Specula - infractiune

Specula - infractiune

1. Continutul legal

In art. 295 C. pen. este incriminata infractiunea de specula, care consta in savar­sirea uneia dintre urmatoarele fapte[1]:

a) cumpararea in scop de revanzare a produselor industriale sau agricole care, potrivit dispozitiilor legale, nu pot face obiectul comertului particular;

b) cumpararea de produse agricole in scop de prelucrare in vederea revanzarii, daca ceea ce ar putea rezulta din prelucrare nu poate face, potrivit dispozitiilor legale, obiectul comertului particular.

Infractiunea de specula reprezinta fapta ilicita care a stat de-a lungul timpului cel mai mult in atentia legiuitorului roman, atat datorita nivelului acestui fenomen infrac tional in domeniu, dar si preocuparii pentru protectia populatiei impotriva acestor fapte atat de frecvente si de pagubitoare pentru interesele economice ale populatiei. Marturie a acestei preocupari sunt mult­iplele reglementari care s-au adoptat de-a lungul timpului in acest domeniu.

In analiza infractiunii de specula prevazuta in art. 295 lit. a) si b) se va tine cont de schimbarile structurale intervenite in economia si comertul Romaniei dupa decem­brie 1989, precum si de prevederile noilor acte normative cu incidenta asupra conti­nu­tului acestei infractiuni.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special al infractiunii este format din relatiile sociale care se formeaza si se dezvolta in domeniul circulatiei produselor industriale si agricole, relatii care n-ar putea fi ocrotite fara combaterea faptelor prin care se incalca regimul legal stabilit intr-o anumita perioada, in tara, pentru desfa­surarea activitatilor economice ce se incadreaza in acest domeniu.

b) Obiectul material. Obiectul material este format din acele bunuri industriale si agricole asupra carora poarta actiunile incriminate.

Tinand cont ca, in prezent, comertul exterior in tara noastra este liberalizat (po­trivit dispozitiilor Decretului-lege nr. 54/1990 privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice in baza liberei initia­tive si a altor acte normative adoptate de catre legiuitor) s-ar putea discuta asupra sferei produselor ce pot constitui obiectul material al infractiunii de specula. S-ar putea sustine ca, din moment ce articolul 27 din Legea nr. 3/1972 cu privire la comertul interior (in care sunt prevazute produsele industriale si agricole care fac obiectul comertului interior) nu a fost abrogat, inseam­na ca si in continuare toate celelalte produse vor constitui obiectul material al infrac­tiunii de specula, daca vor fi cumparate si revandute prin incalcarea dispozitiei din textul art. 295 lit. a) si b). Obiect material al infractiunii pot fi atat produsele indus­triale si agricole indigene, cat si cele aduse, in orice mod, din strainatate. Impotriva acestei opinii s-ar putea arata ca in conditiile comertului liberalizat conditia ceruta de legiuitor in textul de lege cu privire la obiectul material (in sensul ca obiectul speculei este format din produsele industriale sau agricole care, potrivit dispozitiilor legale, nu pot face obiectul comertului particular) nu mai este integral de actualitate, deoarece toate produsele agricole si industriale pot fi comercializate, fara nici o limita[2].

Obiectul material al infractiunii de specula in acest inteles - ca o activitate ce se rasfrange asupra unor bunuri care sunt scoase din circuitul civil, este in prezent res­trans.

Mai amplu este obiectul material al infractiunii de specula in intelesul pe care
art. 1 alin. (2) din Decretul-lege nr. 15/1990 il confera conceptului de specula, des­fa­su­­rata ca o vanzare cu suprapret a oricaror marfuri, precum si ca fapta de comer­cia­lizare a caror bunuri primite in cadrul actiunii de ajutorare internationala a statului, daca au fost obtinute fara drept, in orice mod.

De asta data pot constitui obiect material al speculei orice fel de bunuri cu conditia sa fi facut obiectul unei vanzari cu suprapret ori sa fi fost din cele primite ca ajutor international ori dobandite de speculant fara drept.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ al infractiunii poate fi orice persoana, legea necerand o calitate speciala in acest sens.

In concret aceasta infractiune poate fi savarsita de orice persoana care se ocupa cu comercializarea de bunuri, indiferent daca are sau nu autorizatie sau certificat de producator pentru bunurile ce le comercializeaza.

Infractiunea de specula este susceptibila a fi savarsita in toate formele de participatie (coautorat, instigare sau complicitate).

b) Subiectul pasiv al speculei este persoana fizica pagubita prin savarsirea in frac­tiunii.

In cazul acestei infractiuni care, de regula, se savarseste in forma continuata poate exista o pluralitate de subiecti pasivi.

Stabilirea in fiecare caz in parte a persoanei subiectului pasiv nu este necesara pentru existenta infractiunii[3].

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material intr-o prima varianta consta intr-o actiune de cumparare a unor produse industriale sau agricole in scop de revanzare.

Se observa aici ca scopul nu este o componenta a laturii subiective, el sem­nificand destinatia activitatii materiale.

Notiunea de cumparare trebuie inteleasa in sensul limbajului curent existent in dreptul civil, ca act sau fapt de comert.

Pentru calificarea faptei ca specula nu are relevanta modul cum a avut loc cum­pa­rarea, adica daca pretul s-a achitat imediat sau dupa un anumit timp ori daca produ­sele au fost cumparate de la societati comerciale sau persoane particulare (din tara sau strainatate). Pentru existenta infractiunii, castigul realizat prin specula de catre faptuitor nu constituie o cerinta prevazuta de lege, dar constituie un element de care se tine seama la constatarea infractiunii si individualizarea sanctiunii.

Infractiunea exista chiar daca faptuitorul achizitioneaza anumite bunuri de la diverse persoane sau din strainatate si le vinde chiar la pretul pietei.

Daca o persoana cumpara anumite bunuri la un pret mult inferior celui practicat pe piata, in cantitate mare, bunuri care au provenit din savarsirea de infractiuni, con­sideram ca faptele acesteia ar constitui un concurs de infractiuni intre specula si tainuire (art. 221 C. pen.).

Textul art. 295 lit. a) C. pen. nu prevede ca o conditie necesara pentru realizarea laturii obiective a infractiunii de specula - repetarea actiunii de cumparare a produ­se­lor, astfel ca si printr-o singura actiune in scop de revanzare se realizeaza continutul infractiunii.

In cazul variantei prevazute in art. 295 lit. b), cumpararea de produse industriale sau agricole din cele care in mod exceptional nu pot face parte din circuitul civil, se face in scop de prelucrare in vederea revanzarii lor.

Asa cum se intelege din textul de lege, prelucrarea produselor cumparate presu­pune, de regula, o activitate desfasurata de persoane fizice, soldata cu modificarea calitativa substantiala a acestor produse. Eventualele schimbari simple ale aspectului exterior al produselor sau ambalajelor nu inseamna prelucrare in intelesul textului de lege.

De asemenea, cumpararea in scop de prelucrare in vederea revanzarii trebuie deo­sebita de activitatea desfasurata de meseriasi, care nu constituie specula, pentru ca acestia isi desfasoara activitatea pe baza de autorizatie si cu materiale procurate legal din comert. In variantele prevazute in art. 1 alin. (1) si (2) din Decretul-lege
nr. 15/1990, elementul material se realizeaza fie prin revanzarea cu suprapret a bu­nurilor, fie prin revanzarea unor bunuri primite in cadrul actiunii de ajutorare in­terna­tionala.

b) Urmarea imediata se realizeaza prin insasi savarsirea uneia din faptele incri­minate, iar legatura de cauzalitate rezulta din insasi comiterea faptei.

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie prevazuta de lege este intentia, deoa rece legea cere ca achizitionarea in orice mod sau cumpararea de produse sa se faca in scop de revanzare. Intentia subiectului activ de a cumpara in scop de revan­zare trebuie dove­dita. Tot astfel, trebuie sa existe intentia subiectului de a vinde cu suprapret marfurile ori bunurile primite in cadrul ajutorarii internationale.

Stabilirea vinovatiei speculantului se face, cel mai adesea, plecandu-se de la une­le stari de fapt, cum ar fi: felul si cantitatea marfurilor cumparate in raport cu ne­voile si posibilitatile normale de consum ale persoanei si familiei sale, modalitatile de procurare, repetarea actelor de cumparare si revanzare, vanzarea produselor cum­parate la un pret mai mare, timpul care a trecut de la cumparare la revanzare, com­portamentul faptuitorului etc.

Scopul revanzarii produselor, acolo unde exista aceasta cerinta esentiala, trebuie sa existe in momentul cumpararii acestora.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Infractiunea este susceptibila de forme imperfecte, insa legea nu sanc­tioneaza actele pregatitoare, iar tentativa este pedepsita numai in art. 1 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 15/1990.

Infractiunea se consuma in momentul in care se cumpara produsele in scopul revanzarii sau se realizeaza vanzarea cu suprapret a lor. In practica, infractiunea are un caracter continuat, deoarece rareori aceasta activitate consta numai intr-o singu­ra activitate de cumparare ori de vanzare cu suprapret sau de vanzare a unor bunuri primite ca ajutoare din strainatate. Desigur ca infractiunea va avea un caracter conti­nuat in cazul in care doua sau mai multe acte s-au efectuat in cadrul aceleiasi rezo lutii infractionale a faptuitorului.

B. Modalitati. Infractiunea de specula este o infractiune comisiva si se realizeaza in cele patru variante normative prevazute in art. 295 C. pen. si in art. 1 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 15/1990, asa cum s-a aratat mai sus. Fiecareia din modalitatile normative ii corespunde o varietate de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Sanctiunea pentru aceasta infractiune este inchisoarea de la 6 luni la 5 ani (in variantele prevazute in art. 295 C. pen.) si de la 3 la 10 ani (in variantele prevazute in Decretul-lege nr. 15/1990). In afara de pedeapsa, in cazul savarsirii speculei se poate aplica o masura de siguranta, de exemplu confiscarea speciala a bunurilor ce au format obiectul infractiunii. In asemenea cazuri pot fi supuse confis­carii speciale atat bunurile si valorile care au fost gasite la faptuitor, cat si sumele de bani ce au fost obtinute ca urmare a activitatii infractionale. Tainuirea si favorizarea la variantele prevazute in art. 1 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 15/1990 se pedep­seste ca si infractiunea consumata.