|
|
|
Faurirea Romaniei Mari si declararea Independentei de Stat
Anul 1866 reprezinta un moment semnficativ in dezvoltarea politica a Romaniei moderne, pentru ca, la acea data, se creasera, in linii mari cadrul institutional si climatul intelectual caracteristice acestei perioade. Nu cu mult timp in urma se realizase Unirea Moldovei cu Tara Romaneasca su se asigurase independenta Principatelor Unite, daca nu inca de jure, cel putin de facto. Se pusesera bazele politice interne ale "Romaniei", asa cum romanii isi numeau acum tara: in 1866 se adoptase Constitutia, ce va servi drept lege fundamentala, cu modificari impuse de unele imprejurari, pana in ajunul celui de-Al Doilea Razboi Mondial; in acelasi an, acces la tron o noua dinastie - ramura Sigmaringen a familiei Hohenzollern- marind perspectivele de stabilitate politica; fusesera legiferate principiile care aveau sa determine guvernarea tarii - un executiv puternic si o administratie centralizata - , filozofiile dominante ale statului modern - liberalismul si conservatorismul - erau reprezentate de partide politice in formare. De asemenea, la acea data, elita intelectuala si politica a tarii asimilase pe deplin ideea moderna de natiune si acceptase indatorirea pe care aceasta i-o atribuise, de a retrasa granitele politice ale tarii in concordanta cu frontierele etnice.
In anii 1860, contactele cu Europa Occidentala devenisera regulate si de o importanta cruciala pentru evolutia tarii. Occidentul sau "Europa", dupa cum o numeau multi romani, servea elitei intelectuale si politice drept model de urmat sau de evitat, niciodata ignorat insa.
Cei care au organizat detronarea lui Alexandru Cuza au instalat un govern provizoriu si au inceput imediat demersurile pentru a pune un domnitor pe locul ramas vacant. Atat liberalii, cat si conservatorii erau in majoritate in favoarea aducerii la conducerea tarii a unui print strain ca modalitatea cea mai eficienta de a asigura stabilitate sociala si politica. In final, ei au oferit tronul lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen (1839-1914), si acesta l-a acceptat la 25 aprilie/7 mai 1866.
Noul print apartinea ramurii catolice a familiei Hohenzollern care domnea in Prusia. El cunostea putine lucruri despre tara pe care fusese invitat sa o conduca.
Unul dintre scopurile aducerii printului strain la tron era stabilirea unor relatii externe mai bune si organizarea militara.
In aprilie 1866, guvernul provizoriu organizase alegeri pentru o noua Camera a Deputatilor. Servind ca Adunare Constituanta, aceasta si-a propus drept prima indatorire sa elaboreze si sa aprobe noua Constitutie. Dupa dezbateri aprinse intre liberali si conservatori la 29 iunie/11 iulie Adunarea a adoptat in mod unanim Constitutia iar Carol a promulgat-o a doua zi.
Desi conservatorii, care-I reprezentau in principal pe marii mosieri , castigasera majoritatea bataliilor celor mai importante din Adunarea Constituanta, in mod paradoxal, Constitutia din 1866 era, in esenta, un document liberal. Ea limita prerogativele domnitorului la cele ale unui monarh constitutional, crea conditiile pentru alegerea unui govern reprezentativ, stipula responsabilitatea ministrilor pentru actiunile lor si intarea principiul separarii puterilor. De asemenea stabilea in detaliu drepturile si libertatile cetatenilor, carora li se garantau, de acum inainte, egalitatea in fata legilor, libertate deplina a constiintei, a presei si de a organiza intruniri publice, dreptul de asociere si protejarea domiciliului si persoanei impotriva perchezitiei si arestului arbitrar. In timp, exercitarea acestor drepturi, in ciuda faptului ca in unele ocazii ele au fost inculcate de autoritati, atras un numar mai mare de oameni in viata politica; de asemenea, schimbul liber de idei, in special in presa, a contribuit in mare masura la formarea unei opinii publice democratice. Constitutia a granatat proprietarilor dreptul deplin la posesiune, declarand proprietatea sacra si inviolabila si promitand ca exproprierea sa se faca doar pentru utilitate publica. Scopul principal al acestor prevederi era de a proteja marile mosii impotriva oricarei noi reforme agrare, desi articolul 20 al Constitutiei stipula ca pamantul acordat taranilor prin legea agrara din 1864 nu trebuie atins.
Sistemul parlamentar instituit in 1866 s-a caracterizat, lucru imediat evident, prin rolul preponderent al Legislativului. Acesta a devenit aproape partener egal cu domnitorul in elaborarea legilor si a dobandit dreptul de a pune intrebari ministrilor cu privire la linia politica urmata si abuzurile puterii si chiar de a-I supune unor investigatii parlamentare. Constitutia reducea, de asemenea, puterea domnitorului: el putea sa exercite doar acele attribute care-i erau acordate in mod expres si, astefl, a domni prin decrete, asa cum facuse Cuza, devenea imposibil. Totusi, domnitorul detinea o autoritate considerabila si, daca era abil si hotarat, putea manipula masinaria politica in avantajul sau. El pastra un rol decisiv in procesul legislativ. Putea inainta Parlamentului propriile sale proiecte de legi si avea dreptul de a se opune prin veto, actiune ce nu putea fi contracarata de Adunarea legislativa.
Constitutia din 1866 se aseamana cu alte constitutii liberale in vigoare in Europa Occidentala. Asemanarea dintre ele era una dintre consecintele principale ale faptului ca, de inspiratie, ca forma si continut, a fost Constitutia Belgiei din 1831. Dar Constitutia din 1866 nu era catusi de putin o simpla imitatie a celei belgiene, deoarece in articolele referitoare, de exemplu, la proprietate, invatamant, alegeri si guvernare locala autorii ei luasera in consideratie conditiile specifice ale Romaniei.
Dar intrebarea fundamentala este daca aceasta Constitutie din 1866 era in concordanta cu realitatile sociale din Romania. La prima vedere, s-ar parea ca nu, pentru ca era un document burghez, pregatit pentru o tara a carei burghezie forma doar o patura subtire a populatiei. In varful scarii sociale ramaneau boierii , hotarati sa-si mentina dominatia economica si politica. La celalalt capat se afla o taranime care reprezenta peste 80% din populatie si care avea putina experienta politica. Lipseau in mare masura opinia publica educate si o populatie formata din cetateni cu experienta, capabili sa faca mecanismul politic sofisticat prezentat in Constitutie sa f
