc la maica-ta. Bentley va sta cu tine si nici unul dintre voi nu va parasi Sectiunea. Ben poate sa nu se duca la scoala si voi aranja ca mesele sa va fie aduse in apartament, iar coridoarele din jur sa fie supravegheate de politie.

— Si tu? tremura Jessie.

— Eu nu voi fi in primejdie.

— Cat timp va dura asta?

— Nu stiu. Poate doar o zi sau doua. Cuvintele nu-i sunara convingator nici lui insusi.

Baley si R. Daneel revenira doar ei pe autostrada. Expresia pamanteanului era intunecata si ganditoare.

— Se pare, spuse el in cele din urma, ca avem de-a face cu o organizatie construita pe doua niveluri, Un nivel de baza lipsit de un program specific, destinat doar pentru a asigura sustinerea maselor in cazul unei eventuale lovituri, si o elita mult mai redusa numeric, pe care trebuie s-o gasim. Grupurile de opera bufa despre care vorbea Jessie pot fi ignorate.

— Aceasta, rosti R. Daneel, cu conditia sa consideram adeva­rata relatarea lui Jessie.

— Apreciez, replica Baley rigid, ca relatarea ei poate fi acceptata ca perfect adevarata.

— Asa se pare, incuviinta R. Daneel. Cerebro-impulsurile ei nu indica o predispozitie patologica spre minciuna.

Detectivul intoarse o privire ofensata spre robot.

— Mi se pare firesc. Si nici nu va fi necesar sa-i pomenim numele in rapoarte. Ai inteles?

— Daca asa doresti, partenere Elijah, vorbi calm R. Daneel, ma voi conforma, dar raportul nostru nu va fi nici complet, nici exact.

— Poate ca asa-i, zise Baley, dar urmarile nu vor fi grave. Jessie a venit la noi cu informatiile pe care le detinea si daca-i mentionam numele inseamna s-o introducem in baza de date a politiei. Nu vreau asa ceva.

— Intr-un asemenea caz, de acord, cu conditia de a fi siguri ca nu mai ramane nimic de aflat.

— In privinta ei, nu mai ramane absolut nimic. Ti-o garantez.

— Ai putea explica atunci de ce cuvantul Jezebel”, simpla pomenire a unui nume, a fost suficient sa o determine sa isi aban­doneze convingerile anterioare si sa adopte un alt set de convin­geri? Motivatia mi se pare obscura.

Strabateau incet coridorul lung si curbat.

— E greu de explicat, facu Baley. Jezebel este un nume mai rar si a apartinut candva unei femei cu o reputatie foarte proasta. Sotia mea a fost incantata de acest lucru, deoarece ii oferea sentimentul indirect de moralitate dubioasa, care compensa viata ei de o corectitudine uniforma.

— Dar de ce ar trebui ca o femeie care respecta legea sa isi doreasca sa aiba o moralitate dubioasa?

Baley aproape ca zambi.

— Femeile raman femei, Daneel. Oricum, eu am facut o mare prostie. Intr-un moment de iritare, am insistat ca personajul istoric Izabela nu a fost mai imoral ca alte femei, ba, dimpotriva, a fost o sotie virtuoasa. Am regretat mereu iesirea aceea.

S-a dovedit ca o facusem pe Jessie extrem de nefericita. Ii rapisem o satisfactie ce nu putea fi inlocuita. Banuiesc ca actiunile ei ulterioare au constituit modalitatea prin care a vrut sa se razbune. Cred c-a vrut sa ma pedepseasca, angajandu-se intr-o activitate pe care stia ca n-o voi aproba. Nu spun ca dorinta a fost una constienta.

— O dorinta poate sa fie altfel decat constienta? Nu este un paradox?

Baley il privi pe robot si se simti cuprins de disperare fata de incercarea de a explica mintea subconstienta. De aceea, se multumi sa continue:

— In plus, Biblia are o influenta mare asupra gandirii si senti­mentelor oamenilor.

— Ce este „Biblia”?

Pentru o clipa, detectivul fu surprins, apoi se simti uimit de faptul ca ingaduise sa se lase surprins. Stia ca spatialii traiau in conformitate cu o filosofie personala complet mecanicista, iar R. Daneel putuse avea acces doar la cunostintele lor si nimic in plus.

— Este cartea sacra pentru aproximativ jumatate din popu­latia Pamantului, raspunse el scurt.

— Nu pricep intelesul adjectivului „sacru” in cazul de fata.

— Am vrut sa spun ca este extrem de respectata. Daca sunt corect interpretate, diverse parti ale ei contin un cod de comportament pe care multi il considera cel mai adecvat pentru fericirea finala a omenirii.

R. Daneel paru sa reflecteze.

— Codul acesta este incorporat in legile voastre?

— Ma tem ca nu. Este un cod care nu poate fi impus in mod legal. El trebuie respectat in mod firesc de toti indivizii, din convingerea lor de a actiona ca atare. Dintr-un anumit punct de vedere, este superior oricarei legi posibile.

— Poate sa fie superior legii? Nu este o contradictie?

Baley ranji stramb.

— Vrei sa-ti reproduc un pasaj din Biblie? Ai fi curios sa-l auzi?

— Te rog.

Detectivul incetini masina si opri, apoi ramase cateva clipe cu ochii inchisi, amintindu-si. I-ar fi placut sa foloseasca limba arhaica si sonora a Bibliei medievale, dar pentru R. Daneel ar fi sunat a pasareasca.

Incepu ca si cum ar fi relatat un episod contemporan, in loc sa dezgroape o istorie din trecutul cel mai indepartat al omenirii:

— „Iar Iisus s-a dus la Muntele Maslinilor. Dar dimineata iarasi a venit in templu, si tot poporul venea la El; si El, sezand, ii invata. Si au adus la El fariseii si carturarii pe o femeie, prinsa in adulter si, asezand-o in mijloc, au zis Lui: «Invatatorule, aceasta femeie a fost prinsa asupra faptului de adulter; iar Moise ne-a poruncit in Lege ca pe unele ca acestea sa le ucidem cu pietre. Dar Tu ce zici?»

„Si aceasta ziceau, ispitindu-L, ca sa aiba de ce sa-L invinu­iasca. Iar Iisus, plecandu-Se in jos, scria cu degetul pe pamant. Si staruind sa-L intrebe, El S-a ridicat si le-a zis: «Cel fara de pacat dintre voi sa arunce cel dintai piatra asupra ei.»

„Iarasi plecandu-Se, scria pe pamant. Iar ei auzind aceasta si mustrati fiind de cuget, ieseau unul cate unul, incepand de la cei mai batrani si pana la cei din urma, si a ramas Iisus singur si femeia, stand in mijloc. Si ridicandu-se Iisus si nevazand pe nimeni decat pe femeie, i-a zis: «Femeie, unde sunt parasii tai? Nu te-a osandit nici unul?»

„Iar ea a zis: «Nici unul, Doamne».

„Si Iisus i-a zis: «Nu te osandesc nici Eu. Mergi; de acum sa nu mai pacatuiesti.»“

R. Daneel asculta cu atentie, apoi intreba:

— Ce este „adulter”?

— Nu conteaza prea mult. Era un delict, iar pe vremea aceea pedeapsa acceptata pentru acest delict era lapidarea - adica vino­vatul era lovit cu pietre, pana murea.

— Iar femeia era vinovata?

— Da.

— Atunci de ce n-a fost lapidata?

— Nici unul dintre acuzatori n-a simtit c-o mai poate lovi dupa ce a auzit cuvintele lui Iisus. Parabola aceasta are scopul de a arata ca exista ceva superior justitiei cu care ai fost tu programat. Exista un impuls uman numit „mila”, un act numit „iertare”.

— Nu sunt familiarizat cu acesti termeni, partenere Elijah.

— Stiu, murmura Baley, stiu.

Porni brusc masina si accelera salbatic, fiind apasat cu putere de spatarul capitonat al scaunului.

— Unde mergem? intreba R. Daneel.

— In orasul enzimelor, ca sa aflam adevarul de la conspi­ratorul Francis Clousarr.

— Ai o metoda pentru aceasta, Elijah?

— Eu nu, dar tu ai, Daneel. Una simpla.

Masina goni prin coridor.

15. Arestarea unui conspirator

Baley simtea aroma vaga a orasului enzimelor sporind, deve­nind tot mai patrunzatoare. El n-o considera la fel de neplacuta pe cat apreciau altii, de exemplu Jessie, ba chiar putea spune ca o agrea. Avea conotatii placute.

De fiecare data cand simtea mirosul de enzime brute, alchimia perceptiilor senzoriale il readucea cu mai bine de trei decenii in trecut. Avea din nou zece ani si-l vizita pe unchiul Boris, care era fermier de enzime. Intotdeauna, unchiul Boris avea o mica provizie de delicatese din enzime: prajiturele, bomboane din ciocolata umplute cu lichid dulce sau pesmeti dulci de forma unor catei si pisici. Desi copil, Baley stia ca unchiul Boris n-ar fi trebuit sa aiba toate dulciurile acelea pentru a le darui si de aceea le manca tacut, intr-un colt, cu spatele spre mijlocul odaii. Le manca repede, de teama sa nu fie prins.

Din motivul acela parca aveau un gust si mai bun.

Bietul unchi Boris! Murise in urma unui accident. Lui Baley nu i se spusese niciodata cum se petrecusera lucrurile, iar el plansese amar, deoarece crezuse ca unchiul Boris fusese arestat pentru ca furase enzime. Se asteptase sa fie el insusi arestat si executat. Dupa multi ani, scotocise cu precautie prin dosarele de politie si aflase adevarul. Unchiul Boris cazuse sub senilele unui transportor. Fusese un final dezamagitor pentru un mit romantic.

Cu toate acestea, mitul ii reinvia in minte la fiecare adiere, oricat de fugara, de enzime brute.

Orasul enzimelor nu era numele oficial pentru nici o parte a Orasului New York; nu putea fi descoperit in nici un dictionar geografic si pe nici o harta oficiala. Ceea ce oamenii numeau „orasul enzimelor”, pentru serviciile postale nu era altceva decat zona ce cuprindea sectoarele Newark, New Brunswick si Trenton -o banda lata peste medievalul stat american New Jersey, pre­sarata cu cartiere rezidentiale, mai ales in Newark Center si Trenton Center, dar alocata in mod special fermelor multistra­tificate, in care se dezvoltau si multiplicau o mie de varietati de enzime.

O cincime din populatia Orasului New York lucra in fermele de enzime, iar alta cincime activa in industriile subsidiare. Incepand cu muntii de lemn si celuloza care erau transportati in Oras din codrii incalciti ai raului Allegheny[6], continuand cu cuvele de acid care-i hidrolizau in glucoza, cu incarcaturile de azotat de potasiu si fosfati, care erau aditivii cei mai importanti, si ajungand la reci­pientele de materii organice furnizate de laboratoarele chimice - totul se rezuma la un singur imperativ: enzime, tot mai multe enzime!

Fara enzime, sase dintre cele opt miliarde de locuitori ai Pamantului ar fi murit de foame intr-un an.

Baley simti un fior rece la gandul acela. Cu trei zile in urma, posibilitatea existase la fel de real ca si acum, dar cu trei zile in urma nici macar nu s-ar fi gandit la ea.

Iesira de pe autostrada printr-un pasaj care-i aduse la periferia din Newark. Strazile slab populate, flancate pe ambele parti de cladirile monotone ale fermelor, ofereau putine motive pentru a reduce viteza.

— Cat este ora, Daneel? intreba Baley.

— Saisprezece si cinci minute.

— In cazul acesta, va fi la slujba - daca lucreaza in schimbul de zi.

Detectivul parca intr-un loc rezervat pentru livrari si bloca comenzile masinii.

— Aceasta este deci „New York Enzime”? intreba robotul.

— O parte din ferma.

Patrunsera intr-un coridor in lungul caruia, pe ambii pereti, se insiruiau usi. La primul cot, o receptionera ii intampina surazator:

— Pe cine doriti sa vedeti?

— Politia, raspunse Baley aratandu-si legitimatia. In „New York Enzime” lucreaza un anumit Francis Clousarr?

Fata paru tulburata.

— Pot verifica.

Isi conecta centrala la un fir etichetat vizibil „Resurse umane” si buzele i se miscara usor, desi nu se auzi nici un sunet.

Baley cunostea prea bine utilizarea laringofoanelor, care tra­duceau in cuvinte miscarile practic imperceptibile ale laringelui, si interveni:

— Vorbeste cu glas tare, te rog! Doresc sa te aud.

Cuvintele ei devenira audibile, dar se distinse numai:

— ca-i politist, domnule.

Printr-o usa aparu un barbat smead, elegant imbracat. Avea o mustata subtire si un inceput de plesuvie. Le zambi binevoitor si se prezenta:

— Sunt Prescott, de la Resurse umane. Ce s-a intamplat, domnule politist?

Baley il privi rece si surasul lui Prescott deveni stramb.

— Nu as dori sa tulburam muncitorii, urma Prescott, deoarece sunt sensibili fata de prezenta politiei.

— Teribil, nu-i asa? se stramba Baley. Clousarr este in cladire?

— Da, domnule politist.

— Vreau o bagheta, atunci. Iar daca nu-l gasesc cand ajung la destinatie, o sa discutam din nou.

Zambetul celuilalt disparuse complet.

— Va aduc o bagheta, domnule politist, murmura el.

Bagheta de dirijare era programata pentru Departamentul CG, Sectiunea 2. Baley nu stia ce insemna asta in terminologia uzinei, dar nici nu trebuia sa stie. Varful baghetei, un obiect discret, care putea fi ascuns in palma, se incalzea usor cand era indreptat in directia pentru care fusese programata si se racea imediat ce se schimba orientarea. Caldura sporea o data cu apropierea de desti­natia finala.

Pentru un novice, bagheta era aproape inutila din cauza diferentelor mici si rapid schimbatoare de temperatura, insa putini locuitori ai Orasului erau novici in aceasta privinta. Unul dintre cele mai populare si stravechi jocuri ale copilariei era de-a v-ati ascunselea, desfasurat pe coridoarele de la nivelul scolii, in care se foloseau baghete de dirijare jucarii. („Rece sau fierbinte, te poarta-nainte! Baghetele de dirijare sunt marfa cea mai tare!”)

Utilizand bagheta de dirijare, Baley se descurcase printre sute de coloane masive si, tinand una in mana, putea merge pe ruta cea mai scurta ca si cum ar fi citit traseul pe o harta.

Cand dupa zece minute intra intr-o sala mare, puternic ilumi­nata, varful baghetei era aproape fierbinte.

Detectivul se adresa muncitorului cel mai apropiat de usa:

— Francis Clousarr este pe-aici?

Muncitorul indica scurt din cap si Baley porni in directia aratata. In ciuda epuratoarelor de aer al caror zumzet constituia un zgomot constant de fundal, aici mirosul de enzime era foarte patrunzator.

Un barbat se ridicase in capatul opus al salii si-si scotea sortul. De inaltime mijlocie, avea fata puternic cutata, in ciuda tineretii relative, iar parul abia grizonat. Isi sterse fara graba mainile mari si noduroase pe un prosop de celtex.

— Eu sunt Francis Clousarr, rosti el.

Baley privi scurt spre R. Daneel. Robotul incuviinta din cap.

— Perfect, zise Baley. Exista vreun loc pe-aici unde sa putem sta de vorba?

— Poate ca exista, raspunse Clousarr incet, dar se apropie sfarsitul schimbului. Ce-ar fi s-o lasam pe maine?

— Pana maine se pot intampla multe. Mai bine s-o facem acum, replica Baley si-si deschise portofelul, aratandu-si le­gitimatia.

Mainile lui Clousarr nici macar nu tresarira in miscarile lente cu care se stergea. Raspunse aproape indiferent:

— Nu stiu care-i sistemul in Departamentul politiei, dar aici programul de masa e al naibii de strict, fara tolerante. Ori mananc intre 17:00 si 17:45, ori raman nemancat.

— E-n regula, zise Baley. O sa aranjez sa-ti fie adusa masa.

— I-auzi, i-auzi! comenta Clousarr fara veselie. Ca un adevarat aristocrat, sau un politai de clasa C. Ce capat dup-aia? O baie privata?

— Multumeste-te sa raspunzi la intrebari, Clousarr, zise Baley, si pastreaza-ti glumele pentru amica ta. Unde putem sta de vorba?

— Daca vreti sa discutam, putem merge la cantare. Cum doriti, eu nu comentez

Baley il impinse pe Clousarr intr-acolo. Incinta balantelor era patrata, de un alb antiseptic, cu sistem de climatizare indepen­dent si mai eficient decat al salii vecine, mai mare. Pe peretii ei se insiruiau balante electronice delicate, inchise in casete de sticla, care puteau fi manipulate numai prin intermediul campurilor de forta. In experientele de laborator din colegiu, Baley utilizase modele ieftine. Unul dintre modele, pe care il recunoscu, putea determina greutatea unui miliard de atomi.

— Nu m-astept sa intre cineva pe-aici, comenta Clousarr.

Baley marai afirmativ, apoi se rasuci spre Daneel:

— Vrei sa iesi si sa anunti sa trimita o cina aici? Si, daca nu te deranjeaza, asteapt-o afara.

Il privi pe robot iesind, apoi se adresa lui Clousarr:

— Esti chimist?

— Sunt zimolog, daca nu va suparati.

— Care-i diferenta?

Clousarr il privi superior.

— Chimistul mesteca-n supa, opereaza direct in duhoare. Zimologul este cel care ajuta mentinerea in viata a catorva miliarde de oameni. Sunt specialist in cultura enzimelor.

— Bine.

Zimologul continua:

— Laboratorul asta tine-n viata „New York Enzime”. Nu exista o zi, nu exista nici macar o ora in care, in cazanele noastre, sa n-avem culturi din toate tulpinile de enzime existente in com­panie. Noi verificam si ajustam cerintele factorului alimentar, si ne asiguram ca se dezvolta corespunzator. Aducem modificari gene­tice, dezvoltam tulpini noi si le sortam prin eliminare, le depistam proprietatile si remodelam.

Acum vreo doi ani, cand new yorkezii au inceput sa capete capsuni iarna, a fost vorba despre o cultura speciala de enzime cu culoare autentica si doar un minimum de aditiv aromat. A fost realizata chiar aici, in sala asta.

Acum douazeci de ani, Saccharomyces olei Benedictae nu era decat o tulpina pipernicita, cu un gust oribil de grasime, care nu era buna la nimic. Nu si-a pierdut complet gustul de seu, dar continutul de grasimi a fost crescut de la 15% la 87%. Daca ati fost azi pe expres, sa stiti ca acolo se foloseste exclusiv vaselina tip S. O. Benedictae, tip AG-7. Realizata chiar aici, in sala asta. Asa ca nu-mi ziceti „chimist”. Sunt zimolog!

Fara sa vrea, Baley batu in retragere in fata orgoliului inver­sunat al celuilalt.

— Unde ai fost aseara intre orele 18 si 20? intreba el direct.

— M-am plimbat, stranse Clousarr din umeri. Dupa cina, imi place sa ma plimb.

— Ai vizitat vreun prieten? Ai fost la subeterice?

— Nu. Pur si simplu, m-am plimbat.

Baley stranse din buze. O vizita la subeterice ar fi adus o consemnare in cardul de ratii al lui Clousarr. Intalnirea cu un prieten ar fi implicat mentionarea unui nume si o verificare incrucisata.

— Prin urmare, nu te-a vazut nimeni?

— Poate ca m-o fi vazut cineva. Nu stiu. Eu n-am remarcat pe nimeni.

— Dar cu o seara in urma?

— La fel.

— N-ai nici un alibi pentru nici una dintre seri?

— Daca as fi savarsit vreun delict, domnule politist, as fi avut grija sa-mi fabric un alibi. Pentru ce sa fi avut nevoie de unul?

Baley nu-i raspunse, ci-si consulta carnetelul.

— Ai comparut o data in fata instantei. Incitare la revolta.

— Asa este. Un R m-a impins, trecand pe langa mine, si l-am rasturnat. Asta-nseamna „incitare la revolta”?

— Tribunalul asa a apreciat. Ai fost condamnat si amendat.

— Si cu asta, gata, nu? Sau vreti sa m-amendati din nou?

— Alaltaseara, la un magazin de pantofi din Bronx a fost cat pe aici sa se declanseze o razmerita. Ai fost vazut acolo.

— De catre cine?

— La ora respectiva, urma Baley, aici ar fi trebuit sa fii la cina. Alaltaseara ai cinat?

Clousarr ezita, apoi clatina din cap.

— Am avut probleme cu stomacul. Enzimele ne mai afecteaza uneori, chiar si pe noi, veteranii.

— Aseara a fost cat pe aici sa se declanseze o razmerita in Williamsburg si ai fost zarit si acolo.

— De catre cine?

— Negi ca ai fost prezent in ambele ocazii?

— Deocamdata nu am ce sa neg. Unde anume, cu exactitate, s-au produs aceste incidente si cine afirma ca m-ar fi vazut?

Baley il fixa cu privirea pe zimolog.

— Cred ca stii foarte bine despre ce vorbesc. Cred ca esti un personaj important dintr-o organizatie medievalista clandestina.

— Domnule politist, nu va pot opri sa credeti orice doriti, dar ipotezele nu sunt dovezi. Poate stiti asta, ranji Clousarr.

— Poate ca voi obtine chiar acum adevarul de la tine, replica inexpresiv detectivul.

Se apropie de usa, o deschise si se adresa lui R. Daneel care astepta nepasator afara:

— A sosit cina lui Clousarr?

— Vine chiar acum, Elijah.

— Te rog s-o aduci inauntru.

Peste cateva clipe, R. Daneel intra, purtand o tava metalica compartimentata.

— Pune-o in fata domnului Clousarr, Daneel, zise Baley.

Se apropie dupa aceea de unul dintre taburetele insiruite in lungul peretelui cu balante si-si incrucisa picioarele, leganand ritmic din unul. Il privi pe Clousarr tresarind rigid, cand R. Daneel lasa tava pe taburetul de langa el.

— Domnule Clousarr, spuse detectivul, ti-l prezint pe parte­nerul meu, Daneel Olivaw.

— Incantat de cunostinta, Francis, intinse Daneel mana.

Clousarr nu raspunse nimic si nici nu schita gestul de a strange mana lui Daneel. Robotul isi mentinu pozitia cu bratul intins si zimologul incepu sa se inroseasca la fata.

— Esti nepoliticos, domnule Clousarr, vorbi incet Baley. Esti prea mandru ca sa dai mana cu un politist?

— Daca nu va suparati, mi-e foame, mormai Clousarr.

Deplie o furculita din briceagul multifunctional pe care-l scoase din buzunar si se aseza, cu ochii aplecati asupra mancarii.

— Daneel, spuse Baley, cred ca amicul nostru este ofensat de atitudinea ta rece. Esti cumva suparat pe el?

— Catusi de putin, Elijah, raspunse R. Daneel.

— Atunci dovedeste-i ca nu exista resentimente. Cuprinde-i umerii cu bratul.

— Cu placere, zise R. Daneel si pasi inainte.

— Ce-i asta? lasa Clousarr furculita din mana. Ce se-ntampla?

Senin, R. Daneel intinse bratul.

Clousarr i-l lovi cu putere, impingandu-l de langa el.

— La dracu', nu m-atinge!

Sari in sus si in lateral, iar tava cu mancare se dezechilibra si cazu pe podea, zanganind si rasturnandu-si continutul.

Privindu-l atent, Baley incuviinta scurt din cap spre R. Daneel, care continua sa avanseze catre zimologul care se retragea. Baley trecu in fata usii.

— Ia creatura asta de pe mine! racni Clousarr.

— Nu-i frumos cum vorbesti, zise Baley calm. Omul acesta este partenerul meu.

— Ba-i un blestemat de robot! zbiera Clousarr.

— Indeparteaza-te, Daneel, spuse prompt Baley.

R. Daneel se retrase cativa pasi si ramase tacut langa usa, imediat indaratul lui Baley. Gafaind greoi si inclestand pumnii, Clousarr il infrunta pe detectiv.

— Ia zi, inteligentule, facu Baley, ce te face sa crezi ca Daneel ar fi robot?

— Oricine isi poate da seama!

— Afirmatia asta o lasam pe seama expertilor. Deocamdata insa cred c-o sa ne faci o vizita la Sectie, Clousarr. Vrem sa ne explici exact de unde ai stiut ca Daneel este robot. Si multe altele, amice, multe altele Daneel, iesi si ia legatura cu comisarul. Cred ca de-acum a ajuns acasa. Spune-i sa vina la birou. Spune-i ca am pe cineva care de abia asteapta sa fie interogat.

R. Daneel parasi incinta.

— Ce te anima pe tine, Clousarr?

— Doresc un avocat.

— O sa-l capeti. Pana atunci, spune-mi si mie care-i motivatia voastra, a medievalistilor?

Clousarr isi feri ochii, pastrand o tacere incapatanata.

— Sfinte Iosafat, omule, exclama Baley, noi stim totul despre tine si despre organizatia voastra. Nu-i o cacealma. Pentru propria mea curiozitate, spune-mi doar atat: ce doriti voi, medievalistii?

— Inapoi la sol, mormai infundat Clousarr. Simplu, nu?

— Usor de zis, comenta detectivul, dar nu la fel de usor de realizat. Cum va hrani solul opt miliarde de oameni?

— Am zis eu ca asta trebuie sa se realizeze peste noapte, sau intr-un an? Sau intr-un secol? Pas cu pas, domnule politist. Nu conteaza cat va dura, dar haide sa iesim din cavernele astea in care traim. Haide sa iesim in aerul curat!

— Tu ai fost vreodata in aerul curat?

Zimologul se foi.

— De acord, m-au nenorocit si pe mine, dar inca nu i-au distrus pe copii. Prunci se nasc mereu. Scoateti-i afara, pentru numele lui Dumnezeu! Lasati-i sa se bucure de spatiu, de cerul liber si de soare. Daca va fi nevoie, vom reduce populatia, treptat.

— Cu alte cuvinte, sa revenim la un trecut imposibil. (Baley nu-si dadea seama de ce argumenta, atat doar ca simtea o febra stranie ce-i ardea in vene.) Sa ne-ntoarcem la samanta, la ovul, la uter. De ce sa nu avansam? Nu reduceti populatia Terrei, ci folositi-o pentru export. Reveniti la sol, dar la solul altor planete. Colonizati!

Clousarr rase ragusit.

— Pentru ca sa obtinem alte Lumi Exterioare? Alti spatiali?

— Nu va fi asa. Lumile Exterioare au fost infiintate de paman­teni care sosisera de pe o planeta care nu avea Orase, de pamanteni individualisti si materialisti. Calitatile acelea au fost duse la o extrema nesanatoasa. Acum putem porni colonizarea dintr-o societate care a dus cooperarea, daca nu si altceva, prea departe. Acum mediul si traditia pot interactiona, formand o noua cale de mijloc, distincta atat de vechiul Pamant, cat si de Lumile Exterioare. Ceva mai nou si mai bun.

Stia prea bine ca repeta spusele lui Fastolfe, dar cuvintele ii ieseau din gura ca si cum el insusi le-ar fi gandit de ani de zile.

— Prostii! exclama Clousarr. Sa colonizezi planete pustii, cand ai propria ta planeta la indemana? Ce idioti ar incerca asta?

— Multi. Si n-ar fi deloc idioti. Ar avea la dispozitie roboti care sa-i ajute.

— Nu, rosti Clousarr apasat. Niciodata! Fara roboti!

— De ce nu, pentru Dumnezeu? Nici eu nu ma dau in vant dupa ei, dar n-o sa-mi fac singur rau de dragul unei prejudecati. De ce ne temem de roboti? Parerea mea este ca vina o poarta o senzatie de inferioritate. Noi toti ne simtim inferiori spatialilor si uram sentimentul acesta de inferioritate. Pentru compen­satie, trebuie sa ne simtim superiori, cumva, undeva, si ne innebuneste faptul ca nu ne putem simti superiori macar fata de roboti. Ei par sa fie mai buni decat noi - dar nu sunt. Asta-i ironia sortii!

Detectivul simtea ca-i clocoteste sangele, pe masura ce vorbea.

— Sa-l luam de exemplu pe Daneel, alaturi de care am fost mai mult de doua zile. Este mai inalt decat mine, mai puternic, mai aratos. Practic arata leit ca un spatial. Are o memorie mai buna si stie mai multe lucruri. Nu trebuie sa doarma ori sa manance. Nu este incercat de boli, panica, iubire sau vi­novatie.

Dar in acelasi timp este o masina. Pot face cu el orice doresc, la fel cum pot face orice doresc cu microbalanta aceasta. Daca lovesc microbalanta, ea nu va replica. Nici Daneel nu va replica. Ii pot porunci sa traga cu blasterul asupra siesi si o va face.

Noi nu putem construi nici macar un robot care sa fie egal cu un om in aspectele ce conteaza, cu atat mai putin sa-i fie superior. Nu putem sa cream un robot cu simtul frumusetii, eticii sau religiei. Nu exista nici o cale prin care sa putem ridica un creier pozitronic cu un centimetru deasupra nivelului materialis­mului perfect.

Nu putem, la naiba! Nu putem atata timp cat nu intelegem care ne sunt motivatiile mentale. Nu putem atata timp cat exista lucruri pe care stiinta nu le poate masura. Ce sunt frumusetea, bunatatea, arta, iubirea sau Dumnezeu? Ne clatinam de-a pururi pe muchia necunoscutului si incercam sa intelegem ceea ce nu poate fi inteles. Asta ne confera calitatea de oameni.

Creierul unui robot trebuie sa fie finit, altfel n-ar putea fi construit. Trebuie calculat pana la ultima zecimala si de aceea are un sfarsit. Sfinte Iosafat, de ce te temi? Un robot poate sa arate ca Daneel, sa arate ca un zeu, dar sa nu fie mai uman decat o bucata de lemn. Nu-ti dai seama de asta?

Zimologul incercase sa-l intrerupa de cateva ori, dar nu izbutise s-o faca, coplesit de torentul furios al lui Baley. Acum, cand detectivul se oprise, pur si simplu epuizat emotional, Clousarr murmura slab:

— Un politai devenit filosof Ce chestie!

R. Daneel reveni in incinta balantelor.

Baley il privi si se incrunta, pe de o parte din cauza maniei care inca nu se destramase, pe de o parte datorita altei iritari.

— De ce-ai intarziat atata?

— Am avut greutati in gasirea comisarului Enderby, Elijah, raspunse R. Daneel. Nu l-am gasit acasa, deoarece inca nu plecase de la birou.

Baley isi privi ceasul.

— Pana la ora asta? Ce anume l-a retinut?

— A aparut o problema. In Departament a fost descoperit un cadavru.

— Cum?! Pentru Dumnezeu, al cui?

— Al furierului, R. Sammy.

Baley se ineca, socat. Se holba la robot si replica scandalizat:

— Parca ai zis un „cadavru”. R. Daneel rectifica prompt:

— Un robot cu creierul complet dezactivat, daca preferi asa. Clousarr rase brusc si Baley se rasuci spre el, vorbind ragusit:

— Nici o vorba de la tine! Ai inteles?

Scoase blasterul din toc cu un gest semnificativ si Clousarr amuti complet.

— Si ce-i cu asta? reveni detectivul spre R. Daneel. Bun, lui R. Sammy i s-au ars sigurantele. Care-i necazul?

— Comisarul Enderby a fost evaziv, Elijah, dar, desi nu a spus-o in mod direct, impresia mea este ca el crede ca R. Sammy a fost dezactivat in mod premeditat.

Apoi, pe cand Baley cascase ochii mari, R. Daneel adauga cu gravitate:

— Sau, daca preferi termenul, a fost „asasinat”.

16. Intrebari privind un motiv

Baley strecura blasterul inapoi in toc, dar ramase cu mana, discret, pe patul armei.

— Ia-o inainte, Clousarr, spuse el, spre Iesirea B, strada 17.

— N-am mancat, anunta zimologul.

— Ghinionul tau, mormai Baley grabit. Cina ta este pe podea, acolo unde ai rasturnat-o.

— Am dreptul sa mananc.

— Fie vei manca in celula, fie vei sari peste o masa. N-o sa mori din asta. Da-i drumul!

Toti trei ramasera tacuti pe cand se strecurau prin labirintul din „New York Enzime”; Clousarr mergea rigid in fata, urmat de detectiv, iar R. Daneel venea in ariergarda.

Abia dupa ce Baley si R. Daneel semnasera de iesire la biroul receptionerei, dupa ce zimologul completase un formular de invoire si solicitase trimiterea cuiva in incinta balantelor pentru a face curatenie, dupa ce iesisera din cladire si ajunsesera langa masina de politie, Clousarr spuse:

— Doar o clipa.

Se opri, se intoarse spre R. Daneel si, inainte ca Baley sa poata schita vreun gest pentru a-l opri, inainta si lovi cu toata forta in obrazul robotului.

— Ce dracu'! racni Baley, smucindu-l violent pe zimolog.

Clousarr nu-i opuse nici o rezistenta, ci ranji larg.

— Nu s-a-ntamplat nimic. Vin cu voi fara nici o impotrivire, dar am vrut sa ma conving singur.

R. Daneel se ferise de lovitura, dar n-o putuse evita complet. Privi acum spre Clousarr; obrazul nu i se inrosise si nu se zarea nici urma a impactului.

— Actiunea ta a fost periculoasa, Francis, spuse el. Daca nu m-as fi retras, ti-ai fi ranit cu siguranta mana. Si asa, regret daca ti-am pricinuit durere.

Clousarr rase.

— Urca, Clousarr, rosti Baley. Si tu, Daneel. Treci pe locul din spate, langa el, si asigura-te ca nu se clinteste. Nu-mi pasa daca asta inseamna sa-i rupi mana. A fost un ordin!

— Ce facem cu Legea 1? intreba Clousarr batjocoritor.

— Cred ca Daneel este indeajuns de puternic si rapid pentru a te opri fara a-ti pricinui vreun rau, dar n-ar fi nici o paguba daca ti-ar rupe vreo mana.

Baley trecu la volan si masina accelera. Curentul de aer ravasea parul sau si al lui Clousarr, fara sa clinteasca nici un fir din al lui R. Daneel.

Robotul se adresa incetisor zimologului:

— Te temi de roboti deoarece te gandesti la slujba ta, dom­nule Clousarr?

Baley nu se putea intoarce pentru a vedea expresia lui Clousarr, dar fu sigur ca era rigida si dura, de ura, si ca barbatul statea teapan, cat mai departe de R. Daneel.

— Si la slujbele copiilor mei, raspunse Clousarr. Si la slujbele copiilor tuturor oamenilor.

— Sunt sigur ca se pot face aranjamente, zise robotul. Daca, de exemplu, copiii tai ar accepta pregatirea in vederea emigrarii

— Si tu? pufni Clousarr. Politistul mi-a vorbit despre emigrare si mi s-a parut ca are o buna pregatire specifica robotilor. Poate chiar este robot.

— Ajunge! marai Baley.

— Un curs de pregatire pentru emigranti, continua cu glas egal R. Daneel, ar implica securitate, garantia clasificarii si asigu­rarea unei cariere. Daca iti faci griji in privinta copiilor tai, ar fi bine sa tii seama de aceste aspecte.

— N-as accepta nimic de la un robot, de la un spatial sau de la vreunul dintre nemernicii vostri guvernanti.

Asta a fost tot. Linistea autostrazii ii invalui si se auzi doar zumzetul lin al motorului masinii si suierul rotilor pe pavaj.

Cand ajunse la Departament, Baley semna un formular de detentie pentru Clousarr si-l preda celor raspunzatori. Dupa aceea, insotit de R. Daneel, lua motospirala in sus, spre Sectie.

R. Daneel nu paru deloc surprins ca nu suisera in elevator si de altfel nici Baley nu se asteptase la asa ceva. Incepuse sa se obis­nuiasca cu amestecul straniu de iscusinta si obedienta al robotului si tindea sa nu mai tina seama de el in calculele sale. Ascensorul reprezenta metoda logica de a parcurge rapid diferenta mare de nivel dintre Detentie si Sectie. Lunga scara rulanta cunoscuta sub numele „motospirala” era utila doar pentru deplasari verticale scurte, de doua, cel mult trei niveluri. In mai putin de un minut, tot felul de persoane cu diverse functii administrative suira si coborara de pe ea. Numai Baley si R. Daneel isi pastrara locurile, urcand lent si constant.

Detectivul simtea ca avea nevoie de ragazul acela. Nu avea sa fie decat de ordinul minutelor, dar, o data ajuns in Sectie, urma sa fie propulsat cu violenta in alta etapa a cazului si dorea cateva momente de odihna, pentru a se gandi si orienta. Desi suia lent, motospirala avansa prea rapid pentru a-l multumi.

— Asadar, spuse R. Daneel, inca nu il vom ancheta pe Clousarr.

— N-are unde sa plece de-acolo. Sa vedem intai ce-i chestia asta cu R. Sammy, raspunse Baley iritat si adauga in barba, mai degraba pentru sine: Nu poate sa fie ceva separat, trebuie sa existe o legatura.

— Pacat, zise robotul. Calitatile cerebrale ale lui Clousarr

— Ce-i cu ele?

— S-au modificat intr-un mod straniu. Ce anume s-a petrecut intre voi doi, cat timp am lipsit din incinta balantelor?

— Singurul lucru pe care l-am facut, raspunse Baley absent, a fost sa-i tin o predica. I-am transmis scriptura sfantului Fastolfe.

— Nu te inteleg, Elijah.

Detectivul suspina.

— Am incercat sa-i explic ca Pamantul s-ar putea totusi folosi de roboti si in acelasi timp sa-si trimita excedentul de populatie pe alte planete. Am incercat sa-i scot din cap cate ceva din aiurelile medievaliste. Dumnezeu stie de ce am facut-o, fiindca nu m-am considerat niciodata genul misionarului. Oricum, asta s-a intamplat in lipsa ta.

— Inteleg. Ei bine, are un oarecare sens si poate ca s-ar integra in tabloul general. Spune-mi, Elijah, ce i-ai zis despre roboti?

— Chiar vrei sa stii? I-am spus ca robotii sunt simple masini. Asta este scriptura sfantului Fastolfe. Am impresia ca numarul scripturilor nu-i limitat.

— I-ai spus cumva ca un om poate lovi un robot fara sa se teama ca acesta i-ar putea raspunde, in acelasi fel in care ai lovi un obiect oarecare?

— Un obiect oarecare, mai putin probabil o minge „para” de box. Da, asa-i. Cum ai ghicit? se interesa Baley.

— Corespunde modificarilor lui cerebrale, raspunse R. Daneel, si explica tentativa de a ma lovi, imediat dupa ce am parasit uzina. Probabil ca se gandise la afirmatia ta, asa ca, simultan, a testat-o, si-a descarcat sentimentele de agresivitate si a avut satisfactia de a ma vedea intr-o pozitie pe care o considera de inferioritate. Pentru a fi atat de motivat si pentru a justifica variatiile din ecuatiile de gradul cinci

Facu o pauza lunga, apoi continua:

— Da, este destul de interesant si cred ca acum pot forma un ansamblu de date care sa fie reciproc compatibile.

Se apropia nivelul Sectiei.

— Cat este ora? intreba detectivul.

In acelasi timp se gandi indispus: „Ce naiba, as fi putut sa ma uit la propriul meu ceas si ar fi durat mai putin”.

In acelasi timp, stia foarte bine de ce pusese intrebarea. Motivul nu diferea foarte mult de lovitura pe care Clousarr i-o aplicase lui R. Daneel. A-i da robotului un ordin banal, caruia trebuia sa i se conformeze, insemna sublinierea caracterului sau mecanic si in acelasi timp accentuarea umanitatii lui Baley.

„Cu totii suntem frati”, gandi Baley. „Sub piele, pe piele, peste tot. Sfinte Iosafat!”

— Douazeci si zece minute, spuse R. Daneel.

Coborara de pe motospirala si pentru cateva secunde Baley incerca obisnuita senzatie stranie care insotea adaptarea necesara la absenta miscarii dupa mai multe minute de deplasare cu viteza constanta.

— Si n-am mancat, mormai el. A naibii slujba!

Baley il vazu si-l auzi pe comisar prin usa deschisa a cabine­tului sau. Sala comuna era complet pustie, de parca fusese aspirata, iar glasul lui Enderby rasuna prin ea cu un falset neobisnuit. Chipul rotund al comisarului parea despuiat si vulne­rabil in absenta ochelarilor, pe care-i tinea in mana, in vreme ce-si tampona fruntea neteda cu un servetel subtire.

Il zari pe Baley exact cand acesta ajunsese la usa si glasul i se inalta intr-un tenor plangacios:

— Dumnezeule, Baley, pe unde naiba umbli? Detectivul il ignora si intreba:

— Ce se-ntampla? Unde-i tura de noapte?

De abia in clipa aceea, zari cealalta persoana din cabinetul comisarului.

— Dr. Gerrigel! exclama el uluit.

Roboticianul grizonat incuviinta scurt din cap inaintea salu­tului involuntar.

— Ma bucur sa va revad, domnule Baley.

Comisarul isi puse ochelarii pe nas si-l cerceta pe Baley.

— Tot personalul se afla jos si semneaza declaratii. Innebu­nisem, incercand sa dau de tine. Parea foarte straniu sa te fofilezi.

— Eu sa ma fofilez?!

— Toti se fofileaza. Cineva din Departament este autorul si se va lasa cu bubuiala. Ce dezastru! Ce dezastru nenorocit.

Ridica bratele, parca reprosand cerurilor cele intamplate, si in clipa aceea privirea ii cazu asupra lui R. Daneel.

„Este prima data ca te-ai uitat direct la Daneel”, gandi sardonic Baley. „Uita-te bine, Julius!”

Comisarul sopti cu glas pierit:

— Si el va trebui sa dea o declaratie. Pana si eu am fost silit s-o fac. Eu!

— Comisare, rosti Baley, ce te face sa fii atat de sigur ca R. Sammy nu s-a defectat de la sine? Din ce motiv se poate vorbi despre o distrugere deliberata?

Enderby se inmuie de tot in scaun.

— Intreaba-l pe dansul, arata spre Gerrigel. Roboticianul isi drese glasul.

— Nici nu stiu cum sa incep, domnule Baley. Dupa expresia chipului dumneavoastra, imi dau seama ca sunteti surprins sa ma vedeti.

— Moderat, recunoscu Baley.

— Ei bine, nu ma grabeam sa ma intorc la Washington, iar vizitele mele in New York sunt destul de rare pentru a-mi dori sa mai intarzii. In plus, si mult mai important, nutream sentimentul tot mai acut ca ar fi fost realmente stupid din partea mea sa parasesc Orasul fara sa fi intreprins macar inca un efort de a mi se permite sa analizez fascinantul dumneavoastra robot, care, apropo - se entuziasmase vizibil -, vad ca va insoteste.

Baley se foi nemultumit.

— Este de-a dreptul imposibil.

Gerrigel paru dezamagit.

— In circumstantele actuale, mi se pare firesc. Dar poate mai tarziu?

Chipul prelung al detectivului ramase incremenit.

— V-am telefonat, urma Gerrigel, dar lipseati si nimeni nu stia unde ati plecat. L-am intrebat pe domnul comisar, care m-a rugat sa vin aici si sa va astept.

Enderby interveni grabit:

— Am crezut ca ar putea fi important. Stiam ca doreai sa-l vezi.

— Multumesc, incuviinta din cap Baley.

— Din pacate, spuse Gerrigel, bagheta mea de dirijare era nitel dereglata sau poate ca, din cauza agitatiei, i-am apreciat eronat temperatura. In tot cazul, am cotit pe alt coridor si m-am trezit intr-o camaruta.

Comisarul il intrerupse din nou:

— Intr-una dintre magaziile de resurse fotografice, Lije.

— Da, spuse Gerrigel. Acolo am zarit intins pe jos un robot. Dupa o examinare succinta, mi-a fost clar ca era dezactivat. Mort, ati putea spune Nu mi-a fost greu deloc sa determin cauza dezactivarii.

— Care a fost aceasta? intreba Baley.

— In pumnul drept partial inchis al robotului se gasea un obiect ovoidal lung de cinci centimetri si lat de un centimetru, cu o fanta micuta la un capat. Pumnul se afla in contact cu craniul, de parca ultima actiune a robotului ar fi fost incercarea de a-si atinge capul. Obiectul pe care-l tinea in mana era un pulverizator alfa. Sper ca stiti ce este acela

Baley incuviinta tacut. Nu avea nevoie de un dictionar ori de un manual ca sa stie ce era pulverizatorul alfa. In orele de laborator ale cursului de fizica, manipulase asemenea instru­mente: tuburi protectoare din aliaj de plumb, cu un canal longitu­dinal ingust, in capatul caruia se afla un fragment dintr-o sare de plutoniu. In capatul opus exista o fanta astupata de un ciob de mica, permeabila numai pentru particulele alfa. Prin capatul respectiv se emiteau radiatii dure.

Un pulverizator alfa avea multe utilizari, dar, cel putin din punct de vedere legal, distrugerea robotilor nu facea parte dintre acestea.

— Sa inteleg ca-l tinea cu partea emitatoare spre cap? intreba Baley.

— Da, incuviinta Gerrigel, iar caile creierului sau pozitronic au devenit imediat aleatorii. Moarte instantanee, ca sa ma exprim asa.

Detectivul se intoarse spre comisarul palid la fata.

— Nu-i nici o greseala? A fost intr-adevar un pulverizator alfa?

Enderby aproba din cap, tuguindu-si buzele dolofane.

— Absolut! Contoarele l-au depistat de la trei metri, pelicula fotografica din magazie s-a voalat Clar si fara dubii!

Paru sa cada pe ganduri cateva clipe, apoi vorbi brusc:

— Dr. Gerrigel, ma tem ca va trebui sa ramaneti in Oras pentru o zi sau doua, pana va vom putea inregistra declaratia pe film-bobina. Veti fi condus la o camera Sper ca nu va va deranja sa fiti pazit.

— Credeti ca-i necesar? intreba Gerrigel nervos.

— Este mai prudent.

Cu un aer destul de preocupat, Gerrigel dadu mana cu toti cei din jur, chiar si cu R. Daneel, si parasi cabinetul. Comisarul suspina adanc.

— Este unul dintre ai nostri, Lije! Asta-i ceea ce ma innebu­neste. Nimeni din exterior n-ar fi intrat in Departament, doar ca sa distruga un robot. Exista destui roboti pe-afara, unde-i mai putin riscant. Si trebuie sa fi fost cineva care putea sa aiba acces la un pulverizator alfa. Nu este un dispozitiv usor de obtinut.

R. Daneel vorbi si glasul lui egal si indiferent opri cuvintele comisarului:

— Care este motivul acestei crime?

Enderby ii arunca o privire evident nemultumita, apoi isi feri ochii.

— Suntem oameni si noi. Banuiesc ca politistii n-au nici un motiv suplimentar fata de altii pentru ca sa le placa robotii. Acum a fost distrus si poate ca asta inseamna o usurare pentru cineva. Te irita destul de mult, Lije, mai tii minte?

— Destul de implauzibil ca acesta sa fie un motiv pentru crima, observa R. Daneel.

— Nici vorba, incuviinta ferm Baley.

— Nu este o crima, le atrase atentia comisarul, ci distrugerea unei proprietati publice. Este bine sa folosim terminologia legala corecta. Problema reala e ca incidentul s-a petrecut in interiorul Departamentului. In orice alt loc, n-ar fi insemnat nimic. Nimic! De aici poate sa iasa un scandal de proportii. Lije!

— Da?

— Cand l-ai vazut ultima data pe R. Sammy?

— R. Daneel a vorbit cu R. Sammy dupa pranz. As aprecia ca era in jurul orei 13:30. A aranjat pentru a-ti folosi cabinetul, comisare.

— Cabinetul meu? De ce?

— Doream sa discut cazul cu R. Daneel in confidentialitate. Deoarece lipseai, cabinetul tau reprezenta locul cel mai bun.

— Am inteles. (Comisarul il privi nesigur, dar nu insista.) Tu insuti nu l-ai vazut?

— Nu, dar i-am auzit glasul, cam la vreo ora dupa aceea.

— Esti sigur c-a fost el?

— Absolut.

— Asta ar insemna in jurul orei 14:30?

— Sau ceva mai devreme.

Comisarul isi musca ganditor buza inferioara plinuta.

— Ei bine, in felul asta am stabilit un lucru.

— Intr-adevar?

— Mda. Azi a fost pe-aici baiatul acela, Vincent Barrett. Stiai?

— Da, insa, comisare, el n-ar fi facut asa ceva.

Enderby ridica ochii spre chipul lui Baley.

— De ce nu? R. Sammy i-a luat slujba si pot intelege ca se simte teribil de nedreptatit. Ar vrea sa se razbune intr-un fel - tu n-ai vrea, daca ai fi in locul lui? insa a parasit cladirea la ora 14:00, iar tu l-ai auzit pe R. Sammy la 14:30. Desigur, se poate sa-i fi dat pulverizatorul lui R. Sammy inainte de a pleca, cu instructiunea de a-l utiliza peste o ora, dar se pune intrebarea de unde ar fi facut el rost de un pulverizator alfa? Nici nu merita sa te gandesti la asta. Sa revenim la R. Sammy Cand ati vorbit la 14:30, ce a spus?

Baley sovai un moment perceptibil, apoi raspunse precaut:

— Nu mai tin minte. La scurt timp dupa aceea, am parasit cabinetul.

— Unde ati fost?

— In orasul enzimelor. Apropo, vreau sa discutam despre chestia asta.

— Mai tarziu, mai tarziu (Comisarul isi freca barbia.) Am observat ca Jessie a fost pe-aici. Am verificat lista tuturor vizitato­rilor de azi si i-am zarit numele.

— Da, a fost, incuviinta Baley sec.

— De ce?

— Probleme de familie.

— Va trebui sa fie chestionata ca pura formalitate.

— Cunosc rutina politiei, comisare. Vreau insa sa te intreb: ce se aude cu pulverizatorul alfa? I s-a dat de urma?

— Ah, da. Provenea dintr-o centrala atomoelectrica.

— Cum s-a justificat pierderea lui?

— Nu s-a justificat - cei de acolo habar n-au cum a disparut. Oricum, Lije, cu exceptia declaratiilor de rutina, asta n-are nici o legatura cu tine. Tu vezi-ti de cazul tau. Te preocupa doar ancheta crimei din Orasul Spatial.

— Pot sa-mi completez declaratia mai tarziu, comisare? spuse Baley. Problema este ca inca n-am cinat.

Privirea sticloasa a comisarului se intoarse complet asupra sa.

— Sigur ca da, mananca ceva. Dar, te rog, ramai in Departa­ment. Partenerul tau are insa dreptate - parea ca evita sa i se adreseze lui R. Daneel, ori sa-i foloseasca numele -, avem nevoie de motivul crimei. Motivul!

Baley simti brusc ca ingheata.

Ceva din exteriorul sau, ceva complet strain, prelua eveni­mentele din ziua aceea, din ziua precedenta si din ziua dinaintea celei precedente, si le amesteca. Din nou, piesele incepura sa se imbine, formand un sablon.

— Din care centrala atomoelectrica provenea pulverizatorul, comisare?

— Williamsburg. De ce?

— Doar asa Nimic important.

Ultimul cuvant pe care Baley il auzi dinspre comisar cand iesi din cabinet urmat de R. Daneel a fost:

— Motivul Motivul

Baley manca o cina saracacioasa in cantina micuta si rareori utilizata a Departamentului. Devora rosia umpluta asezata pe o foaie de salata, fara a fi pe deplin constient de natura ei si, pentru cateva secunde dupa ce infuleca ultima imbucatura, furculita continua sa-i lunece fara rost pe cartonul lucios al farfuriei, cautand in mod automat ceva ce nu mai exista acolo.

Deveni constient de gestul sau mecanic si-si lasa furculita, exclamand inabusit:

— Sfinte Iosafat!

Dupa inca o secunda, rosti:

— Daneel!

R. Daneel se asezase la alta masa, parca dorind sa-l lase in pace pe Baley, sau de parca el insusi ar fi avut nevoie de intimitate. De acum, Baley nu mai era interesat de motivul exact.

Daneel se scula, se apropie de masa detectivului si se aseza in fata lui.

— Da, partenere Elijah?

— Daneel, vorbi Baley fara sa-l priveasca, am nevoie de cooperarea ta.

— In ce fel?

— Ne vor chestiona pe Jessie si pe mine. Asta-i sigur. Lasa-ma sa raspund la intrebari in felul meu. Intelegi?

— Desigur, inteleg ce spui. Cu toate acestea, daca mi se pune o intrebare directa, cum este posibil sa raspund altceva decat adevarul?

— Daca ti se pune o intrebare directa - asta-i alta problema. Eu te rog doar sa nu oferi informatii, daca nu ti se cer. Poti sa faci asta, nu?

— Cred ca da, Elijah, cu conditia de a nu pricinui vreun rau unei fiinte umane prin faptul ca pastrez tacerea.

— Daca n-o vei face, surase stramb Baley, o sa-mi pricinuiesti mie rau, te pot asigura in privinta asta.

— Nu iti inteleg prea bine punctul de vedere, partenere Elijah. Este imposibil sa fii preocupat de cazul lui R. Sammy.

— Crezi ca nu? Totul se invarte in jurul motivului, nu-i asa? Tu insuti ai intrebat care ar putea fi motivul. Comisarul a intrebat acelasi lucru. Intreb si eu: de ce ar fi dorit cineva sa-l ucida pe R. Sammy? Atentie, nu-i o simpla intrebare legata de cine ar dori sa-i distruga pe roboti in general. Practic orice pamantean ar vrea sa faca asta. Intrebarea este cine ar dori sa-l ucida tocmai pe R. Sammy. Vincent Barrett poate fi un suspect, dar comisarul a spus ca el n-ar fi putut obtine un pulverizator alfa, si are dreptate. Trebuie sa cautam altundeva si, intamplator, o alta persoana are un motiv. Este vizibil. Este evident. Practic, e batator la ochi!

— Cine este persoana aceea, Elijah?

— Eu sunt, Daneel, raspunse incetisor Baley.

Fata inexpresiva a lui R. Daneel nu se modifica sub socul declaratiei. Robotul se multumi sa clatine din cap.

— Nu esti de acord, urma Baley. Sotia mea a venit azi la birou. Politia stie deja lucrul asta, ba chiar comisarul este curios de ce m-a cautat. Daca nu i-as fi prieten, n-ar fi incheiat asa repede cu intrebarile. Acum vor afla motivul. Asta-i sigur. Ea a facut parte dintr-o conspiratie, prosteasca si inofensiva, de acord, dar care ramane conspiratie. Iar un politist nu-si poate permite ca sotia lui sa fie amestecata in asemenea afaceri. Ar fi in interesul meu evident sa ma asigur de musamalizare.

Ei bine, cine stia despre asta? Noi doi, desigur, Jessie si R. Sammy. El a vazut-o in stare de panica. Cand i-a spus ca am dat ordin sa nu fim deranjati, Jessie trebuie sa-si fi pierdut controlul. Ai vazut in ce hal era cand a intrat.

— Este improbabil, spuse R. Daneel, ca Jessie sa ii fi spus lui R. Sammy ceva care sa o incrimineze.

— Poate ca ai dreptate, dar reconstruiesc cazul asa cum va face politia. Se va afirma ca asa a procedat Jessie si ca acesta a fost motivul meu. L-am ucis pe R. Sammy ca sa nu sufle o vorba.

— Politia nu va crede una ca aceasta.

— Ba da. Crima a fost savarsita in mod deliberat pentru a arunca suspiciunile asupra mea. De ce sa se fi utilizat un pulveri­zator alfa? Este o modalitate destul de riscanta, nu se obtine usor si i se poate lua urma. De altfel, cred ca tocmai acestea au fost motivele folosirii lui. Asasinul i-a ordonat lui R. Sammy sa intre in magazie si sa foloseasca acolo pulverizatorul alfa asupra sa. Mi se pare evident ca motivul actiunii lui a fost de a sublinia clar modul de comitere a crimei. Chiar daca anchetatorii ar fi fost atat de nepriceputi incat sa nu recunoasca imediat pulverizatorul alfa, cineva ar fi trebuit sa sesizeze in scurt timp faptul ca peliculele fotografice s-au voalat.

— Si ce legatura au toate acestea cu tine, Elijah?

Baley zambi fara chef, cu fata lui prelunga lipsita de orice amuzament.

— Legatura este perfecta. Pulverizatorul alfa a fost furat din centrala atomoelectrica Williamsburg. Noi doi am intrat chiar ieri in ea. Am fost vazuti acolo si amanuntul va iesi la iveala. De acolo am putut face rost de arma crimei. In plus se poate dovedi ca noi doi am fost ultimii care l-am auzit pe R. Sammy viu, desigur cu exceptia adevaratului asasin.

— Am fost impreuna cu tine in centrala atomoelectrica si pot sa depun marturie ca nu ai beneficiat de nici ocazie pentru a iti insusi un pulverizator alfa.

— Multumesc, facu Baley trist, dar esti robot si marturia ta nu va fi luata in consideratie.

— Comisarul iti este prieten. Te va asculta.

— Comisarul trebuie sa-si pastreze functia si este deja oare­cum nesigur in privinta mea. Exista o singura posibilitate prin care pot iesi din situatia asta foarte neplacuta.

— Care anume?

— M-am intrebat: de ce mi s-ar pune in carca comiterea unei crime? in mod evident, pentru a fi eliminat. Dar de ce sa fiu eliminat? Din nou, in mod evident, fiindca reprezint o amenintare pentru cineva. Mai exact, reprezint o amenintare pentru cel care l-a ucis pe Sarton in Orasul Spatial. Asta ar putea insemna medievalistii, desigur, sau cel putin grupul lor de elita. Aceasta elita ar trebui sa stie ca am intrat in centrala atomoelectrica - este posibil ca macar unul dintre ei sa ne fi urmarit pana acolo pe benzi, in ciuda faptului ca tu ai crezut ca scapasem de toti.

Prin urmare, exista posibilitatea ca daca-l gasesc pe ucigasul lui Sarton, sa-l gasesc pe cel care incearca sa ma elimine. Daca rezolv cazul, daca-l descopar pe asasin, voi fi in siguranta. Atat eu, cat si Jessie N-as putea suporta ca ea Dar nu am prea mult timp. (Pumnul i se inclesta si desclesta spasmodic.) Nu am prea mult timp.

Privi chipul incremenit al lui R. Daneel cu o speranta brusc reinnoita. Indiferent ce anume ar fi fost robotul, era puternic si credincios, neanimat de egoism. Ce puteai cere mai mult de la un prieten? Baley avea nevoie de un prieten si-i lipsea dispozitia de a stramba din nas fiindca la cel din fata sa un angrenaj de rotite dintate inlocuia un vas sanguin.

R. Daneel clatina insa din cap.

— Imi pare rau, Elijah - bineinteles, pe chipul lui nu se citea nici urma de parere de rau -, dar nu am anticipat nimic din toate acestea. Poate ca actiunea mea iti pricinuieste rau. Regret, insa o cere binele general.

— Care bine general? se balbai Baley.

— Am luat legatura cu dr. Fastolfe.

— Sfinte Iosafat! Cand?

— In timp ce mancai. Baley stranse din buze.

— Si? reusi el sa ingane. Ce s-a-ntamplat?

— Va trebui sa te disculpi de suspiciunea privind uciderea lui R. Sammy prin alta modalitate decat investigarea crimei creato­rului meu, dr. Sarton. In urma informatiilor transmise de mine, oamenii nostri din Orasul Spatial au decis sa sisteze ancheta, incepand din clipa aceasta, si sa inceapa pregatirea pentru parasirea Orasului Spatial si a Pamantului.

17. Incheierea unui proiect

Baley isi privi ceasul aproape cu detasare. Era 21:45. Peste doua ore si un sfert avea sa fie miezul noptii. Era in picioare de la sase dimineata, iar tensiunea nu-l mai parasise de doua zile si jumatate. Sentimentul vag de irealitate se infiltra peste tot.

Se stradui sa-si mentina glasul inexpresiv si cauta prin buzu­nare pipa si tabachera micuta in care-si pastra pretioasele farame de tutun.

— Despre ce-i vorba, Daneel? intreba el.

— Nu intelegi? Nu este evident?

— Nu inteleg, raspunse rabdator detectivul. Nu este evident.

— Noi ne aflam aici - si prin noi, ma refer la oamenii nostri din Orasul Spatial - pentru a sfarama cochilia care inconjoara Pamantul si pentru a-i sili pe pamanteni sa inceapa o noua expansiune si colonizare.

— Stiu asta. Te rog, nu mai detalia aspectul.

— Trebuie sa o fac, deoarece este esential. Daca am solicitat cu insistenta pedepsirea asasinarii doctorului Sarton, nu am facut-o pentru ca in felul acela ne-am fi asteptat sa il reinviem pe dr. Sarton, ci doar pentru ca, daca nu am fi procedat asa, am fi consolidat pozitia politicienilor de pe planetele noastre de bastina care se opun insesi ideii de Oras Spatial.

— Acum insa, izbucni brusc Baley, spui ca va pregatiti sa plecati acasa in urma propriei voastre decizii. De ce? Pentru Dumnezeu, de ce? Raspunsul la cazul Sarton este aproape. Trebuie sa fie aproape, altfel nu ar exista stradaniile acestea de a ma inlatura de la conducerea anchetei. Am senzatia ca detin toate faptele de care am nevoie pentru a deduce raspunsul. Trebuie sa fie aici pe undeva! (Se lovi energic in frunte cu incheieturile degetelor.) O fraza l-ar putea scoate la lumina. Un cuvant

Stranse pleoapele cu violenta, ca si cum gelatina opaca si tremuratoare din ultimele saizeci de ore ar fi fost intr-adevar pe punctul de a se limpezi si a deveni transparenta. Dar nu se intampla asa. Continua sa fie de netrecut cu vederea.

Detectivul inspira profund si se simti rusinat. Isi afisa slabi­ciunea in fata unei masini lipsite de simtire si neimpresionabile, care putea doar sa-l priveasca in tacere.

— Nu conteaza asta, mormai el ragusit. De ce pleaca spatialii?

— Proiectul nostru s-a incheiat, raspunse robotul. Suntem convinsi ca pamantenii vor coloniza alte planete.

— Ati devenit asadar optimisti?

Baley trase primul fum de tutun linistitor si simti ca-si sta­paneste mai bine emotiile.

— Eu am devenit. De mult timp, noi, cei din Orasul Spatial, am cautat sa schimbam Pamantul prin modificarea economiei sale. Am incercat sa introducem propria noastra cultura C/Fe. Guvernul vostru planetar si diversele forme de conducere ale Oraselor au cooperat cu noi, fiindca era convenabil sa o faca. Cu toate acestea, dupa douazeci si cinci de ani am ajuns la concluzia ca esuasem. Cu cat ne straduiam mai tare, cu atat partidul opozant al medievalistilor devenea mai puternic.

— Stiu toate astea, incuviinta Baley apoi isi zise: „Zadarnic! imi va spune totul in modul lui specific, ca un automat de inre­gistrare.”

In gand, zbiera spre R. Daneel: „Masina ce esti!”

— Dr. Sarton, continua imperturbabil R. Daneel, a fost primul care a emis teoria conform careia ar trebui sa ne schimbam tactica. Trebuie mai intai sa gasim un segment al populatiei Pamantului care sa doreasca ceea ce dorim noi sau care sa poata fi convins in aceasta directie. Prin incurajarea si ajutorul acordat persoanelor respective, am putea transforma miscarea intr-una nativa, nu venita din exterior. Dificultatea o constituia gasirea elementului nativ cel mai adecvat pentru scopurile noastre. Tu insuti, Elijah, ai fost un experiment interesant.

— Eu? Eu? Ce vrei sa spui?

— Ne-am bucurat ca ai fost recomandat de comisarul Enderby. Pe baza profilului tau psihic, am apreciat ca esti un specimen util, iar cerebro-analiza, proces pe care l-am aplicat asupra ta imediat ce ne-am intalnit, mi-a confirmat estimarea respectiva. Elijah, tu esti un om practic. Nu iti pierzi vremea, meditand romantic asupra trecutului Pamantului, in ciuda inte­resului tau sanatos fata de acesta. Pe de alta parte, nici nu imbratisezi cu incapatanare cultura de tip Oras a Pamantului actual. Am considerat ca oamenii ca tine sunt cei care i-ar putea conduce din nou pe pamanteni spre stele. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care dr. Fastolfe a fost nerabdator sa te vada ieri dimineata.

In acelasi timp, spiritul tau practic era stanjenitor de intens. Refuzai sa intelegi ca slujirea fanatica a unui ideal, chiar daca ar fi fost vorba despre un ideal fals, ar putea determina un individ sa actioneze cu totul diferit fata de capacitatile sale obisnuite, de exemplu sa traverseze noaptea tinutul din exteriorul Orasului, pentru a ucide pe cineva pe care il considera un dusman inversunat al cauzei sale. De aceea nu ne-a surprins prea mult ca ai fost destul de incapatanat si indraznet pentru a incerca sa dovedesti ca asasinatul era o inselatorie. Intr-un fel, reactia aceasta a dovedit ca erai omul pe care il doream pentru experi­mentul nostru.

— Pentru numele lui Dumnezeu, despre ce experiment este vorba? lovi Baley cu pumnul in masa.

— Experimentul prin care sa te convingem ca raspunsul la toate problemele Pamantului il constituie colonizarea.

— Ei bine, in privinta asta trebuie sa recunosc - m-ati convins.

— Da, sub influenta narcoticului cuvenit.

Dintii lui Baley se desclestara de pe mustiuc si detectivul prinse in ultima clipa pipa care ii cazu din gura. Revazu cu ochii mintii scena din domul Orasului Spatial. Revenirea sa treptata la constiinta dupa socul cauzat de aflarea faptului ca R. Daneel era totusi un robot degetele blande ale acestuia ciupindu-i usor pielea bratului aschia subcutanata intrezarindu-se intunecat sub epiderma si apoi dizolvandu-se.

— Ce era in aschia subcutanata? intreba el inecandu-se.

— Nimic care sa te alarmeze, Elijah. Un narcotic slab, menit sa iti sporeasca receptivitatea mentala.

— De aceea eram in stare sa cred orice mi-ati fi spus. Asa este?

— Nu tocmai. Nu ai fi crezut nimic care ar fi fost strain sablonului tau de gandire fundamental. De fapt, rezultatele expe­rimentului au fost dezamagitoare. Dr. Fastolfe sperase ca vei deveni un sustinator fanatic al ideii si i te vei dedica in exclu­sivitate. Tu insa ai aprobat-o mai degraba distant, si nimic mai mult. Spiritul tau practic bloca orice dezvoltare ulterioara. In felul acela am inteles ca singura noastra speranta o reprezentau indivizii romantici, dar, din nefericire, acestia erau cu totii medie­valisti - reali sau potentiali.

Baley se simti absurd de mandru de sine, multumit de carac­terul sau incapatanat si fericit ca-i dezamagise pe spatiali. N-aveau decat sa experimenteze cu altii.

— Asa ca acum, ranji el larg, ati abandonat si va-ntoarceti pe planetele voastre?

— Nu, nici vorba. Cu cateva clipe in urma, am spus ca am fost convinsi ca pamantenii vor coloniza alte planete. Tu ne-ai oferit raspunsul.

— Eu vi l-am oferit? Cum?

— I-ai vorbit lui Francis Clousarr despre avantajele colo­nizarii. Dupa aprecierea mea, ai vorbit destul de infocat. Cel putin experimentul nostru asupra ta a avut acest rezultat. Iar proprie­tatile cerebro-analitice ale lui Clousarr s-au modificat. Desigur, foarte discret, dar s-au modificat.

— Adica l-am convins ca am dreptate? Nu cred asa ceva!

— Nu, convingerea nu este nici simpla, nici instantanee, dar modificarile cerebro-analitice au demonstrat conclusiv ca mintile medievalistilor sunt deschise fata de genul acela de persuasiune. Eu insumi am continuat experimentarile. Cand am parasit orasul enzimelor, pe baza schimbarilor de natura cerebrala ale lui Clousarr am banuit ce se intamplase intre voi doi si am facut propunerea unei scoli pentru emigranti ca modalitate de asigu­rare a viitorului copiilor sai. El a respins-o, dar, din nou, aura i s-a modificat si mi s-a parut destul de evident ca acesta este unghiul optim de abordare.

R. Daneel tacu cateva clipe, apoi continua:

— Asa-numitul medievalism dovedeste dorinta de pionierat. Desigur, directia in care se manifesta dorinta aceasta este chiar Pamantul, care se afla cel mai aproape si detine precedentul unui trecut maret. Insa perspectiva altor planete este oarecum similara si romanticii se pot reorienta cu usurinta, la fel cum Clousarr a simtit atractia respectiva in urma prelegerii tale.

Dupa cum poti vedea, noi, cei din Orasul Spatial, obtinusem deja succesul fara sa o fi stiut. Factorul de instabilitate il reprezentam noi insine, nu ceea ce incercasem sa implementam. Noi am fost cei care am determinat cristalizarea in medievalism a impulsurilor romantice ale pamantenilor si am amorsat orga­nizarea lor. La urma urmelor, medievalistii sunt cei care doresc sa distruga obiceiurile actuale, nu functionarii din Orase, care au cel mai mult de castigat din pastrarea situatiei existente. Daca parasim Orasele acum, daca nu ii iritam pe medievalisti prin prezenta noastra permanenta, astfel incat sa se dedice Pa­mantului si numai Pamantului, fara putinta de a mai fi deturnati, daca lasam in urma cativa indivizi obscuri sau niste roboti ca mine, care, impreuna cu pamantenii simpatizanti, ca tine, pot infiinta scolile pentru emigranti despre care vorbeam, medie­valistii isi vor intoarce in cele din urma privirea si in afara Pamantului. Ei vor avea nevoie de roboti si fie ii vor obtine de la noi, fie ii vor construi singuri. Vor dezvolta o cultura C/Fe care va fi adecvata pentru ei.

Fusese un discurs lung pentru R. Daneel. Probabil ca-si daduse el insusi seama de acest lucru, deoarece, dupa alta pauza, rosti:

— Ti-am spus toate acestea pentru a iti explica de ce este necesar sa actionam intr-o modalitate care ti-ar putea pricinui un rau.

Baley se gandi cu amaraciune: „Robotul n-are voie sa prici­nuiasca vreun rau omului, decat daca se poate gandi la un mod prin care sa demonstreze ca totul este spre binele final al omenirii.”

— O clipa, spuse el, da-mi voie sa te intreb un lucru concret. Veti reveni pe planetele voastre si veti anunta ca un pamantean a ucis un spatial, dar n-a fost pedepsit. Lumile Exterioare vor solicita o compensatie din partea Pamantului si, te avertizez, Pamantul nu mai are chef de un asemenea tratament. Vor urma conflicte.

— Nu sunt sigur ca asa se vor petrece lucrurile, Elijah. Acele elemente de pe planetele noastre care ar fi cele mai interesate sa exercite presiuni pentru obtinerea de compensatii vor fi de asemenea cele mai interesate sa vada desfiintarea Orasului Spatial. Putem foarte usor sa oferim desfiintarea ca moneda de schimb pentru renuntarea la compensatii. Oricum, asa intentionam sa procedam. Pamantul va fi lasat in pace.

Cu glasul ragusit de disperare, Baley interveni:

— Si cum ramane cu mine? Comisarul va inchide imediat dosarul Sarton, daca asa doreste Orasul Spatial, dar ancheta cazului R. Sammy va trebui sa continue, deoarece implica per­soane din cadrul Departamentului. Dintr-o clipa in alta, poate sa vina cu un maldar de dovezi impotriva mea. O stiu! Totul este aranjat. Voi fi declasificat, Daneel. Mai este apoi vorba despre Jessie. Va fi stigmatizata drept conspirator. Apoi Bentley

— Elijah, zise R. Daneel, nu trebuie sa crezi ca nu inteleg pozitia in care te afli. Pentru slujirea binelui omenirii, nedreptatile minore trebuie tolerate. Dr. Sarton avea o sotie, doi copii, parinti, o sora, prieteni. Toti acestia ii vor deplange moartea si vor fi intristati la gandul ca ucigasul lui nu a fost descoperit si pedepsit.

— Atunci de ce nu ramaneti, ca sa-l gasiti?

— Nu mai este necesar.

— De ce nu recunosti, incepu Baley cu amaraciune, ca toata ancheta a fost un pretext de a ne studia in conditii firesti de existenta? Nu v-a pasat nici o clipa cine l-a ucis pe Sarton.

— Ne-ar fi placut sa aflam adevarul, raspunse imperturbabil R. Daneel, dar nu ne-am autoamagit nici o clipa cu privire la ce ar fi mai important: un individ sau intreaga omenire. Continua­rea anchetei ar implica interventia intr-o situatie pe care, acum, o consideram satisfacatoare. Nu putem prevedea ce prejudicii am putea cauza.

— Vrei sa spui ca ucigasul s-ar putea dovedi un medievalist de frunte, iar spatialii nu mai doresc in clipa de fata sa actioneze intr-un mod care sa-i irite pe noii lor prieteni?

— Nu este tocmai felul in care as fi prezentat eu circumstan­tele, dar exprimarea ta nu este lipsita de adevar.

— Unde-i circuitul tau justitiar, Daneel? Asta ti se pare drep­tate?

— Exista diverse grade de dreptate, Elijah. Atunci cand un grad mic este incompatibil cu altul mai mare, cel mic trebuie sa cedeze.

Mintea lui Baley cerceta cu disperare logica de nezdruncinat a creierului pozitronic al lui R. Daneel, cautand o fisura, o slabiciune.

— Tu nu incerci o curiozitate personala, Daneel? il intreba. Te-ai autointitulat „detectiv”. Stii ce implica asta? iti dai seama ca o investigatie inseamna mai mult decat o munca de rutina? Este o provocare! Mintea ta se dueleaza cu mintea criminalului. Este o infruntare intre intelecte. Poti sa abandonezi lupta si sa te recunosti infrant?

— Da, in cazul in care continuarea luptei nu slujeste nici unui scop meritoriu.

— Si n-ai simti nici un sentiment de pierdere? De nedumerire? Nu exista nici cel mai mic graunte de insatisfactie? De curiozitate frustrata?

Sperantele lui Baley, care si asa nu fusesera foarte mari, se destramau pe masura ce vorbea. Repetarea cuvantului „curio­zitate” ii readuse in minte propriile sale remarci adresate lui Francis Clousarr, cu patru ore in urma. Atunci stiuse foarte bine care erau calitatile ce deosebeau un om de o masina. Curiozitatea fusese una dintre ele. O pisicuta de sase saptamani este curioasa, dar cum poate fi curioasa o masina, chiar daca este atat de umanoida?

R. Daneel se facu ecoul acelor ganduri, spunand:

— La ce te referi prin „curiozitate”? Detectivul se stradui sa fie cat mai exact.

— Curiozitatea este termenul pe care-l atribuim dorintei de extindere a cunoasterii.

— O asemenea dorinta exista si in mine, atunci cand extin­derea cunoasterii este necesara pentru efectuarea unei sarcini specifice.

— Da, incuviinta Baley sarcastic, de pilda atunci cand pui intrebari despre lentilele de contact ale lui Bentley, pentru a afla mai multe despre obiceiurile neobisnuite ale pamantenilor.

— Exact, aproba R. Daneel fara a dovedi ca sesizase sarcas­mul. Pe de alta parte insa, extinderea lipsita de sens a cunoas­terii, pe care cred ca o definesti de fapt prin „curiozitate”, este pur si simplu ineficienta. Eu am fost proiectat pentru a evita ineficienta.

Si tocmai atunci „fraza” pe care o asteptase sosi pentru Elijah Baley, iar gelatina opaca se cutremura, se decanta si se transforma intr-o transparenta luminoasa.

In timp ce robotul vorbea, gura detectivului se deschise si ramase cascata.

Era imposibil ca totul sa-i fi aparut brusc si pe deplin dezvoltat in minte. Lucrurile nu merg in felul acesta. Undeva, adanc in subconstientul sau, Baley construise un esafodaj, atent si detaliat, dar incomplet din cauza unei singure incompatibilitati. O incom­patibilitate peste care nu putea sari, pe sub care nu se putea strecura si pe care nici n-o putea ocoli. Atata timp cat incompa­tibilitatea aceea exista, cazul ramanea ingropat sub gandurile sale, dincolo de posibilitatea de sondare a constientului.

Dar fraza sosise, incompatibilitatea disparuse si solutia cazului i se dezvaluise.

Stralucirea fulgerului mental paru sa-l fi stimulat extrem de puternic pe Baley. Intelesese cel putin care trebuia sa fie slabi­ciunea lui R. Daneel, slabiciunea oricarei masinarii ganditoare. Plin de speranta, febril, isi spuse: „Trebuie sa judece literal, fara interpretare.”

— In cazul acesta, rosti el cu glas tare, proiectul Orasului Spatial se incheie azi si, o data cu el, cazul Sarton. Asa este?

— Aceasta este decizia oamenilor nostri din Orasul Spatial, incuviinta R. Daneel calm.

— Dar ziua de azi nu s-a sfarsit deocamdata. (Baley isi privi ceasul. Era 22:30.) Pana la miezul noptii mai este o ora si jumatate.

R. Daneel nu replica nimic. Paru sa cada pe ganduri.

— De aceea, urma repede Baley, proiectul continua. Esti partenerul meu si investigatia isi urmeaza cursul. (In graba lui, devenise aproape telegrafic.) Sa procedam ca si pana acum. Lasa-ma sa lucrez. Nu le va pricinui nici un rau alor tai. Vor avea numai de castigat. Iti dau cuvantul. Daca apreciezi ca pricinuiesc un rau, opreste-ma. Nu-ti cer decat o ora si jumatate.

— Ceea ce spui este corect, rosti R. Daneel. Ziua de azi nu s-a terminat inca. Nu m-am gandit la asta, partenere Elijah.

Redevenit „partenerul Elijah”, Baley surase larg si vorbi:

— Daca tin bine minte, cand am fost in Orasul Spatial, Fastolfe a pomenit despre un film facut la locul crimei.

— Asa este, aproba R. Daneel.

— Poti obtine o copie a filmului?

— Da, partenere Elijah.

— Acum, pe loc? Instantaneu?

— In zece minute, daca pot utiliza transmitatorul Departa­mentului.

Procesul dura mai putin de zece minute. Baley privi cubul micut de aluminiu pe care-l tinea in palma si simti un fior. In interiorul cubuletului aceluia, fortele subtile transmise din Orasul Spatial fixasera un sablon atomic bine determinat.

In clipa aceea, Enderby aparu in prag. Il zari pe Baley si nelinistea ii disparu de pe chipul rotund, lasand in urma alta expresie, de furtuna amenintatoare.

— Mai sa fie, Lije, vorbi el cu glas nesigur, dar stiu ca-ti place sa mananci pe indelete.

— Eram frant de oboseala, comisare. Scuza-ma daca te-am intarziat.

— Pe mine nu m-ar fi deranjat, dar Ar fi mai bine sa vii la mine in cabinet.

Ochii lui Baley fulgerara scurt spre R. Daneel, insa nu primira nici un raspuns. Impreuna iesira din sala de mese.

Julius Enderby se plimba agitat prin fata biroului sau, inainte si inapoi, inainte si inapoi. Baley il privea, departe de a se simti el insusi relaxat. Ocazional, tragea cu ochiul spre ceas.

22:45.

Comisarul isi ridica ochelarii pe frunte si-si freca ochii cu degetul mare si aratatorul. Apasarea energica inrosi pielea din jurul orbitelor, dupa care Enderby isi cobori ochelarii la loc si clipi spre Baley dinapoia lentilelor.

— Lije, vorbi el brusc, cand ai fost ultima data in centrala atomoelectrica Williamsburg?

— Ieri, dupa ce am plecat de la birou, raspunse Baley. Apreciez ca era ora 18, sau la scurt timp dupa aceea.

Comisarul clatina din cap.

— De ce nu mi-ai spus pana acum?

— Intentionam s-o fac, dar inca n-am apucat sa completez declaratia oficiala.

— Ce cautai acolo?

— Am traversat centrala, in drum spre garsoniera tem­porara.

Comisarul se opri brusc in fata lui.

— Nu-i o explicatie prea grozava, Lije. Nimeni nu traverseaza o centrala atomoelectrica in drum spre alta destinatie.

Baley stranse din umeri. Nu avea nici un rost sa relateze episodul cu medievalistii urmaritori si cu goana pe benzi. Cel putin, nu deocamdata.

— Daca incerci sa faci la aluzie la faptul ca am avut ocazia de a pune mana pe pulverizatorul alfa care l-a dezactivat pe R. Sammy, spuse el, iti voi reaminti ca am fost insotit de Daneel, care poate depune marturie ca am trecut prin centrala fara sa ne oprim si ca la iesire nu aveam asupra mea nici un pulverizator.

Foarte incet, comisarul se aseza pe scaun. Nu privi in directia lui R. Daneel si nici nu incerca sa-i vorbeasca. Isi puse mainile grasute si albe pe tablia biroului si le privi cu o expresie de suferinta acuta.

— Lije, rosti el, nu stiu ce sa zic sau ce sa cred. Si n-are nici un rost sa te bizui pe partener ca alibi. El nu poate depune marturie.

— Oricum, neg ca as fi luat pulverizatorul alfa.

Degetele lui Enderby se incrucisara si se inclestara.

— Lije, de ce a venit Jessie aici azi dupa-amiaza?

— M-ai intrebat deja asta, comisare. Iti raspund la fel: pro­bleme de familie.

— Lije, am obtinut unele informatii de la Francis Clousarr.

— Ce fel de informatii?

— El sustine ca Jezebel Baley face parte dintr-o societate medievalista ce are ca scop rasturnarea prin forta a guvernului.

— Esti sigur ca este vorba despre aceeasi persoana? Exista multi Baley.

— Insa nu si multe Jezebel Baley.

— Prin urmare, i-a folosit numele?

— A spus Jezebel”. L-am auzit cu urechile mele, Lije, nu-ti reproduc vorbele altora.

— Este adevarat, Jessie a facut parte dintr-o societate secreta si inofensiva de ticniti. Activitatile ei s-au rezumat insa la partici­parea la intruniri si a regretat amarnic cele facute.

— Situatia nu va fi privita asa de consiliul director

— Vrei sa spui ca voi fi suspendat din functie si acuzat de distrugerea unui bun guvernamental public sub forma lui R. Sammy?

— Sper ca nu, dar lucrurile stau cum nu se poate mai rau. Toti stiu ca nu-l placeai pe R. Sammy. Sotia ta a fost vazuta discutand cu el azi dupa-amiaza. Plangea si unele dintre cuvintele ei au fost auzite. Erau inofensive in sine, dar mozaicul poate fi completat. Este posibil ca tu sa fi considerat ca era periculos sa-i permiti lui R. Sammy sa poata declara ceva. Si intr-adevar ai beneficiat de oportunitatea de a face rost de arma crimei.

— Daca as fi dorit sa sterg toate dovezile impotriva lui Jessie, il intrerupse Baley, l-as mai fi adus aici pe Francis Clousarr? Se pare ca el stie despre ea mai multe decat ar fi putut sti R. Sammy. Inca un lucru! Am trecut prin centrala ato­moelectrica cu optsprezece ore inainte ca R. Sammy sa fi vorbit cu Jessie. Stiusem oare cu atata timp in avans ca va trebui sa-l distrug si furasem un pulverizator alfa pe baza acestei clar­viziuni?

— Astea sunt niste observatii pertinente, incuviinta comisarul. O sa fac tot ce pot. Imi pare foarte rau, Lije.

— Serios? Comisare, crezi cu adevarat ca n-am facut-o eu?

— Lije, raspunse incet Enderby, o sa fiu sincer cu tine: nu stiu ce sa cred.

— Atunci iti voi spune ce cred eu: totul este o inscenare complexa, construita cu grija.

Tinuta comisarului se incorda.

— Stai asa, Lije, nu te repezi orbeste! Cu genul acesta de aparare n-o sa atragi simpatia nimanui. A fost utilizata de prea multi indivizi fara capatai.

— Nu cersesc simpatie, ci spun pur si simplu adevarul. Sunt scos din circulatie ca sa nu pot afla detaliile cazului Sarton. Din pacate pentru autorul scenariului, este prea tarziu.

— Ce?!

Baley isi privi ceasul. Era ora 23:00.

— Stiu cine a pus la cale inscenarea, rosti el, si mai stiu cum si cine l-a ucis pe Sarton. Am la dispozitie o ora ca sa-ti spun despre ce este vorba, sa-l prind pe asasin si sa inchid dosarul.

18. Sfarsitul unei anchete

Ochii comisarului se mijira, apoi se holbara la Baley.

— Ce vrei sa faci? Ai incercat si ieri dimineata asa ceva, in domul lui Fastolfe. Nu din nou, te rog!

Baley incuviinta din cap.

— Stiu. Prima oara m-am inselat.

Se gandi cu furie: „Si a doua oara. Dar nu acum, nu de data aceasta, nu”

Gandul se topi, sfaraind ca o micropila sub un atenuator pozi­tronic.

— Judeca si singur, comisare, zise el. Accepta-mi ipoteza ca dovezile impotriva mea au fost plantate deliberat. Accept-o si vezi unde te duce. Intreaba-te cine ar fi putut planta aceste dovezi.

In mod evident, doar cineva care stia ca aseara am fost in centrala Williamsburg.

— Bine, accept ipoteza. Cine poate fi persoana respectiva?

— Din cantina, incepu Baley, am fost urmarit de un grup de medievalisti. Am scapat de ei, sau cel putin asa am crezut, dar in mod evident cel putin unul m-a vazut intrand in centrala. Am luat-o pe acolo - intelegi? - tocmai pentru a scapa de ei.

Comisarul cazu pe ganduri.

— Clousarr? Era impreuna cu ei?

Baley aproba din cap.

— Bine, spuse Enderby, il vom interoga. Daca stie ceva, vom scoate de la el tot adevarul. Ce as mai putea face, Lije?

— Stai asa! Nu s-a terminat. Intelegi ideea mea?

— Ia sa vedem (Comisarul isi inclesta mainile.) Clousarr te-a vazut intrand in centrala atomoelectrica Williamsburg, sau altcineva din grupul sau i-a transmis aceasta informatie. A decis sa utilizeze faptul acesta pentru a te inculpa pe tine si a-ti stopa investigatia. Asta vrei sa spui?

— Pe aproape.

— Perfect. (Enderby paru sa se anime inaintea sarcinii.) Evident, stia ca sotia ta facea parte din organizatia lui, motiv pentru care viata ta personala nu va fi supusa unei cercetari realmente minutioase. A crezut ca vei demisiona, in loc sa te impotrivesti dovezilor circumstantiale. Apropo, Lije, ce-ai zice sa demisionezi? Vreau sa zic, daca lucrurile capata intr-adevar o intorsatura neplacuta. Am putea pastra tacerea

— Nici in ruptul capului!

— Cum vrei, stranse din umeri comisarul. Asadar, unde ramasesem? Ah, da, Clousarr a facut rost de un pulverizator alfa, probabil prin intermediul unui complice din centrala, iar un alt complice s-a ocupat de distrugerea lui R. Sammy. (Rapai usor cu varful degetelor pe masa.) Nu-i o explicatie prea grozava, Lije.

— De ce?

— Prea improbabila. Prea multi complici. In plus, Clousarr are un alibi batut in cuie pentru noaptea si dimineata crimei din Orasul Spatial. L-am verificat aproape imediat, desi eu am fost singurul care a stiut motivul pentru verificarea acelui interval de timp.

— Comisare, rosti Baley, eu n-am afirmat nici o clipa ca asasinul a fost Clousarr, ci tu ai spus-o. Putea sa fie oricine din organizatia medievalista. Clousarr este doar un individ al carui chip Daneel l-a recunoscut printr-o intamplare. Nici macar nu cred ca joaca un rol important in organizatie. Desi ceva mi se pare straniu la el

— Ce anume? se interesa Enderby suspicios.

— Stia ca Jessie facea parte din organizatia lui. Crezi ca-i cu­noaste pe toti membrii organizatiei?

— Nu stiu, insa intr-adevar stia despre Jessie. Poate ca ea era importanta, fiind sotia unui politist. Poate ca si-a reamintit-o tocmai din cauza aceasta.

— Vrei sa spui ca, pe neasteptate, a declarat ca Jezebel Baley era membru al organizatiei medievaliste? Pur si simplu, asa? Jezebel Baley?

Enderby incuviinta din cap.

— Iti repet ca l-am auzit cu urechile mele.

— Asta mi se pare straniu, comisare. Dinainte de nasterea lui Bentley, Jessie nu si-a mai utilizat niciodata prenumele intreg. Stiu asta cu siguranta. S-a alaturat medievalistilor dupa ce renuntase la prenumele intreg. Si in privinta asta sunt absolut sigur. Atunci de unde o cunostea Clousarr dupa numele Jezebel?

Comisarul se inrosi la fata si vorbi repede:

— Pai, daca-i vorba de asta, probabil c-a zis Jessie”. Eu pur si simplu am completat numele, in mod automat. Da, sunt sigur de asta. A zis Jessie”.

— Pana acum ai fost absolut sigur c-a zis Jezebel”. Te-am intrebat de cateva ori.

— Doar nu vrei sa ma faci mincinos? ridica glasul Enderby.

— Pur si simplu ma-ntreb daca nu cumva Clousarr n-a zis de fapt nimic. Ma-ntreb daca nu cumva ai inventat totul. Tu o cunosti pe Jessie de douazeci de ani si tu stii ca se numeste Jezebel.

— Ti-ai pierdut mintile, omule!

— Chiar asa? Unde ai fost azi dupa pranz? Ai lipsit cel putin doua ore.

— Ma interoghezi?

— Voi raspunde tot eu in locul tau. Ai fost in centrala atomoelectrica Williamsburg.

Comisarul sari de pe scaun. Fruntea ii sclipea, iar in colturile gurii se zareau stropi albi de spuma.

— Ce dracu' vrei sa spui?

— N-ai fost acolo?

— Baley, esti suspendat din functie! Preda-mi legitimatia.

— Nu inca. Asculta-ma pana la capat.

— Nici gand! Esti vinovat. Esti complet vinovat si ma scanda­lizeaza tentativa ta ieftina de a ma face pe mine - pe mine! - sa par ca as fi conspirat impotriva ta.

Isi pierdu glasul pentru moment intr-un chitait de indignare, apoi reusi sa icneasca:

— De fapt, esti arestat!

— Nu, rosti Baley apasat, nu inca. Comisare, am in mana un blaster. Este indreptat spre tine si este armat. Te rog, nu incerca vreo prostie, deoarece sunt disperat si vreau sa termin ce am de spus. Dupa aceea, n-ai decat sa actionezi dupa cum iti place.

Cu ochii holbati, Enderby se zgai la teava amenintatoare din mana detectivului.

— Baley, se balbai el, pentru asta capeti douazeci de ani in cel mai adanc nivel al inchisorii Orasului.

R. Daneel se misca pe neasteptate si mana sa prinse inche­ietura lui Baley. Vorbi incet:

— Nu pot permite aceasta, partenere Elijah. Nu trebuie sa pricinuiesti nici un rau comisarului.

Pentru prima data de cand R. Daneel intrase in Oras, comisarul i se adresa direct:

— Tu, tine-l! Legea 1!

— Nu intentionez sa-i fac nici un rau, Daneel, spuse repede Baley, daca-l vei impiedica sa ma aresteze. Ai spus ca ma vei ajuta sa rezolv cazul. Mai am patruzeci si cinci de minute.

Fara sa elibereze incheietura lui Baley, R. Daneel zise:

— Comisare, cred ca Elijah trebuie lasat sa vorbeasca. Ma aflu chiar in acest moment in legatura cu dr. Fastolfe

— Cum? Cum? se rasti Enderby.

— Am asupra mea o unitate subeterica autonoma, raspunse robotul.

Comisarul ramase cu ochii holbati la el.

— Ma aflu in legatura cu dr. Fastolfe, urma inexorabil R. Daneel, care mi-a spus ca ai lasa o impresie neplacuta daca ai refuza sa il asculti pe Elijah. Ar putea urma niste implicatii care sa te afecteze negativ.

Enderby se lasa sa cada in scaun, amutit.

— Comisare, vorbi Baley, afirm ca azi ai fost in centrala atomoelectrica Williamsburg, ai obtinut pulverizatorul alfa si i l-ai dat lui R. Sammy. In mod deliberat ai ales centrala Williamsburg, pentru a ma invinovati. Ba chiar ai profitat de revenirea lui Gerrigel, pentru a-l invita la Departament si a-i inmana o bagheta de dirijare reglata gresit in mod premeditat, pentru a-l duce in magazia de resurse fotografice, unde sa-l descopere pe R. Sammy. Te-ai bizuit pe el pentru a pune un diagnostic corect in privinta distrugerii robotului.

Detectivul cobori blasterul.

— Daca doresti sa ma arestezi, da-i drumul, dar Orasul Spatial nu se va multumi cu atat.

— Motivul? se balbai Enderby cu rasuflarea intretaiata. (Oche­larii i se aburisera si-i scoase de la ochi, iar in absenta lor isi recapata expresia neajutorata si cumva vaga.) Ce motiv as fi avut sa procedez asa?

— M-ai adus intr-o situatie dificila, nu? Va pune un bat in spitele anchetei Sarton, nu? in plus, R. Sammy stia prea multe.

— Prea multe despre ce, pentru numele lui Dumnezeu?

— Despre felul in care un spatial a fost asasinat acum cinci zile si jumatate. Comisare, tu l-ai ucis pe Sarton in Orasul Spatial!

Cel care vorbi fu R. Daneel. Enderby putu doar sa-si inclesteze mainile in par si sa scuture din cap.

— Partenere Elijah, rosti robotul, ma tem ca ipoteza aceasta este discutabila. Dupa cum stii, este imposibil ca asasinul docto­rului Sarton sa fi fost comisarul Enderby.

— Ascultati atunci. Ascultati-ma! Enderby m-a implorat pe mine sa preiau cazul, nu l-a repartizat nici unuia dintre detec­tivii care aveau o clasificare superioara mie. A facut asta din cateva motive. In primul rand, am fost colegi de scoala si s-a gandit ca va putea conta pe faptul ca nu m-as putea gandi niciodata ca un vechi prieten si un superior respectat ar putea fi un criminal. Altfel spus, a contat pe binecunoscuta mea loia­litate. In al doilea rand, stia ca Jessie facea parte dintr-o organizatie clandestina si se astepta sa ma poata indeparta de la conducerea anchetei sau sa ma santajeze pentru a-mi obtine tacerea, daca ma apropiam prea mult de adevar. De fapt, nu-si facea prea multe griji in directia respectiva. La inceput, s-a straduit din rasputeri sa-mi trezeasca neincrederea fata de tine, Daneel, si sa se asigure ca noi doi aveam teluri opuse. Stia de declasificarea tatalui meu si putea sa banuiasca felul in care voi reactiona. Vedeti, este un avantaj ca ucigasul sa conduca ancheta asupra propriei sale crime.

Comisarul isi regasi glasul si vorbi slab:

— Cum as fi putut sa stiu despre Jessie? Se rasuci spre robot: Tu! Daca transmiti asta spre Orasul Spatial, spune-le ca-i o minciuna! O minciuna!

Baley interveni, ridicand vocea pentru o clipa si apoi o cobori intr-un soi straniu de calm incordat:

— Este sigur ca puteai sa stii despre Jessie. Esti medievalist si faci parte din organizatie. Ochelarii de moda veche! Ferestrele! Este evident ca temperamentul tau are aceasta orientare. Exista insa dovezi si mai clare.

Cum a aflat Jessie ca R. Daneel era robot? La momentul respectiv, am fost extrem de derutat. Desigur, acum stim ca a aflat prin organizatia medievalista din care facea parte, dar explicatia nu face decat sa deplaseze intrebarea cu un pas mai inapoi. De unde stiau medievalistii? Comisare, tu insuti ai raspuns la intrebarea aceasta prin ipoteza ca Daneel a fost recunoscut ca robot in timpul incidentului din magazinul de pantofi. Eu n-am crezut teoria asta. N-am putut s-o cred. Cand l-am vazut prima data pe R. Daneel, l-am considerat om si n-am nici o problema cu vederea.

Ieri l-am rugat pe dr. Gerrigel sa vina de la Washington. Ulterior am decis ca aveam nevoie de el din mai multe motive, dar, in clipa cand i-am telefonat, unicul meu scop fusese sa testez daca isi va seama ca Daneel este robot, fara sa fi stiut nimic de la mine.

Comisare, nu si-a dat seama! I l-am prezentat pe Daneel, a dat mana cu el, am discutat toti trei si abia dupa ce subiectul a ajuns la robotii umanoizi, a inteles natura lui Daneel. Iar el era dr. Gerrigel, principalul expert pamantean in roboti! Vrei sa spui ca o mana de zurbagii medievalisti ar fi mai priceputi decat el, in conditii de confuzie si tensiune, si in plus ar fi atat de siguri pe verdictul lor incat sa puna toata organizatia la treaba pornind de la impresia ca Daneel ar fi robot?

Este evident ca medievalistii trebuie sa fi stiut din capul locului ca Daneel era robot. Incidentul din magazinul de pantofi a fost pregatit in mod deliberat pentru a-i demonstra lui Daneel si, prin intermediul sau, Orasului Spatial, amploarea sentimen­telor antirobot din Orasul New York. A fost menit sa deruteze situatia, sa deturneze suspiciunile de la individ spre populatie ca un tot.

Dar daca medievalistii au stiut din capul locului adevarul despre Daneel, de la cine au aflat? Eu nu le-am spus. La un moment dat, am crezut c-a facut-o chiar Daneel, insa ipoteza respectiva nu poate fi reala. Singurul pamantean care ii cunostea identitatea erai tu, comisare!

— Este posibil si ca in Departament sa existe spioni, replica Enderby cu o energie surprinzatoare. Medievalistii puteau sa-i fi infiltrat printre noi. Insasi sotia ta era medievalista si daca nu ti se pare imposibil ca eu sa fiu de asemenea unul dintre ei, de ce sa nu existe si altii?

Colturile buzelor lui Baley se indepartara intr-un ranjet rau­tacios.

— Haide sa nu invocam spioni misteriosi, pana nu vedem unde ne duce solutia directa. Eu afirm ca tu esti informatorul cel mai evident, si cel real.

Privind retrospectiv, este interesant, comisare, sa-mi amin­tesc cum starea ta de spirit era mai mult sau mai putin joviala, dupa cum ma indepartam sau ma apropiam de solutie. Ieri dimineata, cand am vrut sa merg in Orasul Spatial, dar n-am dorit sa-ti spun motivul vizitei, ai fost practic in pragul colapsului. Credeai ca te descoperisem? Ca era o cursa menita sa te aduca in mainile spatialilor? Mi-ai spus ca-i urasti, ba chiar ai fost gata sa izbucnesti in lacrimi. Un timp am crezut ca reactia era determinata de amintirea umilintelor indurate in Orasul Spatial, atunci cand ai fost considerat suspect, insa ulterior Daneel mi-a spus ca sensibilitatile iti fusesera crutate cu dis­cretie. N-ai stiut niciodata ca fusesesi suspectat. Panica ta se datora fricii, nu umilintei.

Apoi, cand mi-am prezentat ipoteza complet eronata, in vreme ce tu participai prin intermediul circuitului trimensional, si ai vazut cat de departe ma aflam de adevar, increderea ti-a revenit. Ba chiar ai argumentat si le-ai luat apararea spatialilor. Dupa aceea ai fost destul de stapan pe tine pentru o vreme, de-a dreptul increzator. La momentul respectiv, am fost surprins ca mi-ai iertat cu atata usurinta acuzatiile gresite la adresa spatialilor, desi anterior imi tinusesi o intreaga prelegere despre sensibilitatea lor. Erai incantat de eroarea mea.

L-am apelat apoi pe dr. Gerrigel si ai dorit sa stii in ce scop o facusem, dar n-am vrut sa-ti spun. Asta te-a aruncat din nou in ghearele deznadejdii, deoarece te temeai

R. Daneel ridica pe neasteptate mana:

— Partenere Elijah! Baley isi privi ceasul 23:42!

— Ce este? intreba el nerabdator.

— Este posibil ca tulburarea comisarului sa fi fost deter­minata de temerea ca vei descoperi legaturile sale cu medie­valistii, in cazul in care admitem existenta acestora. Nu exista totusi nici o legatura intre el si crima. Este imposibil sa fi fost implicat in ea.

— Gresesti, Daneel, replica Baley. Comisarul nu stia ce do­ream sa discut cu Gerrigel, dar putea deduce fara mare greutate ca era vorba despre roboti. Lucrul acesta l-a speriat, fiindca un robot avea o legatura foarte stransa cu asasinarea lui Sarton. Nu-i adevarat, comisare?

Enderby scutura din cap:

— Cand se va termina aiureala asta, incepu el dar amuti negasindu-si cuvintele.

— Cum a fost comisa crima? intreba Baley cu o furie mocnita. C/Fe, fir-ar al dracu'! C/Fe! Utilizez denumirea ta, Daneel. Bene­ficiati din plin de atuurile unei societati C/Fe, totusi nu intelegeti felul in care un pamantean s-ar putea folosi de ea, cel putin pentru un avantaj temporar. Da-mi voie sa-ti explic.

Nu exista nici o dificultate pentru un robot de a traversa tinutul din exteriorul Orasului. Nici chiar noaptea. Nici chiar neinsotit. Comisarul i-a dat un blaster lui R. Sammy si i-a spus unde si cand sa se duca. El insusi a intrat in Orasul Spatial prin poarta Personalului, unde si-a lasat propriul blaster. L-a luat pe celalalt de la R. Sammy, l-a ucis pe Sarton, i-a dat blasterul lui R. Sammy si acesta a revenit in Orasul New York, strabatand campia exte­rioara. Iar azi l-a distrus pe R. Sammy, ale carui cunostinte devenisera primejdioase.

Asta explica totul. Prezenta comisarului si absenta armei In plus, nu mai este necesar sa presupunem ca un locuitor al Orasului a trebuit sa parcurga aproape doi kilometri noaptea, sub cerul liber.

Cu toate acestea, cand Baley termina de vorbit, R. Daneel rosti:

— Imi pare rau, partenere Elijah, si in acelasi timp imi pare bine pentru comisarul Enderby, dar teoria ta nu explica nimic. Ti-am spus ca proprietatile cerebro-analitice ale comisamlui sunt de asemenea natura incat este imposibil ca el sa fi comis o crima premeditata. Nu cunosc termenul exact care ar putea fi aplicat acestei realitati psihologice: lasitate, constiinta sau compasiune. Cunosc definitiile de dictionar ale termenilor respectivi, insa nu ma pot pronunta. Oricum, comisarul nu a ucis.

— Multumesc, sopti Enderby iar vocea ii capata putere si incredere. Nu stiu care iti sunt motivatiile, Baley, sau de ce incerci sa ma distrugi in felul acesta, dar voi ajunge eu la capatul firu

— Asteapta, spuse Baley. Inca n-am terminat.

Tranti cubuletul de aluminiu pe biroul lui Enderby si se stradui sa simta siguranta pe care spera ca o radia. De o jumatate de ora, isi ascunsese siesi faptul ca habar n-avea ce continea filmul. Incerca o cacealma, dar altceva nu-i mai ramasese de facut.

Enderby tresari inaintea obiectului micut.

— Ce-i asta?

— Nu-i o bomba, facu Baley sardonic, ci doar un micro­proiector obisnuit.

— Si? Ce va dovedi el?

— Pai sa ne uitam.

Unghia sa atinse una dintre fantele cubului si un colt al cabine­tului se incetosa, apoi se lumina, prezentand o scena tridimen­sionala straina.

Cadrul se ridica din podea pana in plafon si se extindea dincolo de peretii incaperii. Era scaldat intr-o lumina cenusie al carei spectru nu fusese niciodata furnizat de utilitatile Orasului.

„Trebuie sa fie zorii despre care vorbesc spatialii”, gandi Baley cu un fior de neplacere amestecata cu o atractie perversa.

Scena prezenta domul lui Sarton. Cadavrul acestuia, un mor­man oribil de resturi carbonizate, umplea centrul imaginii.

Ochii lui Enderby se holbara, privind.

— Stiu, zise Baley, comisarul nu-i un asasin. Nu trebuia sa mi-o amintesti, Daneel. Daca as fi putut ocoli lucrul acesta mai devreme, as fi avut si solutia. De fapt, n-am intrezarit calea de iesire decat acum vreo ora, cand, intr-o doara, ti-am spus ca manifestasesi curiozitate despre lentilele de contact ale lui Bentley. Asta a fost, comisare! Atunci mi-am dat seama ca miopia si ochelarii tai reprezentau cheia. Banuiesc ca cei de pe Lumile Exterioare nu stiu ce este miopia, altfel ar fi ajuns aproape imediat la solutia crimei. Comisare, cand ti-ai spart ochelarii?

— Ce vrei sa spui? se incrunta Enderby.

— Cand m-ai chemat ca sa-mi incredintezi cazul, mi-ai spus ca ti-ai spart ochelarii in Orasul Spatial. Am banuit ca i-ai spart in tulburarea si agitatia care te-au cuprins cand ai auzit despre crima, dar tu insuti nu mi-ai marturisit-o niciodata si n-am avut nici un motiv sa fac presupunerea respectiva. Ba chiar, daca ai fi intrat in Orasul Spatial cu gandul sa comiti o crima, erai deja suficient de agitat pentru ca sa-ti scapi ochelarii si sa-i spargi inainte de comiterea crimei. Asa este, nu? De fapt, ce s-a-ntamplat?

— Nu vad scopul intrebarii, partenere Elijah, interveni R. Daneel.

„Mai sunt partenerul Elijah pentru numai zece minute”, gandi Baley. „Mai iute! Vorbeste iute! Si gandeste iute!”

In timp ce vorbea, manevra imaginea filmata in domul lui Sarton. O extinse cu stangacie, cu degete nesigure in tensiunea care-l coplesea. Treptat, prin transfocari sacadate, cadavrul se apropie, crescand. Baley aproape ca putea simti duhoarea carnii carbonizate. Capul, umerii si partea de sus a unui brat erau legate de partea inferioara a trupului prin restul innegrit al coloanei vertebrale din care se desprindeau cioturile arse ale coastelor.

Baley trase cu coada ochiului spre comisar. Enderby in­chisese ochii si se ingalbenise la fata. Detectivul simtea de asemenea ca i se face rau, dar trebuia sa priveasca. Utilizand comenzile transmitatorului, ocoli lent cadavrul, rotind imaginea si prezentand-o din diverse unghiuri. La un moment dat, unghia ii luneca si podeaua din imagine se inclina brusc si se extinse pana ce ea si lesul deopotriva devenira o ceata care depasea puterea de rezolutie a transmitatorului. Detectivul reduse transfo­carea, indepartand trupul.

Continua sa vorbeasca. Trebuia s-o faca. Nu se putea opri pana nu gasea lucrul pe care-l cauta. Iar daca nu-l gasea, toata vorbaria lui ar fi fost zadarnica. Mai rau decat zadarnica Inima ii bubuia, la fel ca si capul.

— Comisarul, vorbi el, nu putea comite o crima premeditata. Perfect adevarat! Premeditata. Insa orice om poate sa ucida acci­dental. Comisarul n-a intrat in Orasul Spatial pentru a-l ucide pe Sarton. Voia sa te ucida pe tine, Daneel, pe tine! Exista ceva in cerebro-analiza lui care sa indice c-ar fi incapabil sa distruga o masina? Asa ceva nu ar fi asasinat, ci doar sabotaj.

Comisarul este un medievalist cu trup si suflet. A lucrat alaturi de Sarton si cunostea scopul pentru care fusesesi proiectat, Daneel. Se temea ca scopul respectiv putea fi atins, ca pamantenii vor fi in cele din urma instrainati de Pamant. De aceea, a decis sa te distruga pe tine, Daneel. Erai singurul robot de acest tip care fusese construit deocamdata si avea toate motivele sa creada ca, prin demonstrarea amplitudinii si deciziei miscarii medievaliste pamantene, avea sa-i descurajeze pe spatiali. Stia ca pe Lumile Exterioare exista o opinie publica puternica in favoarea stoparii proiectului Orasului Spatial. Probabil ca Sarton discutase cu el despre asta si de aceea a considerat ca distrugerea robotului va fi picatura care sa umple paharul.

Nu afirm ca gandul de a te lichida pe tine, Daneel, a fost unul placut. Banuiesc ca l-ar fi pus pe R. Sammy s-o faca, daca tu n-ai fi avut un aspect atat de uman incat Sammy sa nu poata sesiza ori intelege deosebirea. Legea 1 l-ar fi oprit. Comisarul ar fi pus alt om s-o faca, insa el era singurul care avea acces permanent in Orasul Spatial.

Dati-mi voie sa reconstruiesc cam ce planuise comisarul. Recu­nosc ca-i doar o ipoteza, dar cred ca se apropie destul de mult de adevar. A stabilit intalnirea cu Sarton, insa in mod premeditat a venit mai devreme, de fapt, in zori. Banuiesc ca Sarton ar fi dormit, dar tu, Daneel, ai fi fost treaz. Apropo, Daneel, presupun ca stateai in domul lui Sarton, nu?

— Ai dreptate, partenere Elijah, incuviinta R. Daneel.

— Sa continui atunci. Comisarul s-ar fi apropiat de usa domului, Daneel ar fi receptat o salva de blaster in piept sau in cap si ar fi fost distrus. Comisarul s-ar fi indepartat apoi grabit pe strazile Orasului Spatial, pustii la revarsatul zorilor, revenind in locul unde astepta R. Sammy. I-ar fi inapoiat blasterul si apoi s-ar fi intors agale spre domul lui Sarton. Daca ar fi fost necesar, ar fi „descoperit” el insusi robotul distrus, desi ar fi preferat s-o faca altcineva. Daca ar fi fost intrebat de ce venise atat de matinal, cred ca ar fi spus ca venise sa-l anunte pe Sarton despre zvonurile privind un atac medievalist asupra Orasului Spatial, rugandu-l sa ia masuri discrete de evitare a unui conflict deschis intre spatiali si pamanteni. Distrugerea robotului i-ar fi intarit spusele.

Daca ar fi fost intrebat despre intervalul cam lung scurs intre intrarea in Orasul Spatial si sosirea la domul lui Sarton, comisarul ar fi putut spune ia sa vedem ca vazuse pe cineva furisan­du-se pe strazi si indreptandu-se spre tinutul inconjurator. Il urmarise pentru o vreme pe necunoscut, dar nu-l identificase. In felul acesta, spatialii ar fi fost incurajati sa urmeze o pista falsa. Cat despre R. Sammy, el n-ar fi fost bagat in seama de nimeni. Un robot, printre atatia de la fermele automatizate din exteriorul Orasului. Sunt aproape de adevar, comisare?

— Eu nu l-am, se foi Enderby.

— Nu, aproba Baley, nu l-ai ucis pe Daneel. El se afla aici si, de cand a venit in Oras, ti-a fost imposibil sa-l privesti in ochi, ori sa i te adresezi pe nume. Priveste-l acum, comisare!

Enderby nu putu s-o faca. Isi acoperi fata cu palme tremuratoare.

Mainile la fel de tremuratoare ale lui Baley aproape ca scapara transmitatorul. Gasise!

Imaginea era focalizata acum asupra intrarii principale in domul lui Sarton. Usa ramasese deschisa, glisand in locasul ei din perete pe ghidajele din metal lucitor. Jos, in ele Acolo! Acolo!

Sclipirea era inconfundabila.

— Iata ce s-a intamplat, urma detectivul. Te aflai la dom, cand ti-ai scapat ochelarii. Probabil ca erai agitat si stiu cum te comporti in asemenea ocazii. Iti scoti ochelarii de la ochi si-i stergi. Asa ai facut si atunci, dar mainile iti tremurau si i-ai scapat - poate ca ai si calcat pe ei. Oricum, i-ai spart, si in aceeasi clipa usa s-a deschis si a aparut o silueta care semana cu Daneel.

Ai tras cu blasterul in ea, ai cules resturile ochelarilor si ai fugit. Spatialii au descoperit cadavrul, nu tu, si cand ai revenit acolo ai aflat ca nu-l ucisesesi pe Daneel, ci pe Sarton, care se sculase mai devreme. Spre ghinionul lui, Sarton il proiectase pe Daneel dupa chipul si asemanarea sa, iar in momentul acela de tensiune, lipsit de ochelari, nu i-ai putut deosebi Iar daca vrei dovada fizica, iat-o acolo!

Imaginea domului lui Sarton tremura si Baley aseza cu atentie transmitatorul pe birou, fara sa-si desprinda mana de pe el.

Trasaturile lui Enderby erau deformate de groaza, iar ale lui Baley de incordare. R. Daneel parea indiferent.

— Daneel, ce era sclipirea aceea din culisa usii? arata detec­tivul.

— Doua cioburi minuscule de sticla, raspunse inexpresiv robotul. N-au insemnat nimic pentru noi.

— Vor insemna acum. Sunt fragmente de lentile concave. Masurati-le proprietatile optice si comparati-le cu ale ochelarilor pe care-i poarta acum Enderby. Nu-i sparge, comisare!

Se repezi spre acesta si-i smulse ochelarii din maini. Ii intinse spre R. Daneel, gafaind:

— Cred ca asta constituie dovada clara ca el a fost la dom anterior momentului stiut pana acum.

— Eu sunt convins, spuse R. Daneel. Acum inteleg ca cere­bro-analiza comisarului m-a abatut complet de la pista reala. Te felicit, partenere Elijah!

Ceasul lui Baley arata 24:00. Incepea o noua zi.

Comisarul isi cobori incet capul pe brate. Cuvintele i se auzira inabusit, printre suspine:

— A fost o eroare O eroare N-am vrut sa-l omor.

Pe neasteptate, luneca de pe scaun si ramase inert pe podea.

R. Daneel sari spre el, rostind:

— I-ai pricinuit un rau, Elijah. Asta nu este bine.

— Doar n-a murit, nu?

— Nu, este doar inconstient.

— O sa-si revina. Cred ca stresul a fost prea mare pentru el. N-am avut incotro, Daneel, am fost nevoit sa procedez in felul acesta. Nu aveam nici o dovada concreta care sa poata fi prezentata tribunalului, numai ipoteze. A trebuit sa-l inghesui in colt, sa-l sicanez si sa prezint scenariul treptat, sperand ca el va ceda. A cedat, Daneel. L-ai auzit marturisind, da?

— Da.

— Ei bine, ti-am promis ca va fi in beneficiul Orasului Spatial, asa ca Stai, isi revine.

Comisarul gemu. Pleoapele ii tresarira si se deschisera. Ii privi in tacere pe cei doi.

— Comisare, vorbi Baley, ma auzi?

Enderby incuviinta din cap apatic.

— Perfect. Ei bine, spatialii au probleme mai importante pe cap decat sa te puna pe tine sub acuzatie. Daca ai coopera cu ei

— Ce? Ce?

In ochii comisarului incepuse sa infloreasca un licar de speranta.

— Esti probabil un personaj important in organizatia medie­valista din Oras, poate chiar la nivel planetar. Manipuleaza-i pe medievalisti in directia colonizarii spatiale. Iti dau si o idee pentru lozinca de propaganda: „Putem reveni la sol - dar pe alte planete!”

— Nu-nteleg, bolborosi comisarul.

— Asta doresc spatialii. Si asa sa ma ajute Dumnezeu, asta-mi doresc si eu acum, dupa o mica discutie pe care am avut-o cu Fastolfe. Asta isi doresc ei, mai mult decat orice. Venind pe Pamant si stand aici in acest scop, risca permanent sa se imbol­naveasca si moara. Daca uciderea lui Sarton te va ajuta sa impingi medievalismul in directia reluarii colonizarii galactice, probabil ca o vor considera un sacrificiu meritoriu. Acum intelegi?

— Elijah are dreptate, interveni R. Daneel. Ajuta-ne, comisare, si vom da uitarii trecutul. Vorbesc in numele doctorului Fastolfe si, in general, al oamenilor nostri. Desigur, daca ai accepta sa ne ajuti doar pentru ca dupa aceea sa ne tradezi, nu trebuie sa uiti ca detinem dovada vinei tale. Sper ca intelegi si acest aspect. Este dificil pentru mine sa il mentionez.

— Nu voi fi condamnat? intreba comisarul.

— Nu, cu conditia sa ne ajuti. Lacrimile umplura ochii lui Enderby.

— Sigur ca da. A fost un accident. Explica-le! Un accident. Am facut ceea ce mi s-a parut corect.

— Daca ne ajuti, rosti Baley, atunci vei face ceea ce este corect. Colonizarea spatiala reprezinta unica salvare posibila a Pamantului. Iti vei da seama de asta, daca vei analiza problema fara prejudecati. Daca vezi ca nu reusesti, stai putin de vorba cu Fastolfe. Iar acum poti incepe sa fii de ajutor, musamalizand cazul R. Sammy. Declara ca a fost un accident sau altceva. Inchide dosarul!

Se scula in picioare.

— Si nu uita: eu nu sunt singurul care cunoaste adevarul. Daca incerci sa scapi de mine iti semnezi autodistrugerea. Tot Orasul Spatial stie cine a fost ucigasul. Ai inteles asta, da?

— Nu mai este necesar sa insisti, Elijah, spuse R. Daneel. Este sincer si ne va ajuta. Toate acestea sunt evidente in cerebro-ana­liza lui.

— Bine. Atunci eu plec spre casa. Vreau sa ma ingrijesc ca Jessie si Bentley sa reinceapa o existenta normala. Si vreau sa dorm Daneel, tu vei ramane pe Pamant dupa plecarea spa­tialilor?

— Nu am fost informat, raspunse robotul. De ce intrebi?

Baley isi musca usor buza.

— Nu crezusem ca voi spune vreodata asa ceva unui robot, insa am incredere in tine. Ba chiar te admir. Eu sunt prea batran ca sa parasesc vreodata Pamantul, dar cand scolile pentru emi­granti vor fi infiintate, voi avea grija de Bentley. Poate daca intr-o buna zi, tu si Bentley, impreuna

— Poate, incuviinta R. Daneel inexpresiv.

Robotul se intoarse spre Enderby, care ii privea cu o expresie sfarsita, inapoia careia se citea totusi revenirea vitalitatii.

— Prietene Julius, spuse R. Daneel, am incercat sa inteleg unele remarci pe care Elijah mi le-a adresat mai devreme. Poate ca am inceput sa le inteleg deoarece, in mod neasteptat, mi se pare ca distrugerea a ceea ce nu ar trebui sa existe - mai precis, distrugerea a ceea ce voi, oamenii, numiti „rau” - este mai putin justificata si mai putin dezirabila decat transformarea raului in ceea ce voi numiti „bine”.

Ezita, apoi parca surprins de propriile sale cuvinte, adauga:

— Mergi si de acum sa nu mai pacatuiesti.

Brusc surazator, Baley il prinse pe R. Daneel de cot si iesira pe usa, unul langa celalalt.