|
|
|
Parasirea campului de lupta
1. Continutul legal
In art. 339 C. pen. este incriminata parasirea campului de lupta sau refuzul de a actiona, savarsite in timpul luptei ori predarea in captivitate sau savarsirea altor asemenea fapte de natura a servi cauza dusmanului.
Tentativa se pedepseste.
Este de esenta calitatii de militar faptul ca acesta, indiferent de grad sau functie, are obligatia sa infrunte inamicul pe campul de lupta, sa dea dovada de curaj si demnitate, sa foloseasca cu pricepere tehnica si utilajul din dotare.
Parasirea campului de lupta constituie tot o infractiune specifica timpului de razboi; o asemenea fapta se poate savarsi numai in contact cu inamicul, adica pe campul de lupta. Aceasta infractiune constituie una dintre cele mai grave incalcari de catre militar a obligatiei sale de ostas, de a dovedi curaj, abnegatie in fata dusmanului, de a fi un bun patriot, de a lupta cu fermitate si devotament pentru a invinge in lupta cu dusmanul. De-a lungul istoriei faptele de lasitate in fata dusmanului au fost totdeauna sanctionate cu cele mai aspre pedepse.
2. Conditii preexistente
A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special il formeaza relatiile sociale privitoare la capacitatea de aparare, relatii care sunt asigurate printr-o loiala si vitejeasca comportare a ostasilor in sustinerea operatiunilor pe campul de lupta si prin folosirea eficienta a intregului potential uman si material al unitatii din care fac parte.
b) Infractiunea poate avea in unele cazuri si un obiect material, de exemplu armamentul lasat pe campul de lupta sau predat inamicului in cazul trecerii de partea acestuia.
B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ al infractiunii este calificat, acesta pu tand fi orice militar aflat pe campul de lupta. Nu are importanta gradul sau functia detinuta de militar in cadrul unitatii si nici situatia sa militara (activ, rezervist, voluntar etc.).
Participatia la aceasta infractiune este posibila in toate formele, respectiv coautorat, instigare sau complicitate[1].
c) Subiectul pasiv generic al infractiunii este statul ca titular al valorii sociale funda mentale (capacitatea de aparare).
3. Continutul constitutiv
A. Latura obiectiva. a) Sub aspectul elementului material al laturii obiective a infractiunii, acesta se prezinta sub forma unei actiuni care poate imbraca patru modalitati normative alternative, si anume: "parasirea" de catre militar a campului de lupta; "refuzul de a actiona" in timpul luptei; "predarea" la inamic; "comiterea altor asemenea fapte de natura a servi cauza dusmanului". Realizarea oricareia dintre aceste modalitati alternative este suficienta pentru existenta infractiunii.
b) O cerinta esentiala a continutului constitutiv al infractiunii consta in aceea ca actiunile intentionate trebuie sa fie de natura a sprijini sau a servi cauza dusmanului. Daca aceasta cerinta nu este indeplinita, in mod implicit nu va exista infractiune. De exemplu, parasirea campului de lupta savarsita in vederea ocuparii unor pozitii mai bune sau evitarea unei lupte lipsite de orice sansa de succes nu va constitui infractiune, deoarece asemenea fapte nu sunt de natura a servi cauzei dusmanului.
In ce priveste conditiile de loc si timp ale savarsirii infractiunii, observam ca fapta se comite pe campul de lupta (conditie de loc) si in legatura cu operatiile de lupta contra inamicului, deci in timpul luptei.
c) Urmarea imediata a infractiunii de parasire a campului de lupta consta in producerea unei stari grave de pericol pentru mentinerea capacitatii de aparare si, deci, pentru continuarea luptei contra dusmanului.
d) Legatura de cauzalitate este implicit realizata prin producerea urmarii imediate la care ne-am referit.
B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie cu care se savarseste aceasta infrac tiune este intentia directa si indirecta.
4. Forme. Modalitati. Sanctiuni
A. Forme. Infractiunea este susceptibila de a fi savarsita in ambele forme imperfecte, insa legea nu sanctioneaza actele pregatitoare, ci numai tentativa. Infractiunea se consuma in momentul in care s-a produs urmarea imediata, adica s-a savarsit vreuna din actiunile incriminate.
B. Modalitati. Infractiunea se poate savarsi in oricare din cele patru modalitati normative pe care le-am mentionat. Ultima dintre variantele prevazute in art. 339 C. pen. are un continut generic intrucat se prevede ca elementul material poate consta si in savarsirea "altor asemenea fapte de natura a servi cauza dusmanului" (infractiune cu continut deschis).
Fiecareia din modalitatile normative ii corespunde o varietate de modalitati faptice.
C. Sanctiuni. Legea sanctioneaza aceste fapte cu detentiunea pe viata sau cu inchisoare de la 15 la 25 ani, precum si interzicerea unor drepturi.
Tentativa va fi pedepsita potrivit regulilor generale prevazute in art. 20 si 21 C. pen.
