Tactica ascultarii invinuitului sau inculpatului

TACTICA ASCULTARII INVINUITULUI SAU INCULPATULUI

1. Importanta ascultarii invinuitului sau inculpatului

Ascultarea invinuitului sau inculpatului este activitatea procesuala si de tactica criminalistica, efectuata de organele de urmarire penala, in scopul stabilirii unor date cu valoare probatorie, necesare pentru aflarea adevarului in cauza care face obiectul cercetarii penale.

Importanta ascultarii invinuitului sau inculpatului consta in urmatoarele :

a.     constituie o garantie a dreptului de aparare ;

b.     permite obtinerea unor noi probe in cauza penala atat in acuzare cat si in aparare, intrucat

acesta cunoaste cel mai bine imprejurarile in care a fost comisa infratiunea, putand contribui in mare masura la aflarea adevarului ;

c.      permite verificarea concluziilor preliminare, a versiunilor emise de catre organele de cercetare

penala, dand posibilitatea indreptarii greselilor in timp util si respectarii depline a legalitatii ;

d.     obligatia organelor judiciare de a-l asculta pe invinuit sau inculpat in cele mai importante

momente ale desfasurarii procesului penal.

In faza de urmarire penala, invinuitul este ascultat la inceputul urmaririi penale si la sfarsitul acesteia(art. 70 alin. 3, art. 232 si art. 255); inculpatul este ascultat la luarea masurii arestarii preventive(art. 236 C.p.p.), in cazul continuarii cercetarii dupa punerea in miscare a actiunii penale

art. 237 C.p.p. si cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala (art. 250 si257 C.p.p.)

Cu ocazia ascultarii invinuitului sau a inculpatului, acestuia i se da posibilitatea sa-si expuna cat mai complet argumentele, este ajutat sa-si aminteasca detalii si sa propuna probe in apararea sa, probe a caror importanta nu trebuie niciodata subestimata.

Incalcarea dispozitiilor legale privind ascultarea invinuitului sau a inculpatului atrage sanctiunea nulitatii, deoarece prin aceasta este incalcat dreptul sau de aparare.

2. Pregatirea in vederea ascultarii invinuitului sau inculpatului

Pentru ca acesta activitate sa contribuie la lamurirea tuturor problemelor cauzei, este necesar sa fie pregatita temeinic si sa se desfasoare cu respectarea stricta a dispozitiilor legale si a regulilor de tactica criminalistica.

Pregatirea in vederea ascultarii invinuitului sau inculpatului consta in urmatoarele activitati:

a.     Studierea atenta a materialului existent in cauza, precum si a altor materiale.

Astfel organul de cercetare penala i-si asigura o pozitie superioara fata de invinuit sau inculpat ceea ce ii permite sa asigure ascultarea in mod calm, degajat, dar intr-o continua stare de atentie pentru a surprinde reactiile acestuia la intrebarile puse.

b.     Culegerea de date referitoare la persoana invinuitului sau inculpatului.

Stabilirea acestor date permite organului de cercetare penala sa alega procedeul tactic de ascultare a invinuitului sau inculpatului

c.      Intocmirea planului de ascultare

Planul de ascultare se intocmeste sub forma unui chestionar sau sub forma unui tabel, pentru fiecare invinuit sau inculpat in parte si pentru fiecare ascultare in parte, de obicei in cauzele complexe sunt cercetate infractiuni cu un pericol social mai grav.

El va cuprinde, in principiu, urmatoarele rubrici :

La sfarsitul planului de ascultare se noteaza data si locul unde se face ascultarea, modalitatea de chemare a invinuitului sau inculpatului, daca este chemat in stre de libertate sau nu si semnatura organului de cercetare penala care la intocmit.

Prima intrebare care va fi trecuta in planul de ascultare va fi in legatura cu invinuirea ce se aduce persoanei respective.

Planul de ascultare nu este rigid, el putand suferi modificari pe parcursul desfasurarii ascultarii, in raport de problemele noi aparute din relatiile invinuitului sau inculpatului, de aparitia unor contradictii, de argumentele prezentate de acesta, de schimbarea conduitei sale in timpul ascultarii.

d.     Stabilirea timpului si locului unde se va efectua ascultarea invinuitului sau inculpatului.

Pregatind ascultarea invinuitului sau inculpatului, organul de cercetare penala trebuie sa stabileasca locul, timpul si mijlocul prin care va fi chemat pentru ascultare.

De regula ascultarea invinuitului sau inculpatului se face la sediul organului de cercetare penala.

In anumite situatii, in care invinuitul sau inculpatul nu se poate deplasa la sediul de politie, deoarece este bolnav si netransportabil, satisface serviciul militar in alta localitate etc., organul de politie procedeaza la ascultarea acestuia acolo unde se gaseste.(art. 74 C.p.p.)

3. Etapele ascultarii invinuitului sau inculpatului

Ascultarea invinuitului sau inculpatului parcurge, in principal, urmatoarele etape :

a) verificarea identitatii individului sau inculpatului si ascultarea lui cu privire la datele personale ;

b) aducerea la cunostinta invinuitului sau inculpatului, despre dreptul de a fi asistat de un aparator ;

c) aducera la cunostinta invinuitului sau inculpatului, cu privire la fapta pentru care este invinuit si incadrarea juridica a acesteia ;

d) ascultarea relatarii libere a invinuitului sau inculpatului ;

e) punerea de intrebari si ascultarea raspunsurilor invinuitului sau inculpatului ;

f) consemnarea declaratiei invinuitului sau inculpatului ;

Organele de urmarire penala, inainte de al asculta pe invinuit, cere acestuia sa dea o declaratie scrisa personal, cu privire la invinuirea ce i se aduce (art.70 alin.2 C.p.p.)

Invinuitul sau inculpatul nu poate prezenta ori citi o declaratie scrsa mai inainte, insa se poate servi de insemnari asupra amanuntelor greu de retinut (art. 71 alin. 5 C.p.p.).

4.     Unele probleme privind psihologia invinuitului sau inculpatului. Probleme tactice folosite in ascultarea invinuitului sau inculpatului

In timpul ascultarii, organele de urmarire penala vor studia personalitatea individului, urmarindu-i reactiile si exteriorizarile psihice, din care vor cauta sa diferentieze pe cele reale de cele false.

Comportarea invinuitilor sau inculpatilor in timpul ascultarii se va diferentia dupa personalitatea acestora, dupa felul de comportare sociala, dupa temperament, dupa natura infractiunii comise, dupa faptul daca sunt infractori primari sau recidivisti, dupa felul probelor administrate impotriva lor etc.

Organele de cercetare penala vor incerca sa abordeze in mod gradat procedeele psihice care caracterizeaza personalitatea infractorului in savarsirea faptei penale de la deliberarea si luarea hotaraii de a comite infractiunea si pana la comportamentul post-ilicit si tentativele de a se sustrage de la raspunderea penala. In acest sens, vor fi avute in vedere procesele psihologice, care:

-se produc pana la luarea hotararii de a comite o infractiune (aparitia trebuintelor si a mobilului, proliferarea intentiei ilicite) ;

-au loc din momentul luarii hotararii pana la savarsirea faptei ;

-au loc pe parcursul savarsirii infractiunii (in faza tentativei si a consumarii faptei), momentele de slaba concentrare psihologica ale infractorului - cele mai prielnice pentru a lasa urme la locul savarsirii infractiunii sau de a comite greseli care sa-l dovedeasca drept autor ;

In urmarirea scopului lor infractorii nu ezita in a antrebuinta orice mijloc care l-ar putea ajuta: minciuna, perfidia, atitudini variate pornind de la ideea de a inspira compatimire pentru nedreptatea ce li se face sau pentru situatia in care au ajuns la ''siliti de imprejurari''si pana la aroganta si chiar intimidarea anchetatorului apreciind desfasurarea cercetariror ca tedentioasa, ilegala etc. deseori lasand a se intelege ca, in scopul ''punerii lucrurilor la punct'', vor apela la persoane foarte importante'' cu care au relatii.

Procedeele tactice folosite in ascultarea invinuitului sau inculpatului.

Pentru ca organele de urmarire penala sa obtina de la invinuiti sau inculpati declaratii complete si adevarate, este necesara folosirea unor procedee tactice de ascultare, in raport cu natura infractiunii comise, cu metodele si mijloacele folosite pentru savarsirea acesteia cu numarul participantilor, valoarea probelor administrate in cauza, precum si in functie de caracterul persoanei invinuitului sau inculpatului.

Procedee tactice de ascultare a invinuitului sau inculpatului.

-justificarea modului cum si-a folosit timpul anterior, in momentul si dupi comiterea faptei;

-ascultarea repetata asupra aceleiasi fapte si in mod amanuntit;

-prezentarea progresiva a probelor de nevinovatie;

-ascultarea invinuitului sau inculpatului despre activitatea altor invinuiti sau inculpati;

-ascultarea incrucisata de catre doi sau mai multi lucratori ai politiei de frontiera;

-expunerea de catre politist, a modului cum a fost savarsita infractiunea (pe baza versiunilor elaborate in raport de probele administrate in cauza).

5. Consemnarea declaratiei invinuitului sau inculpatului

Pentru ca declaratiile sa poata fi folosite in cadrul procesului penal si pentru a retine cu fidelitate ceea ce invinuitul sau inculpatul declara, legea prevede obligativitatea consemnarii in scris a acestor declaratii (art.73 alin. 1 C.p.p.)

Declaratiile invinuitului sau inculpatului se consemneaza in scris, la persoana I-a singular.

Invinuitului sau inculpatului i se ofera posibilitatea de a verifica daca cele relatate de el au fost consemnate in mod corect in declaratia scrisa. In acest sens, legea prevede ca declaratia se citeste acestuia, iar daca invinuitul sau inculpatul cere, i se da sa o citesca. Cand invinuitul sau inculpatul este de acord cu continutul declaratiei, o semneaza pe fiecare pagiaa si la sfarsit. Acesta prevedere a legii, se impune pentru a inlatura posibilitatea ca la sfarsitul declaratiei sa se faca aaaugiri. Sunt situatii cand invinuitul sau inculpatul nu poate sau refuza sa semneze declaratia, facandu-se mentiune in declaratia scrisi despre aceasta.

Pentru a conferi un caracter oficial declaratiei invinuitului sau inculpatului, acesta va fi semnata atat de catre cel care a dat-o, de aparator daca a participat la aceasta activitate, cat si de organul judiciar in fata caruia invinuitul sau inculpatul a fost ascultat.

Cand invinuitul sau inculpatul revine asupra vreuneia dintre declaratiile sale sau doreste sa faca completari, rectificari sau precizari, acestea vor fi consemnate si semnate ca si declaratiile date initial

(art. 73 alin. 1 C.p.p.)

Legea procesual penala nu acorda o forta probanta deosebita declaratiei invinuitului sau inculpatului, indiferent de continutul acesteia (recunoasterea faptei, negarea faptei etc.)- precizandu-se ca "declaratiile invinuitului sau inculpatului pot servi la aflarea adevarului numai in masura cand sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza'' (art. 69 C.p.p.).

II. TACTICA ASCULTARII MARTORULUI. UNELE PROBLEME PRIVIND PSIHOLOGIA MARTORULUI

1.Notiunea martorului si importanta declaratiei acestuia.

Martorul este persoana care are cunostinta despre vreo fapta sau despre vreo imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului in procesul penal (art.78 C.p.p.)

Ascultarea martorului este o activitate de urmarire penala si de tactica criminalistica care consta in totalitatea intrebarile puse martorilor si explicatiilor ce se obtin de la acestia in vederea stabilirii faptelor si imprejurarile de fapt care au importanta probatorie in cauza, precum si cu privire la identitatea, locul nasterii, domiciliul si relatiile cu partile.

Declaratiile martorilor constituie cel mai frecvent mijloc de proba, fiind folosite aproape in orice cauza penala. Indiferent de natura infractiunii savarsite, rolul martorilor in aflarea adevarului este deosebit, tocmai datorita faptelor si imprejurarilor pe care acestia le pot lamuri-prin depozitiile pe care le fac- mai ales daca cele relatate sunt percepute in mod nemijlocit.

Ca si in cazul celorlalte mijloace de proba, declaratiile martorilor au valoare probatorie numai in masura in care se coroboreaza cu celalalte probe si mijloace de proba adminis trate in cauza.

2.Persoanele care nu pot fi ascultate ca martor sau cele care nu sunt obligate sa depuna ca maror

Organele judiciare au dreptul de a asculta ca martori in principiu orice persoana care are cunostinta despre cauza. Pot fi audiati chiar minorii care nu au implinit varsta de 14 ani, ascultarea lor facandu-se in prezenta unuia dintre parinti ori a tutorelui sau persoanei careia ii este incredintat minorul spre crestere si educare, fara insa a depune juramant. Infirmitatile fizice creeaza incapacitati de ascultare a martorilor numai pentru faptele care se percep intru-n anumit mod(ex. pentru orbi faptele vazute, pentru surzi cele auzite etc.).

Legea insa, excepteaza unele persoane de la obligatia de a depune ca martor si anume :

v    Nu poate fi ascultat ca martor persoana obligata de a pastra secretul profesional (avocat, medic, notar, etc.).

v    Nu pot fi ascultate ca martori persoanele care au in cauza penala calitatea de parti (persoana vatamata constituita ca parte civila).

v    Nu poate fi obligata sa depuna ca martor sotul sau rudele apropiate ale invinuitului sau inculpatului.

3. Drepturile si indatoririle martorilor

Persoana care este ascultata ca martor in procesul penal are urmatoarele drepturi:

sa-si formuleze declaratia cum doreste;

sa-i fie platita ziua de munca ;

sa i se restituie cheltuielile de trnsport, cazare, masa, precum si alte cheltuieli necesare prilejuite de chemarea sa ;

sa nu se foloseasca impotriva sa violente sau amenintari ;

sa revina asupra declaratiilor sale- cu motivarea amanuntita.

Ca obligatii persoana chemata ca martor trebuie :

-sa se przinte la locul, data si ora fixata de catre organul judiciar ;

-sa declare tot ce stie in legatura cu ceea ce cunoaste despre fapta ;

-sa spuna numai adevarul, intrucat altfel comite infractiunea de marturie mincinoasa pedepsita de legea penala.

4. Etapele ascultarii martorului

Activitatea procesuala si de tactica criminalistica privind ascultarea martorilor parcurge aceleasi etape ca sio in cazul ascultarii invinuitului sau inculpatului ori a ascultarii partii vatamate,partii civile sau partii responsabile civilmente, cu o singura exceptie : ''depunerea juramantului conform art. 85 din C.p.p.

5. Etapele ascultarii martorului sunt urmatoarele :

a) verficarea identitatii martorului si ascultarea acestuia cu privire la datele personale ;

b) depunerea juramantului conform prevederilor art. 85 din C.p.p.

''Jur ca voi spune numai adevarul si nu voi ascunde

nimic di n ceea ce stiu. Asa sa-mi ajute Dumnezeu !''

In timpul depunerii juramantului, marorul tine mana pe cruce sau pe Biblie.

Referirea la divinitate din formula juramantului se schimba potrivit credintei religioase a martorului.

Martorul fara confesiune va depune urmatorul juramant :'' Jur pe onoare si constiinta

ca voi spune adevarul si nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu

Martorul care din motuve de constiinta sau confesiune nu depune juramantul, va rosti

in fata organelor judiciare urmatoarea formula :

''Ma oblig ca voi spune numai adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu''.

c) ascultarea relatarii libere ;

d) punerea de intrebari si ascultarea raspunsurilor ;

e)     redactarea declaratiei scrise a martorului

6. Unele probleme privind psihologia martorului.

Factorii care pot influienta marturia.

Practica organelor judiciare a demonstrat si demonstreaza ca, de multe ori, declaratiile martorilor nu reflecta realitatea datorita unor cauze si conditii multiple si complexe ce tin de persoana marorilor si de imprejurarile in care au fost percepute fatele si fenomenele.

Sub aspect psihologic. Marturia consta in parceperea, memorarea (uneori involuntara)a unor fapte sau inprejurari,precum si in reproducerea acestora in fata organelor judiciare. Rezulta ca marturia se formeaza trecand prin trei etpe :

-perceptia, care reprezinta reflectarea in constiinta martorilor a obiectelor si fenomenelor, observate in diferite situatii, prin senzatii si perceptii;

-memorarea- prin intermediul careia omul poate retine, pastra si reda realitatea inconjuratoare perceputa anterior. Memorarea are un rol foarte deosebit in procesul de formare a declaratiilor martorilor;

-reproducerea (redarea) - este un fenomen complex prin care se reactualizeaza mental imagini, idei, cunostinte insusite anterior. Aceste reprezentari sunt strans legate de particularitatile individuale ale fiecarei persoane, formarea si desavarsirea lor fiind influentate considerabil de activitatea desfasurata de fiecare individ.

Toate etapele formarii marturiei,pot fi influientate de anumiti factori privind :

strea psihica a martorului in momentul perceptiei ;

unele deficiente fizice sau psihice ale martorului ;

timpul cat a perceput evenimentul( distanta de la care a perceput fapta, starea vremii in momentul perceperii, ocupatia si pregatirea profesionala a persoanei martorului) ;

relatia martorului cu partea vatamata sau cu infractorul ;

timpul scurs de la producerea evenimentelor pana la momentul ascultarii martorului de catre organele de urmarire penala ;

atitudinea si interventia anchetatorului.

Pentru a putea aprecia in mod just declaraia unui martor, organele de cercetare. penala trbuie sa stabileasca daca relatarea martorului reflecta totdeauna realitatea daca acesta este de buna credinta, sau ce relateaza nu reprezinta decat o versiune a faptelor la care a asistat.

7.Consemnarea declaratiei martorului

La consemnarea declaratiei martorilor, organele de cercetare penala trebuie sa retina numai ceea ce este esential si are valoare probatorie pentru cauza. Nu trbuie sa fie consemnate concluziile, presupunerile sau parerile martorilor.

Declaratiile martorilor se consemneaza de catre organele de urmarire penala pe formular tip -declaratie martor -. In situatia in care martorii doresc sa-si consemneze personal declaratiile, li se pot pune la dispozitiie coli de hartie si nu formulare tipizate¹ .

In declaratiile martorilor se face mentiunea despre depunerea juramantului de catre acestia, apoi, ca li s-a atras atentia sa spuna numai adevarul, pentru ca altfel, savarsesc infractiunea de marturie mincinoasa conform prevederilor art. 335-336 C.pen.

Daca nu sunt respectate conditiile de forma si fond in consemnarea declaratiilor martorilor, acestea pot fi lovite de nulitate (nu sunt semnate declaratiile de martor si de cel care la audiat, au fost facute modificari, stersaturi sau adaugiri).

Organele de cercetare penala trebuie sa consemneze cu fidelitate declaratiile facute de catre martori, in asa fel incat sa nu fie denaturat continutul acestora, iar cele care se refera la momente importante ale savarsirii infractiunii, sa fie inregistrate pe banda (audo-video).

III. TACTICA ASCULTARII PESOANEI VATAMATE.

PROBLEME CE SE URMARESC CU OCAZIA ASCULTARII ACESTEIA

La aflarea adevaruluio intr-o cauza penala, pe langa declaratiile martorilor, ale invinuitului sau inculpatului, o contributie substantiala pot aduce si declaratiile celorlalte parti in procesul penal, respectiv ale partii vatamate, partii civile si partii responsabile civilmente.

Vom face referire in continuare la partea vatamata care este o persoana fizica sau juridica ce a suferit in urma savarsirii unei infrctiuni, daune fizice, morale sau materiale si care particupa in procesul penal.

Categoria juridica de persoana vatamata nu trbuie confundata cu notiunea de victima a infractiunii (folosita in practica), deoarece persoana vatamata poate fi asa cum am precizat mai sus, persoana fizica sau juridica aflata in postura de subiect pasiv al infractiunii, in timp ce victima a infractiunii poate fi numai o persoana fizica.

Partea vatamata in procesul penal devine numai persoana vatamata care isi exprima vointa in acest sens sau care efectuiaza acte specifice sustinerii laturii penale a procesului penal, care releva fara echivoc vointa persoanei vatamate de a participa in procesul penal in acesta calitate.

Confoform art. 76 C.p.p., organele judiciare au obligatia sa cheme persoana vatamata si sa o intrebe daca se constituie parte vatamata sau, dupa caz, parte civila in procesul penal.Incalcarea acestei indatoriri echivaleaza cu lipsa de rol actuv al organelor judiciare si poate duce la casarea hotararii judecatoresti pronuntata in asemenea conditii.

Pregatirea pentru ascultare a persoanei vatamate consta in :

* studiera dosarului cauzei care are drept scop :

-stabilirea persoanei care urmeza a fi ascultata in calitate de parte vatamata, avandu-se in vedere natura faptei, persoanele care mai cunosc despre fapta, sursa declaratiilor, persoanele care nu pot depune ca martor etc.

* cunoasterea persoanei vatamate ;

* intocmirea planului de ascultare;

In cuprinsul planului de ascultare, intrbarile trebuie sa fie clare, scurte iar persoanele sa stie cu privire la ce sa faca declaratii. Intrebarile puse persoanei vatamate sunt intrebari :tema- foarte generale ; problema- limitate la anumite aspecte ; de detaliu- foarte concrete, strict limitate ; de precizare ; de verificare ; de referinta.

Sunt interzise intrebarile sugestive :

alegerea mijlocului de invitare si stbilirea locului si datei de ascultare ;

alte activitati specifice.

Etapele ascultarii persoanei vatamate

Ascultarea persoanei vatamate parcurge aceleasi etape pe care le parcurge ascultarea invinuitului sau inculpatului si a martorului. Aceste etape ale ascultarii persoanei vatamate sunt :

verificarea identitatii si ascultarea la datele cu privire la datele personale ;

ascultarea relatarii libere -povestirii- spontane ;

adresarea de intrebari persoanei vatamate ;

ascultarea raspunsurilor sau relatarea dirijata ;

consemnarea declaratiei (nu de catre organele de urmarire penala)pe coala de hartie netipizata.

¹ Vezi M.I. -Tratat de tactica criminalistica, Edit.Carpati, Oradea 1992, pag. 144.

In situatia in care partea vatamata nu se constituie parte civila in procesul penal si opteaza pentru a participa ca martor, declaratia sa, va fi consemnata pe formular tipizat de martor, respectandu-se regulile instituite pentru aceasta categorie de persoane - participante in procesul penal.

CONCLUZII

Spiritul de dreptate si echitate trebuie sa constituie o calauza in intreaga activitate a organelor de cercetare penala a politiei de frontiera.

Conform prevederilor C. p.p. in timpul urmaririi penale trebuie sa acorde o atentie deosebita verificarii complete si multilaterale a probelor care-l acuza cat si a celor care-l apara pe invinuit sau inculpat.

Verificarea atenta a apararilor formulate de invinuiti sau inculpati este oindatorire legala de serviciu a organelor de cercetare penala, a carei respectare in activitatea practica asigura temeinicia, obiectivitatea si legalitatea cercetarilor intr-o cauza penala.

Atitudinea celor care administreza numai probe acuzare, ignorand explicatiile date de invinuiti sau inculpati in apararea lor, poate avea drept consecinta infirmarea unor acte procesuale retinerii sau arestarii nelegale, desfasurarea unor cercetari incomplete, neobiective, pronuntarea unor achitari de catre instante, erorijudiciare grave, toate constituind incalcari ale principiului legalitatii procesului penal.