Produs informatic generalizat

Produs informatic generalizat

Conceptul de produs informatic generalizat desemneaza un sistem de aplicatii informatice destinat sa satisfaca cerintele de prelucrare a datelor dintr-un domeniu cu grad mare de omogenitate si destinate unui grup mare de utilizatori.

Un produs informatic generalizat se caracterizeaza prin:

a. Este rezultatul unei munci intelectuale intense;

b. Este dezvoltat de firme specializate si (auto)documentat;

c. Este complet parametrizabil si usor de adaptat;

d. Este adresabil unui grup mare (game) de utilizatori;

e. Rezolva o sarcina din cadrul sistemului informational economic;

f.  Comunica cu alte produse informatice prin interfete specializate;

g. Este dotat cu proceduri pentru intretinerea automata, salvarea si restaurarea

datelor si informatiilor;

h. Este modularizat in vederea actualizarii rapide fara a necesita o reproiectare de

proportii.

Legislatia in domeniu a formulat o serie de cerinte si criterii pentru aceasta categorie de produse informatice, avand in vedere latura fiscala a sistemului contabil din tara noastra.

Cerinte si criterii ale Ministerului Finantelor

Cerintele si criteriile minime pentru produsele informatice sunt formulate de Ministerul Finantelor prin Norme Metodologice pentru intocmirea si utilizarea formularelor tipizate, comune pe economie, care nu au regim special, privind activitatea financiara si contabila, precum si modelele acestora, pe parcursul punctelor 42-47. Continutul acestora este:

"Sistemul de prelucrare automata a datelor la nivelul fiecarei unitati patrimoniale trebuie sa

asigure conditiile necesare efectuarii controlului legal. La elaborarea si adaptarea programelor informatice vor fi avute in vedere urmatoarele:

a) in privinta controlului intern:

- cuprinderea in procedurile de prelucrare a reglementarilor in vigoare si a posibilitatii de actualizare a acestora in functie de modificarile intervenite in legislatie;

- cunoasterea adecvata a functiilor sistemului de prelucrare a datelor de catre personalul implicat si respectarea acestora;

- gestionarea pachetelor de produse-program, asigurarea protectiei lor impotriva unor accesari neautorizate, realizarea confidentialitatii datelor din sistemul informatic;

- stabilirea tipului de suport pentru pastrarea datelor de intrare, intermediare sau de iesire;

- solutionarea eventualelor erori care pot sa apara in functionarea sistemului.

b) in privinta controlului extern:

Ministerul Finantelor, Norme Metodologice pentru intocmirea si utilizarea formularelor tipizate, comune pe economie, care nu au regim special, privind activitatea financiara si contabila, precum si modelele acestora, Monitorul Oficial nr. 391 bis din 3 martie 1998.

- verificarea completa sau prin sondaj a modului de functionare a procedurilor de prelucrare prevazute de sistemul informatic;

- verificarea totala sau prin sondaj a operatiunilor economico-financiare inregistrate in contabilitate, astfel incat acestea sa fie efectuate in concordanta stricta cu prevederile actelor normative care le reglementeaza;

- verificarea prin teste de control a programului informatic utilizat.

Sistemele de prelucrare automata a datelor in domeniul financiar-contabil trebuie sa raspunda la urmatoarele criterii minimale:

a) sa asigure concordanta stricta a rezultatului prelucrarilor informatice cu prevederile actelor normative care le reglementeaza;

b) sa precizeze tipul de suport care asigura prelucrarea datelor in conditii de siguranta;

c) sa precizeze cu claritate sursa, continutul si apartenenta fiecarei date;

Fiecare data inregistrata in contabilitate trebuie sa se regaseasca in continutul unui document scris, la care sa poata avea acces atat beneficiarii, cat si organele de control;

d) sa asigure listele operatiunilor efectuate in evidenta contabila pe baza de documente justificative care sa fie numerotate in ordine cronologica, interzicandu-se inserari, intercalari, precum si orice eliminari sau adaugiri ulterioare;

e) sa asigure reluarea automata in calcul a soldurilor conturilor obtinute anterior;

f) sa asigure conservarea datelor pe o perioada de timp care sa respecte prevederile art. 25 din Legea contabilitatii nr. 82/1991;

g) sa precizeze procedurile si suportul magnetic extern de arhivare a produselor informatice, a datelor introduse, a situatiilor financiare sau a altor documente, cu posibilitatea de reintegrare in sistem a datelor arhivate;

h) sa nu permita inserari, modificari sau eliminari de date pentru o perioada inchisa;

i) sa asigure urmatoarele elemente constitutive ale inregistrarilor contabile:

- data efectuarii inregistrarii contabile a operatiunii;

- jurnalul de origine in care se regasesc inregistrarile contabile;

- numarul paginii sau numarul curent al inregistrarii in jurnalul de origine;

- numarul documentului justificativ sau contabil (atribuit de emitent);

j) sa asigure confidentialitatea si protectia informatiilor si a programelor prin parole, cod de identificare pentru accesul la informatii, copii de siguranta pentru programe si informatii;

k) sa asigure listari clare, inteligibile si complete, care sa contina urmatoarele elemente de identificare, in antet sau pe fiecare pagina, dupa caz:

- tipul documentului sau al situatiei;

- denumirea unitatii patrimoniale;

- perioada la care se refera informatia;

- datarea listarilor;

- paginarea cronologica;

- precizarea programului informatic si a versiunii utilizate;

l) sa asigure listarea ansamblului de situatii financiare si documente de sinteza necesare conducerii operative a unitatii;

- sa se asigure de perenitatea documentatiei, a surselor in diferite versiuni ale produsuluiprogram in cazul disparitiei prestatorului de servicii sau a distribuitorului de produse-program;

- sa organizeze salvarea si arhivarea datelor, programelor sau produselor de prelucrare, astfel incat informatiile sa poata fi reprocesate ulterior prin acelasi lant informatic si in conditiile de exploatare reconstituite.

46. Pe perioada neprescrisa se va organiza o gestiune a versiunilor, modificarilor, corecturilor si schimbarilor de sistem informatic, produse-program si sistem de calcul. Daca unitatea, in cursul acestei perioade, a schimbat sistemul de calcul, respectiv de prelucrare a datelor, trebuie sa se efectueze o reconciliere intre datele arhivate si versiunile noi ale produselor-progam si ale echipamentelor de calcul.

Arhivele pe suport magnetic trebuie 'improspatate' periodic pentru a le asigura lizibilitatea, respectiv accesibilitatea.

Sa detina la sediul sau, pe perioada neprescrisa, manualul de utilizare complet si actualizat al fiecarui produs informatic utilizat.

47. Responsabilitatile ce revin personalului unitatii cu privire la utilizarea tehnicii de calcul se stabilesc prin regulamente interne.'

EVALUAREA PRODUSELOR INFORMATICE

Exista momente cand suntem pusi in situatia de a spune cat valoreaza un bun, caz in care se apeleaza la conceptul de valoare, cum de altfel sunt momente cand vindem sau cumparam un bun, caz in care se face trimitere la conceptul de pret. Daca valoarea ne da informatii despre cantitatea de factori de productie care a fost incorporata in acel bun, pretul ne informeaza care a fost punctul de echilibru exprimat in bani intre interesul vanzatorului si cel al cumparatorului sau intre cerere si oferta. Cu alte cuvinte, putine sunt cazurile in care aceste doua concepte sunt egale din punctul de vedere al exprimarii in unitati monetare.

Pentru a intelege acest proces de evaluare a valorii produselor informatice consideram necesara parcurgerea modelelor, etapelor si activitatilor specifice muncii de elaborare, precum si aspecte legate de structura interna a unui sistem informatic, de calitatea exploatarii produselor informatice si de evaluarea profesionala a produselor informatice.

Structura interna a serviciului informatic dintr-o organizatie

Serviciul informatic dintr-o organizatie, este locul unde se abordeaza cele mai diverse probleme in vederea transpunerii lor in aplicatii informatice specializate. In cadrul unui sistem informatic exista specialisti, care isi desfasoara activitatea in vederea indeplinirii sarcinilor specifice. Intre acestia distingem:

Seful departamentului informatic face parte din grupul top-managerilor si este insarcinat de buna functionare a sistemului informatic al organizatiei.

Directorii conduc diverse grupuri de lucru formate din specialistii departamentului informatic.

Analistii de sisteme sunt specialisti care convertesc problema economica si cerintele aferente in logica solicitata de sistemul informatic. Acesti analisti fac legatura intre sistemul informatic si celelalte subsisteme din organizatie.

Programatorii sunt cei care dispun de o pregatire tehnica ce le permite scrierea instructiunilor intr-un anumit limbaj.

Utilizatorii finali sunt cei care nu fac parte din sistemul informatic, dar ei sunt cei pentru care se dezvolta un produs informatic. In anumite cazuri ei participa la buna desfasurare a activitatilor de elaborare a unui produs informatic.

tehnic si Studii/Proiecte. Pentru fiecare din aceste componente Conducere

Calitatea produselor informatice

Evaluarea de ansamblu

Orientarea de baza a tuturor sistemelor dintr-o organizatie consta in a furniza 'produse' de

calitate. In functie de sistemul la care ne referim, 'produsele' pot imbraca forme diferite, cum

sunt: semifabricate, produse finite, servicii, lucrari, produse informatice, rapoarte, informatii,

cunostinte, proceduri de control, decizii, obiective, tactici, strategii etc.

In ceea ce priveste calitatea 'produselor' generate de sistemul informatic sunt avute in vedere urmatoarele aspecte:

a. calitatea produselor-informatice;

b. calitatea exploatarii echipamentelor;

c. calitatea documentatiei;

d. calitatea activitatii de formare a utilizatorilor de soft.

Toate aceste aspecte urmaresc asigurarea exploatarii aplicatiilor din organizatii in vederea atingerii beneficiilor asteptate exprimate in termeni de productivitate, rentabilitate, indicatori de gestiune a informatiilor si cunostintelor.

Evaluare descriptiva poate fi realizata de grupuri de utilizatori care sa-si noteze o serie de atribute si sa le urmareasca pe parcursul fiecarei tranzactii, iar in final sa atribuie un punctaj de evaluare.

Aceste rezultate vor ajuta echipa de programatori sa-si adapteze aplicatia (produsul-program) in

vederea cresterii gradului de satisfacere al utilizatorilor si, in acelasi timp, sa imbunatateasca

calitatea software-lui.

Timpul de raspuns pe tranzactie

Acesta depinde de o serie de factori ce tin de calitatea aplicatiei, de numarul de aplicatii cu

care se lucreaza la un moment dat, de performantele echipamentului de lucru, de calitatea

echipamentelor, de procedurile de detectare a unor date introduse necorespunzator etc.

In sens larg, pentru o aplicatie, acesta corespunde timpului mediu pe tranzactie, iar pentru

echipamente acesta ar corespunde intervalului de timp intre momentul in care serverul primeste

o tranzactie si momentul in care transmite un raspuns. Prin timpul de raspuns la actiunile unui

utilizator se intelege timpul in care utilizatorul tasteaza Enter si momentul in care primeste un

raspuns pe ecran, la imprimanta sau pe suportul de memorie.

Numarul de incidente in exploatarea aplicatiei

Prin incident intelegem acele erori aparute in afisarea si imprimarea rezultatelor, intreruperea programului, blocarea programului, resetari de functii si de stari si alte comportamente neprevazute in exploatare etc. Acest indicator ne releva eficienta masurilor de intretinere si de corectare dupa implementare a produsului-program. Contorizarea acestor incidente se face pentru a calcula o rata a incidentelor (Ri) prin raportarea numarului de incidente la numarul de ore de functionare sau la numarul de tranzactii efectuate.

Numarul erorilor in exploatarea aplicatiei

Acestea sunt semnalate cu ajutorul programelor de control si sunt colectate intr-o baza de date. In aceasta categorie intra erori ce pot sa apara la scriere, erori de calcul (prin program), erori ce pot sa apara in prelucrari de date si informatii. Un rol important il au in acest sens programele de detectare, restrictiile atasate datelor (prin proceduri) si modul de prezentare a interfetei fata de utilizator.

Aceste erori pot fi analizate pe surse de origine, pe tranzactii sau in ansamblul lor, dar in toate cazurile ele pun in evidenta probleme de organizare, de concepere si programare.

Evaluarea echipamentelor informatice

Gestiunea eficienta si rationala a echipamentelor din dotarea unei organizatii presupune tinerea sub control a sistemului informatic prin actiunile tehnice necesare furnizarii de servicii in bune conditii pentru utilizatori. In principiu, aceste actiuni constau din interventii directe ale specialistilor pentru a asigura:

1. (re)initializarea sistemului (sistemelor);

2. programarea sarcinilor si stabilirea prioritatilor;

3. controlul modului de indeplinire a sarcinilor;

4. localizarea cazurilor critice si sesizarea serviciilor speciale in a le rezolva;

5. supervizarea Intranet-ului;

6. gestiunea protectiei echipamentelor;

7. operatii de arhivare;

8. gestiunea consumabilelor;

9. proceduri de salvare si gestiunea copiilor;

10. simulari de situatii critice si interventii pentru limitarea consecintelor.

Atunci cand se pune problema evaluarii echipamentelor informatice trebuie sa avem in vedere pozitia pe care ne situam la momentul efectuarii acesteia. Sunt posibile mai multe asemenea pozitii, si anume:

1. pozitia de cumparator;

2. pozitia de utilizator a echipamentelor;

3. pozitia de supervizor de activitati;

4. pozitia de evaluator de intreprindere intern sau extern.

In cele ce urmeaza ne va interesa in mod deosebit situatia noastra de utilizator si cea de supervizor de activitati. In acest sens, literatura de specialitate3 sintetizeaza un ansamblu de indicatori grupati astfel: indicatori de calitate, indicatori de activitate (exploatare curenta), indicatori de rentabilitate, indicatori de capacitate si indicatori de asigurare a functionarii (prin prisma cheltuielilor pe care le presupune).

In functie de interesele si resursele de care dispune o organizatie se poate opta pentru una

din cele trei variante. Iata o grila de evaluare a modului in care o organizatie poate proceda

pentru a procura un produs informatic.

In conditiile in care se opteaza pentru varianta proiectarii unui produs informatic propriu G. Davis  propune evaluarea riscului pe care il presupune o astfel de varianta structurat pe patru paliere: utilizatorii, informaticienii, domeniul aplicatiei si sistemul - tinta spre care se doreste a se ajunge.

Pentru a defini calitatea unui produs program este necesara definirea non-calitatii, prin realizarea de bucle de control si construirea de instrumente necesare evaluarii globale a calitatii.

La aceste doua aspecte trebuie sa adaugam si elemente ce tin de autocontrol si corectare in timp real, precum si de un sistem de analiza si remediere a erorilor cu frecventa mai mare.

Sunt delimitate sase grupe de cauze:

1. Formularea gresita a necesitatilor, care se refera la faptul ca:

Utilizatorii importanti nu au fost consultati;

Utilizatorii nu au fost intelesi;

Nu au fost abordate cazurile rare;

Nu s-au inteles aspectele economice;

S-a minimalizat instabilitatea necesitatilor.

2. Validarea necesitatilor prost analizate, cu referire la:

Lipsa acordului din partea utilizatorilor vizati;

Redactarea cu lipsuri a caietelor de sarcini;

Lipsa examinarii consecintelor in plan organizational;

Grabirea utilizatorilor in luarea deciziilor.

3. Programarea ce vizeaza:

Intelegerea gresita a cerintelor de programare;

Stil de programare confuz;

Specificatii prea sintetizate;

Structuri de date neadecvate;

Validarea modulelor cu erori;

Documentatie necorespunzatore;

Integrare nereusita a modulelor.

4. Tehnologia cu trimitere la:

Instrumente informatice nestapanite de informaticieni;

Arhitectura neadaptata a echipamentelor;

Limbaj de programare neadecvat;

Structurarea proasta a produsului informatic.

5. Intretinerea in timp a produsului informatic de catre dezvoltator, ceea ce vizeaza:

Lipsa documentatiei actualizate;

Lipsa gestiunii versiunilor;

Lipsa testelor inaintea difuzarii versiunilor.

6. Standarde cu referire la:

Lipsa verificarii coerentei cu organigrama;

Lipsa testarii cu volume reale;

Lipsa testarii ergonomice;

Testare partiala documentatie;

Testarea partiala a securitatii;

Testari reluate dupa incidente.

In masura in care se acopera asemenea cauze in activitatile de dezvoltare a unui produs informatic, atunci exista sanse foarte mari sa se obtina un produs de proasta calitate.

Standardul ISO

Primele studii de evaluare a calitatii produselor informatice au fost realizate incepand din 1978.

La aceste studii se adauga standardele de calitate si diferitele modele pentru calitatea produselor informatice. Calitatea produselor informatice si a procesului de obtinere a acestora priveste doua aspecte: conformitatea si imbunatatirea calitatii.

Organizatia Internationala de Standarde a emis o serie de standarde in domeniul gestiuni calitatii. Pentru domeniul dezvoltarii si intretinerii produselor informatice cel mai aplicat standard este ISO 9001. IEEE dispune de propriul Standard de Asigurare a Calitatii (SQA). CMM este cel mai cunoscut model de imbunatatire a calitatii proceselor, prin utilizarea a 5 niveluri.

In IEEE Glossary of Software Engineering Terminology, calitatea produselor informatice

este definita ca fiind gradul in care un sistem, o componenta sau un proces intalneste clientul sau

necesitatile utilizatorului sau asteptarile acestuia.

J.A. Mc Call face distinctie intre doua categorii de atribute pentru aprecierea calitatii produselor informatice, si anume: atribute de nivel inalt sau factori calitativi si atribute de nivel redus sau criterii de calitate. Diferenta dintre factorii calitativi si criteriile de calitate consta in aceea ca primii sunt atribute externe si pot fi masurate indirect, in timp ce criteriile de calitate pot fi masurate obiectiv sau subiectiv.

In categoria factorilor calitativi intra:

a) Aspecte operationale:

Corectitudine - Face ce doresc?

Siguranta - Este sigur in utilizare?

Eficienta - Se poate utiliza pe echipament cat se poate de bine?

Securitate - Asigura securitatea accesului la date?

Utilizabilitatea - Poate fi utilizat?

b) Aspecte revizioniste:

Usor de intretinut (mentenabilitatea) - Se pot fixa erorile si pot fi eliminate;

Usor de testat (testabilitatea) - Poate fi testat?

Flexibilitate - Poate fi modificat?

c) Aspecte de tranzitie:

Portabilitate - Poate fi utilizat pe un alt echipament?

Reutilizabilitatea - Poate fi utilizat o parte sau integral in alt program?

Interoperabilitatea - Poate fi folosit ca interfata cu alta aplicatie?

Dupa aceeasi autori, criteriile de calitate sunt:

Asigurarea accesului pentru verificarea conformitatii programelor si datelor cu standardele si alte cerinte;

Asigurarea accesului pentru control si protectia programului si datelor;

Acuratetea calculelor si rezultatelor;

Comunicarea facila pe baza standardelor minimale in domeniu;

Finalitate;

Comunicativ;

Concis;

Consecventa in utilizarea simbolurilor;

Date comune conform standardelor,

oleranta la erori;

Eficienta in utilizare;

Extensibilitate;

Generalitate;

Independenta de echipamente;

Modularizare;

Operationalitate;

Auto-documentare;

Simplicitate;

Independenta de softul sistemului;

Memorarea eficienta;

Trasabilitatea;

Usor de folosit la instruire.

Mai recent,prin intermediul standardului ISO 9126, intitulat "Software Quality Characteristics and Metrics", s-a stabilit in mod expres un set de caracteristici pentru definirea calitatii produselor informatice. Pentru fiecare caracteristica exista asa-numite sub-caracteristici, ceea ce ar corespunde, dupa Mc Call, la criteriile de calitate. Iata care sunt acestea:

a. Functionalitate, cu sub-caracteristicile:

Oportunitate, adica capabilitatea unui produs informatic sa puna la dispozitie un set adecvat

de functii pentru sarcini specifice si pentru obiective utilizator;

Acuratete;

Interoperabilitate;

Securitatea accesului si la atacuri externe;

b. Siguranta, cu sub-caracteristicile:

Maturitate;

Toleranta la defecte;

Recuperabilitatea;

c. Utilizabilitate, cu sub-caracteristicile:

Usor de inteles;

Usor de invatat;

Usor de operat;

Atractiv utilizatorului;

d. Eficienta, cu sub-caracteristicile:

Comportamentul in timp;

Eficienta utilizarii resurselor;

e. Intretinere, cu sub-caracteristicile:

Capacitatea de a fi analizat si diagnosticat;

Modificabilitate;

Stabilitate in urma modificarii;

Testabil;

f. Portabilitate, cu sub-caracteristicile:

Adaptabil;

Instalabil;

Co-existenta cu alte produse informatice;

Inlocuire.

Scopurile asigurarii calitatii produselor informatice (SQA - Software Quality Assurance) sunt:

1. de a imbunatati calitatea produselor informatice prin monitorizarea corespunzatoare a acestora si a procesului de elaborare;

2. de a garanta respectarea totala a procedurilor si standardelor pentru produse informatice si pentru procesul de elaborare;

3. de a garanta ca orice nepotrivire la produs, la proces sau la standard sunt aduse in atentia conducerii pentru a fi fixate si eliminate.

Evaluarea profesionala a produselor informatice

In sens larg, produsele informatice includ tot ceea ce poate fi descris ca program propriu-zis pentru calculator impreuna cu datele care sunt prelucrate de catre aceste programe. Se procedeaza astfel deoarece separarea programelor de date sau a datelor de programe este un non-sens, si, in mod obligatoriu, acesta trebuie sa fie punctul de vedere al evaluatorului (persoana care efectueaza evaluarea) specialist in domeniul produselor informatice. Totusi, produsele informatice pot fi apreciate si din alte puncte de vedere.

Astfel, din punct de vedere contabil produsele informatice si bazele de date fac parte din categoria imobilizarilor necorporale si sunt inregistrate pe seama elementului patrimonial "Alte imobilizari necorporale". Trebuie mentionat faptul ca in acest domeniu, pe masura trecerii timpului, apar noi tehnologii informationale care se incadreaza fie produselor informatice propriuzise, fie in cel al bazelor de date.

Din punctul de vedere al evaluatorului si al dezvoltatorului, tuturor produselor informatice trebuie sa li se aplice protectia proprietatii intelectuale, sub forma de drept de autor (copyright), brevete, marci inregistrate, licente sau secrete comerciale.

A. Produsele informatice propriu-zise

Produsele informatice reprezinta o suita de instructiuni prin care se controleaza operatiile realizate de calculator. Cu alte cuvinte, programele spun calculatoarelor ce trebuie sa execute. Exista si opinia conform careia produsele informatice includ tot ceea ce nu este hardware, prin urmare, inseamna ca sunt avute in vedere si datele sub diferite formate. Trebuie sa precizam faptul ca, pentru evaluator definitia cea mai completa este aceea a produselor informatice generalizate, in care, pe langa produsul informatic propriu-zis, se include si documentatia necesara pentru descrierea si mentinerea acestor programe.

Produsul informatic poate fi privit atat din perspectiva dezvoltatorului, cat si din perspectiva utilizatorului. Acest lucru este posibil deoarece dezvoltatorii produc pentru utilizatori iar utilizatorii produc pentru ei insisi sau cumpara aceste produse. In consecinta, trebuie tinut seama de faptul ca, la dezvoltator apar cheltuielile necesare productiei propriu-zise, dar si veniturile din vanzari sau licente acordate, iar la utilizator apar cheltuielile necesare cu producerea produsului informatic si/sau cheltuieli cu amortizarea acestora.

b. Bazele de date

Bazele de date sunt colectii organizate de date de acelasi tip, stocate in format electronic (de exemplu, pe dischete, pe CD-uri, pe hard-disc-uri). Pentru crearea, accesarea, manipularea si intretinerea bazelor de date exista produse informatice, speciale numite sisteme de gestiune a bazelor de date, programe de calcul tabelar si procesoare de texte. In activitatea unei intreprinderi se creaza diverse tipuri de baze de date despre clienti, operatii contabile, salariati, stocuri etc.

Pentru evaluari, cea mai mare importanta o au bazele de date cu potential comercial, adica cele care contin informatii despre clienti potentiali, care stau la baza prestarii unor servicii (planuri de afaceri, evaluari, credite, asigurari, calcule devize de constructii etc.), adica cele care sunt utilizate ca factor de productie in diferite activitati creatoare de valoare.

Potentialul comercial al bazelor de date determina comercializarea lor, inclusiv a drepturilor asociate acestora, atunci cand este cazul. Un exemplu de comercializare a drepturilor asociate il constituie cazul bazelor de date cu adrese de clienti care si-au manifestat acordul cu privire la utilizarea numelui lor in actiuni de publicitate sau de promovare.

Referitor la produsele informatice si la bazele de date, exista o serie de polemici generate de faptul daca acestea sunt sau nu active tangibile sau intangibile.

In general, produsele informatice sunt considerate active intangibile, chiar daca ele sunt stocate/memorate pe un suport tangibil, cum ar fi CD-urile, dischetele, banda magnetica sau harddisk. Se procedeaza astfel, deoarece, in majoritatea cazurilor, valoarea intrinseca a acestor active se atribuie programelor sau datelor si nu mediului fizic pe care sunt stocate sau pe care sunt copiate.

Drepturile de autor asupra produselor informatice

Produsele informatice (programele si bazele de date) indeplinesc conditii cu privire la

originalitate si la stocarea pe un mediu fizic tangibil, atat timp cat beneficiaza de dreptul de autor.

Productiile multimedia care combina doua sau mai multe medii informatice (audio-video, sunet,

voce, grafice etc.) si machetele de ecran, ca parte componenta a programelor, sunt protejate de

legea drepturilor de autor.

Drepturile de autor reprezinta un ansamblu de drepturi exclusive care confera autorilor de lucrari intelectuale dreptul de a autoriza anumite intrebuintari ale lucrarilor. Pot fi interzize urmatoarele utilizari ale lucrari protejate, si anume:

a. de a fi reprodusa in totalitate sau partial;

b. de a face copii sau versiuni derivate;

c. de a distribui copii prin vanzare, inchiriere, leasing sau imprumut;

d. de a interpreta lucrarea in public;

e. de a prezenta lucrarea in public, direct sau prin intermediul filmului, la TV, prin folii de

proiectie sau alte dispozitive.

Bibliografie

Al. Tugui - Informatica de gestiune