|
|
|
Miscarea totala a unei populatii se compune din miscarea naturala si miscarea migratorie. Populatia unei tari sau a unei unitati administrativ-teritoriale isi modifica numarul nu numai ca urmare a intrarilor si iesirilor determinate de nasteri si decese, ci si in urma imigrarilor si emigrarilor.
Mobilitatea geografica (spatiala) a populatiei reprezinta totalul deplasarilor populatiei in teritoriu, cu sau fara schimbarea domiciliului stabil, indiferent de durata absentei din localitatea de origine (plecare). In aceasta notiune se includ deplasarile turistilor, ale lucratorilor sezonieri, ale navetistilor, ale persoanelor dintr-o localitate in alta, inclusiv ale celor insotite de schimbarea definitiva a domiciliului.
Migratia populatiei este forma principala a mobilitatii geografice (spatiale) a populatiei, constand in schimbarea definitiva a domiciliului stabil, intre doua unitati administrativ-teritoriale bine definite.
In raport cu granitele oficiale ale unei tari, migratia poate fi:
- migratie interna: totalitatea deplasarilor, insotite de schimbarea definitiva (permanenta) a domiciliului obisnuit, in cadrul unei tari, intre unitatile teritorial-administrative.
- migratie internationala (externa): totalitatea deplasarilor, insotite de schimbarea definitiva (permanenta) a domiciliului, intre doua tari.
In raport cu localitatea de destinatie (sosire), respectiv de plecare (origine), se folosesc termenii de imigrare si emigrare.
- imigrarea: migratie privita din punctul de vedere al localitatii de destinatie (de obicei, in cadrul migratiei internationale). Persoanele cuprinse in acest flux migratoriu se numesc persoane imigrante (I).
- emigrarea: migratie privita din punctul de vedere al localitatii de plecare (de obicei, in cadrul migratiei internationale). Persoanele cuprinse in acest flux migratoriu se numesc persoane emigrante (E).
Migratia bruta (totala) desemneaza totalitatea intrarilor si iesirilor in cadrul migratiei, adica suma persoanelor imigrante si emigrante. Relatia matematica de calcul este :
Mb = I+E, unde Mb - migratia bruta.
Migratia neta (sporul migratoriu) reprezinta diferenta dintre numarul intrarilor si cel al iesirilor in cadrul migratiei (dintre numarul persoanelor imigrante si cel al emigrantilor). Formula de calcul este urmatoarea:
Δm = I-E, unde Δm - sporul migratoriu.
Analiza demografica mai detaliata a migratiei nete implica luarea in discutie a doua concepte : cele de imigratie neta si de emigratie neta.
Imigratia neta reprezinta o forma a migratiei in care numarul persoanelor sosite (imigrate) il depaseste pe cel al persoanelor plecate (emigrate). Matematic, acest aspect se reprezinta prin urmatoarea inegalitate : I>E, ceea ce implica I-E>0, deci Δm>0. In cazul imigratiei nete, dupa cum putem observa, sporul migratoriu al populatiei este pozitiv.
Prin emigratie neta intelegem acea forma a migratiei in care numarul persoanelor plecate (emigrate) il depaseste pe cel al persoanelor sosite (imigrate). In acest caz, inegalitatea devine : E>I, adica I-E<0, deci Δm<0. Cu alte cuvinte, emigratia neta presupune un spor migratoriu al populatiei negativ.
Migratia neta (sporul migratoriu) este cea de-a doua componenta a miscarii totale a unei populatii (a cresterii demografice). Alaturi de sporul migratoriu, intalnim sporul natural (considerat a fi prima componenta a cresterii demografice). Acesta din urma reflecta diferenta dintre numarul nascutilor vii si cel al totalului deceselor, intr-o populatie, intr-un an calendaristic, potrivit formulei: Δn = N-M, unde Δn - sporul natural.
Cresterea totala a populatiei (sporul total al populatiei) se compune din suma sporului natural si a celui migratoriu. Simbolizarea matematica este urmatoarea :
Δt = Δn + Δm, unde Δt - cresterea totala a populatiei.
Modalitati de analiza a migratiei
Rata de migrare (rata bruta de migrare)
Una dintre cele mai uzitate modalitati de analiza a fenomenului migratoriu, rata bruta de migrare este un indicator ce masoara intensitatea migratiei totale prin raportarea volumului migratiei la numarul mediu al populatiei. Se calculeaza dupa formula:
migb = [(I+E)/P]·1 000. Aceasta rata masoara intensitatea migratiei la 1 000 de locuitori, intr-un an calendaristic, intr-o populatie.
Rata de imigrare
Aceasta rata masoara intensitatea imigrarii prin raportarea volumului numarului de sosiri sau intrari (imigrarilor) la numarul mediu al populatiei. Se calculeaza dupa formula:
imig = (I/P)·1 000. Calculul ne releva numarul de persoane imigrante ce revin la 1 000 de locuitori, intr-un an calendaristic, intr-o populatie.
Rata de emigrare
Asemanatoare ca metodologie de calcul cu rata anterior discutata, cea de emigrare masoara intensitatea fenomenului emigrarii, prin raportarea masei emigrantilor (numarului de plecari sau iesiri) la efectivul mediu al unei populatii. Se calculeaza dupa formula:
emig = (E/P)·1 000. Avem, astfel, imaginea numarului de emigranti la 1 000 de persoane, intr-un an calendaristic, intr-o populatie oarecare.
Rata migratiei nete
Aceasta reprezinta o modalitate tehnica mai fina, mai precisa de masurare a intensitatii migratiei. Rata migratiei nete este un indicator care masoara intensitatea migratiei nete, prin raportarea sporului migratoriu la efectivul mediu al unei populatii. Formula de calcul a acestei rate este: mign = [(I-E)/P]·1 000.
Cauze ale migratiei
O cauza esentiala rezida in procesele de suprapopulare, marcate prin ruptura dintre numarul populatiei si resurse, avand drept efect reducerea veniturilor si imposibilitatea satisfacerii consumului. Suprapopularea poate fi determinata de excedentul nasterilor, care domina indicele mortalitatii, fapt specific mai ales tarilor mai putin dezvoltate.
In anumite tari, cresterea intensiva a animalelor a favorizat disponibilizarea fortei de munca, aceasta intrand apoi sub incidenta migratiei.
In alte situatii, dezvoltarea cailor de comunicatie a facilitat dispersarea industriilor, ceea ce reclama forta de munca si antreneaza o parte a populatiei in fluxul mgratoriu. Transportul maritim si, intr-o masura mai mica, cel feroviar au favorizat migratiile intercontinentale.
De asemenea, miscarile migratorii pot fi determinate si de motive istorice, religioase, politice, care pot fi considerate drept cauze accidentale si actuale.
Accidentale pot fi si cataclismele si maladiile, ce pot determina imigrari si emigrari masive si bruste.
Cauzele de ordin psihologic au in vedere fascinatia unor locuri, forme de relief sau peisaje. In acest fel, locurile alese de un grup de populatie pot fi poli de atractie pentru compatrioti, asa cum, de exemplu, Barcelonette - colonie in Mexic - a devenit un caz clasic, la fel ca si cartierele-colonii din S.U.A. si Europa Occidentala.
Cauzele de ordin ecologic determina asa-numita migratie ecologica. Aceasta presupune deplasari de populatie din zonele afectate de trnsformari ale mediului natural sau antropic spre alte regiuni. Astfel, Mexico-City, Milano si Atena sunt orase extrem de afectate de poluare si pot constitui centre de disconfort si de emigrare a populatiei.
Consecinte (efecte) ale migratiilor
O migratie ce antreneaza un numar mare de persoane, in general de varsta tanara, poate provoca, in populatia de origine, un deficit de forta de munca si, deci, o slabire a activitatilor, o scadere a natalitatii, o imbatranire demografica.
Daca avem situatia unei zone initial suprapopulate, migratia poate, prin slabirea presiunii demografice, sa amelioreze situatia celor ramasi, mai cu seama daca migrantii trimit celor ramasi acasa bunuri materiale si bani.
Situatia populatiei din aria de primire poate fi si ea influentata in ambele sensuri. In perioade de crestere economica, imigrantii contribuie la completarea necesarului fortei de munca; in schimb, in epoci de recesiune, participa la ingrosarea randurilor somerilor, fiind cei mai expusi la concediere, si determina un consum suplimentar de resurse.
Populatia locala poate reactiona (uneori violent) la prezenta imigrantilor, contribuind la schimbarea masurilor legislative referitoare la migratie.
Un alt aspect deosebit de intens cercetat este integrarea migrantilor in comunitatile de primire. In cazul migratiei interne, accentul cade indeosebi pe problema adaptarii ruralilor la viata urbana si la munca industriala. In cazul celei externe, o atentie speciala se acorda contactelor intre doua populatii ale caror culturi sunt mult diferite.
