|
|
|
Baltagul
de Mihail Sadoveanu
Demonstratie
Mihail Sadoveanu (1880-1961), scriitor cu o opera epica impresionanta, a abordat o tematica diversa: istoria Moldovei („Fratii Jderi”), natura patriei („Tara de dincolo de negura”), viata monotona a oraselor de provincie („Locul unde nu s-a intamplat nimic”), obiceiurile pastoresti („Baltagul”).
Publicat in 1930, „Baltagul” ocupa un loc aparte intre romanele lui Sadoveanu, fiind receptat si interpretat ca roman monografic, mitic, initiatic si chiar politist. Este considerat roman mitic, deoarece are la baza mitul pastoral din balada „Miorita”: conflictul economic dintre ciobani, urmat de moartea unuia dintre ei. Opera este un roman monografic, deoarece prezinta viata si obiceiurile muntenilor sub toate aspectele: datini, traditii, conceptii despre viata. Romanul are un caracter initiatic, pentru ca unul dintre personaje – Gheorghita – strabate drumul cunoasterii, se maturizeaza treptat prin experientele acumulate. De asemenea, „Baltagul” poate fi interpretat ca fiind un roman politist, intrucat eroina, Vitoria Lipan cerceteaza cauzele si circumstantele mortii sotului sau.
Apartine acestei specii literare, deoarece este o creatie epica in proza, de mare intindere, cu o actiune complexa, formata din mai multe episoade, la care participa un numar mare de personaje, intre care se stabilesc conflicte puternice, oferind o imagine ampla si profunda asupra vietii.
Tema romanului este cea a cautarii si a cunoasterii adevarului. Este ilustrata lumea arhaica a satului romanesc de la munte la confluenta cu civilizatia orasului, de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea.
Titlul, format dintr-un substantiv articulat hotarat, este simbolul lumii oierilor condusi dupa legea talionului „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”. Baltagul desemneaza atat unealta cu care Nechifor Lipan este omorat, cat si instrumentul cu care se face dreptate; este, asadar, atat simbolul setei de inavutire, cat si al actului justitiar.
Caracterul epic al operei se concretizeaza in elementele lui esentiale: existenta unei actiuni structurate in momentele caracteristice ale unui subiect literar, prezenta personajelor, a naratorului, a modurilor de expunere si a conflictelor.
Cele saisprezece capitole ale romanului sunt structurate in trei parti si in momente ale subiectului. Partea intai, alcatuita din primele sase capitole, reprezinta expozitiunea si intriga. Expozitiunea o prezinta pe Vitoria, sotie de oier instarit din Magura Tarcaului, asteptandu-si cu neliniste sotul plecat, inca din toamna, sa cumpere oi de la Dorna.
Intarzierea prelungita a lui Lipan o determina pe Vitoria sa-l cheme pe fiul sau Gheorghita, dus la Jijia, pentru a pleca impreuna cu acesta in cautarea lui Nechifor, moment ce constituie intriga romanului.
Partea a II-a (capitolele VII-XIII) constituie desfasurarea actiunii, din care aflam ca la inceputul lui martie, impreuna cu Gheorghita, Vitoria pleaca la Dorna . Cei doi strabat satele de munte si afla despre trecerea pe acolo a lui Lipan. La Vatra Dornei, se confirma ca Nechifor a cumparat trei sute de oi, din care a vandut o suta altor oieri, cu care a pornit la vale. Intreband din sat in sat, Vitoria constata ca urmele lui Lipan se pierd intre Suha si Sabasa.
Ultima parte (capitolele XIV-XVI) are un pronuntat caracter dramatic si cuprinde punctul culminant si deznodamantul.
Cu ajutorul lui Lupu – cainele credincios al lui Lipan, pripasit la un gospodar din Suha – Vitoria descopera osemintele sotului, moment ce constituie punctul culminant.
Scena pedepsirii asasinilor, Calistrat Bogza si Ilie Cutui, indeplinirea ceremonialului de inmormantare si planurile de viitor ale femeii constituie deznodamantul romanului.
„Baltagul” are un numar mare de personaje care dau amploare actiunii; exisa personaje principale (Vitoria, Gheorghita, Nechifor), personaje secundare (Minodora, preotul Danila, baba Maranda, hangiul David, Calistrat Bogza si Ilie Cutui), personaje episodice (mos Pricop, argatul Mitrea, prefectul, subprefectul).. Vitoria Lipan este un personaj reprezentativ pentru aceasta lume arhaica, dovedind inteligenta, tarie morala si devotament, demnitate si curaj, respect pentru semeni si pentru traditii. Nechifor Lipan, personaj absent, este o figura emblematica a lumii oierilor, iar Gheorghita, fiul lor, strabate un drum initiatic de cunoastere si de maturizare.
Ca in orice opera epica, modul dominant de expunere este naratiunea, prin care faptele si intamplarile sunt relatate intr-o succesiune logica. Descrierea infatiseaza elemente ale peisajului, ale obiceiurilor sau contureaza portrete. Dialogul da dinamism actiunii si are rol in caracterizarea indirecta a personajelor, iar monologul interior evidentiaza zbuciumul sufletesc al personajelor.
Nararea se realizeaza la persoana a III-a, dintr-o perspectiva obiectiva, de catre un narator omniscient. Uneori, prin rememorarea de catre un personaj a unor evenimente din trecut, se foloseste retrospectiva.
Ca in orice roman, conflictele sunt numeroase; exista un conflict social, imprumutat din balada populara „Miorita” si altele psihologice. Unul dintre conflictele psihologice bine evidentiate de narator se gaseste in expozitie: asteptandu-si sotul, Vitoria traieste sentimente contradictorii care penduleaza intre increderea in intoarcerea lui Lipan si presimtirile care o asalteaza.
In concluzie, opera literara „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu – „partea nescrisa a Mioritei”, asa cum il numeste Vladimir Streinu – intruneste toate notele definitorii ale speciei literare roman.
