Placutele de plumb

PLACUTELE DE PLUMB

   Aceasta sectiune a sitului prezinta 56 de bucati din ansamblul de inscriptii si imagini criptice pe placi de plumb care zaceau prafuite in subsolul Institutului de Arheologie. Ele contin dupa cum lesne se poate vedea informatii referitoare la istoria veche a Romaniei. Povestea lor este intortocheata, nimeni nu stie de unde si cand au aparut, cert este ca istoricii le cunosc de generatii, ele fiind considerate falsuri, mai exact drept 'falsurile lui Hasdeu'. Aducerea lor in lumina se datoreaza unui pasionat de istorie si anume lui Dan Romalo.
   Ele contin text si imagini. Textul este scris in principal cu caractere grecesti. Desi alfabetul este grecesc, limba in care sunt scrise este necunoscuta si se presupune a fi chiar limba dacica.
   Argumente in acest sens insa sunt putine.
   Argumentele care sustin ipoteza ca ele ar fi scrise in perioada dacica sunt:
1.Plumbul a fost atestat in laboratoare din Anglia ca vechi de aproximativ 2000 de ani.
2.Isi gasesc corespondentul contemporan lor in decretele grecesti prezente in orase (v. Decretul lui Dyonisopolitan).
3.Imaginile prezente pe tablite sunt in stil asemanator cu cel al falerelor de la Coada Malului, s.a.
4.Stindardul dacic este reprezentat corect. (In perioada in care se crede a fi falsificate, lumea istoriografica romaneasca inregistreaza stindardul dacic ca un corp de peste cu cap de mistret).
5.Limba in care sunt scrise are numeroase asemanari atat cu limba romana cat si cu indoeuropeana.
6.Cel putin unul din caracterele ce nu se regaseste in alfabetul elen, se regaseste in alte limbi.
7.Placutele par a fi grupate in perioade temporale din punct de vedere al textului, caracterelor, etc.
8.Informatiile sunt grupate corect (de ex. Decebal-Diegis).
9.Contin prea multa informatie pentru a fi falsificate.
10.A fost folosita o cantitate foarte mare de plumb.
11.Au necesitat un volum de munca imens.
   Argumentele care sustin ipoteza ca ele nu ar fi scrise in perioada dacica sunt:
1.Se presupune ca originalele ar fi fost din aur, regele Carol I le-ar fi copiat in plumb, pentru a valorifica aurul, in timp ce plumbul este atestat din perioada dacica.
2.Prezenta unor simboluri aparent crestine (de ex. ingeri, chivotul aurit) sau feniciene (heruvimi, etc).

   Toate aceste argumente si de-o parte si de alta sunt necesare nu si suficiente.
   In plus nici veridicitatea lor nici falsitatea lor nu poate fi afirmata fara dovezi incontestabile.

   Ce este de retinut:
1.Evidentele nume dacice.
2.Prezenta unei limbi necunoscute (chiar daca nu este cea dacica).
3.Orice informatie istorica merita cercetata la modul serios si catalogata conform adevarului istoric pana acum nici un studiu de specialitate nefiind dedicat acestor piese.
4.Ineditul lor indiferent de valoarea istorica. Aceste materiale nu merita sa zaca in praf, ci expuse chiar daca sub ele se scrie 'falsurile lui Hasdeu'.
5.Pe langa alfabetul elen, mai exista un numar de caractere dupa modelul prezentat mai jos, precum si toate aceste caractere uneori mult 'inflorate':

   Posibilitati:
1.Daca tablitele sunt din perioada dacica, atunci ele probabil, sunt scrise in limba dacica, si se stabileste dovada de netagaduit a existentei scrisului la daci. In plus, ele probabil infrumusetau zidurile unui oras, atat din punct de vedere estetic cat si informational (laudand faptele unor personalitati dacice), cu corespondent in modelul grecesc.
2.Daca sunt o cronica postdacica, atunci ele afirma existenta unei limbi necunoscute, in plus ofera pretioase informatii despre civilizatia geto-daca, informatii care se cer verificate si valorificate.
3.Daca sunt un 'fals', atunci ele reprezinta, o opera de arta, cu multe trasaturi deosebite si trebuie expusa si facuta publica ca atare.

   Alte note:

ALFABETUL GRECESC:

 - alfa (a)
 - beta (b)
 - gamma (g)
 - delta (d)
 - epsilon (e scurt)
 - dzeta (dz)
 - eta (e lung)
 - theta (th)
 - iota (i)
 - kappa (k)
 - lambda (l)
 - miu (m)
 - niu (n)
 - x (x, cs)
 - omicron (o)
 - pi (p)
 - ro (r)
 - sigma (s dur)
 - tau (t)
 - iupsilon (u,y)
 - fi (f)
 - hi (ch)
 - psi (ps)
 - omega (o lung)

   In plus pe tablite mai apar:


   In plus pe tablite mai apar culorile rosu, albastru si verde cu semnificatiile:
1.Rosu : cuvant cu evidente conotatii cu realitatea.
2.Albastru : cuvant cu mari asemanari cu realitatea.
3.Verde : cuvant cu usoare conotatii cu realitatea, cuvinte, parti gramaticale, care se repeta in mai multe placute.
4.Nu se tine cont de grupurile de litere romanesti 'ce', 'ci', 'ge', 'gi','che', 'chi', 'ghe', 'ghi'.

*Aceasta prezentare nu se doreste o pledare in favoarea originii dacice a acestor relicve ci o prezentare obiectiva a lor insotita de observatiile mele personale pe text, avand in seama faptul ca nu sunt nici istoric, nici lingvist de profesie ci amator.

» PLACUTELE «

OR din cele mai vechi timpuri pana astazi

CHARMIDES

'[…]
   -Sunt fericit sa aflu ca iti amintesti de mine, am spus; acum voi fi mai mult cu tine acasa si voi putea mai bine sa explic natura farmecului, despre care am avut probleme inainte. Pentru ca farmecul va face mai multe decat sa te vindece de durerea de cap. Indraznesc sa spun ca ai auzit doctori eminenti spunand pacientului care vine la el cu probleme la ochi, si ei nu pot sa se vindece singuri. Dar daca trebuie vindecati ochii, capul trebuie tratat; si apoi se spune ca sa te gandesti cum sa-ti vindeci capul singur, fara restul corpului de asemenea, este culmea prostiei. Si argumentand in aceasta directie aplica metodele lor intregului corp, si incearca sa trateze si sa vindece intregul si partea impreuna. Ai observat vreodata ca acesta este felul in care il spun?
   -Da spuse el.
   -Si au dreptate, esti de acord cu ei?
   -Da, spuse el, desigur.
   Aprobarea lui ma reasigurara, si am inceput pas cu pas sa recastig increderea, si caldura vitala a revenit. Astfel, Charmides, am spus, este natura farmecului, care l-am invatat cand am servit un armata de la unul din doctorii zeului trac Zamolxis, care ar fi atat de priceputi incat pot oferi nemurirea. Acest trac mi-a spus in notiunile lor, pe care tocmai le-am mentionat, doctorii greci au destula dreptate, pana la un punct; dar Zamolxis, adauga el, regele nostru, care este deasemenea zeu, spune mai mult 'asa cum nu trebuie sa incerci sa vindeci ochii fara cap, sau capul fara corp, deasemenea nu trebuie sa incerci sa vindeci corpul fara suflet; si acesta', spuse el, 'este motivul pentru care vindecarea multor boli nu este cunosctuta medicilor din Hellas, pentru ca ei ignora intregul, care trebuie studiat deasemenea; pentru ca partea nu poate fi sanatoasa fara ca intregul sa fi sanatos.' Pentru ca tot binele si raul, daca in corp sau in natura umana, isi au originea cum a declarat el, in suflet, si de acolo se revarsa, ca si de la cap la ochi. Si de aceea pentru ca corpul si capul sa fie sanatoase trebuie sa incepi prin vindecarea sufletului; acesta este primul lucru. Si leacul, dragul meu tanar, trebuie sa fie efectul folosirii unui anumit farmec, si aceste farmece sunt cuvinte frumoase; si de ele moderatia este implantata in suflet, si unde exista moderatie, acolo sanatatea este implantata repede, nu numai capului, dar si intregului corp. Si el m-a invatat leacul si farmecul si totodata a adaugat o instructiune speciala: 'Sa nu lasi pe nimeni,' spuse el, 'sa te convinga sa vindeci capul, inainte sa te fi lasat sa ii vindeci sufletul prin farmec. Pentru aceasta,' spuse el, 'se face o mare eroare in zilele noastre in tratarea corpului uman, prin care doctorii separa sufletul de corp.' Si subliniaza in continuare, facandu-ma totodata sa jur ce imi spune, 'Sa nu lasi pe nimeni, oricat de bogat, nobil, sau corect, sa te convinga sa ii dai leacul, fara farmec.' Am jurat, si trebuie sa imi pastrez juramantul, si de aceea daca imi dai voie sa aplic farmecul tracului prima data sufletului, asa cum strainul m-a invatat, dupa aceea voi continua sa aplic leacul pentru cap. Daca nu, nu stiu ce sa fac cu tine, dragul meu Charmides.
   Criton, cand auzise aceasta, spuse: Durerea de cap va fi un castig neasteptat relatiei mele tinere, daca durerea din capul lui il obliga sa isi imbunatateasca mintea: si pot sa-ti spun, Socrate, ca Charmides este nu numai pre-eminent in frumusete printre egali, dar deasemenea in aceasta calitate care este data de farmec; si astfel, dupa cum spui tu este moderatie?
   -Da, am spus.
   -Atunci da-mi voie sa-ti spun ca el este cel mai moderat dintre fiintele umane, si pentru varsta lui deloc inferior in orice directie.
   -Da, am spus, Charmides; si intr-adevar cred ca trebuie sa ii intreci pe altii in toate calitatile bune; pentru ca daca nu gresesc nu exista nici o persoana de fata care sa arate cu usurinta doua case ateniene, a caror unire ar putea produce un altoi mai bun si mai nobil decat a celor doua din care provii. Este casa tatalui tau, care este descendent din Criton fiul lui Dropias, a carui familie a fost comemorata in panegericul in versuri din Anacreon, Solon, si multi alti poeti, la fel de frumos si virtuos ca si toate celelalte inalte bogatii: si casa mamei tale este la fel de distinsa; pentru ca unchiul matern, Pyrilampes, are reputatia de a nu-si fi gasit egalul, in Persia la curtea marelui rege, sau pe continentul asiatic, in toate locurile in care a umblat ca ambasador, pentru statura si frumusete; incat toata familia nu este nici un pic inferioara celorlate. Avand asemenea stramosi ar trebui sa fi primul in toate, si draga fiu al lui Glaucon, aspectul tau exterior nu este dezonorant nici unuia din ei. Daca frumusetii tale ii adaugi moderatie, si daca in alte privinte esti ceea ce Criton declara ca esti, atunci, draga Charmides, binecuvantata fie arta ta, in descendenta din mama ta. Si ajunsi in acest punct, daca asa cum declara el, ai acest dar al moderatiei deja, si esti destul de temperat, in acest caz nu ai nevoie de nici un farmec, indiferent al lui Zamolxis sau al lui Abaris hiperboreanul, si pot sa-ti dau leacul pentru cap imediat; dara daca nu ai inca aceasta calitate, trebuie sa folosesc farmecul inainte sa-ti dau leacul. De aceea, te rog, sa imi spui daca accepti adevarul pe care Criton l-a spus; ai sau nu aceasta calitate a moderatiei?
[…]'


'[]
   Xandros marturisi cinstit ca nici asta nu stie, dar, dupa opinia lui, alti zei nu se vor mai naste de-acum incolo.
   -Si totusi eu am auzit ca si in vremurile mai apropiate s-a nascut un zeu si iata, o sa va spun ce stiu despe el. Si Socrate incepu sa povesteasca: A fost candva un sclav, pe numele sau Zamolxe. Acest sclav era trac de origine. Ca sclav preferat al filosoftilui Pitagora avea multe posibilitati si el a stiut sa beneficieze de ele. A invatat sa citeasca si sa scrie si si-a insusit multe din cunostintele stapinului sau. Pitagora a trait pe insula Samos, sub dominatia tiranicului Policrato, care l-a silit sa-i alcatuiasca masini de razboi, ca sa poata infrunta cu ele corabiile dusmane. Va dati seama? Pitagora sa execute ordinele unui tiran infumurat?!? Niciodata! In portul Samos se afla ancorata o corabie care la noapte urmeaza sa plece spre Croton, in Italia de miazazi. Daca Zamolxe il ajuta pe Pitagora sa fuga, va fi eliberat din sclavie si pe deasupra mai capata si o punga de arginti. Zamolxe l-a ajutat pe filosof sa ajunga pe puntea amintitei corabii, apoi s-a inapoiat in satul sau natal din Tracia, purtand pe cap boneta de postav a libertului. Urale de bucurie in sat, dar acasa, teama ca inca o gura a venit sa se adauge saraciei. Cum sa iasa din mizerie si foamete? Ei bine, ce credeti ca s-a intimplat? Intr-o buna zi, de fata cu numerosi vecini, Zamolxe s-a prabusit la pamant, mort. In plansetele bocitoarelor, in vaietele familiei si ale comunei, a fost inmormantat intr-un loc hotarat de el dinainte de a se prapadi si anume, in livada din spatele casei. Si viata a mers mai departe. La un an dupa aceea, satenii s-au adunat in fata mormantului sa-i faca pomenirea si deodata ce le e dat sa vada! Placa de piatra se misca, se da intr-o parte si de sub ea, se ridica Zamolxe, palid, dar viu si nevatamat.
   -Iti bati joc de noi, Socrate, izbucni Simon, imbufnat. Asemenea nerozii
   -De-a dreptul imposibile, i se alatura Pistias.
   -Liniste, interveni Criton, sa-i potoleasca. Lasati-l sa povesteasca pana la capat.
   Socrate lua din nou cuvantul:
   -Asadar, Zamolxe a zacut un an ascuns in pivnita, unde un frate ii aducea de mancare, iar in acest timp el isi urzea planul sau ingenios. Tracii suportau greu faptul ca Orion, legendarul lor compatriot si erou fusese ucis cu fulgerul de Zeus, din pricina ca indraznise sa le atribuie zeilor patimile si cusururile omenesti. Tracii spumegau de manie impotriva lui Zeus pentru cat ii pagubise de eroul lor venerat, de cel mai vestit cantaret care, cu cantecul sau, induiosa oamenii, animalele, arborii si stancile. Deci, Zamolxe a inviat din morti, s-a protapit pe piatra lui funerara si a exclamat: ,,Popor trac! Onorati cetateni, ascultati-ma! Ma infatisez voua spre a va aduce vestea venirii unui nou Zeu.
   -Da-ne vestea au strigat oamenii ca iesiti din minti. Cine e?
   -Eu sunt, le-a raspuns senin Zamolxe. S-au minunat oamenii, dar infiorati, au continuat sa-l asculte si Zamolxe i-a convins ca zeul Cronos s-a incarnat in trupul lui si, dupa sute de ani, a inviat din morti. Apoi s-a apucat sa le expuna teoria lui Pitagora despre mistica cifrelor unu — ratiunea, sapte — sanatatea, opt — dragostea, zece — norocul, fericirea si castigul. Le-a mai spus ca volumul sunetelor poate fi exprimat, matematic, dupa imaginea unei strune vibratoare. Zapacita de aceste cuvinte misterioase, adunarea l-a ascultat mai departe si astfel i-a fost dat sa auda ca patratul ipotenuzei, intr-un triunghi dreptunghic, este egal cu suma patratelor celor doua catete
   Baietii se tavaleau de ras si-l bateau pe spate, prieteneste, dar Socrate nu se lasa si, ca un bun carmaci, intoarse vorba in alta directie
   -Acest talmes-balmes de invataturi si mistica, i-a adus lui Zamolxe aureola de zeu, dar bunavointa oamenilor si-a castigat-o prin aceea ca, potrivit experientei insusite de la Pitagora, le dadea sfaturi si leacuri. Drept care, zeul Zamolxe ducea acolo o viata imbelsugata, fiind stimat si pretuit in intreaga Tracie.
   Dupa ce rasera pe saturate pe seama zeului Zamolxe, baietii il intrebara cine i-a povestit aceasta minune.
   -Anaxagora, raspunse Socrate, sugerand, prin unduirea mainii de la barbie in jos, barba lunga a filosofului.
   -Asculta Socrate, spuse Simon, scarpinandu-se ingandurat dupa ceafa, tu nu arunci vorbele astea chiar asa, fara nici un rost. In atelierul nostru de pantofarie vin multi clienti si de la astia aud ca oamenii asteapta un mantuitor.
   -Asta aud si eu de la mesterul brutar, ii intari spusele Chirebos.
   -Da, si eu stiu ca oamenii asteapta un asemenea zeu, sustinu Pistias.
   Socrate ii asculta in tacere. Si el stia ca oamenii asteapta. Dar ce asteapta? Un mantuitor? O minune? Ochii lui erau numai zambet sarlatanul de Zamolxe n-ar fi devenit idolul tracilor daca nu le-ar fi usurat necazul vietii. Asadar, de ce asteapta oamenii un mantuitor? Ca sa-i ajute. In toate. Si cu fapta si cu sfatul. Dar sa astepte, mereu sa astepte, la ce bun?
   -Minunile nu s-au intamplat si nici nu se intampla, incepu el sa vorbeasca, in schimb se intampla sa se gaseasca oameni care sa mai imbunatateasca cate putin lucrurile pe aceasta lume. De pilda, Pericle. A pus totul in miscare, acasa si pe mare. Si roadele abia se vor vedea, cand totul va merge din plin.
[]'